2ri-131/18 — intentarea procesului de insolvabilitate

2ri-131/18 — intentarea procesului de insolvabilitate (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: A. Pahopol dosar nr. 2ri-131/18

D E C I Z I E

25 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii: Valeriu Doagă, Iuliana Oprea

Iurie Bejenaru, Mariana Pitic

examinând recursul declarat de către Mario Caporaso,

în cauza civilă la cererea introductivă a Întreprinderii mixte „Fame-CV

Construction” societate cu răspundere limitată cu privire la intentarea procesului de

insolvabilitate față de Societatea cu răspundere limitată „Melconic”,

împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 13 noiembrie 2017, prin care

au fost aprobate raportul final și bilanțul de lichidare a Societății cu răspundere

limitată „Melconic”, a fost încetată procedura falimentului față de Societatea cu

răspundere limitată „Melconic”, a fost radiată Societatea cu răspundere limitată

„Melconic” din Registrul de stat al persoanelor juridice și au fost considerate stinse

creanțele neexecutate de Societatea cu răspundere limitată „Melconic” față de

creditori,

c o n s t a t ă:

La 22 septembrie 2009, ÎM „Fame-CV Construction” SRL a depus cerere

introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de SRL

„Melconic”.

Prin încheierea Curții de Apel Economice din 25 septembrie 2009 a fost

admisă spre examinare cererea introductivă depusă de către SRL „Fame-CV

Construction” SRL privind intentarea procesului de insolvabilitate față de SRL

„Melconic” și au fost aplicate măsuri de asigurare față de SRL „Melconic” în

perioada de până la intentarea procesului de insolvabilitate, în scopul prevenirii

modificării stării bunurilor, fiind numită în funcția de administrator provizoriu al

SRL „Melconic”, ÎI „Selevestru Irina”.

Prin hotărârea Curții de Apel Economice din 18 februarie 2010 a fost intentat

procesul de insolvabilitate față de SRL „Melconic”, a fost desemnată în funcția de

administrator al insolvabilității, Irina Selevestru, a fost convocată prima adunare de

raportare și de validare a creanțelor pentru 13 aprilie 2010, ora 11.00, în incinta

Curții de Apel Economice, a fost propus creditorilor să depună creanțele la Curtea

de Apel Economică până la adunarea de validare și a fost obligat administratorul

1

insolvabilității să prezinte un raport cu privire la executarea măsurilor de asigurare,

aplicate față de debitor și să verifice temeiurile și cauzele survenirii insolvabilității,

mărimea și componența masei debitoare, oportunitatea și posibilitatea continuării

activității debitorului.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 22 aprilie 2013 a fost intentată

procedura de faliment față de SRL „Melconic” și a fot desemnată în funcția de

lichidator al SRL „Melconic”, ÎI „Selevestru Irina”.

La 02 noiembrie 2017, lichidatorul SRL „Melconic”, în procedura de

faliment, Irina Selevestru a prezentat instanței de insolvabilitate bilanțul de lichidare

și raportul final al SRL „Melconic”, solicitând încetarea procedurii de faliment față

de SRL „Melconic”, cu radierea acesteia din Registrul de stat al persoanelor juridice

și stingerea creanțelor neexecutate în procedura de lichidare a SRL „Melconic”,

invocând că, creanțele existente față de creditori nu au fost stinse integral, debitorul

deține datorii față de creditori, precum și față de lichidatorul procedurii falimentului,

care sunt formate din onorariul fix al administratorului și cheltuielile masei pentru

toată perioada de exercitare a atribuțiilor acestuia în sumă totală de 593689 de lei.

Menționează că, în cadrul procesului au fost stinse doar creanțele prin

transmiterea în natură a bunurilor creditorilor garantați, Marin Agrigoroae, Radu

Fortuna, Viorel Pocriciuc, Vladimir Scripnic, Maia Savișchi, Emilia Visterniceanu,

astfel, au fost stinse doar parțial creanțele garantate, nefiind stinse creanțele față de

creditorii chirografari de nici un rang.

Susține că, în urma valorificării masei debitoare nu au mai fost identificate

alte bunuri, care ar aparține debitorului.

