1ra-1947/2016 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-1947/2016 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-1947/2016

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

23 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de avocații

Țurcanu Igor și Ciuru Igor în numele inculpatului Guțu Maxim, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Bălți din 13 aprilie 2016 și a deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 03 august 2016, în cauza penală privindu-l pe

GUȚU Maxim Simion, născut la 02 august

1989, originar și domiciliat or. Rîșcani, str.

Independenței 13, ap. 51.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 14.10.2015 – 13.04.2016;

Instanța de apel: 05.05.2016 – 03.08.2016;

Instanța de recurs: 19.10.2016 – 23.11.2016.

Asupra recursurilor ordinare declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal la 15 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

ce țin de gestionarea mijloacelor financiare pe un termen de 5 ani.

Acțiunile civile înaintate de părțile vătămate au fost admise în principiu, urmînd ca

asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța de drept civil.

de faptul că acționînd cu intenție și urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei

persoane, obținînd încrederea cet. Gonța A., pe parcursul lunii martie 2014 sub pretextul

restituirii banilor la procente mari, în mai multe etape, întîlnindu-se în oficiu cet. Gonța A.

și pe traseul de pe teritoriul mun. Bălți, prin înșelăciune și abuz de încredere a primit de la

acesta 230 000 euro, echivalentul a 4 232 00 lei și 80 000 dolari SUA, echivalentul a 1 720

000 lei, în total 5 304 000 lei, cauzîndu-i astfel părții vătămate un prejudiciu material în

proporții deosebit de mari.

1

Tot el, acționînd cu intenție și urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei

persoane, după ce a obținut încrederea cet. Mutruc A., la data de 15 martie 2014, aflîndu-

se pe str. Sadoveanu din mun. Bălți, prin înșelăciune, sub pretextul că dorește să

împrumute bani pentru afaceri personale, ce urmau ulterior să fie restituite cu dobînda

calculată de 10% lunar, a dobîndit de la Mutruc A., bani în sumă de 25 000 euro,

recalculare în valută națională - 461 230 lei, 8200 dolari SUA, ceia ce constituie - 109 843

lei, 45 000 ruble rusești, echivalentul a 16 713 lei, precum și 40 000 lei, ceia ce constituie

în total suma de 627 786 lei, prin ce i-a cauzat părții vătămate o daună materială în

proporții deosebit de mari.

Tot el, acționînd cu intenție și urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei

persoane, după ce a obținut încrederea lui Tcaciuc M., în perioada de timp de la data de

12.03.2014 pînă la 16.04.2014, întîlnindu-se cu Tcaciuc M. în diferite regiuni ale mun.

Bălți, prin înșelăciune, sub pretextul că are nevoie de bani pentru a-i investi în afaceri și

urmează să încheie anumite contracte comerciale cu producători din Ucraina, a dobîndit de

la Tcaciuc M., pe care 1-a asigurat că va avea un profit mai mare de suma investită, bani în

sumă totală de 109 730 lei, prin ce i-a cauzat o daună materială în proporții deosebit de

mari.

Tot el, acționînd cu intenție și urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei

persoane, după ce a obținut încrederea lui Egoean Vardghez, la data de 16.04.2014, în

centrul mun. Bălți, prin înșelăciune, sub pretextul că dorește să împrumute bani pentru

investirea în firma ce o gestionează, a dobîndit de la Egoian Vardghez, pe care l-a asigurat

că va avea un profit mai mare de suma investită, bani în sumă totală de 146 400 lei, prin ce

i-a cauzat o daună materială în proporții deosebit de mari.

Tot el, acționînd cu intenție și urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei

persoane, după ce a obținut încrederea lui Proscurin I., în perioada de timp din luna

ianuarie anul 2014 pînă în luna aprilie 2014, întîlnindu-se cu Proscurin I. în diferite regiuni

ale mun. Bălți, prin înșelăciune, sub pretextul că dorește să împrumute bani ce urmează a fi

investiți în afaceri privind comercializarea produselor lactate, a dobîndit de la Proscurin I.,

pe care l-a asigurat că va avea un profit mai mare de suma investită, bani în sumă totală de

194 670 lei, prin ce i-a cauzat o daună materială în proporții deosebit de mari.

Tot el, acționînd cu intenție și urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei

persoane, după ce a obținut încrederea cet. Juc E., care la data de 16.04.2014, întîlnindu-se

cu Juc E. în apropiere de blocurile locative de pe str. Xazarev din mun. Bălți, prin

înșelăciune sub pretextul că dorește să împrumute bani ce urmează a fi investiți în afaceri

privind comercializarea produselor din came, care vor fi importate din or. Odessa, Ucraina,

a dobîndit de la Juc E., pe care 1-a asigurat că va avea un profit mai mare de suma

investită, bani în sumă totală de 414 145 lei, prin ce i-a cauzat o daună materială în

proporții deosebit de mari.

Tot el, acționînd cu intenție și urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei

persoane, după ce a obținut încrederea Tcaciuc A., care la data de 09.04.2014, întîlnindu-se

pe str. Lăpușneanu din mun. Bălți, iar ulterior în centrul mun. Bălți, prin înșelăciune, sub

pretextul că are nevoie urgent de bani pentru anumite datorii, a dobîndit de la Tcaciuc A.,

2

bani în sumă totală de 89 880 lei, pe care a asigurat-o că îi va întoarce cu o dobîndă de

10% lunar, în termeni restrînși, astfel i-a cauzat o daună materială în proporții mari.

Tot el, acționînd cu intenție și urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei

persoane, după ce a obținut încrederea lui Pogor S., la începutul lunii aprilie 2014,

întîlnindu-se cu ultimul pe str. Decebal din mun. Bălți, prin înșelăciune, sub pretextul că în

caz de împrumut a mijloacelor bănești, acestea vor fi restituite cu o dobîndă de 15%

săptămînal, a dobîndit de la Pogor S., bani în sumă totală de 452 400 lei, prin ce i-a cauzat

părții vătămate o daună materială în proporții deosebit de mari.

Tot el, acționînd cu intenție și urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei

persoane, după ce a obținut încrederea lui Bulai V., la începutul lunii martie 2014, aflîndu-

se pe teritoriul pieții centrale din mun. Bălți, prin înșelăciune, sub pretextul că dorește să

împrumute bani ce urmează de a fi investiți în afaceri privind comercializarea produselor

din carne, a dobîndit de la Bulai V., bani în sumă totală de 1 230 200 lei, pe care s-a

obligat de a-i restitui cu dobînda calculată de 5% lunar, prin ce i-a cauzat o daună

materială în proporții deosebit de mari.

Tot el, acționînd cu intenție și urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei

persoane, după ce a obținut încrederea lui Safronov Ig., în perioada de timp de la

24.02.2014 pînă la 12.04.2014, prin înșelăciune, sub pretextul că dorește să împrumute

bani ce urmează a fi investiți în afaceri personale, a dobîndit de la Safronov Ig., pe care 1-a

asigurat că va avea un profit mai mare de suma investită, bani în sumă totală de 242 602

lei, pe care se obliga de a-i restitui în cîteva zile, însă nu și-a onorat obligația, prin ce i-a

cauzat o daună materială în proporții deosebit de mari.

Tot el, acționînd cu intenție și urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei

persoane, după ce a obținut încrederea lui Bideac Ig., în perioada de timp de la 12.04.2014

pînă la 23.04.2014, întîlnindu-se cu Bideac Ig. în diferite regiuni ale mun. Bălți, prin

înșelăciune, sub pretextul că are nevoie de bani pentru a-i investi în afaceri, urmînd a

încheia diferite contracte comerciale cu producători din Ucraina, a dobîndit de la Bideac

Ig., bani în sumă totală de 556 200 lei, prin ce i-a cauzat o daună materială în proporții

deosebit de mari.

Tot el, acționînd cu intenție și urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei

persoane, după ce a obținut încrederea lui Postolachi D., în perioada de timp: luna martie

2014 pînă la 18.04.2014, întîlnindu-se cu Postolachi D. în diferite regiuni ale mun. Bălți,

prin înșelăciune, sub pretextul că investește banii în comercializarea produselor din carne,

a dobîndit de la Postolachi D., pe care 1-a asigurat că va avea un profit mai mare de suma

investită, bani în sumă de 39 800 euro, recalculate în valută națională 736 300 lei, prin ce

i-a cauzat o daună materială în proporții deosebit de mari.

Tot el, acționînd cu intenție și urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei

persoane, după ce a obținut încrederea lui Cazacu A., la data de 19.04.2014, întîlnindu-se

cu Cazacu A. în apropiere de piața Baiducov de pe str. Caraciobanu din mun. Bălți, prin

înșelăciune, sub pretextul că dorește să împrumute bani ce urmează a fi investiți în afaceri

privind comercializarea produselor lactate, a dobîndit de la Cazacu A., pe care 1-a asigurat

3

că va avea un profit mai mare de suma investită, bani în sumă de 240 500 lei, prin ce i-a

cauzat o daună materială în proporții deosebit de mari.

