1ra-114/2016 — art. 328 al.3 lit. d CP

1ra-114/2016 — art. 328 al.3 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-114/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

23 februarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir, Alerguș Constantin, Moraru Petru, Nicolaev

Ghenadie,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de

către procurorul în cadrul Procuraturii de nivelul Curții de Apel Bălți, Pasat Liliana

și de către avocatul Casian Tamara cu inculpatul Munteanu Visarion, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 august

2015, în cauza penală privindu-l pe

Munteanu Visarion Vasile, născut la 18 aprilie

1950, originar din s. Hlinaia, r-nul Briceni,

domiciliat în or. Ungheni, str. Gh. Ureche 10, ap. 7.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Visarion a fost condamnat în baza art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, la 6 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 3 ani,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, pe episoadele din 02 martie 1993, 13 septembrie 1995, 01

octombrie 1995 și perioada anilor 1995-2000, procesul penal a fost încetat, pe

motivul expirării termenului de prescripție, prevăzut de art. 60 Cod penal.

Acțiunea civilă a fost admisă în principiu, lăsînd soluționarea ei într-o

procedură separată.

Visarion, în perioada anilor 1993-2000, fiind persoană publică, activînd în funcția

de director al Agenției Teritoriale Ungheni a Departamentului Privatizării și

1

Administrării Proprietății de Stat, de pe lîngă Ministerul Economiei și Reformelor

al Republicii Moldova, administrînd un organ de Stat, ce promovează în teren

politica statului în domeniul de privatizare și duce evidența proprietății de Stat,

urmărind scopul depășirii în mod vădit a limitelor drepturilor și atribuțiilor

acordate prin lege, în cadrul acțiunilor de privatizare a întreprinderii de Stat

„Gospodăria Piscicolă Ungheni”, reorganizarea acesteia în S.A. „Piscicultorul” și

vînzarea acțiunilor ei, a comis abuz de serviciu în următoarele circumstanțe:

La 02 martie 1993, contrar prevederilor art. 5 al Hotărîrii Guvernului

Republicii Moldova, nr. 783 din 01.12.1992 „Cu privire la aprobarea

Regulamentului Comisiei de privatizare a obiectului patrimoniului de stat”, care

prevede că: „Comisia se formează din 7-11 persoane, în dependență de volumul și

complexitatea muncii pe care urmează să o desfășoare, incluzînd reprezentanți din

partea organului teritorial al Departamentului de Stat pentru Privatizare,

ministerului de ramură, altor instituții; organului autoadministrării locale; băncii

care deservește obiectul supus privatizării; administrației, precum și colectivului

de muncă ale întreprinderii privatizate”, a emis Ordinul nr. 6, care este ilegal, prin

care a dispus numirea componenței nominale a comisiei de privatizare a

întreprinderii de Stat „Gospodăria Piscicolă Ungheni”, în număr de 4 persoane.

Tot el, la 13 septembrie 1995, atribuindu-și calitatea de fondator al S.A.

„Piscicultorul” și președinte al comisiei de privatizare al acesteia, fără de a fi

desemnat în această calitate prin permisul Ministerului Privatizării și administrării

Proprietății de Stat al Republicii Moldova și fără un asemenea permis de

înregistrare a întreprinderii, a încălcat prevederile art. l al Hotărîrii Guvernului

Republicii Moldova, nr. 688 din 08.11.1993 ”Cu privire la măsurile de asigurare a

activității Fondului Proprietății de Stat al Republicii Moldova” și printr-o

declarație cu privire la constituirea societății pe acțiuni, a reorganizat

întreprinderea de Stat „Gospodăria Piscicolă Ungheni” în S.A. „Piscicultorul”,

drept succesor de drept al întreprinderii vizate mai sus.

Tot el, la 13 septembrie 1995, contrar prevederilor art. 19 din Codul muncii

din 25.05.1973, potrivit căruia: „este interzis serviciul în comun la una și aceiași

întreprindere, instituție, organizație a persoanelor, care se află în rudenie sau

afinitate apropiată între ele (părinți, soți, frați, surori, fii, fiice, precum și frați,

surori, părinți, copii ai soților), dacă în cadrul serviciului unul din ei este

subordonat sau se află sub controlul direct al altuia”, contrar acestor prevederi, a

emis Ordinul nr. 58, prin care a dispus fondarea S.A. ,,Piscicultorul” și a numit

Comitetul de conducere, compus din președintele Filimon Gheorghe și membrii

Filimon Valentina, care este soția primului și Galac Galina. Drept urmare al

acestor acțiuni și contrar prevederilor art. 5 din Hotărîrea Guvernului Republicii

Moldova, nr. 783 din 01.12.1992 „Cu privire la aprobarea Regulamentului

2

Comisiei de privatizare a obiectului patrimoniului de stat” de către membrii

comisiei de privatizare aleși ilegal, a fost întocmit planul de privatizare al S.A.

„Piscicultorul”.

Tot el, la 01 octombrie 1995, încălcînd prevederile art. 8 alin. (2) din Legea

cu privire la privatizare, nr. 627 din 04.07.1991, potrivit căreia: „Întreprinderea de

stat poate fi privatizată ca un complex patrimonial unic sau poate fi reorganizată

în societate pe acțiuni de tip deschis, cu vînzarea ulterioară a acțiunilor”, în

momentul cînd S.A. „Piscicultorul” era fondată dar încă nu era înregistrată la

Camera Înregistrării de Stat, fiind înregistrată abia la 19.02.1996, a permis

privatizarea a 20% de acțiuni a S.A. „Piscicultorul”, angajaților acesteia.

Tot el, încălcînd prevederile art. 17 pct. 1) și 2) al Legii cu privire la

privatizare, nr. 627 din 04.07.1991, potrivit cărora: ,,salariații întreprinderilor

supuse privatizării participă la privatizare în aceleași condiții ca și ceilalți

ofertanți. În cazul în care salariații și ceilalți ofertanți prezintă în cadrul

concursului condiții echivalente de privatizare, prioritate se dă salariaților. Prin

hotărîre de Guvern, salariații întreprinderilor supuse privatizării au dreptul să

procure, la prețuri nominale, pînă la 20 la sută din bunurile ce se privatizează. În

limitele cotei stabilite, de acest drept beneficiază și foștii salariați ai

întreprinderilor respective....”, prevederile art. 19-20 din Legea cu privire la

societățile pe acțiuni, nr. 847 din 03.01.1992, în care se prevede modul de abonare

și procedura abonării la acțiuni, cît și prevederile Regulamentului cu privire la

procurarea fără concurs de către participanții la privatizare a acțiunilor

întreprinderilor supuse privatizării contra bonuri patrimoniale, aprobat prin

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova, nr. 568 din 07.09.1993, nu a oferit

salariaților reali acest drept preferențial de a procura acțiuni fără concurs, mai mult

ca atît, a admis includerea în lista angajaților întreprinderii a altor persoane fictive,

care nu au activat în întreprinderea dată, oferindu-le posibilitatea de a procura

contra bonuri patrimoniale, în mod preferențial, 20 la sută din acțiunile

întreprinderii în cauză, la prețul nominal fără concurs, printre care Filimon Igor,

feciorul președintelui comitetului de conducere a S.A. ,,Piscicultorul”, care la acel

moment era minor și Caliga Tudor, care la acel moment era decedat.

