1ra-987/2016 — art. 145 alin. 2 lit. a, g CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 145 alin. 2 lit. a, g CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 12 CPP
1ra-987/2016 — art. 145 alin. 2 lit. a, g CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-987/2016
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
13 iulie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte - Nicolae Gordilă,
judecătorii - Constantin Alerguș, Ion Guzun,
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului Munteanu Mihail, prin care se
solicită casarea sentinței Judecătoriei Nisporeni din 02 decembrie 2015 și deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2016, în cauza penală
în privința lui
Munteanu Mihail Piotr, născut la
01.04.1960, originar și domiciliat pînă la
reținere în s. Bălănești, r-nul Nisporeni.
Termenul de examinare a cauzei:
instanța de fond: 17.04. 2015 - 02.12.2015;
instanța de apel: 28.12.2015 - 22.01.2016;
instanța de recurs: 12.04.2016 - 13.07.2016.
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală
legal executată.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Nisporeni din 02 decembrie 2015, Munteanu
M. a fost condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. a), g) Cod penal, la 16 ani
închisoare, cu executare în penitenciar în timp închis.
Acțiunile civile, înaintate de succesorii părților vătămate Lupu S. și Rusu
M. au fost admise în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să
se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, la 18.02.2015, în
jurul orelor 2100 - 2130, Munteanu M., acționînd cu scopul omorului intenționat,
din motive de gelozie exprimată prin faptul că concubina Rusu E., îl părăsise și
se mutase cu traiul la altă persoană din aceiași localitate, s-a deplasat la
domiciliul lui Lupu C., locuitor al s. Bălănești, r-nul Nisporeni, unde a pătruns în
casa acestuia luînd cu sine o bîtă din lemn găsită în gospodăria ultimului și
văzîndu-l pe acesta împreună cu Rusu E., care se aflau într-un pat, s-a apropiat
de ei, după care intenționat, fără a purta careva discuție, le-a aplicat ambilor cu
bîta multiple lovituri peste cap și corp, cauzîndu-le vătămări corporale grave
periculoase pentru viață și sănătate, iar în consecință, după scut timp a survenit
1
decesul lui Lupu C. și ulterior a lui Rusu E., care a decedat la 20.02.2015, în secția
reanimare a IMSP Spitalul raional Nisporeni.
Împotriva sentinței a declarat apel avocatului Nastas V., în numele
inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea
unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care
acțiunile inculpatului să fie recalificate din prevederile art. 145 alin. (2) lit. a), g)
în cele ale art. 152 alin. (4) Cod penal.
În motivarea apelului declarat avocatul a menționat că, acțiunile
inculpatului nu pot fi considerate premeditate, deoarece în ședința de judecata s-a
demonstrat faptul că, bîta de lemn, conform declarațiilor martorilor, aparținea de
mai mulți ani victimei Lupu C., fapt care demonstrează că, intenția inculpatului a
apărut la locul faptei, în caz contrar putem să presupunem că acesta ar fi luat
măsuri ca să-și pregătească din timp un instrument și să vină cu el la locul
săvîrșirii infracțiunii.
Totodată, conform declarațiilor martorilor oculari, imediat după săvîrșirea
infracțiunii, victimele aveau semne vizibile de viață, fapt care denotă că,
inculpatul nu ar fi avut intenția lipsirii de viață a acestora.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie
2016, a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea fără modificări a
sentinței.
Instanța de apel a constatat că, prima instanță obiectiv și sub toate
aspectele, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, a examinat și apreciat
probele administrate în cauză, care dovedesc cu certitudine vinovăția lui
Munteanu M. în săvîrșirea infracțiunii imputate, astfel că corect instanța a
încadrat acțiunile acestuia în baza art. 145 alin. (2) lit. a), g) Cod penal.
Față de lucrul judecat de primă instanță, instanța de apel a constatat
motivarea amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de
evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu fapta reținută în
sarcina inculpatului, astfel fiind în corespundere cu exigențele art. 6 al CoEDO.
Instanța de apel a considerat ca fiind nefondate argumentele apărării
precum că inculpatul nu a avut intenția de a-i omorî pe Lupu C. și Rusu E.,
deoarece în urma administrării probelor și-a găsit deplina confirmare vinovăția
lui Munteanu M., prin declarațiile martorilor: Sîrbu E., Chetrari V., Ciobanu I.,
Bodrug M., Sîrbu A. și Munteanu P., precum și prin probele materiale anexate la
dosar.
Astfel, instanța de apel a respins ca fiind nefondată critica apărării cu
referire la recalificarea acțiunilor inculpatului conform prevederilor art. 151 alin.
(4) Cod penal, or aceasta nu este argumentată și nu este susținută prin probe
relevate.
