1ra-788/2016 — art. 189 alin. 2 CP

1ra-788/2016 — art. 189 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-788/2016

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

27 aprilie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpatul

Țurcan Mihail, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 16 decembrie 2015, în cauza penală privindu-l pe

ȚURCAN Mihail Mihail, născut la 31 decembrie

1983, originar și domiciliat în sat. Cubolta, r-nul

Sîngerei.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 15.06.2015-03.07.2015;

Instanța de apel: 20.08.2015-16.12.2015;

Instanța de recurs: 03.03.2016 – 27.04.2016.

C O N S T A T Ă:

3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

Țurcan M. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 189 alin. (2) lit. b) Cod penal

la 4 ani închisoare, cu amendă în mărime de 500 unități convenționale, echivalentul a 10000

lei, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În privința lui Țurcan M. a fost aplicată măsura preventivă – arestul preventiv, care se

va menține pînă la intrarea sentinței în vigoare, inculpatul fiind luat sub strajă imediat din

sala de judecată.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Hihlat Iu., în privința căruia cauza în

procedura recursului ordinar nu se judecă.

împreună cu Hihlat Iu. și alte persoane neidentificate de organul de urmărire penală, prin

repartizarea rolurilor exacte între ei, acționînd cu o intenție unică orientată spre săvîrșirea

acțiunilor ilegale de șantaj față de cet. Surdu Vs., despre care cunoșteau cu certitudine ce

bunuri are în posesie și pe membrii familiei sale, în perioada cuprinsă între 12.02.2015 pînă

la sfîrșitul lunii februarie 2015, îl telefonau la numărul 062126742 de pe diferite telefoane

mobile și cartele SIM ale companiei „Orange”, o parte din care le nimiceau ulterior prin

diferite metode necunoscute, de la care au cerut bani în sumă de 150.000 euro, ceea ce

constituie proporții deosebit de mari, în același timp amenințîndu-1 pe cet. Surdu Vs. cu

violență în adresa lui și a rudelor, cu deteriorarea bunurilor proprietarului, adică locuința de

1

pe str. Suceava 18/43 din or. Bălți, magazinul de pe str. M. Viteazul 69, mun. Bălți și a

autoturismului aflat în posesia acestuia, iar la data de 17.02.2015, aproximativ la orele

15:00, cînd conform înțelegerii prealabile cu cet. Surdu Vs., făptuitorii urmau să se

întîlnească cu partea vătămată, în or. Bălți, la havuzul de pe Piața V. Alecsandri, situată

vizavi de Oficiul Stării Civile, pentru a primi din spuse, o parte din bani adică 50 000 Euro,

în vederea încetării acțiunilor de șantaj, fiind în apropierea locului dat Țurcan M. și Hihlat

Iu. au observat, persoane suspecte, cărora li s-au părut că sunt angajați ai poliției și în acea

zi au renunțat să se întîlnească cu cet. Surdu Vs.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatului Țurcan M. întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (2) lit. b) Cod penal, șantajul, adică cererea de a

transmite bunurile proprietarului amenințînd cu violență persoana, rudele acesteia, cu

deteriorarea bunurilor proprietarului, săvîrșit de mai multe persoane.

art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apeluri de către procuror, avocatul

Rusnac A. în interesele inculpatului Țurcan M. și de inculpatul Hihlat Iu.

3.1. Procurorul a solicitat casarea parțială a sentinței în privința aplicării pedepsei lui

Hihlat Iu. și Țurcan M., cu adoptarea unei noi hotărîri, prin care aceștia să fie condamnați în

baza art.189 alin. (2) lit. b) Cod penal la o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen

de 4 ani și 8 luni, pentru fiecare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis și cu

amendă în mărime de 500 unități convenționale. În termenul de executare a pedepsei de

inclus durata deținerii în stare de arest preventiv a lui Hihlat Iu. și Țurcan M. Procurorul a

invocat în motivarea apelului că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile legii la

aplicarea pedepsei complimentare în privința lui Hihlat Iu. și, în general, pedeapsa aplicată

lui Țurcan M. și Hihlat Iu. este prea blîndă și nu poate fi justificată cu nimic, deoarece

instanța în motivarea sentinței și la aprecierea măsurii de pedeapsă, nu a ținut cont de

prevederile art.75 Cod penal.

3.2. Avocatul Rusnac A. acționînd în numele inculpatului Țurcan M., a solicitat

casarea parțială a sentinței în latura stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin

care lui Țurcan M. să-i fie stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate prin prisma art. 90

Cod penal. Apelantul a indicat că sentința este neîntemeiată în latura stabilirii pedepsei, iar

în motivarea apelului a invocat că:

- instanța de fond nu a luat în considerație motivele expuse de partea apărării;

- instanța nu a efectuat o analiză completă a circumstanțelor cauzei, și anume, nu a

făcut referire la persoana celui vinovat, cu toate că trebuia să aprecieze personalitatea

infractorului, să dispună de date referitoare la calitățile fizice și psihice ale celui vinovat

manifestate prin fapta comisă, în perioada premergătoare săvîrșirii faptei prejudiciabile și

după săvîrșirea acesteia, în timpul judecății;