Tot el, în perioada de timp 1995-2000, încălcînd prevederile art. 35 alin. (2)

din Legea cu privire la societățile pe acțiuni nr. 847 din 03.01.1992, care prevede

că: „Acțiunile din prima ediție, emise la constituirea societății, nu pot fi vîndute la

prețuri mai mici decît valoarea lor nominală”, la licitațiile republicane a acțiunilor

întreprinderii, a permis realizarea a 38061 din acțiuni la prețul de 0,40 bani pentru

o unitate, pe cînd valoarea lor nominală era de 10 lei, diminuînd astfel capitalul

statutar cu 365381 lei și a 25776 acțiuni la prețul de 1,02 lei, fiind diminuat

capitalul statutar cu suma de 231469 lei.

3

Tot el, la 30 iunie 2000, ignorînd prevederile art. 4 al Hotărîrii

Parlamentului Republicii Moldova nr. 1331 din 12.03.1993, cu privire la măsurile

de prevenire a privatizării ilegale, potrivit cărora: „Departamentului Controlului de

Stat, Procuratura Republicii, Fondul Proprietății de Stat și Departamentul de Stat

pentru Privatizare, vor coordona activitatea organelor de drept și a altor organe

de stat în combaterea privatizării ilegale”;

- prevederile art. 44 alin. (1) din Regulamentul cu privire la modul de

transmitere a întreprinderilor de stat, organizațiilor, instituțiilor, a subdiviziunilor

lor, clădirilor, construcțiilor, mijloacelor fixe și altor active, aprobat prin Hotărîrea

Guvernului Republicii Moldova nr. 688 din 09.10.1995, potrivit cărora: „Pentru

reînregistrarea la autoritățile autorizate a obiectelor mijloacelor fixe,

întreprinderea ce le-a primit prezintă următoarele documente: 1) decizia de

transmitere sau adeverința de privatizare eliberată de Departamentul Privatizării

sau contractul de vînzare-cumpărare a obiectului patrimoniului de stat”;

- prevederile pct. 3.3.2 și pct. 3.3.4 din Regulamentul Agenției Teritoriale

Ungheni a Departamentului Privatizării și Administrării Proprietății de Stat,

aprobat la 10.01.2000, potrivit cărora: „Directorul Agenției Teritoriale este

responsabil pentru activitatea Agenției Teritoriale, promovarea unei politici unice

de privatizare, organizarea și controlul procesului de privatizare, ducerea

evidenței proprietății de stat în zona de activitate” și „Directorul Agenției

Teritoriale este obligat să raporteze conducerii Departamentului despre

încălcările depistate în procesul de privatizare și administrare a proprietății de

stat și să ia măsuri pentru lichidarea lor”, a emis din numele Departamentului

Privatizării și Administrării Proprietății de Stat de pe lîngă Ministerul Economiei și

Reformelor al Republicii Moldova, o adeverință de privatizare, fără de a avea

asemenea împuterniciri, prin care a adeverit faptul că în urma licitațiilor

Republicane petrecute, cu scopul vînzării acțiunilor S.A. „Piscicultorul”, cota

proprietății private a acesteia, cu sediul în or. Ungheni, str. Orangeriei 1, constituie

100%, adică 797960 lei sau 79796 de acțiuni, fapt care nu corespundea realității.

Drept urmare, prin intermediul acestei adeverințe, S.A. „Piscicultorul” ilegal și-a

înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Ungheni, dreptul de proprietate asupra

întregului patrimoniu de stat al fostei ,,Gospodării piscicole de Stat Ungheni”, care

a fost inclus în capitalul statutar al S.A. „Piscicultorul”, inclusiv și asupra acelui

patrimoniu care, reieșind din prevederile Codului apelor nr. 1532 din 22.06.1993,

se afla la bilanțul întreprinderii doar cu drept de folosință și bunuri care sînt în

proprietate exclusivă a stalului ca - lacul de iernare, inclus în actul de evaluare a

întreprinderii sub nr. 75, alcătuit din 8 lacuri separate, cu suprafața totală de 5,5 ha,

valoarea totală a cărora constituia 31995,6 lei și construcțiile hidrotehnice - damba

nr.2, damba nr.4, incluse în actul de evaluare a întreprinderii sub nr.76 și nr.77,

4

valoarea cărora constituia 45649,66 lei și 39258,10 lei, și alte obiective acvatice

unice și indivizibile din fondul apelor, ca barajele lacurilor Cristoforovca,

Bumbăta, Țighira, Grăseni, Todirești, Zăzuleni, Semeni, Petrești, Cetireni, incluse

în actul de evaluare a întreprinderii sub nr.9, nr.12, nr.15, nr.20, nr.24, nr.28, nr.31,

nr.34, nr.36, valoarea totală a cărora constituia 106981,98 lei.

inculpatului și inculpatul, care au solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei

hotărîri de achitare, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii, invocînd că:

- neîntemeiat inculpatului i-a fost înaintată învinuirea pe faptul că dînsul a

emis Ordinul nr.6, prin care a dispus numirea componenței nominale a comisiei de

privatizare a Întreprinderii de Stat „Gospodăria Piscicolă Ungheni”, în număr de 4

persoane, deoarece emiterea ordinului de numire a comisiei de privatizare este dat

prin hotărîre de Guvern, organului teritorial al Ministerului Privatizării și

Administrării Proprietății de Stat, adică Agenției Teritoriale Ungheni a

Departamentului Privatizării și Administrării Proprietății de Stat, care a și format

comisia în componență de 4 persoane prin Ordinul nr.6, care nu este semnat de

inculpat;

- pe capătul de învinuire privind reorganizarea gospodăriei piscicole,

inculpatul nu poate fi găsit vinovat, deoarece întreprinderile incluse în Lista

obiectelor patrimoniului de stat ce nu sînt pasibile privatizării, pot fi reorganizate

în societate pe acțiuni conform Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr. 287

din 13.05.1994, la propunerea Ministerului Privatizării, reorganizarea căreia are loc

în conformitate cu Legea cu privire la societățile pe acțiuni, cu decretul

Președintelui Republicii Moldova nr.80 din 23.03.1994 cu privire la reglementarea

procesului de reorganizare a întreprinderilor de stat și de arendă în societăți pe

acțiuni, iar în calitate de inițiatori ai procesului de reorganizare a întreprinderii în

societăți pe acțiuni este Ministerul Privatizării și organele lui teritoriale, careva

încălcări a unor acte normative ale fondului proprietății de stat nu au avut loc,

deoarece fondul dat nu a avut nici o atribuție la procesul de reorganizare și

privatizare a proprietății de stat, atît declarația de constituire, cît și planul de

privatizare a fost elaborat și aprobat de către Agenție în corespundere cu Hotărîrea

Guvernului Republicii Moldova nr. 287 din 13.05.1994, reieșind din Legea nr.627

din 04.07.1991 cu privire la privatizare, ca fondator al S.A. „Piscicultorul” a fost

Departamentul Privatizării, care după verificarea tuturor materialelor prezentate

spre control Comitetului de conducere al S.A. „Piscicultorul” la Ministerul

Privatizării, a elaborat permisul de înregistrare a întreprinderii, semnat de către

ministrul instituției date, prin care a fost desemnat în calitate de reprezentant al

proprietarului patrimoniului, astfel reprezentantul statului nu avea obligația de a

5

înregistra societatea, dar de a participa la luarea deciziilor privitor la activitatea

societăților economice în care statul deține cotă de participare, astfel că

reorganizarea instituției a fost una legală;