Tot el, acționînd cu intenție și urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei

persoane, după ce a obținut încrederea lui Macari A., în perioada de timp de la 18.10.2013

pînă în luna noiembrie 2014, întîlnindu-se cu Macari A. în diferite regiuni ale mun. Bălți,

prin înșelăciune, sub pretextul că dorește să împrumute bani pentru a întoarce anumite

datorii personale, iar ulterior urma să fie restituiți banii cu dobînda calculată de 5% lunar,

astfel a dobîndit de la Macari A., bani în sumă de 1 500 euro, recalculare în valuta

națională - 27 810 lei, prin ce i-a cauzat o daună materială în proporții considerabile.

La 16.03.2015 și 02.04.2015, prin încheieri judecătorești, au fost conexate cauzele

penale nr.2015040168 și 2015040383 pe faptul învinuirii lui Guțu M. în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal - dobîndirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, săvîrșite în proporții deosebit de mari

pentru faptul că, acționînd cu intenție și urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei

persoane, obținînd încrederea lui Stah Vl., în perioada de timp a lunilor august 2013-

decembrie 2014, sub pretextul restituirii banilor la procente înalte, în mai multe etape,

întîlnindu-se cu ultimul în diferite regiuni ale mun. Bălți, prin înșelăciune și abuz de

încredere, a dobîndit de la acesta bani în sumă de 6700 euro, 7500 dolari, 15000 hrivne și

15000 lei, echivalentul a 450 000 lei, cauzîndu-i astfel lui Stah Vl. un prejudiciu material

în proporții deosebit de mari.

Tot el, acționînd cu intenție și urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei

persoane, obținînd încrederea lui Gheorghiță Al., în perioada de timp a lunilor ianuarie-

aprilie 2014, sub pretextul restituirii banilor la procente înalte, în mai multe etape,

întîlnindu-se cu ultimul în diferite regiuni ale mun. Bălți, prin înșelăciune și abuz de

încredere a dobîndit de la acesta bani în sumă de 43000 euro, echivalentul a 798 080 lei,

cauzîndu-i astfel lui Gheorghiță Al. un prejudiciu material în proporții deosebit de mari.

La fel, prin încheierea instanței din 15.06.2015, s-a dispus conexarea cauzei penale

nr.2015300102 privind învinuirea lui Guțu M. de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.190 alin.(2) lit. c) Cod penal, dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune sau abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Potrivit rechizitoriului Guțu M. este învinuit și de faptul că, într-un timp nedeterminat

de la începutul lunii august a anului 2014, acționînd intenționat, din interes material,

urmărind scopul sustragerii bunului, s-a întîlnit cu locuitoarea or. Rîșcani, Plecan G., situat

în or. Rîșcani, str. Petru Rareș 69 și cunoscînd că ultima intenționează să vîndă

automobilul de model „Mercedes Benz”, cu numărul de înmatriculare T093EC, și-a

asumat angajamentul de a-i înstrăina unitatea de transport la prețul de 2000 euro, care

conform ratei oficiale de schimb a BNM, constituia suma de 37280 lei, prin inducerea în

eroare, obținînd încrederea acesteia, a înșelat-o, prin asigurarea că în decurs de două

săptămîni, din momentul primirii transportului, îi va transmite banii obținuți în urma

realizării automobilului, astfel, la 05 august 2014 a primit automobilul în posesia sa, 1-a

însușit, prin ce i-a cauzat lui Plecan G. o daună materială în proporții considerabile.

4

La fel, prin încheierea instanței din 13.10.2015, s-a dispus conexarea cauzei penale

nr.2015048126 privind învinuirea lui Guțu M. de comiterea infracțiunii prevăzută la

art.190 alin.(5) Cod penal. Potrivit rechizitoriului Guțu M., este învinuit de faptul că,

conștientizînd caracterul social-periculos al acțiunilor sale, acționînd în mod intenționat și

urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane în proporții mari, prin

înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul că împrumută bani pentru a-i investi în

afaceri, la data de 17.11.2014, 19.11.2014, 21.11.2014, a dobîndit ilegal prin intermediul

lui Rascinschi S. bani în sumă totală de 6500 euro, echivalentul în lei - 120 900 lei și 6700

dolari SUA cu echivalentul în 100 500 lei, care pînă la momentul de față nu i-a restituit

părții vătămate Rascinscaia T., fapt prin care i-a cauzat ultimei o daună materială în

proporții deosebit de mari, în sumă totală de 221 400 lei.

Tot el, acționînd în mod intenționat și urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor

altei persoane în proporții mari, prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul că

împrumută bani pentru a-i investi în afaceri, la data de 06.08.2014, 10.08.2014,

14.08.2014, 15.08.2014, 17.08.2014, 20.08.2014, 21.08.2014 și 23.08.2014 a dobîndit

ilegal de la Constantinov Ig. bani în sumă totală de 9050 euro cu echivalentul în lei de 162

900 lei și bani în valută națională de 121 030 lei, care pînă la momentul de față nu i-a

restituit părții vătămate, cauzîndu-i astfel ultimului o daună materială în proporții deosebit

de mari, în sumă totală de 283 930 lei.

Tot el, acționînd în mod intenționat și urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor

altei persoane în proporții mari, prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul că

împrumută bani pentru a-i investi în afaceri, la 27.08.2014, 05.09.2014, 23.05.2015, a

dobîndit ilegal de la Surugiu N. bani în sumă totală de 5800 euro, echivalentul a 108 170

lei, pe care pînă la momentul de față nu i-a restituit părții vătămate, fapt prin care i-a

cauzat ultimului o daună materială în proporții deosebit de mari, în sumă totală de 108 170

iei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, escrocherie adică dobîndirea ilicită a bunurilor

altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, săvîrșită cu cauzarea de daune în

proporții deosebit de mari.

art. 401-402 Cod de procedură penală a fost atacată cu apel de către avocatul Ciuru Ig. în

interesele inculpatului, care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărîri

prin care Guțu M. să fie achitat.

În argumentarea cerințelor formulate, apelantul a invocat că la ultima ședință de

judecată, instanța neîntemeiat a respins cererea avocatului Țurcanu Ig. privind amînarea

cauzei, ultimul neparticipînd la susținerile verbale, prin ce inculpatului i s-a încălcat

dreptul la apărare și un proces echitabil.

Totodată, apelantul a susținut că faptele incriminate lui Guțu M. nu întrunesc

elementele infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, or, acestea sunt niște

relații de natură civilă, fapt ce se confirmă prin recipise și contracte de împrumut, părțile

5

vătămate indicînd că Guțu M. și-a onorat obligațiile contractuale, le-au fost întoarse

sumele de bani cu dobînda promisă. Faptul că inculpatul își onora obligațiile financiare

fața de părțile vătămate pînă în luna aprilie 2014, demonstrează că acesta nu a avut scopul

de a sustragere prin înșelăciune bunurile părților vătămate. Astfel, relațiile dintre inculpat

și părțile vătămate urmau a fi calificate drept relații civile, instanța de fond urmînd să

emită o sentință de achitare în privința inculpatului.

De asemenea, apelantul a solicitat în caz că instanța de apel va ajunge la concluzia că

în acțiunile lui Guțu M. există componența de infracțiune, acțiunile ultimului să nu fie

calificate în baza art. 190 alin.(5) Cod penal, ci în baza art. 196 Cod penal, or, masa

patrimonială a inculpatului nu a sporit cu aceeași proporție cu care s-a diminuat masa

patrimonială a victimelor, pe numele inculpatului nu figurează careva bunuri materiale

(imobile, automobile).

De rînd cu acestea, apelantul a criticat sentința sub aspectul nemotivării argumentelor

invocate de partea apărării pe marginea întrunirii elementelor infracțiunii de escrocherie în

acțiunile inculpatului Guțu M., fapt ce presupune încălcarea dreptului la un proces

echitabil.