2
Prin urmare, instanța de apel a conchis că, versiunea inculpatului nu are
acoperire probatorie, fiind apreciată ca o tentativă de a evita răspunderea penală
pentru fapta săvîrșită.
În atare situație, instanța de apel a reținut ca fiind corectă concluzia primei
instanțe privind determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între
semnele faptei prejudiciabile săvîrșite de inculpat și semnele componenței de
infracțiune în baza art. 145 alin. (2), lit. a), g) Cod penal, adică, omor intenționat,
săvîrșit cu premeditare și asupra două persoane.
Împotriva hotărîrilor menționate declară recurs ordinar avocatul
Mîrzîncu Au. în numele inculpatului, care invocînd temei de drept prevederile
art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunile
inculpatului să fie încadrate în baza 151 alin. (4) Cod penal, cu numirea unei
pedepse minime, conform normei respective.
În motivarea recursului ordinar, autorul invocă argumente similare cu cele
indicate anterior în apel de partea apărării și expuse în pct. 3 al prezentei decizii,
suplimentar menționînd:
- faptei săvîrșite de inculpat i s-a dat o încadrare juridică greșită, care a
influențat temeinicia soluției adoptate de către instanța de judecată la capitolul
calificării acțiunilor acestuia în baza art. 145 alin. (2) lit. a), g), Cod penal;
- instanța de apel nu s-a expus motivat asupra argumentelor inculpatului,
și nu a respectat principiile generale ce reglementează desfășurarea procesului
penal la capitolul administrării și prezentării probelor de către părți;
- sentința instanței de fond cît și decizia instanței de apel sunt absolut
ilegale și neîntemeiate, bazate pe aprecieri eronate a tuturor probelor anexate la
dosar;
- instanțele inferioare au examinat unilateral cauza diferită;
- la urmărirea penală și în cadrul examinării cauzei în instanța de fond și
apel, inculpatul a recunoscut că nu a avut intenția și nu a venit la victime cu
scopul de a le omorî, dar cînd a văzut că concubina Rusu E. era în pat cu
cumătrul Lupu C., și-a ieșit din minți și spontan le-a provocat leziuni corporale
cu bîta de baseball, care era lîngă masă;
- primul după bîta de baseball, s-a repezit Lupu C., însă în acel moment
inculpatul a reușit să o i-a primul și numai atunci le-a aplicat ambilor lovituri
peste diferite părți ale corpului;
- acțiunile inculpatului urmau a fi încadrate în baza art. 151 alin. (4) Cod
penal, or intenția inculpatului a fost îndreptată doar spre provocarea leziunilor
corporale victimelor, iar decesul acestora ar fi survenit din imprudență;
- după săvîrșirea infracțiunii, inculpatul a solicitat chemarea salvării și
poliției, fapt ce demonstrează că acesta nu a venit cu intenția de a omorî
victimele.
3
6.1. Acuzatorul de stat a depus referință asupra recursului declarat,
considerînd că urmează a fi respins ca inadmisibil, pe motiv că potrivit
prevederilor art. 430 Cod de procedură penală, recurentul este obligat să indice
temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, în ce constă problema
de drept de importanță generală abordată în cauză, care este eroarea de drept
comisă de instanță ce duce la casarea hotărîrii. Astfel, recurentul solicită
reaprecierea probelor, pe care le consideră că au fost apreciate eronat.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra
inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Precum a fost menționat supra, recurentul invocă drept temei pentru
recurs pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, totodată semnalînd și
pct. 6) a aceleiași norme procesual penale, care stipulează că hotărîrile instanței
de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise în
instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra
tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.
Colegiul penal constată că temeiurile invocate de recurent nu sunt
aplicabile din punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de
implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.
În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de
procedură penală, fiind legală și întemeiată.
După cum rezultă din conținutul recursului, autorul acestuia nu este de
acord cu aprecierea probelor de către instanțele de fond, indicînd că acuzarea nu
a demonstrat prin probe că inculpatul ar fi săvîrșit cu premeditate infracțiunea
imputată, solicitînd recalificarea acțiunilor lui Munteant M. în prevederile art.
151 alin (4) Cod penal, deoarece acesta nu a acționat cu intenția lipsirii de viață a
părților vătămate.
Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii
determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei
prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.
În scopul aplicării corecte a prevederilor legale enunțate vine practica
judiciară stabilită potrivit căreia erorile de drept pot fi erori de drept formal sau
procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică
4
dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrile atacate și dacă
aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și
material.