- nu este demonstrată vinovăția inculpatului pe episodul privind emiterea

ordinului nr. 58, prin care s-a dispus fondarea S.A. „Piscicultorul” și a fost numit

Comitetul de conducere în componența Comisiei de privatizare, incluzînd membrii

familiei, deoarece termenul împuternicirilor membrilor Comitetului de conducere

numiți de către Ministerul Privatizării sau organul lor local, este prevăzut pînă la

prima adunare generală a acționarilor, iar președintele Comitetului - pe un termen

de 3 ani, aceștia doar efectuează înregistrarea de stat și a hîrtiilor de valoare a

societății, prin urmare nici unul din membrii acestei comisii nu este subordonat sau

se află sub controlul direct al altuia;

- neîntemeiată și nedemonstrată este și învinuirea adusă inculpatului pe

faptul că, pînă a fi înregistrată întreprinderea la Camera Înregistrării de Stat,

inculpatul a permis privatizarea a 20% de acțiuni a angajaților întreprinderii, fără a

oferi angajaților întreprinderii posibilitatea de a procura acțiuni fără concurs,

admițînd în listă alte persoane fictive, care nu au activat în întreprinderea dată,

oferindu-le posibilitatea de a procura contra bonuri patrimoniale, în mod

preferențial 20% din acțiunile întreprinderii, deoarece Gospodăria piscicolă din

Ungheni, reorganizată în S.A. ,,Piscicultorul”, a fost inclusă în lista obiectelor care

urmau a fi privatizate integral contra bonuri patrimoniale, reieșind din anexa nr.1 al

Legii nr. 390 din 15.03.1995 cu privire la Programul de Stat de privatizare pentru

anii 1995-1996, așa că subscrierea făcută fără concurs, contra bonuri patrimoniale

a 15959 de acțiuni la S.A. ,,Piscicultorul” de către colectivul întreprinderii, a avut

loc în conformitate cu art. 11 pct. 4) al Legii nr. 327 din 04.07.1991 cu privire la

privatizare și în corespundere cu pct. 11) din Regulamentul cu privire la procurarea

fără concurs de către participanții la privatizare a acțiunilor întreprinderilor supuse

privatizării contra bonuri patrimoniale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 568

din 07.09.1993, unde participanții la privatizarea întreprinderii, dispuneau de

dreptul de a procura acțiuni la un preț nominal în limita cotei stabilite, contra

bonuri patrimoniale, primite prin înstrăinare de la rudele de gradul întîi, în

conformitate cu art. 2 pct. 2) din Legea „Cu privire la bonuri patrimoniale”;

- greșit instanța a constatat ca dovedită vinovăția inculpatului pe episodul din

30.06.2000, prin care s-a constatat că inculpatul din numele departamentului a

emis o adeverință de privatizare, fără a avea asemenea împuterniciri, prin care a

confirmat faptul că în urma licitațiilor republicane petrecute, cu scopul vînzării

acțiunilor S.A. „Piscicultorul”, cota proprietății private a acesteia constituie 100%,

adică 79796 de acțiuni, deoarece capitalul social al S.A. „Piscicultorul”, s-a format

integral din depunerea patrimonială a statului, care includea fonduri fixe (inclusiv

6

digurile și construcțiile hidrotehnice ale iazurilor gospodăriei agricole), mijloace

circulante și financiare, ce a constituit 797960 lei, divizat în 79796 de acțiuni

ordinare nominative cu valoarea nominală de 10 lei fiecare, în urma căreia

privatizarea cotei statului în S.A. „Piscicultorul” s-a efectuat în modul următor –

15959 de acțiuni (20%) – au fost distribuite colectivului de munca la subscrierea în

concurs contra bonuri patrimoniale, - 38061 de acțiuni (47,7%) - au fost înstrăinate

la licitațiile republicane, cu subscriere la acțiuni, contra bonuri patrimoniale nr.15

și nr.16, - 25776 de acțiuni (32,3%) – vîndute contra mijloace bănești, prin

intermediul Bursei de Valori a Moldovei în perioada 11.08-24.08.1999, astfel la

situația din 30.06.2000, statul nu deținea acțiuni în S.A. „Piscicultorul”, iar

conținutul anexei coincide întru totul cu actul de primire-predare a întreprinderii,

precum și cu bilanțul de transmitere;

- neîntemeiată este concluzia instanței, precum că inculpatul ar fi diminuat

capitalul statutar al întreprinderii cu 231469 lei, deoarece vînzarea acțiunilor unei

societăți pe acțiuni nu are nici un impact asupra capitalului social, doar are loc o

subrogare în dreptul de proprietate a titularilor dreptului de proprietate asupra

acțiunilor, astfel se schimbă doar componența nominală a acționarilor;

- ordonanța din 21.03.2012, de pornire a cauzei penale nr.2012368016, este

lovită de nulitate, reieșind din dispozițiile art. 251 Cod de procedură penală,

deoarece a fost încălcată competența după materie, ordonanța în cauză fiind emisă

de procuror, pe cînd îi revenea organului de urmărire penală al Ministerului

Afacerilor Interne, astfel că și celelalte acte procesuale efectuate sub acoperirea

ordonanței nule nu pot fi recunoscute probe, urmînd a fi excluse;

- greșit a fost recunoscut ca parte vătămată - Ciobanu Ion, deoarece cauza

penală în învinuirea lui Munteanu Visarion, a fost pornită pentru faptele comise în

perioada anilor 1993-2000, iar Ciobanu Ion a obținut calitatea de acționar al S.A.

„Piscicultorul” la 26.04.2012, astfel, neavînd calitatea de acționar în acea perioadă

nu poate beneficia de drepturi procedurale;

- contrar prevederilor art. 289 alin. (1) Cod de procedură penală, organul de

urmărire penală, fără a întocmi raportul privind terminarea urmăririi penale, a emis

ordonanța de punere sub învinuire a inculpatului din 02.08.2012.

În concluzie, apelanții consideră că nici unul din episoadele actului de

învinuire nu probează că inculpatul a depășit limitele drepturilor și atribuțiilor

acordate prin lege, astfel lipsind latura obiectivă a acțiunilor incriminate, precum și

fapta prejudiciabilă „soldată cu urmări grave”, deoarece în urma acțiunilor

inculpatului nu au fost stabilite urmările prejudiciabile, de unde rezultă că acesta

nu a depășit sub nici o formă drepturile și obligațiile prevăzute de legile care îi

guvernau activitatea la moment și nu a săvîrșit careva fapte ce ar fi putut fi

încadrate în baza art.328 Cod penal.

7

fost respins apelul avocatului Casian Tamara și al inculpatului, ca nefondat.

Instanța de apel, a conchis că prima instanță corect a stabilit circumstanțele

de fapt și de drept, și just a ajuns la concluzia că Munteanu Visarion este vinovat

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, deoarece

probele administrate în cadrul cercetării judecătorești, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce, dovedesc

cu certitudine vinovăția acestuia în săvîrșirea infracțiunii incriminate.

Instanța de apel a conchis că la baza sentinței de condamnare, prima instanță

corect a reținut probele administrate la cauza penală și cărora ulterior le-au fost

date citire de către partea acuzării în ședința instanței de apel, în confirmarea

vinovăției inculpatului Munteanu Visarion și respingerea argumentelor din apelul

declarat în cauza respectivă.