Apelantul a criticat și modul în care a fost individualizată pedeapsa în privința

inculpatului Guțu M., ultimului, în opinia apelantului, fiindu-i neîntemeiat aplicată o

pedeapsă la limita maximă, care este extrem de aspră, instanța neluînd în considerație că

inculpatul este învinuit pentru prima data de comiterea unei infracțiuni, are la întreținere

un copil minor, se caracterizează pozitiv la locul de trai, nefiind stabilite circumstanțe care

i-ar agrava răspunderea.

declarat a fost admis din alte motive, cu casarea sentinței din oficiu și pronunțarea unei noi

hotărîri potrivit modului stabilit de prima instanță, prin care Guțu M. a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal la 15 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții ce țin de gestionarea mijloacelor bănești pe un termen de 5

ani și cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În partea soluționării acțiunii civile, sentința a fost menținută fără modificări.

inculpatului și anume, efectuarea sunetelor părților vătămate, întîlnirea cu părțile vătămate

și informarea precum că el ar fi un om de afaceri și că banii împrumutați vor fi investiți în

afacere, care are un cîștig foarte mare, promisiunea că le va achita o dobîndă de 10%, 20%

sau 30% pentru sumele de bani care aceștia urmează să i-o împrumute, sunt niște metode

sub care se prezintă escrocheria, inculpatul neîndeplinind aceste promisiuni după ce

primea de la părțile vătămate sume tot mai mari de bani. Prin intermediul acestor acțiuni,

inculpatul a exercitat o influență psihică asupra conștiinței părților vătămate

dezinformîndu-le conștient realitatea și în rezultat părțile vătămate au presupus că Guțu M.

cu adevărat investește banii împrumutați în afacerea sa, avînd posibilitatea de a achita o

dobîndă de 10%, 20% sau 30% din suma împrumutată.

În opinia instanței, utilizarea de către Guțu M. a unuia și aceluiași procedeu de a lua

banii cu anumite condiții de a achita o dobîndă de 10% -20% sau 30%, confirmă că el la

6

momentul primirii banilor de la părțile vătămate avea scopul însușirii acestora și nu avea

intenția de a-și îndeplini angajamentele asumate.

Instanța a menționat că, în cazul escrocheriei, victima transmite benevol bunurile

către făptuitor, sub influența înșelăciunii sau a abuzului de încredere. Primirea bunurilor cu

condiția îndeplinirii unui angajament poate fi calificată ca escrocherie doar în cazul în care

făptuitorul, încă la momentul intrării în stăpînire asupra acestor bunuri, urmărea scopul

sustragerii lor și nu avea intenția să-și execute angajamentul asumat.

În privința inculpatului Guțu M. a fost dispusă înștiințarea cu aviz despre ședința

fixată, însă în adresa instanței a fost remis coletul poștal cu adeverința agentului poștal

precum că adresatul Guțu M. este plecat, fără a fi recepționată citația de către ultimul.

Totodată, conform informației prezentate de procuror, precum și conform informației

Inspectoratului de Poliție Bălți, Guțu M. a părăsit hotarele Republicii Moldova la data de

07.04.2014 prin PTF Palanca-Maiaki-Udobnoe Auto și la moment se întreprind măsuri în

vederea stabilirii locului aflării lui.

Luînd în considerație faptul, că Guțu M. nu se află pe teritoriul Republicii Moldova,

locul aflării acestuia nu este cunoscut și în privința lui este pornit dosar de căutare, ținînd

cont de opinia participanților la proces, în vederea netergiversării examinării cauzei,

instanța de apel a considerat posibilă examinarea apelului în lipsa inculpatului Guțu M.,

dreptul acestuia la un proces echitabil și la o apărare eficientă în proces fiind asigurată prin

prezența a doi apărători aleși.

De asemenea, instanța a considerat posibilă examinarea cauzei și în lipsa părților

vătămate Bideac Ig., Tcaciuc A., Postolachi D., Juc E., Macari A., Cazacu A., Safronov

Ig., Proscurin Iv., Stah Vl., Gheorghiță Al., Pogor S., Gonța A., Racinscaia T., care au fost

înștiințați despre locul, data și ora examinării apelului, însă nu s-au prezentat în ședință și

nu au anunțat despre eventuala imposibilitate de a se prezenta.

Instanța de apel a considerat, că judecînd cauza penală, instanța de fond a verificat

complet, sub toate aspectele și obiectiv probele administrate și le-a dat o apreciere legală

din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, iar toate

probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungînd la concluzia

privind vinovăția inculpatului Guțu M. în fapta incriminată și făcînd o încadrare juridică

justă a acțiunilor acestuia în baza art. 190 alin.(5) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a menționat că, în cazul cînd prima instanță nu respectă

prevederile art.394 Cod de procedură penală privind întocmirea sentinței, însă în fapt

probele au fost cercetate, instanța de apel, casînd sentința din acest motiv, urmează să

continue prin rejudecarea cauzei, aprecierea tuturor împrejurărilor și, respectînd normele

procedurale (art.393-397 Cod de procedură penală), să pronunțe o nouă hotărîre conform

ordinii stabilite pentru prima instanță.

Astfel, potrivit art. 394 alin. (l) pct. l) Cod de procedură penală, partea descriptivă a

sentinței de condamnare trebuie să cuprindă: ...descrierea faptei criminale, considerată ca

fiind dovedită, indicîndu-se locul, timpul, modul săvîrșirii ei, forma și gradul de vinovăție,

motivele și consecințele infracțiunii. Analizînd actul judecătoresc contestat, instanța de

apel a reținut, că deși instanța de judecată a considerat dovedită vinovăția inculpatului

7

Guțu M. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(5) Cod penal, conform

dispozitivului 1-a condamnat în baza acestei legi la o pedeapsă sub formă de închisoare pe

un termen de 15 ani în penitenciar de tip închis și pe un termen de 5 ani 1-a privat de

dreptul de a ocupa funcții ce țin de gestionarea mijloacelor bănești, totuși instanța a omis

de a reține fapta inculpatului ca fiind constatată.

Prin urmare, instanța de apel a constatat fapta incriminată inculpatului și cercetînd și

apreciind totalitatea probelor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, conform

propriei convingeri bazată pe probele cercetate suplimentar în ședința judiciară, a ajuns la

concluzia că prin probele analizate se constată deplin vinovăția lui Guțu M. în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal.

Colegiul a specificat că argumentele apărării în susținerea nevinovăției inculpatului

Guțu M. în comiterea faptelor incriminate acestuia, poartă un caracter declarativ și sunt

invocate cu scopul de a evita răspunderea penală a inculpatului pentru fapta comisă.

Poziția părții apărării, prin care se neagă prezența intenției în acțiunile inculpatului,

Colegiul a considerat-o neargumentată, întrucît aceasta vine în contradicție cu cumulul de

probe cercetate în ședințele de judecată si care confirmă pe deplin vinovăția lui Guțu M. de

cele incriminate. Cu toate că apărătorul, în apelul declarat invocă că au caracter civil

relațiile între inculpat și părțile vătămate, respectiva versiune se combate prin declarațiile

părților vătămate, care nu pot fi apreciate critic, or, acestea coroborează perfect cu probele

scrise, cercetate inclusiv și în instanța de apel.

În acest sens, instanța de apel a menționat că latura subiectivă a infracțiunii de

escrocherie se manifestă prin vinovăție în forma intenției directe, dat fiind că făptuitorul

acționează în mod fraudulos în scopul dobîndirii, pentru sine sau pentru altul, a unei valori

materiale străine. Deși în cererea de apel se susține, că inculpatul nu avea intenția de a

înșela și a deposeda persoanele de bunurile lor (sume de bani), din materialele cauzei s-a

constatat contrariul, în acțiunile lui Guțu M. fiind prezentă intenția directă de dobîndire,

pentru sine, a bunurilor părților vătămate, prin înșelăciune și abuz de încredere, ultimul

însușind de la optsprezece părți vătămate sume enorme de bani, sub diferite pretexte.

De asemenea, s-a menționat că, în speță, părților vătămate le-a fost insuflată

versiunea, că în cazul în care vor împrumuta lui Guțu M., diferite sume de bani, atunci

peste o anumită perioadă de timp, acestora le va fi restituită nu numai suma de bani

împrumutată, dar și dobînda destul de avantajoasă - 10% - 30% lunar.

Cu referire la alegațiile apelantului, precum că inculpatului Guțu M. i-a fost încălcat

dreptul la un proces echitabil și la apărare eficientă, s-a menționat de instanță că dreptul la

un proces echitabil i-a fost garantat și respectat de către prima instanță prin participare în

proces a avocatului ales Ig. Ciuru, care de altfel, a fost cunoscut cu materialele cauzei și a

participat la ședințele de judecată în apărarea intereselor inculpatului, inclusiv și la etapa

susținerilor verbale.

În final, instanța de apel a consemnat că prima instanță corect a stabilit și a

individualizat pedeapsa în privința inculpatul Deci la stabilirea și individualizarea pedepsei

pentru infracțiunea comisă de către Guțu M., prevăzută de art. 190 alin.(5) Cod penal, s-a

ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui

8

vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Ciuru Ig. au atacat decizia cu recursuri ordinare.

6.1. Avocatul Țurcanu Ig. în cererea sa solicită casarea integrală a deciziei instanței

de apel, cu trimiterea cauzei la rejudecare menționînd că finisarea cercetării judecătorești și

trecerea la etapa susținerilor verbale a fost efectuată cu încălcarea normelor de procedură

penală și cu încălcarea principiului legalității și contradictorialității, condiții impuse de art.