La acest capitol, Colegiul constată că prima instanță, conform prevederilor
art. 314 Cod de procedură penală, judecînd cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate
aspectele probele prezentate de părți, a audiat inculpatul, care și-a recunoscut
vina parțial, succesorii părților vătămate, martorii, precum și actele cauzei, cărora
le-a dat o apreciere obiectivă și care au format convingerea instanței că vinovăția
inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. a), g) Cod
penal, a fost dovedită.
Instanța de apel, respectînd prevederile art. 414 Cod de procedură penală,
a supus unei verificări minuțioase toate probele administrate și a conchis asupra
temeiniciei soluției pronunțate de prima instanță, expusă mai sus, considerînd
argumentele părții apărării privind recalificarea acțiunilor inculpatului în baza
art. 151 alin (4) Cod penal, ca nefondate.
Instanța de apel a conchis că vinovăția lui Munteant M. în săvîrșirea
infracțiunii incriminate se dovedește prin probele acumulate legal în cadrul
urmăririi penale, precum și administrate în cadrul cercetării judecătorești și
recercetate în cadrul instanței de apel și anume: - declarațiile: inculpatului
Munteant M., care și-a recunoscut parțial vina, relatînd că, la 18.02.2015,
aflînduse în casa lui Lupu C., i-a aplicat cu o bîtă din lemn ultimului și soției sale
Rusu E., mai multe lovituri peste cap și diferite părți ale corpului, însă nu avut
intenția de a-i omorî (f.d. 205, 206 vol. I, f.d. 10, vol. II); martorilor: - Sîrbu E., care
a relatat că, la 18.02.2015, la ea acasă a venit inculpatul, unde se afla și fiul lui,
Munteanu P. cărui i-a comunicat că a ucis-o pe Rusu E. și pe ruda lor Lupu C.
(f.d. 179, vol. I); - Bodrug M. care a relatat că, la 18.02.2015, în jurul orelor 2000-
2100, la ușa casei a venit inculpatul, care avea în mînă o bîtă, ultimul i-a spus
”dute și te uită că eu i-am ucis” (f.d. 191, vol. I); - Sîrbu A., care a relatat că în
momentul cercetării la fața locului, inculpatul a lămurit cum a comis
infracțiunea, benevol nefiind impus de nimeni, fiind treaz (f.d. 202, vol. I); -
minorul Munteanu P., care în prezența pedagogului a relatat că, în seara
comiterii infracțiunii, inculpatul a venit cu o bîtă acasă la Sîrbu E., unde se afla el
și i-a comunicat că, a ucis-o pe Rusu E. și pe Lupu C. (f.d. 199, 200, vol. I); -
materialele cauzei: - procesul-verbal de cercetare la fața locului din 18.02.2015, prin
care s-a constatat că în casa cet. Lupu C., pe un pat/divan se găsesc mai multe
pete de culoare brună-roșcată asemănătoare cu sînge (f.d.33-43, vol. I); - procesul-
verbal de cercetare la fața locului din 19.02.2015, prin care din grădina
gospodăriei lui Ciobanu M. din s. Bălănești, r-nul Nisporeni, s-a ridicat o bîtă din
lemn cu pete de culoare brună- roșcată asemănătoare cu sînge (f.d.44-46, vol. I); -
procesul-verbal de verificare a declarațiilor învinuitului Munteanu M. la locul
comiterii infracțiunii din 23.02.2015, unde ultimul a comunicat că la 18.02.2015,
5
din motivul că a găsit-o pe concubina sa Rusu E. în pat sărutîndu-se cu cumătrul
său Lupu C., cu o bîtă din lemn ce a găsit-o în odaie, le-a aplicat acestora mai
multe lovituri în cap după care s-a dus la vecini, avînd bîta respectivă în mînă și
le-a spus ce a făcut, apoi a aruncat bîta într-un loc necunoscut, vina și-o
recunoaște pe deplin, dar menționează că nu a vrut să-i omoare (f.d. 77-78, vol.
I); - Raportul de expertiză medico-legală nr. 35 D, din 16.03.2015 (f.d. 99, vol. I); -
Raportul de expertiză medico-legală nr. 36 D, din 16.03.2015 (f.d. 100, vol. I); -
Raportul de expertiză medico-legală nr. 205, din 17.03.2015 (f.d. 101-102, vol. I); -
Raportul de expertiză psihiatrică nr. 340, din 09.04.2015 (f.d. 103-105, vol. I).
Astfel, Colegiul reține că instanțele de fond întemeiat au ajuns la concluzia
că în acțiunile lui Munteanu M. sînt prezente elementele constitutive ale
infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. a), g) Cod penal, just condamnîndu-l
în baza articolului nominalizat, vinovăția acestuia fiind pe deplin dovedită prin
probele sus-menționate, detaliat expuse în conținutul hotărîrilor contestate.