La fel, instanța de apel a constatat că declarațiile inculpatului au fost

verificate de prima instanță în raport cu alte probe, care după conținutul lor probant

prevalează asupra declarațiilor acestuia, astfel că prima instanță corect a pus la

baza soluției de condamnare probele ce demonstrează vina acestuia.

Referitor la măsura de pedeapsă stabilită inculpatului, instanța de apel a

concluzionat că, prima instanță i-a aplicat acestuia o pedeapsă echitabilă, ținînd

seama de gradul de pericol social al faptei săvîrșite, de persoana inculpatului, de

atitudinea lui față de fapta săvîrșită.

ordinar de avocatul Casian Tamara în numele inculpatului și inculpatul, care,

invocînd temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, au

solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că fapta

nu întrunește elementele infracțiunii, invocînd că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel și acestea nu cuprind motivele pe care se

întemeiază soluția, astfel hotărîrea instanței nu este una întemeiată și motivată, iar

prima instanță greșit a considerat că baza probantă administrată în cauză confirmă

vinovăția lui Munteanu Visarion în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 328

alin. (3) lit. d) Cod penal, deoarece în acțiunile acestuia lipsește elementul laturii

obiective al infracțiunii – urmările prejudiciabile, legătura cauzală dintre fapta

prejudiciabilă și urmările prejudiciabile, în rest, repetat invocînd aceleași motive ca

și în apel.

ianuarie 2015, a fost admis recursul, a fost casată decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 26 martie 2014 și a fost dispusă rejudecarea cauzei în aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

8

În motivarea soluției date, instanța de recurs a indicat că instanța de apel nu

a exercitat în deplină măsură atribuțiile prevăzute de lege, deoarece, din conținutul

deciziei s-a constatat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel de către avocat și inculpat, deși aceștia au invocat probe care, în

opinia lor, confirmă nevinovăția inculpatului în cele incriminate.

La fel, instanța de apel nu a ținut cont că la baza învinuirii a fost pus Ordinul

nr. 6 din 02.03.1993, care la materialele cauzei lipsește, iar anexa la ordinul dat nu

este semnată de inculpat, inclusiv și asupra celorlalte motive invocate în apel.

Nepronunțîndu-se asupra motivelor invocate de apelanți, instanța de apel s-a

redus la o frază generală că instanța de fond corect a ajuns la concluzia privind

vinovăția inculpatului care se confirmă prin probele acumulate pe dosar, cercetate

în instanța de fond și de apel, acțiunile inculpatului fiind corect calificate de

instanța de fond în baza art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, iar argumentele invocate

în apel, privind lipsa probelor ce ar dovedi vinovăția inculpatului, sînt

contradictorii circumstanțelor și împrejurărilor de fapt stabilite de către instanțele

de fond pe parcursul judecării cauzei, fără a stabili temeiurile de fapt și de drept

care au dus la respingerea apelului declarat de avocat și inculpat.

La fel, instanța de recurs a constatat că instanța de apel nu s-a expus asupra

faptului că potrivit materialelor cauzei, S.A. ,,Piscicultorul” sau altă organizație de

stat nu a fost recunoscută în calitate de parte vătămată și nu au înaintat acțiune

civilă.

avocatului Casian Tamara în interesele inculpatului Munteanu Visarion, a fost

casată parțial sentința Judecătoriei Ungheni din 25 octombrie 2013, a fost

rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre în latura penală, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care:

Munteanu Visarion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal.

În conformitate cu art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală, procesul penal

în privința lui Munteanu Visarion, pe art. 328 alin. (1) Cod penal, a fost încetat, în

legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală,

prevăzut de art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a constatat că anume Munteanu Visarion, în perioada

anilor 1993-2000, fiind persoană publică, activînd în funcția de director al Agenției

Teritoriale Ungheni a Departamentului Privatizării și Administrării Proprietății de

Stat, de pe lîngă Ministerul Economiei și Reformelor al Republicii Moldova,

administrînd un organ de Stat, ce promovează în teren politica statului în domeniul

de privatizare și duce evidența proprietății de Stat, urmărind scopul depășirii în

mod vădit a limitelor drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, în cadrul

9

acțiunilor de privatizare a întreprinderii de Stat „Gospodăria Piscicolă Ungheni”,

reorganizarea acesteia în S.A. „Piscicultorul” și vînzarea acțiunilor ei, a comis

abuz de serviciu în următoarele circumstanțe:

La 02 martie 1993, contrar prevederilor art. 5 al Hotărîrii Guvernului

Republicii Moldova, nr. 783 din 01.12.1992 „Cu privire la aprobarea

Regulamentului Comisiei de privatizare a obiectului patrimoniului de stat”, care

prevede că: „Comisia se formează din 7-11 persoane, în dependență de volumul și

complexitatea muncii pe care urmează să o desfășoare, incluzînd reprezentanți din

partea organului teritorial al Departamentului de Stat pentru Privatizare,

ministerului de ramură, altor instituții; organului autoadministrării locale; băncii

care deservește obiectul supus privatizării; administrației, precum și colectivului de

muncă ale întreprinderii privatizate”, a emis Ordinul nr.6, care este ilegal, prin care

a dispus numirea componenței nominale a comisiei de privatizare a întreprinderii

de Stat „Gospodăria Piscicolă Ungheni”, în număr de 4 persoane.

Tot el, la 13 septembrie 1995, atribuindu-și calitatea de fondator al S.A.

„Piscicultorul” și președinte al comisiei de privatizare al acesteia, fără de a fi

desemnat în această calitate prin permisul Ministerului Privatizării și administrării

Proprietății de Stat al Republicii Moldova și fără un asemenea permis de

înregistrare a întreprinderii, a încălcat prevederile art. l al Hotărîrii Guvernului

Republicii Moldova, nr. 688 din 08.11.1993 ”Cu privire la măsurile de asigurare a

activității Fondului Proprietății de Stat al Republicii Moldova” și printr-o

declarație cu privire la constituirea societății pe acțiuni, a reorganizat

întreprinderea de Stat „Gospodăria Piscicolă Ungheni” în S.A. „Piscicultorul”,

drept succesor de drept al întreprinderii vizate mai sus.

Tot el, la 13 septembrie 1995, contrar prevederilor art. 19 din Codul muncii

din 25.05.1973, potrivit căruia: „este interzis serviciul în comun la una și aceiași

întreprindere, instituție, organizație a persoanelor, care se află în rudenie sau

afinitate apropiată între ele (părinți, soți, frați, surori, fii, fiice, precum și frați,

surori, părinți, copii ai soților), dacă în cadrul serviciului unul din ei este

subordonat sau se află sub controlul direct al altuia”, contrar acestor prevederi, a

emis Ordinul nr.58, prin care a dispus fondarea S.A. ,,Piscicultorul” și a numit

Comitetul de conducere, compus din președintele Filimon Gheorghe și membrii

Filimon Valentina, care este soția primului și Galac Galina. Drept urmare al

acestor acțiuni și contrar prevederilor art. 5 din Hotărîrea Guvernului Republicii

Moldova, nr. 783 din 01.12.1992 „Cu privire la aprobarea Regulamentului

Comisiei de privatizare a obiectului patrimoniului de stat” de către membrii

comisiei de privatizare aleși ilegal, a fost întocmit planul de privatizare al S.A.

„Piscicultorul”.