6 CEDO.

Recurentul susține că dezbaterile judiciare au avut loc fără participarea apărătorului

ales de inculpat, Țurcanu Ig., ci doar cu participarea apărătorului Ciuru Ig. Dar, reieșind

din prevederile art. 7 și 20 din Constituția Republicii Moldova lui Guțu M. îi este asigurat

dreptul la apărare, or legislația permite ca asistența juridică să fie acordată concomitent de

către mai mulți apărători. Reieșind din complexitatea cazului și multitudinea de părți

vătămate în proces, existența a doi avocați aleși în procesul penal era oportună și

justificată.

Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 10 martie 2016 (f.d. 43, vol.

VIII), la ședința respectivă urmau a fi audiate 2 părți vătămate: Mutruc A. și Tcaciuc M. și

o serie de martori: Mutruc A., Guțu I., Spataru Al., Racinschi Iu., Gheorghiță I. Însă,

instanța a pus problema continuării examinării cauzei în lipsa părților vătămate și a

martorilor absenți de la ședința de judecată. Procurorul a pledat pentru continuarea

examinării cauzei, menționînd că nu renunță la audierea părților vătămate și a martorilor,

dar solicită trecerea la examinarea materialelor cauzei.

Avocatul Ciuru Ig., a solicitat respingerea demersului formulat de procuror, insistînd

asupra audierii părților vătămate și a martorilor, deoarece audierea părților vătămate în

ședința de judecată era imperativă, pentru că la etapa urmăririi penale precum și cea

judiciară lui Guțu M. și apărătorilor lui, nu le-a fost asigurată posibilitatea de a adresa

întrebări părților vătămate menționate mai sus, nici procurorul nu a refuzat la proba

martorilor. Instanța a admis demersul procurorului, astfel încălcând ordinea de examinare a

cauzei stabilită inițial și a dispus trecerea la cercetarea materialelor din dosar. Ședința de

judecată din 10.03.2016 s-a finalizat cu mențiunea că se anunță întrerupere pînă la

25.03.2016, cu dispunerea citării repetate a participanților la proces și fără ca să fie dispusă

finalizarea cercetării judecătorești și trecerea la etapa susținerilor verbale.

Din atare considerente, partea apărării nu s-a pregătit de susțineri verbale, reieșind

din faptul că cercetarea judecătorească nu s-a finisat și urmau a fi audiate în continuare

părțile vătămate și martorii la care procurorul nu a renunțat.

Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 25.03.2016, contrar actului de

dispoziție propriu de citare repetată a participanților la proces, instanța nu a pus problema

posibilității examinării cauzei în lipsa părților vătămate și a martorilor care nu au fost

audiați și nu s-au prezentat. Procurorul nu a asigurat prezența părților vătămate neaudiate

și a martorilor, dar nici nu a renunțat la audierea acestora.

9

Totodată, pentru ședința din 25.03.2016 avocatul Țurcanu Ig. a depus o cerere prin

care a solicitat întreruperea examinării cauzei pentru pregătirea susținerilor verbale, în

cazul în care instanța ar fi dispus anunțarea finisării cercetării judecătorești și trecerea la

susținerile verbale. Chiar dacă, procurorul și părțile vătămate prezente au pledat pentru

respingerea cererii formulate de avocatul Țurcanu Ig., instanța de judecată fiind imparțială

nu era în drept să limiteze dreptul părții apărării de a se pregăti de susținerile verbale sub

sancțiunea încălcării dreptului la un proces echitabil.

Avocatul Ciuru Ig., prezent la ședința de judecată, a pledat pentru susținerea cererii

avocatului Țurcanu Ig. și a solicitat și el termen pentru pregătirea susținerilor verbale,

avînd în vedere că la ședința precedentă nu a fost anunțată finalizarea cercetării

judecătorești și trecerea la susținerile verbale.

Însă, instanța a respins, atît cererea avocatului Ig. Țurcanu, tratînd-o ca o modalitate

de tergiversare a cauzei, iar asupra cererii formulate de avocatul Ciuru Ig. a găsit de

cuviință că nici nu este necesar să se expună.

În final, fără a anunța cercetarea judecătorească încheiată, prin derogare la

prevederile art. 376 alin. (2) Cod de procedură penală, în temeiul art. 377 Cod de

procedură penală, a anunțat trecerea la dezbaterile judiciare.

În continuare, recurentul susține că, prin derogare de la prevederile art. 376 alin. (1)

Cod de procedură penală, după cercetarea probelor din dosar, instanța nu a pus în discuție

problema dacă părțile doresc să dea explicații suplimentare ori să formuleze cereri sau,

după caz, demersuri noi pentru completarea cercetării judecătorești. Pe de altă parte

procurorul nu și-a exprimat poziția față de părțile vătămate și martorii care nu au fost

audiați in judecată.

Apărătorul susține că este neîntemeiat argumentul instanței de apel potrivit căruia

dreptul la un proces echitabil i-a fost garantat inculpatului și respectat de către prima

instanță prin participarea în proces a avocatului ales Ciuru Ig., care de altfel, a fost

cunoscut cu materialele cauzei și a participat la ședințele de judecată în apărarea

intereselor inculpatului, inclusiv și la etapa susținerilor verbale.

Or, într-adevăr apărarea inculpatului Guțu M. a fost asigurată de doi avocați aleși,

Ciuru Ig. și Țurcanu Ig., iar procesul de judecată nu a fost niciodată tergiversat din cauza

avocaților. La fiecare ședință de judecată a fost prezent, fie subsemnatul, Ciuru Ig., fie

avocatul Țurcanu Ig., iar inculpatul la ședințele de judecată, la care a fost prezent a

manifestat acord ca ședința să continue fie în lipsa avocatului Țurcanu Ig., fie în lipsa

avocatului Ciuru Ig. Astfel, concluzia instanței de apel despre careva tentative a părții

apărării de a tergiversa examinarea cauzei este una incorectă.

În altă ordine de idei, recurentul susține că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii prevăzute de art. 190 Cod penal, or din analiza componenței de infracțiune

prevăzute de acest articol rezultă că infractorul încă din momentul dobîndirii bunurilor

altei persoane, nu intenționa să le întoarcă ci să însușească acele bunuri.

Însă, reieșind din materialelor cauzei, rezultă că inculpatul avea o relație civilă cu

părțile vătămate ceea ce se confirmă prin numeroasele recipise și contracte de împrumut

încheiate cu acestea, prin care Guțu M. a luat cu împrumut bani și s-a angajat să-i întoarcă

10

cu o dobîndă destul de mare. Însăși părțile vătămate au declarat că Guțu M. și-a onorat

obligațiile contractuale, le-au fost întoarse sumele de bani cu dobînda promisă.

Totodată, recurentul susține că, prin hotărîrea instanței de fond și de apel n-a fost

constatată suma prejudiciului adus prin presupusa comitere a infracțiunii. Instanța de fond

prin hotărîrea adoptată doar a menționat fapta de care se învinuiește inculpatul, iar instanța

de apel, deși a descris fapta criminală ca fiind dovedită, n-a indicat suma totală a

prejudiciului adus. A constatat doar suma prejudiciului adus în parte, pe fiecare episod,

fără a face trimitere la probe concrete care ar demonstra suma prejudiciului total concret.

Recurentul menționează și faptul că acțiunile civile ale părților vătămate au fost admise în

principiu de către instanța de fond. Instanța și-a argumentat hotărîrea prin faptul că sumele

indicate de părțile vătămate în ordonanțele de recunoaștere în calitate de parte civilă și

sumele indicate în cadrul ședinței de judecată variază, prin urmare confirmarea sumelor

invocate de părțile vătămate necesită o probare și argumentare suplimentară.

Admiterea acțiunilor civile în principiu și argumentarea adusă de către instanța de

fond, echivalează cu faptul că suma prejudiciului adus nu a fost constatată nici de instanța

de fond nici de către instanța de apel.

Avocatul, în cererea sa mai susține că faptei săvîrșite de inculpat, instanțele i-au dat o

încadrare juridică greșită, întrucît în ipoteza în care se constată că în acțiunile lui se

întrunesc elementele infracțiunii, atunci calificarea corectă urmează a fi în baza art. 196

Cod penal.

În opinia recurentului, deosebirea principală dintre infracțiunea prevăzută la art. 190

Cod penal și cea din art. 196 Cod penal constă în mecanismul de cauzare a daunelor

materiale: în cazul infracțiunii prevăzute la art. 190 Cod penal, masa patrimonială a

victimei este diminuată în aceeași proporție în care sporește masa patrimonială a

făptuitorului; în cazul infracțiunii specificate la art. 196 Cod penal, masa patrimonială a

victimei nu sporește în proporția pe care o exprimă eschivarea făptuitorului de a-și executa

obligațiile pecuniare față de victimă; sau masa patrimonială a victimei este diminuată, fără

însă a spori masa patrimonială a făptuitorului.