- instanța nu a apreciat dacă scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia,

adică nu a ținut cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege la individualizarea

pedepsei;

- de la început inculpatul a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, a conlucrat

cu organul de urmărire penală, cauza a fost examinată în procedură simplificată, se

2

caracterizează pozitiv, are la întreținere trei copii minori, este unicul întreținător al familiei,

deoarece soția se află în concediul pentru îngrijirea copilului ce nu a atins vîrsta de trei ani și

alte infracțiuni nu a mai comis;

- a pledat pentru aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, deoarece doar așa va fi atins

scopul pedepsei penale - restabilirea echității sociale, corectarea și corijarea inculpatului;

- partea vătămată în cadrul examinării cauzei a comunicat că nu are careva pretenții de

ordin material sau moral față de inculpatul Țurcan M.;

- toate aceste circumstanțe, în opinia apelantului permit instanței de apel de a-i da o

șansă inculpatului pentru a demonstra că a conștientizat cele comise.

3.3. Inculpatul Hihlat Iu., în motivarea apelului, a indicat că nu a negat faptul săvîrșirii

de către el a infracțiunii, dar consideră că instanța i-a aplicat o pedeapsă prea aspră pentru

faptele săvîrșite. Apelantul a menționat că, anterior, nu a fost condamnat și nu a fost atras la

răspundere sub nici o formă, a fost un executor „orb” al infracțiunii, a săvîrșind-o la

inițiativa și sub constrîngerea psihică a lui Țurcan M., vina a recunoscut-o pe deplin,

conștientizând caracterul infracțional al acțiunilor sale, categoric a refuzat atingerea

scopului urmărit de către Țurcan M. - primirea banilor extorcați, a contribuit activ la

descoperirea infracțiunii, s-a căit sincer de cele săvîrșite, și-a cerut scuze de la partea

vătămată Surdu V., care a solicitat instanței să-i fie numită o pedeapsă cu suspendarea

condiționată, la locul de trai se caracterizează pozitiv.

apelurile declarate de procuror, avocatul Rusnac A. în numele inculpatului Țurcan M. și a

inculpatului Hihlat Iu., au fost respinse, ca nefondate, cu menținerea sentinței atacate, fără

careva modificări.

fond a stabilit corect starea de fapt ce corespunde probelor din dosar încadrînd just acțiunile

inculpaților în baza art. 189 alin. (2) lit. b) Cod penal și corect stabilindu-le pedeapsa prin

prisma art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală.

La fel, instanța de apel a apreciat că, judecînd cauza penală, instanța de fond a verificat

complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor

administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și

veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungînd

la concluzia privind vinovăția inculpaților în baza art. 189 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Din materialele cauzei se denotă faptul că inculpații printr-un înscris autentic au

solicitat judecarea cauzei conform procedurii simplificate prevăzute de art. 364/1 Cod de

procedură penală, declarînd că recunosc fapta de care sunt învinuiți și sunt de acord ca

judecata să se facă în baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale. Instanța de fond

prin încheiere a dispus judecarea cauzei în procedură simplificată.

Referitor la pedeapsă, care de fapt și este latura ce se contestă în apelurile declarate de

părți, instanța de apel a apreciat că nu există temei legal pentru casarea sentinței în această

parte, deoarece la soluționarea chestiunii respective s-a acordat deplină eficiență

dispozițiilor art. 61, 75 Cod penal.

Prin urmare, instanța de apel a menționat că instanța de fond la stabilirea pedepsei a

luat în considerație circumstanțele cauzei, precum și faptul că inculpații Hihlat Iu. și Țurcan

3

M. au depus cerere întocmită de ei personal prin care au solicitat judecarea cauzei în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, că nu au antecedente penale, nu se află la

evidența medicului narcolog și psihiatru, a ținut cont de prevederile art.364/1 alin. (8) Cod

de procedură penală, stabilindu-le pedeapsa în limitele minime prevăzute de sancțiunea art.

189 alin. (2) lit. b) Cod penal, precum și de faptul că inculpații la locul de trai se

caracterizează satisfăcător, nu sunt încadrați în cîmpul muncii, că potrivit art. 16 Cod penal

au săvîrșit o infracțiune gravă, de circumstanțele cauzei în ceea ce privește starea psihică a

părții vătămate și a membrilor familiei sale în perioada acțiunilor de șantaj, cît și după

finisarea acestora.

Circumstanțele atenuante stabilite în cauză, la care fac trimitere apelanții au și

determinat instanța de fond să aplice inculpaților pedeapsa sub formă de închisoare, redusă

pînă la limita minimă a sancțiunii pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) lit. b)

Cod penal, reținută în sarcina inculpaților.

Mai mult, instanța de apel a conchis că instanța de fond în partea descriptivă a

sentinței, a motivat aplicarea pedepsei sub formă de închisoare și neconstatarea temeiurilor

de aplicare a prevederilor art.90 Cod penal, iar reieșind din aceste considerente afirmațiile

invocate în apelurile declarate în acest aspect sunt lipsite de temei și nu pot fi reținute.