10

Tot el, la 01 octombrie 1995, încălcînd prevederile art. 8 alin. (2) din Legea

cu privire la privatizare, nr. 627 din 04.07.1991, potrivit căreia: „Întreprinderea de

stat poate fi privatizată ca un complex patrimonial unic sau poate fi reorganizată în

societate pe acțiuni de tip deschis, cu vînzarea ulterioară a acțiunilor”, în momentul

cînd S.A. „Piscicultorul” era fondată dar încă nu era înregistrată la Camera

Înregistrării de Stat, fiind înregistrată abia la 19.02.1996, a permis privatizarea a

20% de acțiuni a S.A. „Piscicultorul”, angajaților acesteia.

Tot el, încălcînd prevederile art. 17 pct. 1) și 2) al Legii cu privire la

privatizare, nr. 627 din 04.07.1991, potrivit cărora: ,,salariații întreprinderilor

supuse privatizării participă la privatizare în aceleași condiții ca și ceilalți ofertanți.

În cazul în care, salariații și ceilalți ofertanți prezintă în cadrul concursului condiții

echivalente de privatizare, prioritate se dă salariaților. Prin hotărîre de Guvern,

salariații întreprinderilor supuse privatizării au dreptul să procure, la prețuri

nominale, pînă la 20 la sută din bunurile ce se privatizează. În limitele cotei

stabilite, de acest drept beneficiază și foștii salariați ai întreprinderilor

respective....”, prevederile art. 19-20 din Legea cu privire la societățile pe acțiuni,

nr. 847 din 03.01.1992, în care se prevede modul de abonare și procedura abonării

la acțiuni, cît și prevederile Regulamentului cu privire la procurarea fără concurs

de către participanții la privatizare a acțiunilor întreprinderilor supuse privatizării

contra bonuri patrimoniale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova,

nr. 568 din 07.09.1993, nu a oferit salariaților reali acest drept preferențial de a

procura acțiuni fără concurs, mai mult ca atît, a admis includerea în lista angajaților

întreprinderii a altor persoane fictive, care nu au activat în întreprinderea dată,

oferindu-le posibilitatea de a procura contra bonuri patrimoniale, în mod

preferențial, 20 la sută din acțiunile întreprinderii în cauză, la prețul nominal fără

concurs, printre care Filimon Igor, feciorul președintelui comitetului de conducere

a S.A. ,,Piscicultorul”, care la acel moment era minor și Caliga Tudor, care la acel

moment era decedat.

Tot el, în perioada de timp 1995-2000, încălcînd prevederile art. 35 alin. (2)

din Legea cu privire la societățile pe acțiuni nr. 847 din 03.01.1992, care prevede

că: „Acțiunile din prima ediție, emise la constituirea societății, nu pot fi vîndute la

prețuri mai mici decît valoarea lor nominală”, la licitațiile republicane a acțiunilor

întreprinderii, a permis realizarea a 38061 din acțiuni la prețul de 0,40 bani pentru

o unitate, pe cînd valoarea lor nominală era de 10 lei, diminuînd astfel capitalul

statutar cu 365381 lei și a 25776 acțiuni la prețul de 1,02 lei, fiind diminuat

capitalul statutar cu suma de 231469 lei.

Tot el, la 30 iunie 2000, ignorînd prevederile art. 4 al Hotărîrii

Parlamentului Republicii Moldova nr. 1331 din 12.03.1993, cu privire la măsurile

de prevenire a privatizării ilegale, potrivit cărora: „Departamentului Controlului de

11

Stat, Procuratura Republicii, Fondul Proprietății de Stat și Departamentul de Stat

pentru Privatizare, vor coordona activitatea organelor de drept și a altor organe de

stat în combaterea privatizării ilegale”;

- prevederile art. 44 alin. (1) din Regulamentul cu privire la modul de

transmitere a întreprinderilor de stat, organizațiilor, instituțiilor, a subdiviziunilor

lor, clădirilor, construcțiilor, mijloacelor fixe și altor active, aprobat prin Hotărîrea

Guvernului Republicii Moldova nr. 688 din 09.10.1995, potrivit cărora: „Pentru

reînregistrarea la autoritățile autorizate a obiectelor mijloacelor fixe, întreprinderea

ce le-a primit prezintă următoarele documente: 1) decizia de transmitere sau

adeverința de privatizare eliberată de Departamentul Privatizării sau contractul de

vînzare-cumpărare a obiectului patrimoniului de stat”;

- prevederile pct. 3.3.2 și pct. 3.3.4 din Regulamentul Agenției Teritoriale

Ungheni a Departamentului Privatizării și Administrării Proprietății de Stat,

aprobat la 10.01.2000, potrivit cărora: „Directorul Agenției Teritoriale este

responsabil pentru activitatea Agenției Teritoriale, promovarea unei politici unice

de privatizare, organizarea și controlul procesului de privatizare, ducerea evidenței

proprietății de stat în zona de activitate” și „Directorul Agenției Teritoriale este

obligat să raporteze conducerii Departamentului despre încălcările depistate în

procesul de privatizare și administrare a proprietății de stat și să ia măsuri pentru

lichidarea lor”, a emis din numele Departamentului Privatizării și Administrării

Proprietății de Stat de pe lîngă Ministerul Economiei și Reformelor al Republicii

Moldova, o adeverință de privatizare, fără de a avea asemenea împuterniciri, prin

care a adeverit faptul că în urma licitațiilor Republicane petrecute, cu scopul

vînzării acțiunilor S.A. „Piscicultorul”, cota proprietății private a acesteia, cu

sediul în or. Ungheni, str. Orangeriei 1, constituie 100%, adică 797960 lei sau

79796 de acțiuni, fapt care nu corespundea realității. Drept urmare, prin

intermediul acestei adeverințe, S.A. „Piscicultorul” ilegal și-a înregistrat la Oficiul

Cadastral Teritorial Ungheni, dreptul de proprietate asupra întregului patrimoniu

de stat al fostei ,,Gospodării piscicole de Stat Ungheni”, care a fost inclus în

capitalul statutar al S.A. „Piscicultorul”, inclusiv și asupra acelui patrimoniu care,

reieșind din prevederile Codului apelor nr. 1532 din 22.06.1993, se afla la bilanțul

întreprinderii doar cu drept de folosință și bunuri care sînt în proprietate exclusivă

a stalului ca - lacul de iernare, inclus în actul de evaluare a întreprinderii sub nr. 75,

alcătuit din 8 lacuri separate, cu suprafața totală de 5,5 ha, valoarea totală a cărora

constituia 31995,6 lei și construcțiile hidrotehnice - damba nr.2, damba nr.4,

incluse în actul de evaluare a întreprinderii sub nr.76 și nr.77, valoarea cărora

constituia 45649,66 lei și 39258,10 lei, și alte obiective acvatice unice și

indivizibile din fondul apelor, ca barajele lacurilor Cristoforovca, Bumbăta,

Țighira, Grăseni, Todirești, Zăzuleni, Semeni, Petrești, Cetireni, incluse în actul de

12

evaluare a întreprinderii sub nr.9, nr.12, nr.15, nr.20, nr.24, nr.28, nr.31, nr.34,

nr.36, valoarea totală a cărora constituia 106981,98 lei.

administrat probele prezentate de părți din punct de vedere al pertinenții,

concludenții și utilității acestora, constatînd corect în acțiunile lui Munteanu

Visarion, elementele constitutive ale infracțiunii de depășire a atribuțiilor de

serviciu, însă neîntemeiat a reținut în acțiunile lui Munteanu Visarion, circumstanța

agravantă și anume urmările grave, încadrînd acțiunile inculpatului Munteanu

Visarion în baza prevederilor art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal.