Din probele administrate la dosar, s-a constatat faptul că pe numele inculpatului nu

figurează careva bunuri materiale (imobile, automobile), ceea ce demonstrează suplimentar

că masa patrimoniala a lui Guțu M. nu a sporit cu aceeași proporție cu care s-a diminuat

masa patrimonială a victimelor. Instanța de apel, prin decizia adoptată, a încercat să

combată doar argumentele apelantului vizavi de prezența relațiilor civile dintre inculpat și

părțile vătămate.

Prin urmare, avocatul susține că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, evitînd să se expună asupra argumentelor invocate de apărare,

fapt ce presupune încălcarea dreptului la un proces echitabil - drept garantat de art. 6

CEDO.

Hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, și anume se

menționează că prin decizia instanței de apel, a fost admis apelul declarat de Ciuru Ig., din

alte motive, cu casarea sentinței din oficiu și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului

prevăzut de prima instanță. Instanța de apel și-a motivat decizia prin prisma art. 415 alin.

11

(1) pct.2), art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, motivînd că instanța de fond, prin

derogare de la prevederile art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, a omis de a

reține fapta inculpatului ca fiind constatată. Instanța de fond, în partea descriptivă doar a

indicat învinuirea pe baza căreia cauza a fost remisă în judecată, așa cum se procedează la

adoptarea unei sentințe de achitare. Se consideră că decizia instanței de apel nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, dat fiind că potrivit art. 415 alin. (1) Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecînd cauza în ordine de apel, este în drept să adopte

una din următoarele soluții: admite apelul, casînd sentința parțial sau total inclusiv din

oficiu, în baza art.409 alin.(2), rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărîre, potrivit modului

stabilit, pentru prima instanță, fără a înrăutăți situația inculpatului.

Însă, instanța de apel a aplicat prevederile art. 409 Cod de procedură penală

neîntemeiat. Or, prin admiterea apelului, situația inculpatului s-a înrăutățit și au fost

corectate omisiunile părții acuzării ce derivă din neutilizarea dreptului la apel împotriva

sentinței primei instanțe.

Instanța de fond și de apel au aplicat o pedeapsa individualizată contrar prevederilor

legale, prin ce au admis eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală. Or, prin sentință, care ulterior a fost menținută în partea stabilirii

pedepsei și de instanța de apel, inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 15 ani închisoare, adică cea mai aspră pedeapsă prevăzută de

sancțiunea art. 190 alin. (5) Cod penal.

Instanța de fond și de apel nu a ținut cont de faptul că inculpatul este învinuit pentru

prima data de comiterea unei infracțiuni, are la întreținere un copil minor, se caracterizează

pozitiv la locul de trai, a restituit o parte din bani (în calitate de datorie) părților vătămate,

fapt confirmat chiar de părțile vătămate în cadrul instanței de judecată. Potrivit sentinței

contestate, instanța de fond n-a stabilit prezența circumstanțelor agravante.

6.2. Avocatul Ciuru Ig. în cererea sa de recurs solicită casarea sentinței și deciziei

instanței de apel cu dispunerea achitării inculpatului. În cererea de recurs declarată,

apărătorul invocă aceleași erori ca și avocatul Țurcanu Ig. și menționează aceleași

argumente și critici privitor la soluția de condamnare adoptată de instanțele de fond.

În drept, recurenții își întemeiază cererile pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 4), 6),

8), 10), 12) Cod de procedură penală.

procurorul Guțan P. și părțile vătămate Stah Vl. și Bulai V. au depus referințe privind

opinia lor asupra recursurilor depuse de avocații Țurcanu Ig. și Ciuru Ig. în numele

inculpatului solicitînd respingerea acestora, ca neîntemeiate.

cu actele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestora reieșind din

următoarele considerente.

Raționamentele instanței privind inadmisibilitatea recursurilor ordinare depuse de

avocații Țurcanu Ig. și Ciuru Ig. se întemeiază în drept pe dispoziția art. 432 alin. (2) pct.

4) Cod de procedură penală, potrivit căreia instanța examinînd admisibilitatea în principiu

a recursurilor declarate împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera

12

de consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestora în cazul în care constată

că sunt vădit neîntemeiate. Recursul este declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat,

atunci cînd titularul acestuia invocă în cerere temeiuri care în mod evident nu sunt

subsecvente circumstanțelor cauzei.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate corespunzător de

către recurenți.

În cauza deferită judecării, sunt declarate două cereri de recurs din partea avocaților

Țurcanu Ig. și Ciuru Ig., ambele în numele inculpatului Guțu M., care conțin critici

similare privitor la soluția de condamnare adoptată de instanțele de fond în privința

ultimului, astfel în contextul ce urmează instanța de recurs se va expune punctat asupra

soluției de inadmisibilitate adoptate pe marginea acestora, fără a le diviza în subpuncte

separate, ci analizîndu-le în același context.

Din conținutul cererilor de recurs declarate de recurenți, se constată că aceștia invocă,

în drept, erorile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 4), 6), 8), 10), 12) Cod de procedură

penală și pledează pentru casarea soluției instanței de apel, susținînd că relațiile dintre

inculpat și părțile vătămate sunt de natură civilă, iar instanțele eronat au dispus

condamnarea lui Guțu M. în baza art. 190 alin. (5) Cod penal la 15 ani închisoare, fiind

admise, în opinia recurenților erori procesuale grave, care încalcă dreptul inculpatului la un

proces echitabil.

Verificînd alegațiile recurenților, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal ajunde la

conchiderea că toate temeiurile pentru recurs invocate de apărători nu sunt incidente cauzei

date.

Colegiul penal amintește că rezultînd din jurisprudența constantă a Curții Europene

motivarea hotărîrii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care

nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor de amănunt, atîta timp cît sunt

valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate

componentele obligatorii ale unei motivări a hotărîri penale, așa cum s-a procedat, de

altfel, în cauza de față. Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a

efectuării cercetării judecătorești, a expus situația de fapt reținută în cauză și a

concluzionat corect că aceasta se circumscrie încadrării juridice în baza art. 190 alin. (5)

Cod penal.

În continuare, instanța de recurs constată că instanța de apel și-a motivat decizia în

conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel,

decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la admiterea apelului

declarat de avocat, din alte motive decît cele invocate, cu casarea sentinței din oficiu și

pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit de prima instanță, prin care Guțu M.

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal la 15 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții ce țin de gestionarea mijloacelor

bănești pe un termen de 5 ani și cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. În

partea soluționării acțiunii civile, sentința a fost menținută fără modificări.

13

La fel, instanța de recurs reține că, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, a verificat legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță și conform materialelor din

dosar, ajungînd la concluzia corectă că sentința atacată urmează a fi casată, din oficiu,

deoarece cu toate că prima instanță a adoptat o soluție corectă de condamnare în privința

lui Guțu M., însă nu a constatat fapta infracțională săvîrșită de ultimul, ca fiind dovedită.

Or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurenți, Colegiul penal consideră nefondate

criticele acestora privitor la admiterea erorii prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 4) Cod de

procedură penală de către instanța de apel, or norma respectivă stipulează că decizia

instanței de apel este pasibilă casării dacă judecata a avut loc fără participarea apărătorului,

cînd participarea lui era obligatorie potrivit legii.

În dezvoltarea acestei critici, Colegiul penal reține că apărătorii inculpatului susțin că

dezbaterile judiciare la etapa judecării cauzei de către prima instanță au avut loc fără

participarea apărătorului ales de inculpat, și anume a avocatului Țurcanu Ig., ci doar cu

participarea apărătorului Ciuru Ig., ceea ce, în opinia recurenților, contravine garanțiilor

acordate inculpatului de art. 6 CEDO, lezînd dreptul acestuia la apărare și la un proces

echitabil.

Față de cele ce preced, instanța de recurs specifică că, potrivit art. 17 alin. (1) Cod de

procedură penală, în tot cursul procesului penal, părțile (bănuitul, învinuitul, inculpatul,

partea vătămată, partea civilă, partea civilmente responsabilă) au dreptul să fie asistate sau,

după caz, reprezentate de un apărător ales sau de un avocat care acordă asistență juridică

garantată de stat. Așadar, unul dintre principiile fundamentale ale procesului penal este

principiul garantării dreptului de apărare, fiind nu numai o manifestare a statului de drept,

dar și o condiție necesară pentru realizarea eficientă a justiției.

Totodată, instanța de recurs ține să menționeze în acest punct de analiză că, pe de o

parte instanța de judecată este obligată să-i asigure inculpatului dreptul la apărare, iar pe de

altă parte avocatul trebuie să depună toată diligența pentru apărarea libertăților, drepturilor

și intereselor legitime ale inculpatului pe care îl reprezintă.