Afirmă că, debitorul nu dispune de bunuri, care ar putea acoperi datoriile

existente față de creditori conform tabelului definitiv consolidat și față de lichidator,

deoarece nu mai există posibilități de acumulare a masei debitoare.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 13 noiembrie 2017 au fost aprobate

raportul final și bilanțul de lichidare a SRL „Melconic”, a fost încetată procedura de

faliment față de SRL „Melconic”, a fost radiată SRL „Melconic” din Registrul de

stat al persoanelor juridice și au fost considerate stinse creanțele neexecutate de către

SRL „Melconic” față de creditori.

La 14 decembrie 2017 și 03 martie 2018, Mario Caporaso a declarat recurs

împotriva hotărârii instanței de insolvabilitate, solicitând repunerea în termen și

admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii instanței de insolvabilitate și

trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de insolvabilitate.

În motivarea recursului indică faptul că, nu este de acord cu hotărârea instanței

de insolvabilitate.

Menționează că, instanța de insolvabilitate a reținut că, în urma valorificării

masei debitoare nu au fost identificate alte bunuri, care ar aparține debitorului,

precum și că în cadrul procesului de insolvabilitate au fost stinse creanțe prin

transmiterea în natură a bunurilor creditorilor garantați, cu excepția creditorului

garantat Mario Caporaso. Astfel, lui Mario Caporaso nu i-a fost transmis în natură

nici un bun în contul stingerii creanței garantate, după cum s-a procedat cu ceilalți

creditori garantați.

2

Susține că, conform planului de distribuție au fost satisfăcute creanțele

creditorilor garantați: Viorel Pocriciuc - 474800 de lei, Larisa Ciumac - 321377 de

lei, Nina Urîtu - 324706 lei, SC „Sandinex-Term” - 1182895 de lei și Maria Savițchi-

538262 de lei.

Afirmă că, creanțele enunțate au fost satisfăcute integral, ignorând creanța sa

garantată în sumă de 388250 de lei.

Relevă că, suma de 2842040 de lei nu a fost distribuită proporțional între toți

creditorii garantați, ci doar celor menționați. În aceste condiții, instanța de

insolvabilitate nu și-a îndeplinit rolul său de supraveghere a procesului de

insolvabilitate. Or, atât la distribuția intermediară, cît și la distribuția finală este

evidentă lipsa satisfacerii creanței sale garantate.

Mai relevă că, din planul de distribuție este evidentă insuficiența sumelor

necesare pentru acoperirea valorii integrale a creanțelor de același rang de prioritate.

În aceste condiții, distribuirea trebuia efectuată în modul prevăzut de art. 157 alin.(5)

din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, adică titularii creanțelor

garantate, printre care și el, trebuiau să primească o cotă, reprezentând suma

proporțională procentului pe care creanța lor îl deține în categoria respectivă a

creanțelor.

Invocă faptul că, art. 131 alin. (10) din Legea enunțată condiționează trecerea

bunului grevat cu garanții în proprietatea creditorului garantat în contul creanței de

imposibilitatea vinderii acestui bun la licitația publică sau prin concurs în urma

imposibilității vinderii acestui bun la licitația publică sau prin concurs, însă în cadrul

procesului de insolvabilitate asemenea licitații nu au fost organizate.

Declară că, bunurile imobile transmise în contul stingerii creanțelor urmau a

fi realizate, iar suma obținută, formând masa debitoare, urma a fi repartizată între

toți creditorii garantați astfel încît fiecare trebuia să primească o cotă, reprezentând

suma proporțională procentului pe care creanța lor îl deține în categoria respectivă a

creanțelor. Doar în această modalitate poate fi realizată destinația masei debitoare,

care conform art. 41 din Legea insolvabilității servește la executarea creanțelor

patrimoniale ale creditorilor.

Menționează că, instanța de insolvabilitate nu s-a expus asupra sumei de

49840,92 de lei, obținută ca urmare a vînzării terenului aferent complexului

patrimonial (blocul de locuit) amplasat în mun. Chișinău, str. S. Lazo, 25, cu

nr.cadastral 0100417031, cu suprafața de 0,05815 ha, sumă ce urma a fi inclusă în

masa debitoare.