Instanța de apel a constatat că necătînd la faptul că inculpatul Munteanu

Visarion nu își recunoaște vina în cele incriminate, vinovăția acestuia este dovedită

în ședința de judecată a instanței de apel, prin declarațiile părții vătămate Ciobanu

Ion, declarațiile martorilor Caliga Ilie, Cozariuc Dumitru, Filimon Gheorghe,

Coșniev Visarion și a specialistului Chicu Sergiu, precum și a probelor care au fost

studiate atît în instanța de fond cît și în instanța de apel, după cum urmează:

- dosarul cu documentele privind reorganizarea „Întreprinderii piscicole

Ungheni” în S.A. „Piscicultorul”, ridicat în baza procesului-verbal de

ridicare din 25.11.2011 (f.d. 14, vol. 1);

- dosarul cu documente privind modificarea și completarea la statut a S.A.

„Piscicultorul”, ridicat în baza procesului-verbal de ridicare din

25.11.2011 (f.d. 14, vol. 1);

- dispozițiile de transmitere a valorilor mobiliare (f.d. 106-132, vol. I);

- regulamentul S.A. „Piscicultorul” (f.d. 134-143, vol. I);

- declarația cu privire la constituirea societății pe acțiuni (f.d. 151-153, vol.

I);

- regulamentul Agenției Teritoriale Ungheni, a Departamentului

privatizării și administrării proprietății de stat (f.d. 76-79, vol. 2);

- raportul de expertiză din 13 februarie 2012 (f.d. 81-85, vol.2);

- plîngerea părții vătămate Ciobanu Ion (f.d. 102-105,128-134, vol. 2);

- cererea lui Ciobanu Ion (f.d. 113, vol. 2);

- procesul-verbal nr. 4 (f.d. 120, vol. 2);

- dosarul cadastral a S.A. „Piscicultorul” (f.d. 161-168, vol. 2);

- baza de date consolidată, despre posesori reali ai acțiunilor și

reprezentanții acestora S.A. „Piscicultorul” (f.d. 231-243, vol. 2).

Instanța de apel a respins ca neîntemeiate argumentele invocate în apel, dar a

admis argumentele apelului referitor la lipsa în acțiunile lui Munteanu Visarion, pe

episodul de diminuare a capitalului statutar cu suma de 231469 lei, prin realizarea

acțiunilor la un preț mai mic de prețul nominal de 10 lei, contrar prevederilor art.

35 alin. (2) Legea cu privire la societățile pe acțiuni din 03.01.1992.

13

Chiar dacă instanța de apel a reținut în acțiunile lui Munteanu Visarion

elementele infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, aceasta a

considerat că este necesar de a înceta procesul penal pornit în privința lui

Munteanu Visarion, în legătură cu expirarea termenului de prescripție pentru

tragerea la răspundere penală.

recursuri ordinare:

9.1. Procurorul Pasat Liliana, care indicînd temeiul prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 26.08.2015, cu menținerea sentinței Judecătoriei Ungheni

din 25.10.13, invocînd că:

- instanța de apel a dat o apreciere greșită probelor examinate în cadrul

ședințelor de judecată, recalificînd acțiunile lui Munteanu Visarion în baza art. 328

alin. (1) Cod penal, nereținînd circumstanța „soldată cu urmări grave”, făcînd

trimitere la manualul „Drept penal, Partea Specială vol. II”, pag. 872, prin care se

explică noțiunea de urmări grave;

- avînd în vedere faptul că fiind o persoană publică la acel moment,

administrînd un organ de stat, ce promova politica statului în domeniul privatizării,

prin acțiunile sale infracționale a adus prejudiciu și o imagine negativă statului

Republica Moldova la capitolul privatizarea proprietăților statului, de asemenea și

părții vătămate Ciobanu Ion care a înaintat acțiunea civilă, în mărime de 5400 lei,

astfel instanța de apel nu a clarificat obiectiv circumstanțele cazului, adoptînd o

decizie ilegală.

9.2. Avocatul Casian Tamara cu inculpatul Munteanu Visarion, indicînd

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, prin

care solicită casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin

care Munteanu Visarion să fie achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii

prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, din motiv că faptele incriminate nu

întrunesc elementele infracțiunii, invocînd că:

- decizia instanței de apel este ilegală, deoarece învinuirea înaintată lui

Munteanu Visarion este neîntemeiată, dat fiind faptul că atît în cadrul urmăririi

penale, cît și în cadrul cercetărilor judecătorești, nu au fost prezentate probe, care

ar dovedi vina lui Munteanu Visarion în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

328 alin. (1) Cod penal, astfel la baza deciziei stau circumstanțe neprobate și

aplicarea eronată a normelor de drept;

- concluzia instanței de apel „că componența comisiei de 3-5 persoane, a

fost stabilită prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 1056 din

12.11.1997, pe cînd la momentul formării comisiei pentru privatizare a Î.S.

„Gospodăria piscicolă Ungheni” era aplicabilă Hotărîrea Guvernului Republicii

14

Moldova nr. 783 din 01.12.92, fără modificările ulterioare”, e greșită, din

considerentul că Regulamentul Comisiei de privatizare a obiectului patrimoniului

de stat, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 783 din 01.12.92, a fost modificat

prin Hotărîrea Guvernului nr. 789 din 28.10.94 și permite formarea comisiei din 3-

5 persoane și nu din 7-11 persoane;

- Î.S. „Gospodăria piscicolă Ungheni” a fost inclusă la privatizare, prin

Legea nr. 390 din 15.03.1995 cu privire la programul de stat de privatizare pentru

anii 1995-1996 (poziția 246.246 Gospodăria piscicolă Ungheni), iar comisia pentru

privatizare Î.S. „Gospodăria piscicolă Ungheni” a fost formată conform Hotărîrii

Guvernului Republicii Moldova nr.783 din 01.12.92, modificată prin Hotărîrea

Guvernului Republicii Moldova nr. 789 din 28.10.94, în vigoare la moment;

- ambele instanțe sau expus asupra vinovăției lui Munteanu Visarion, făcînd

trimitere la Ordinul nr. 6 din 02.03.1993, fără a avea o asemenea probă scrisă

anexată la dosar, neexaminarea acestui ordin, vine în contradicție cu dispozițiile

art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală.