La caz, inculpatul a beneficiat de asistența juridică a doi avocați aleși de acesta în

prima instanță și anume a avocatului Ciuru Ig. și Țurcanu Ig., ceea ce se confirmă prin

mandatele anexate la actele cauzei. Totodată, urmează a se releva că avocatul Țurcanu Ig.

nu s-a prezentat la majoritatea ședințelor de judecată desfășurate la etapa examinării cauzei

de către prima instanță.

Din atare considerente, corect instanța a dispus prin încheiere protocolară respingerea

cererii înaintate de avocatul Țurcanu Ig. prin fax, la data de 25.03.2016, privind amînarea

ședinței de judecată, pentru că nu este pregătit pentru dezbaterile judiciare. Or, în acest

aspect, just a specificat instanța că, pe lîngă drepturile pe care le are apărătorul în cadrul

procesului penal, dînsul are și obligații, printre care se evidențiază cea stipulată în art. 68

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, adică să participe la ședințele de judecată în

prima instanță, ceea ce apărătorul nominalizat a eșuat să realizeze.

14

Colegiul penal avînd în vedere cele expuse, consideră întemeiate și raționamentele

formulate de Curtea de Apel privitor la respingerea criticilor avocatului cu privire la

pretinsa încălcare a dreptului la apărare a inculpatului de către prima instanță, și anume

fiind menționat că:

„Cu referire la alegațiile apelantului, precum că inculpatului Guțu M. i-a fost

încălcat dreptul la un proces echitabil și la apărare eficientă, Colegiul le consideră

neîntemeiate or, dreptul la un proces echitabil i-a fost garantat și respectat de către

instanța de judecată prin participarea în proces a avocatului ales Ig. Ciuru (la dosar -

f.d.123 fiind anexat mandatul avocatului din 14.07.2014 prin care se certifică acordarea

asistenței juridice în baza contractului nr.20/14- din 24.04.2014), care de altfel, a fost

cunoscut cu materialele cauzei și a participat la ședințele de judecată în apărarea

intereselor inculpatului, inclusiv și la etapa susținerilor verbale. De asemenea, Colegiul

penal menționează că pe parcursul judecării cauzei în prima instanță, au avut loc 25 de

ședințe judiciare, avocatul Țurcanu Ig. fiind prezent doar la 6 din ele. Cererea prin care s-

a solicitat întreruperea examinării cauzei, în vederea pregătirii pentru susținerile verbale,

a parvenit de la avocatul Țurcanu Ig. la data de 25.03.2016, adică nemijlocit pînă la

începerea ședinței de judecată, împrejurare dubioasă, avînd în vedere că pînă la data de

25.03.2016 avocatul nu s-a prezentat și nu a participat la cincisprezece ședințe judiciare

consecutive. În acest sens, Colegiul susține concluzia primei instanțe, enunțată în

încheierea protocolară din 25.03.2016, precum că respectiva cerere a fost formulată cu

scopul de a tergiversa examinarea cauzei.

Astfel, Colegiul penal reține, că temeiurile invocate de apărare nu și-au găsit

confirmare în cauza dată.”

Instanța de recurs consideră corecte argumentele instanței de apel, subsidiar reiterînd

că prima instanță a respectat procedura de examinare a unei cauze penale, inclusiv

reglementările conținute în art. 376 și art. 377 Cod de procedură penală. Mai mult că,

potrivit art. 70 alin. (6) bănuitul, învinuitul, inculpatul poate avea cîțiva apărători. Însă,

este important să reținem aici că, acțiunile procesuale la care este necesară participarea

apărătorului nu pot fi considerate ca fiind îndeplinite cu încălcarea normelor de procedură

penală dacă la efectuarea lor nu au participat toți apărătorii părții în cauză. Așadar,

reglementarea dată denotă suplimentar, că în acțiunile primei instanțe nu s-au conținut

careva abateri de la legea procesuală, după cum susțin recurenții.

În continuare, avînd în vedere că recurenții invocă despre faptul că între inculpat și

părțile vătămate au existat niște relații civile, Colegiul penal pentru a da răspuns la aceste

alegații, și anume în partea ce ține de delimitarea infracțiunii de escrocherie de un litigiu

civil, ține să specifice despre statuările doctrinare și jurisprudențiale în materie. Astfel, la

delimitarea nominalizată trebuie de luat în considerare că temeiul aplicării răspunderii în

baza art. 190 Cod penal, apare în cazul imposibilității apărării drepturilor subiective prin

mijloacele justiției civile.

Sub incidența legii penale intră doar acele încălcări care demonstrează rea-voință și

fraudă din partea făptuitorului. Nu este supus îndoielii faptul că atunci cînd făptuitorul

folosește documente false, încheie tranzacții în numele unei persoane juridice inexistente,

15

își arogă funcții și calități pe care în realitate nu le are, își demonstrează reaua-voință în

raport cu victima. Or, nu putem afirma, retrospectiv, că inculpatul nu a fost în măsură să-și

execute obligațiile patrimoniale asumate față de părțile vătămate, dat fiind că dînsul a

recurs la procedee frauduloase în detrimentul victimelor.

Mai mult, nu poate fi invocată imposibilitatea făptuitorului de a găsi mijloace

materiale pentru a-și îndeplini obligațiile asumate – ca temei de a nu-i fi aplicată

răspunderea penală – dacă a manifestat rea-voință sau intenție frauduloasă față de

obligațiunile asumate în raport cu victimele.

În esență, delimitarea dintre escrocherie și încălcarea normelor de drept civil trebuie

făcută luîndu-se în considerare două aspecte de maximă importanță:

- atitudinea făptuitorului față de faptul transmiterii lui a bunurilor;

- prezența disponibilității efective a făptuitorului de a-și executa angajamentele.

La caz, s-a constatat cu certitudine că, Guțu M. acționînd cu intenție și urmărind

scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, utiliza același procedeu de fraudare a

părților vătămate pentru a însuși mijloace financiare impunătoare ale acestora. În

particular, inculpatul lua banii de la părțile vătămate cu condiția de a achita o dobîndă de

10%, 20% sau 30%, însă nu avea intenția de a-și îndeplini angajamentele asumate.

De altfel, corect a statuat instanța de apel că, acțiunile inculpatului și anume,

efectuarea sunetelor părților vătămate, întîlnirea cu părțile vătămate și informarea acestora

precum că el ar fi un om de afaceri și că banii împrumutați vor fi investiți în afacere, care

are un cîștig foarte mare, precum și promisiunea că le va achita o dobîndă de 10%, 20%

sau 30% pentru sumele de bani care aceștia urmează să i le împrumute, sunt niște metode

sub care se prezintă escrocheria, inculpatul neîndeplinind aceste promisiuni, întrucît după

ce primea de la părțile vătămate sume tot mai mari de bani, nu le mai restituia acestora.

Prin intermediul unor atare acțiuni, inculpatul a exercitat o influență psihică asupra

conștiinței părților vătămate dezinformîndu-le conștient despre reala situației financiară a

sa, respectiv părțile vătămate au presupus că Guțu M. cu adevărat investește banii

împrumutați în afacerea lui, după cum afirma, avînd posibilitatea de a achita o dobîndă de

10%, 20% sau 30% din suma împrumutată, ceea ce nu corespundea realității.

Față de cele ce preced, Colegiul penal consideră necesar de a reitera că, potrivit

dispoziției art. 190 Cod penal, se consideră escrocherie faptele de dobîndire ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere.

Prin dobîndire ilicită a bunurilor se prezumă un act opus celui licit, efectuat cu rea-

credință, prin care făptuitorul obține (pentru sine sau pentru altul) transmiterea voită în

proprietate, posesiune, a bunului mobil sau imobil, a altor valori străine sau dreptului

asupra acestora.

Prin înșelăciune se înțeleg acțiunile făptuitorului de a duce în eroare, de a amăgi

proprietarul prin prezentarea ca adevărate a unor fapte, evenimente sau prezentarea ca

mincinoase a unor fapte, evenimente, dar care corespund adevărului sau prin tăinuirea

(necomunicarea) unor împrejurări care făptuitorul era obligat să le comunice.

Prin abuz de încredere făptuitorul folosește, în scop de a obține un bun material

(bani), relațiile de încredere, de bunăvoință, de sinceritate, de siguranță a proprietarului ori

16

a altei persoane cu drept de a dispune de bunuri. Încrederea poate fi rezultatul diferitor

circumstanțe, împrejurări în legătură cu serviciul făptuitorului, de rudenie ori de prietenie

cu partea vătămată. Încrederea mai poate rezulta și din relațiile contractuale a

proprietarului cu făptuitorul.