Susține că, deși creanța sa garantată a fost validată și introdusă în planul de

distribuție, nu a fost satisfăcută.

Afirmă că, nu a fost informat în modul corespunzător despre aprobarea

planului de distribuție și depunerea acestuia în instanța de insolvabilitate, astfel, el a

fost lipsit de posibilitatea de a contesta acest plan de distribuție în condițiile art.156

din Legea enunțată.

Relevă că, el, creditor garantat, nu a fost informat nici despre aprobarea cotei

de distribuție, iar conform art. 157 alin. (2) din Legea insolvabilității,

3

administratorul/lichidatorul informează creditorii despre cota care urmează să le fie

distribuită prin notificare odată cu depunerea planului de distribuție în instanța de

insolvabilitate.

Prin referința depusă la 02 aprilie 2018 lichidatorul SRL „Melconic”, în

procedura de faliment, Irina Selevestru a solicitat respingerea recursului.

Conform art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen

de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres

de prezenta lege.

Din materialele dosarului rezultă că, la 16 noiembrie 2017, instanța de

insolvabilitate a pronunțat hotărârea în lipsa lui Mario Caporaso.

La actele cauzei lipsește dovada înmânării copiei hotărârii instanței de

insolvabilitate.

Recurentul Mario Caporaso a susținut că, a primit copia hotărârii instanței de

insolvabilitate la 10 decembrie 2017. Astfel, recursul înregistrat 14 decembrie 2017

se consideră depus în termen.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care

urmează a fi admis cu casarea integrală a hotărârii instanței de insolvabilitate și

trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de insolvabilitate din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel

și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat că, prin încheierea Curții de Apel

Economice din 25 septembrie 2009 a fost admisă spre examinare cererea

introductivă depusă de către SRL „Fame-CV Construction” SRL privind intentarea

procesului de insolvabilitate față de SRL „Melconic” și au fost aplicate măsuri de

asigurare față de SRL „Melconic” în perioada de până la intentarea procesului de

insolvabilitate, în scopul prevenirii modificării stării bunurilor, fiind numită în

funcția de administrator provizoriu al SRL „Melconic”, ÎI „Selevestru Irina”.

Prin hotărârea Curții de Apel Economice din 18 februarie 2010 a fost intentat

procesul de insolvabilitate față de SRL „Melconic”, a fost desemnată în funcția de

administrator al insolvabilității, Irina Selevestru, a fost convocată prima adunare de

raportare și de validare a creanțelor pentru 13 aprilie 2010, ora 11.00, în incinta

Curții de Apel Economice, a fost propus creditorilor să depună creanțele la Curtea

de Apel Economică până la adunarea de validare și a fost obligat administratorul

insolvabilității să prezinte un raport cu privire la executarea măsurilor de asigurare,

aplicate față de debitor și să verifice temeiurile și cauzele survenirii insolvabilității,

mărimea și componența masei debitoare, oportunitatea și posibilitatea continuării

activității debitorului.

4

Ulterior, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 22 aprilie 2013 a fost

intentată procedura de faliment față de SRL „Melconic” și a fot desemnată în funcția

de lichidator al SRL „Melconic”, ÎI „Selevestru Irina”.

De asemenea, s-a constatat că, la 02 noiembrie 2017, lichidatorul SRL

„Melconic”, în procedura de faliment, Irina Selevestru a prezentat instanței de

insolvabilitate bilanțul de lichidare și raportul final al SRL „Melconic”, solicitând

încetarea procedurii de faliment față de SRL „Melconic”, cu radierea acesteia din

Registrul de stat al persoanelor juridice și stingerea creanțelor neexecutate în

procedura de lichidare a SRL „Melconic”.

Ca urmare, instanța de insolvabilitate, prin hotărârea din 13 noiembrie 2017,

a aprobat raportul final și bilanțul de lichidare a SRL „Melconic”, a încetat procedura

de faliment față de SRL „Melconic”, a radiat SRL „Melconic” din Registrul de stat

al persoanelor juridice și a considerat stinse creanțele neexecutate de către SRL

„Melconic” față de creditori.