- deși inculpatul e învinuit că a încălcat prevederile art. 1 a Hotărîrii

Guvernului Republicii Moldova nr. 688 din 08.11.1993, neavînd asemenea

atribuții, printr-o declarație cu privire la constituirea societății pe acțiuni a

reorganizat Î.S. „Gospodăria piscicolă Ungheni” în S.A. „Piscicultorul”, drept

succesor al întreprinderii vizate, acesta nu și-a depășit drepturile și atribuțiile

acordate prin lege, iar concluzia instanței de apel că potrivit art. 1 al. Hotărîrii

Guvernului Republicii Moldova din 08.11.93, reorganizarea poate fi efectuată

numai cu autorizația Fondului proprietății de Stat, este eronată, căci la acel

moment, Fondul proprietății de stat nu mai exista, iar pentru semnarea declarației

cu privire la constituirea societății pe acțiuni, emiterea Ordinului de fondare a

societății pe acțiuni și aprobarea Statutului, nu era necesar permisul Ministerului

Privatizării și Administrării Proprietății de Stat al Republicii Moldova, aceasta

intrînd în obligațiile de funcție a lui Munteanu Visarion;

- Munteanu Visarion a emis ordinul nr. 58, potrivit căruia a dispus fondarea

S.A. „Piscicultorul” și a numit Comitetul de conducere în componența Comisiei de

privatizare pe Filimon Gheorghe, Filimon Valentina și Galac Galina, în strictă

conformitate cu prevederile Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr. 316 din

17.05.95, privind măsurile de realizare a Legii nr. 390-XIII din 15 martie 1995 cu

privire la Programul de stat de privatizare pentru anii 1993-1996, deși i se impută

că a emis acest ordin contrar prevederilor art. 19 Codul muncii din 25.05.1973 și a

numit Comitetul de conducere compus din președintele Filimon Gheorghe și

membrii comisiei Galac Galina și Filimon Valentina, soția primului;

- cu referire la concluzia instanței de apel că vina lui Munteanu Visarion

constă în faptul că, privatizarea a 20 % din acțiuni, a avut loc pînă la înregistrarea

15

S.A. „Piscicultorul”, acesta fiind învinuit că a permis privatizarea a acestor 20 %

din acțiuni, pînă la înregistrarea societății pe acțiuni și astfel n-a oferit salariaților

reali, dreptul preferențial de a procura acțiuni fără concurs, a admis includerea în

lista angajaților întreprinderii a altor persoane, care nu au activat în întreprinderea

dată, permițîndu-le de a procura contra bonuri patrimoniale, în mod preferențial

20% din acțiuni a întreprinderii, la prețul nominal, fără concurs. Însă, potrivit

Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr. 568 din 07.09.93, despre aprobarea

„Regulamentului cu privire la procurarea fără concurs de către participanții la

privatizare a acțiunilor întreprinderilor supuse privatizării contra bonuri

patrimoniale” toată procedura și responsabilitatea ce ține de procurarea a 20 % din

bunurile întreprinderii ce se privatizează, este pusă în seama Comisiei de

privatizare, iar Munteanu Visarion nu a fost implicat în acest proces și n-a semnat

careva acte în acest sens;

- e greșită concluzia instanței de apel de a respinge argumentele invocate în

apel privind eliberarea Adeverinței de privatizare a S.A. „Piscicultorul”, din

moment ce competența lui Munteanu Visarion de a emite Adeverința de privatizare

este reglementată de art. 7 din Legea nr. 1249 din 23.12.92 pentru modificarea și

completarea Legii cu privire la privatizare, modul de implementare a acestei legi

este reglementat de Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 688 din

09.10.95, despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de transmitere a

întreprinderilor de stat, organizațiilor, instituțiilor, a subdiviziunilor lor, clădirilor,

construcțiilor, mijloacelor fixe și a altor active. Chiar și sub alt aspect, Adeverința

de privatizare, eliberată de Munteanu Visarion conține date veridice, la situația din

30.06.2000, statul nu deținea acțiuni în S.A. „Piscicultorul”, iar conținutul anexei

coincide întru totul cu Actul de primire-predare a întreprinderii precum și cu

bilanțul de transmitere;

- în acțiunile lui Munteanu Visarion nu sunt prezente nici unul din

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, iar

pentru ca acesta să răspundă penal este necesar ca acțiunile sale să fie urmate de

daune în proporții considerabile intereselor publice sau drepturilor și intereselor

ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, acest fapt nefiind probat nici de

acuzare, nici de prima instanță și nici de instanța de apel;

- în privința pretențiilor lui Ciobanu Ion, cauza penală de învinuire a lui

Munteanu Visarion a fost pornită pentru fapte comise în perioada anilor 1993-

2000, iar Ciobanu Ion a obținut calitatea de acționar a S.A. „Piscicultorul” la data

de 26.04.2012, astfel acesta nu a avut calitatea de acționar la data comiterii faptei și

nu poate beneficia de careva drepturi procesuale.

Munteanu Visarion, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11 Cod de

16

procedură penală, a depus referință partea vătămată Ciobanu Ion, care a pledat

pentru inadmisibilitatea recursului declarat de aceștia și a solicitat admiterea

recursului declarat de procuror, invocînd că:

- afirmațiile avocatului Casian Tamara și inculpatului Munteanu Visarion

precum că conținutul anexei Nr.1 la adeverința de privatizare este identic cu

conținutul actului de primire-predare a întreprinderii, precum și cu bilanțul de

transmitere, reprezintă niște insinuări false, deoarece în dosarul respectiv, cît și în

mapa Agenției Proprietății publice, anexată ca probă la dosar, nu există un careva

Act de predare-primire a întreprinderii, sau careva bilanț de transmitere;

- obligația de a respecta procedura privatizării și a regulamentelor era strict

în atribuțiile lui Munteanu Visarion;

- prejudiciul adus de Munteanu Visarion nu a fost calculat cu precizie,

deoarece nici în acest dosar penal și nici în actele ridicate de la Agenția Proprietății

Publice, nu exista acte contabile, care ar confirma existența actelor de primire-

predare a Patrimoniului de Stat – către întreprinderea privatizată.

- recalificarea din art. 328 alin. (3) Cod penal, în art. 328 alin. (1) Cod penal,

este o eroare, deoarece au fost prezente urmări grave;

- instanța de apel greșit a stabilit că, ca parte vătămată în urma acțiunilor lui

Munteanu Visarion este doar Ciobanu Ion ca acționar, deși a fost prejudiciat și

statul, cît și toți acționarii.

opinia expusă în referință, Colegiul penal lărgit constată că acestea urmează a fi

admise din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să

dispună rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate

da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe

probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de

judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta

reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat

și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma

17

cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual penal sau

administrativ au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină răspuns la toate

motivele invocate.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărîrile pronunțate

de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atît în fapt, cît și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței

ierarhic superioare de a verifica corespunderea hotărîrii pronunțate cu legea.

Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărîrii, dar și motivarea

insuficientă sau motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de casare.

Verificînd legalitatea deciziei atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, invocat și de recurenți, și-a găsit confirmarea în cauza dată, sub aspectul că

„hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția”, invocînd

în acest context următoarele.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține că din conținutul deciziei instanței de apel

(f.d. 136-154, vol. IV), rezultă că instanța de apel la examinarea cauzei în apel, în

decizia sa nu s-a pronunțat asupra episodului de învinuire a lui Munteanu Visarion

descris în decizie sa ca faptă constatată de instanța de apel (f.d. 145-146, vol. IV),

menționat și de procuror în recursul său (f.d. 169 – 169 verso, vol. IV), precum și

indicat în rechizitoriu (f.d. 21 verso, vol. III), prin care acesta a fost învinuit „că la

30 iunie 2000, ignorînd prevederile art. 4 al Hotărîrii Parlamentului Republicii

Moldova nr. 1331 din 12.03.1993 cu privire la măsurile de prevenire a

prrivatizării ilegale, prevederile art. 44 alin. (1) din Regulamentul cu privire la

modul de transmitere a întreprinderilor de stat, organizațiilor, instituțiilor, a

subdiviziunilor lor, clădirilor, construcțiilor, mijloacelor fixe și altor active,

aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 688 din 09.10.1995,

prevederile pct. 3.3.2 și pct. 3.3.4 din Regulamentul Agenției Teritoriale Ungheni a