Prin urmare, argumentele recurentului, precum că acțiunile inculpatului
urmează a fi recalificate în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, deoarece inculpatul
nu ar fi acționat premeditat și nu a avut intenția lipsirii de viață a lui Rusu E. și
Lupu C., sînt neîntemeiate și contravin materialelor cauzei menționate mai sus.
Afirmația apărării precum că, inculpatul ar fi săvîrșit infracțiunea imputată
fără intenție, în opinia instanței de recurs nu echivalează cu recalificarea faptei
reținute, devreme ce obiectul vulnerant folosit de inculpat - bîta din lemn (bita de
baseball), apt de a produce moartea, loviturile aplicate cu densitate și forță mare,
într-o zonă vitală a corpului victimelor - peste cap și corp, caracterul loviturilor
aplicate, conturează omorul intenționat săvîrșit de inculpat.
Faptul că, inculpatul după săvîrșirea infracțiunii a solicitat chemarea
urgenței și poliției și la sosirea acestora victimele încă erau vii, iar decesul
acestora ar fi survenit din imprudență în urma leziunilor corporale cauzate, nu
confirmă lipsa intenției inculpatului de a-i lipsi de viață, or potrivit literaturii de
specialitate, omorul face parte din rîndul infracțiunilor materiale. El se consideră
consumat din momentul producerii morții cerebrale. Numai survenirea acestei
urmări întregește latura obiectivă a infracțiunii de omor. Nu are importanță dacă
moartea cerebrală s-a produs imediat sau după expirarea unui interval de timp
mai îndelungat. Legea penală nu stabilește nici un ”termen critic”, de producere a
morții cerebrale, dacă făptuitorul a avut intenția de a lipsi de viață victima.
Prin urmare, argumentele apărării, precum că Munteanu M. nu a comis
infracțiunea imputată, contravin materialelor cauzei și nu au nu au o acoperire
probatorie, deoarece, atît instanța de fond, cît și cea de apel corect au menționat
că vinovăția inculpatului se dovedește prin probele enumerate mai sus și care
sunt în contradicție cu cele relatate de inculpat în apărarea sa.
În atare situație, instanța de recurs conchide că, instanța de apel corect a
reținut ca fiind corectă concluzia primei instanțe privind determinarea și
6
constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile
săvîrșite de inculpat și semnele componenței de infracțiune în baza art. 145 alin.
(2), lit. a), g) Cod penal, adică, omor intenționat, săvîrșit cu premeditare și asupra
două persoane.
Astfel, Colegiul conchide că faptei săvîrșite de către Munteanu M. i s-a dat
o apreciere și încadrare juridică corectă.
Concomitent, instanța de recurs remarcă, că criticile formulate de recurent,
au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, cărora
instanța le-a dat o motivare clară și argumentată expusă în pct. 5. al prezentei
decizii, soluție, care este susținută și de instanța de recurs și a cărei reluare nu se
mai impune.
Astfel, instanța de recurs verificînd procesul-verbal al ședinței de judecată
a instanței de apel și lecturînd textul deciziei, rezultă că instanța ierarhic
inferioară a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate, și-a motivat soluția
adoptată punînd la baza acesteia probele administrate și verificate în cadrul
ședinței instanței de apel, fapt care se confirmă prin procesul-verbal al ședințelor
de judecată. Ținînd cont de cele menționate Colegiul penal conchide că
conținutul deciziei corespunde prevederilor legale sus menționate, fiind oferite
răspunsuri la toate motivele invocate în apel.
Critica adusă de recurent referitor la procedura de apreciere a probelor
ține de starea de fapt, care deja a fost efectuată de două instanțe de judecată și
careva îndoieli privind corectitudinea aprecierii lor nu sînt.
O nouă reapreciere a probelor în modul propus de autorul recursului nu
poate fi efectuată de către instanța de recurs, deoarece aceasta judecă numai
temeiurile de drept.
Colegiul menționează că, la etapa recursului ordinar instanța de recurs nu
declanșează un control asupra fondului cauzei, ci verifică doar dacă s-au aplicat
corect normele de drept la faptele constatate de instanța de fond și, după caz, de
instanța de apel. Colegiul constată că erori de drept în speța nominalizată nu
s-au stabilit.
În concluzie, instanța de recurs menționează că nu se constată prezența
erorilor de drept ce ar genera casarea hotărîrilor atacate sub aspectele invocate de
recurent, deoarece soluția adoptată de către instanțele inferioare este întemeiată
și motivată.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Mîrzîncu Aurelia
în numele inculpatului Munteanu Mihail, împotriva deciziei Colegiului penal al
7
Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2016, în cauza penală în privința lui
Munteanu Mihail Piotr, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 10 august 2016.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecătorii Constantin Alerguș
Ion Guzun
8