Or, reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal susține integral argumentele

instanțelor ierarhic inferioare în vederea respingerii poziției părții apărării precum că, la

caz, sunt prezente niște relații civile între inculpat și părțile vătămate, specificîndu-se că:

„ … în cazul escrocheriei, victima transmite benevol bunurile către făptuitor, sub

influența înșelăciunii sau a abuzului de încredere. Primirea bunurilor cu condiția

îndeplinirii unui angajament poate fi calificată ca escrocherie doar în cazul în care

făptuitorul, încă la momentul intrării în stăpînire asupra acestor bunuri, urmărea scopul

sustragerii lor și nu avea intenția să-și execute angajamentul asumat.

Poziția apărării, prin care se neagă prezența intenției în acțiunile inculpatului,

Colegiul o consideră una neargumentată, or, respectiva poziție vine în contradicție cu

cumulul de probe cercetate în ședințele de judecată și care confirmă pe deplin vinovăția

lui Guțu M. în faptele incriminate. Cu toate, că apărarea în apelul declarat invocă că au

caracter civil relațiile între inculpat și părțile vătămate, respectiva versiune se combate

prin declarațiile părților vătămate, care nu pot fi apreciate critic, or, acestea coroborează

perfect cu probele, scrise prezente la materialele cauzei, cercetate inclusiv și în instanța de

apel, cum ar fi: procesele-verbale de examinare a recipiselor (unele din ele fiind anexate

la materialele cauzei și în original), prin care Guțu M. se obliga de a restitui părților

vătămate banii împrumutați și dobînda calculată, procesele-verbale de examinare a

mesajelor-text scrise și transmise de la Guțu M. părților vătămate prin intermediul rețelei

mobile.

Astfel, reieșind din declarațiile părților vătămate, care sunt în coroborare atît cu

recipisele anexate, cît și cu mesajele-text primite de la inculpat, Colegiul penal reține în

acțiunile lui Guțu M. o schemă bine gîndită, care se rezumă la atragerea părților vătămate

prin promisiuni de îmbogățire în termeni restrînși prin împrumuturi la o dobîndă

avantajoasă de 10%, 20% și 30% lunar, oferindu-le diferite cadouri (borcane cu icre,

sticle cu coniac), inițial lua sume mai mici, onorîndu-și obligațiunile pentru a căpăta

încrederea acestora, iar ulterior luînd sume de bani mai mari, întrerupea orice contact cu

acestea, fiind evidentă intenția dobîndirii ilicite a bunurilor altor persoane.”

În această din urmă privință, Colegiul penal mai specifică că, în sensul dispoziției art.

190 Cod penal, în cazul escrocheriei victimele transmit benevol bunurile către făptuitor,

sub influența înșelăciunii sau a abuzului de încredere. Primirea bunurilor cu condiția

îndeplinirii unui angajament poate fi la fel calificată ca escrocherie în cazul în care

făptuitorul, încă la momentul intrării în stăpînire asupra bunurilor, urmărea scopul însușirii

lor și nu avea intenția să-și execute angajamentul asumat.

Potrivit circumstanțelor constatate în cauza deferită judecății, intenția inculpatului a

fost demonstrată prin faptul că dînsul și-a asumat angajamente față de părțile vătămate, dar

nu intenționa să le execute.

17

Subsidiar, Colegiul penal mai expune că, afirmațiile inculpatul precum că în cadrul

examinării prezentei cauze s-a stabilit că el a semnat recipise prin care se obligă să restituie

banii părților vătămate, inclusiv cu dobînda negociată cu acestea, precum și întoarcerea

unei parte din datorii, nu presupune nevinovăția lui în baza art. 190 alin. (5) Cod penal și

nu-l absolvă de răspunderea penală pentru infracțiunea de escrocherie incriminată.

Astfel, faptele inculpatului cuprind toate elementele constitutive ale infracțiuni de

escrocherie, iar încadrare juridică a acțiunilor imputate lui Guțu M. în baza art.190 alin. (5)

Cod penal este corectă, legală și întemeiată, fiind susținută integral și de instanța de recurs.

Nu în ultimul rînd, Colegiul penal mai remarcă că, pe acest segment, criticile

formulate de recurenți au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale în instanța

de fond și de apel și, cărora instanțele de judecată ierarhic inferioare, le-au dat o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie, soluție pe care instanța

de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, avînd în vedere și

faptul că verificînd hotărîrea atacată în raport cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de

procedură penală, temeiuri de casare a acesteia, nu s-au stabilit.

Cu privire la faptul că, în decizia instanței de apel nu s-a constatat suma totală a

prejudiciului cauzat părților vătămate de către inculpat, aceasta nu poate echivala cu

neconstatarea faptei imputate lui Guțu M., după cum afirmă recurenții.

De asemenea, admiterea în principiu a acțiunilor civile înaintate de părțile vătămate,

nu presupune că suma prejudiciului cauzat acestora nu a fost constatat.

Acțiunea civilă se rezolvă în cadrul procesului penal numai în măsura în care a fost

alăturată acțiunii penale și împreună au ajuns în fața instanței penale. Instanța care

examinează cauza în fond este competentă să judece acțiunea civilă în procesul penal,

indiferent de valoarea acțiunii. La examinarea cauzei instanța dispune de câteva soluții în

ceea ce privește acțiunea civilă, și anume admite total sau parțial acțiunea, respinge

acțiunea, nu se pronunță asupra acțiunii civile, admite în principiu acțiunea civilă.

Admiterea acțiunii civile nu ține de soluția în ceea ce privește latura penală, cu excepția

prevederilor art. 387 din Codul de procedură penală.

Or, este relevant de a indica aici că, instanța admite în principiu acțiunea civilă în

cazul când stabilirea exactă a sumei despăgubirilor datorate părților civile ar dura o

anumită perioadă și necesită a fi probată suplimentar, totodată se remarcă că, în cauza

deferită judecății, acțiunile civile înaintate de părți nu presupune doar suma prejudiciului

cauzat prin infracțiune, dar și alte sume pretinse de acestea, cum sunt prejudiciul material,

cheltuieli pentru asistența juridică, dobînda pierdută.

În situația din cazul nostru, corect prima instanță a menționat că sumele indicate de

părțile vătămate în ordonanțele de recunoaștere în calitate de parte civilă și sumele indicate

în cadrul ședinței de judecată variază, prin urmare confirmarea sumelor invocate de părțile

vătămate necesită o probare și argumentare suplimentară, ceea ce ar duce la tergiversarea

examinării cauzei penale.

Pe lîngă alegațiile pre-citate, avocații mai susțin că faptei săvîrșite de inculpatul Guțu

M., instanțele i-au dat o încadrare juridică greșită, întrucît în ipoteza în care se constată că

18

în acțiunile lui se întrunesc elementele infracțiunii, atunci calificarea corectă urmează a fi

în baza art. 196 Cod penal, nu 190 Cod penal.

Instanța de recurs nu susține ipoteza expusă de recurenți și menționează că, deși

latura obiectivă a infracțiunilor prevăzute de art.190 și art. 196 Cod penal conține elemente

comune ca înșelăciunea și abuzul de încredere și urmările acestor acțiuni sunt în legătură

cu cauzarea prejudiciului material proprietarului, totuși acestea se deosebesc una de alta și

nu pot fi confundate.

Printre criteriile de delimitare a infracțiunilor nominalizate, se consemnează că, în

cazul infracțiunii prevăzute de art. 196 Cod penal făptuitorul nu obține în posesie careva

bunuri concrete ale victimei, ci se eschivează în mod fraudulos să-i transmită acesteia

bunuri care i se cuvin ori se folosește de ele în detrimentul victimei. Deci, dacă am fi în

prezența infracțiunii prevăzute de art. 196 Cod penal, aceasta nu poate presupune luarea

din posesia victimei a bunurilor, or în caz contrar am fi sub incidența art. 190 Cod penal.

Altfel spus, sub aspectul laturii obiective, distincția principală dintre infracțiunile

specificate constă în mecanismul de cauzare a daunelor materiale, în cazul infracțiunii

prevăzute de art. 190 Cod penal, masa patrimonială a victimei este diminuată în aceiași

proporție în care se sporește masa patrimonială a făptuitorului, pe cînd în cazul infracțiunii

prevăzute de art. 196 Cod penal, masa patrimonială a victimei nu sporește în proporția pe

care o exprimă eschivarea făptuitorului de a-și executa obligațiile pecuniare față de

victimă, sau masa patrimonială a victimei este diminuată, fără însă a spori masa

patrimonială a făptuitorului.

Or, conform practicii judiciare și doctrinare, noțiunea de „dobîndire ilicită” este

echivalentă cu cea de „sustragere”. În sensul legii, se consideră sustragere - luarea ilegală

și gratuită a bunurilor din posesia altuia, care a cauzat un prejudiciu patrimonial efectiv

acestuia, săvîrșită în scop acaparator.