Departamentului Privatizării și Administrării Proprietății de Stat, aprobat la

10.01.2000, a emis din numele Departamentului Privatizării și Administrării

Proprietății de Stat de pe lîngă Ministerul Economiei și Reformelor al Republicii

Moldova, o adeverință de privatizare, fără de a avea asemenea împuterniciri, prin

care a adeverit faptul că în urma licitațiilor Republicane petrecute, cu scopul

vînzării acțiunilor S.A. „Piscicultorul”, cota proprietății private a acesteia, cu

sediul în or. Ungheni, str. Orangeriei 1, constituie 100%, adică 797960 lei sau

79796 de acțiuni, fapt care nu corespundea realității. Drept urmare, prin

18

intermediul acestei adeverințe, S.A. „Piscicultorul” ilegal și-a înregistrat la

Oficiul Cadastral Teritorial Ungheni, dreptul de proprietate asupra întregului

patrimoniu de stat al fostei ,,Gospodării piscicole de Stat Ungheni”, care a fost

inclus în capitalul statutar al S.A. „Piscicultorul”, inclusiv și asupra acelui

patrimoniu care, reieșind din prevederile Codului apelor nr. 1532 din 22.06.1993,

se afla la bilanțul întreprinderii doar cu drept de folosință și bunuri care sînt în

proprietate exclusivă a stalului ca - lacul de iernare, inclus în actul de evaluare a

întreprinderii sub nr. 75, alcătuit din 8 lacuri separate, cu suprafața totală de 5,5

ha, valoarea totală a cărora constituia 31995,6 lei și construcțiile hidrotehnice -

damba nr.2, damba nr.4, incluse în actul de evaluare a întreprinderii sub nr.76 și

nr.77, valoarea cărora constituia 45649,66 lei și 39258,10 lei, și alte obiective

acvatice unice și indivizibile din fondul apelor, ca barajele lacurilor

Cristoforovca, Bumbăta, Țighira, Grăseni, Todirești, Zăzuleni, Semeni, Petrești,

Cetireni, incluse în actul de evaluare a întreprinderii sub nr.9, nr.12, nr.15, nr.20,

nr.24, nr.28, nr.31, nr.34, nr.36, valoarea totală a cărora constituia 106981,98

lei.”. Prin urmare, instanța de apel a încălcat prevederile art. 417 alin. (7) Cod de

procedură penală și nu s-a expus asupra fondului cauzei și asupra învinuirii,

confirmîndu-se astfel temeiul invocat de procuror în recursul său, prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, cazul cînd instanța de apel a admis o

eroare gravă de fapt, eroare ce nu poate fi reparată de către instanța de recurs în

speța dată.

La fel, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel în decizia sa (f.d.

149-150, vol. IV), respinge argumentele apelantului referitor la modalitatea de

formare a comisiei de privatizare a Î.S. „Gospodăria Piscicolă Ungheni”,

menționînd că „ organul de urmărire penală corect a reținut o depășire a

atribuțiilor de serviciu din partea lui Munteanu Visarion prin faptul că, la data de

02.03.1993, a format comisia din 4 persoane, pe cînd din prevederile art. 5 HG nr.

783 din 01.12.1992 „Comisiile se formează din 7-11 persoane, în dependență de

volumul și complexitatea muncii pe care urmează să o desfășoare…”, însă, fără a

ține cont de faptul că în pct. 5 a Hotărîrii Guvernului nr. 783 din 01.12.1992, nu

este prevăzută obligativitatea formării comisiei din 7-11 membri, hotărîre care în

redacția inițială din 01.12.1992 prevedea în pct. 5 că „Comisia se numește prin

ordinul organului teritorial al Ministerului Privatizării și Administrării

Proprietății de Stat. Ea este formată din 3-5 persoane, în dependența de volumul și

complexitatea muncii pe care urmează să o desfășoare, și poate include în

componența sa: conducătorul întreprinderii; reprezentantul Departamentului

privatizării și administrării proprietății de stat pe lîngă Ministerul Economiei și

Reformelor”, iar prin modificările ulterioare a acestei hotărîri, realizate prin

Hotărîrile Guvernului nr. 789 din 28 octombrie 1994 și nr. 1056 din 12 noiembrie

19

1997, nu au fost modificate prevederile pct. 5 în partea ce ține de numărului de

membri a comisiei de privatizare, fiind menținut același număr de 3-5 persoane.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit conchide că nu este motivată

soluția instanței în această parte a deciziei, adeverindu-se astfel temeiul invocat de

recurentul Casian Tamara, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

Totodată, din cuprinsul deciziei instanței de apel (f.d. 142, 149, 153, vol.

IV), reiese că instanța de apel, constată prezența în acțiunile lui Munteanu Visarion

a componenței de infracțiune prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, recalificînd

acțiunile lui Munteanu Visarion, din art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal în baza art.

328 alin. (1) Cod penal, însă fapta constatată nu este modificată, la fel se omite să

se expună și să motiveze în decizia sa care sunt urmărire prejudiciabile manifestate

prin daune în proporții considerabile intereselor publice sau drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, cauzate în urma

săvîrșirii infracțiunii imputate. Astfel, instanța de apel urma să descrie dispoziția

art. 328 alin. (1) Cod penal și să stabilească cui a fost cauzat acest prejuduciu, care

este cuantumul acestuia, prin ce se confirmă acesta, ce lipsește în decizia atacată.

Colegiul penal lărgit mai invocă că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

motivelor invocate în apelul avocatului Casian Tamara în numele inculpatului

Munteanu Visarion, descrise amănunțit în pct. 3 al prezentei decizii, ce echivalează

cu nepronunțarea asupra motivelor din apel, temei pentru recurs prevăzut de art.

427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală.

La pronunțarea asupra motivelor din apel, instanța de apel urmează să țină

cont de jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărîrii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să

își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunînd un răspuns detaliat

pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Totodată, Colegiul penal lărgit atrage atenția instanței de apel asupra

învinuirii înaintate în baza art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, unde se indică că

contrar Codului Apelor, Legea nr. 1532 din 22.06.1999, art.12, 24, au fost

privatizate obiectivele acvatice – 8 lacuri separate, dambe, baraje, la preț total de

106981,98 lei, care evident fiind proprietate publică, aparțineau statului și daună

este adusă evident statului prin privatizarea ilegală.

În consecință se constată că instanța de apel a adoptat o decizie de

condamnare a inculpatului Munteanu Visarion în baza art. 328 alin. (1) Cod penal,

printr-o motivare superficială și neclară, care afectează soluția adoptată și astfel

20

decizia instanței de apel urmează a fi casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei

în instanța de apel.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

Legii procesual-penale, asupra tuturor motivelor invocate în apel și în măsura

competenței sale, asupra motivelor din recursurile declarate și ținînd cont de

motivele casării deciziei atacate, să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în cadrul

Procuraturii de nivelul Curții de Apel Bălți, Pasat Liliana și de către avocatul

Casian Tamara cu inculpatul Munteanu Visarion, casează total decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 26 august 2015, în cauza penală privindu-l pe

Munteanu Visarion Vasile, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de

Apel Bălți, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 24 martie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

Moraru Petru

Nicolaev Ghenadie

21