Conform art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de

procedură civilă și ale prezentei legi.

În conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală

și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate

nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

În conformitate cu art. 241 alin. (5) CPC, în motivare se indică circumstanțele

pricinii, constatate de instanță, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare

la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la respingerea unor probe,

legile de care s-a călăuzit instanța.

La caz, instanța de recurs constată, însă, că contrar prevederilor legale

menționate, hotărârea instanței de insolvabilitate este una nemotivată, iar concluziile

sunt expuse într-o formă evazivă, incertă, neavând putere de convingere.

Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de drept,

care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluții, trebuie să fie clară și

simplă, precisă, conchisă și fermă, să aibă putere de convingere.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) CPC, circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la

proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi

aplicate.

În conformitate cu art. 130 alin. (1) CPC, instanța judecătorească apreciază

probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă,

nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și

interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

În conformitate cu art. 238 alin. (2) CPC, completul de judecată deliberează,

sub conducerea președintelui ședinței, toate problemele prevăzute de lege care

urmează să fie soluționate, apreciază probele, determină circumstanțele și caracterul

raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării pricinii și admiterea

5

acțiunii. Fiecare problemă urmează să fie pusă astfel încît să se poată da un răspuns

afirmativ sau negativ.

Însă, instanța de insolvabilitate, contrar acestor prevederi, nu a constatat și

elucidat pe deplin circumstanțele cauzei, criteriu, care presupune prin sine lămurirea

completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele invocate.

În acest sens, se reține că, conform art. 151 alin. (1) din Legea insolvabilității,

după aprobarea de către comitetul creditorilor, planul de distribuție se depune imediat

în instanță de insolvabilitate, prin grija administratorului/lichidatorului, care este

obligat să notifice despre acest fapt fiecare creditor. Creditorii au acces la planul de

distribuție.

Din materialele dosarului, însă, rezultă că, Mario Caporaso nu a fost notificat

despre depunerea planului de distribuție în instanța de insolvabilitate.

De asemenea, din materialele dosarului rezultă că, Mario Caporaso nu a fost

informat nici despre cota care urmează să-i fie distribuită. Or, conform art. 157

alin.(2) din Legea enunțată, administratorul/lichidatorul informează creditorii despre

cota care urmează să le fie distribuită prin notificare odată cu depunerea planului de

distribuție în instanța de insolvabilitate.

Ca urmare, în sensul art. 6 §1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, instanța de recurs ține să

menționeze că, instanțele de judecată trebuie să indice cu suficientă claritate motivele

pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al

concluziilor sale, să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse

examinării.

De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată să

nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esențiale

care-i sunt supuse aprecierii și să nu se mulțumească de a proba pur și simplu

concluziile uneia dintre părți.

Sub aspectul celor relatate se constată că, soluția instanței de insolvabilitate nu

conține o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției

la care s-a ajuns, iar instanța de recurs este în imposibilitatea să exercite controlul

judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și legalitatea hotărârii

atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, s-a constatat

încălcarea normelor de drept procedural de către instanța de insolvabilitate, eroare

care nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

admite recursul, de a casa integral hotărârea instanței de insolvabilitate și de a trimite

cauza spre rejudecare în instanța de insolvabilitate.

La rejudecarea cauzei, instanța de insolvabilitate urmează să țină cont de cele

menționate și reexaminând cauza, să adopte o hotărâre întemeiată și legală,

respectând dreptul garantat al părților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

6

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Mario Caporaso.

Se casează integral hotărârea Curții de Apel Chișinău din 13 noiembrie 2017

în cauza civilă la cererea introductivă a Întreprinderii mixte „Fame-CV

Construction” societate cu răspundere limitată cu privire la intentarea procesului de

insolvabilitate față de Societatea cu răspundere limitată „Melconic”, cu trimiterea

cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, Oleg Sternioală

judecătorul

Judecătorii Valeriu Doagă

Iuliana Oprea

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

7