Raportînd cele statuate supra, la argumentele aduse în textul recursurilor declarate,

precum că dobîndirea ilicită intenționată a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau

abuz de încredere lipsește în acțiunile inculpatului, Colegiul penal conchide că versiunea

apărătorilor în această parte este eronată și nu coroborează cu ansamblul probelor

acumulate la dosar.

În speță, atît în cadrul urmăririi penale, cît și pe parcursul judecării cauzei în instanța

de fond și cea de apel s-a constatat indubitabil că bunurile patrimoniale obținute de la

părțile vătămate sunt considerați banii în sume excesiv de mari, care au fost însușiți prin

înșelăciune și abuz de încredere de către inculpat.

De asemenea, Colegiul penal reiterează că, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 196

Cod penal, făptuitorul folosește bunurile proprietarului și îi cauzează acestuia o daună

materială în modalitatea prescrisă de dispoziție - prin înșelăciune sau abuz de încredere,

însă bunul material rămîne a fi în continuare ca proprietatea aceleiași persoane, ceea ce, la

caz, nu a fost realizat, pentru că părțile vătămate i-au transmis mijloacele bănești

inculpatului, pentru investirea în afaceri, însă acesta nu i-a restituit în termen, după cum a

promis.

19

Subsidiar la cele expuse, Colegiul penal ține să menționeze că Curtea Europeană,

referindu-se la erorile judiciare care pot duce la casarea unei hotărîri judecătorești, a

specificat că simpla considerare a faptului că investigația în cauza deferită judecății, în

opinia inculpatului sau apărătorului acestuia, a fost incompletă și părtinitoare, nu poate

prin ea însuși, în absența erorilor judiciare sau a unor încălcări serioase a procedurilor

judecătorești, erori evidente în aplicarea dreptului material sau a oricărui alt motiv

important ce rezultă din interesul justiției, să indice asupra prezenței unei erori judiciare în

procedura anterioară.

În esență, toate acestea conturează convingerea fermă a instanței de recurs că

inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii imputate prin actul de învinuire și cel

de sesizare a instanței și urmează să execute pedeapsa stabilită de instanța de apel, în

volum deplin.

În partea ce ține de criticele privind nemotivarea și neexpunerea asupra tuturor

motivelor din apel, Colegiul penal reiterează că motivarea hotărîrii este un proces de

analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod necesar

expunerea tuturor elementelor amănunțit, atîta timp cît sunt valorificate toate aspectele

relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale

unei motivări a hotărîrii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față.

Cu privire la afirmațiile recurenților precum că instanța de apel a aplicat prevederile

art. 409 Cod de procedură penală neîntemeiat, iar prin admiterea apelului, situația

inculpatului s-a înrăutățit și au fost corectate omisiunile părții acuzării ce derivă din

neutilizarea dreptului la apel împotriva sentinței primei instanțe, Colegiul penal consideră

important de a-i explica titularilor recursurilor următoarele.

Este corectă ipoteză că, potrivit art.410 Cod de procedură penală, instanțele de apel,

soluționînd cauza, nu pot crea o situație mai gravă pentru persoana care a declarat apel.

Totodată, este de menționat că regula neagravării situației se aplică tuturor titularilor

dreptului de apel, cu excepția cazului cînd procurorul atacă hotărîrea în defavoarea

inculpatului, iar instanța de apel este în drept, după caz, de a-i agrava situația acestuia în

orice sens. Regula neagravării situației guvernează nu numai pedeapsa, dar și oricare alt

aspect al laturii penale, cum ar fi, spre exemplu, recunoașterea unor circumstanțe

agravante, schimbarea încadrării juridice a faptei într-o infracțiune mai gravă, chiar dacă

pedeapsa nu se va majora.

În speță, potrivit deciziei instanței de apel s-a dispus admiterea apelului declarat din

alte motive, cu casarea sentinței din oficiu și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului

stabilit de prima instanță, prin care Guțu M. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art. 190 alin. (5) Cod penal la 15 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

ce țin de gestionarea mijloacelor bănești pe un termen de 5 ani și cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis. În partea soluționării acțiunii civile, sentința a fost menținută fără

modificări.

Or, soluția de admitere a apelului presupune situația în care instanța de apel constată

că hotărîrea atacată este greșită sub aspectul de fapt sau de drept, penal ori procesual. În

rezultatul admiterii apelului are loc desființarea hotărîrii în limitele efectului devolutiv și

20

extensiv, cît și neagravării situației părții apelante, astfel prin admiterea apelului, instanța

este în drept să caseze sentința total sau parțial, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărîre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

Se consideră că fondul cauzei nu a fost rezolvat cînd în considerentele hotărîrii

primei instanțe nu se arată dacă există sau nu fapta imputată, dacă inculpatul este sau nu

vinovat, dacă există circumstanțe care atenuează ori agravează răspunderea inculpatului,

dacă trebuie ori nu admisă acțiunea civilă și altele.

În cazul cînd prima instanță nu a respectat prevederile art.394 Cod de procedură

penală privind întocmirea sentinței, însă în fapt probele au fost cercetate, instanța de apel,

casînd sentința din acest motiv, va continua prin rejudecarea cauzei aprecierea tuturor

împrejurărilor și, respectînd normele procedurale (art.393-397 Cod de procedură penală),

va pronunța o nouă hotărîre conform ordinii stabilite pentru prima instanță.

Așadar, Colegiul penal consideră corectă soluția instanței de apel, avînd în vedere că,

potrivit art. 394 alin. (l) pct. l) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de

condamnare trebuie să cuprindă: ...descrierea faptei criminale, considerată ca fiind

dovedită, indicîndu-se locul, timpul, modul săvîrșirii ei, forma și gradul de vinovăție,

motivele și consecințele infracțiunii, însă analizînd sentința, instanța de apel a reținut, că

deși instanța de judecată a considerat dovedită vinovăția inculpatului Guțu M. în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal și conform dispozitivului 1-a

condamnat în baza acestei legi la o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 15

ani în penitenciar de tip închis și pe un termen de 5 ani 1-a privat de dreptul de a ocupa

funcții ce țin de gestionarea mijloacelor bănești, totuși instanța a omis de a reține fapta

inculpatului ca fiind constatată.

Prin urmare, instanța de apel justificat a constatat fapta incriminată inculpatului și

cercetînd și apreciind totalitatea probelor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod

obiectiv, conform propriei convingeri bazată pe probele cercetate suplimentar în ședința de

judecată, a ajuns la concluzia că reieșind din probele analizate se constată indubitabil

vinovăția lui Guțu M. în comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal.

În continuare, instanța de recurs constată că, un ultim argument invocat de partea

apărării se referă la chestiunea de individualizare a pedepsei, în particular fiind vorba

despre faptul că inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 15 ani închisoare, adică cea mai aspră pedeapsă prevăzută de sancțiunea art. 190

alin. (5) Cod penal, ceea ce în opinia recurenților nu este corect.

Însă, Colegiul penal reține că instanțele de fond au efectuat o analiză complexă a

circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului urmărind în acest sens

comportamentul său din înainte și după săvîrșirea infracțiunii incriminate, precum și de

circumstanțele săvîrșirii acesteia, de multitudinea epizoadelor incriminate lui, de

cuantumul prejudiciului excesiv de mare cauzat părților vătămate stabilindu-i corect

pedeapsa în deplin acord cu prevederile art. 61 și 75 Cod penal.

În cazul concret, față de toate aspectele expuse, Colegiul apreciază că criticile

formulate de recurenți sunt vădit neîntemeiate, iar circumstanțele reale ale săvîrșirii faptei

infracționale și cele personale ale inculpatului nu sunt de natură să atragă după sine

21

adoptarea unei soluții de redozare a pedepsei aplicate, mai mult, neexistând nici motive

care, examinate din oficiu, ar determina instanța de recurs să caseze hotărîrea recurată în

această parte.

În consecință, Colegiul penal conchide că, la caz, nu se constată vreun temei pentru

casarea soluției instanței de apel, iar pedeapsa, astfel cum a fost stabilită de către instanța

de fond, menținută și de instanța de apel, răspunde atît principiului proporționalității, cît și

scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal de restabilire a echității sociale, corectare a

inculpatului, precum și de prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea acestuia, cît

și a altor persoane.

Avînd în vedere considerentele menționate supra și raportînd situația reținută în

cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal

concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile

legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar argumentele

invocate în cererile de recurs ordinar declarate de avocații Țurcan Ig. și Ciuru Ig. în

numele inculpatului, sunt vădit neîntemeiate.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocații Țurcanu Igor și Ciuru

Igor în numele inculpatului Guțu Maxim, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 03 august 2016, în cauza penală privindu-l pe Guțu Maxim Simion, ca fiind

vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 23 decembrie 2016.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

22