Cu referire la apelul declarat de procuror, instanța a specificat, pe lîngă argumentele de

mai sus, că instanța de fond la stabilirea pedepsei a ținut seama de criteriile generale de

individualizare a pedepsei și corect a aplicat pedeapsa sub formă de închisoare în privința

inculpaților, argumentînd concluzia sa prin faptul, că inculpații nu au antecedente penale, nu

se află la evidența medicului psihiatru și narcolog, au depus cerere prin care au solicitat

examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Totodată

instanța de fond corect a diferențiat pedeapsa stabilită inculpaților luînd în considerație rolul

inculpatului Țurcan M. la instigarea și dirijarea săvîrșirii infracțiunii incriminate.

atacat-o cu recurs ordinar solicitînd casarea acesteia, în partea stabilirii pedepsei și aplicarea

art. 90 Cod penal în privința sa.

Recurentul specifică că atît instanța de fond, cît și cea de apel nu au luat în

considerație motivele invocate de partea apărării. Totodată, instanța nu a efectuat o analiză

completă a circumstanțelor cauzei, și anume nu a făcut referire la persoana celui vinovat, cu

toate că instanța trebuie să efectueze o analiză amplă a personalității infractorului, să

dispună de date referitoare la calitățile fizice și psihice ale celui vinovat manifestate prin

fapta comisă, în perioada premergătoare săvârșirii faptei prejudiciabile și după săvârșirea

acesteia, în timpul judecății. Nu a apreciat instanța dacă scopul poate fi atins și fără

executarea acesteia. Deci instanța de judecată nu a ținut cont de totalitatea condițiilor expres

prevăzute de lege, inclusiv de a avea în vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de

săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce

privesc personalitatea infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul

cercetării judecătorești.

Recurentul susține relevant de a indica că, de la început a recunoscut vina, s-a căit

sincer de cele comise, a conlucrat cu organul de urmărire penală, cauza a fost examinată în

procedura simplificată, se caracterizează pozitiv, are la întreținere trei copii minori, este

4

unicul întreținător al familiei, deoarece soția se află în concediul pentru îngrijirii copilului ce

nu a atins vîrsta de trei ani și alte infracțiuni nu a mai comis anterior.

Reieșind din cele expuse, consideră că, în cazul dat, prevederile art. 90 Cod penal

trebuie să fie aplicate, deoarece numai o așa pedeapsă își va atinge scopul de restabilire a

echității sociale, corectare și corijare a inculpatului. Totodată, titularul dreptului de recurs

specifică că, toate aceste circumstanțe relevă atitudinea conștiincioasă a inculpatului față ce

fapta comisă și urmările prejudiciabile cauzate, mai mult că partea vătămată în cadrul

examinării cauzei penale a comunicat că careva pretenții de ordin material sau moral față de

Țurcan M. nu are.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat pe dispozițiile art. 427 alin. (1) pct.

10) Cod de procedură penală.

procurorul, în referința depusă privind opinia sa asupra recursului declarat de către inculpat,

menționează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece motivele invocate de

recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept prevăzute de

art. 427 Cod de procedură penală.

De asemenea, referință a fost depusă și de partea vătămată, care solicită menținerea

condamnării în baza art. 189 alin. (2) lit. b) Cod penal în privința lui Țurcan M.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, iar în vederea acestei

statuări se expun următoarele argumente de fapt și de drept.

Pornind de la dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, se reține că

instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și motivate corespunzător de recurent.

Din conținutul recursului ordinar declarat de inculpat se constată că ultimul invocă ca

temei de drept pct. 10) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanța de fond și de apel în cazul cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

În esență, recurentul critică decizia instanței de apel, de altfel și cea a primei instanțe,

din considerentul că acestea, în viziunea sa, greșit au dispus condamnarea lui în baza art.

189 alin. (2) lit. b) Cod penal la 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis și cu amendă în mărime de 500 unități convenționale, echivalentul a 10000

lei. În același timp, instanța de recurs constată că, recurentul este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor reținute în

sarcina inculpatului, respectiv în această parte Colegiul nu se va expune.

În continuare, pornind de la expunerea argumentelor instanței de recurs, care au stat la

baza adoptării soluției de inadmisibilitate, se enunță că, pedeapsa penală, potrivit art. 61 Cod

penal, este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

5

condamnatului, care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea acestuia, cît și a altor

persoane. Or, ca măsură de constrîngere, pedeapsa are pe lîngă scopul său represiv și o

finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate

în așa fel încît inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în

viitor a săvîrșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor

elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei pedepse în

limitele prevăzute de sancțiunea articolului incriminat prin rechizitoriu inculpatului, la caz,

art. 189 alin. (2) lit. b) Cod penal, în baza căruia a fost condamnat Țurcan M.

Astfel, Colegiul penal menționează că pedeapsa se consideră echitabilă cînd aceasta

impune inculpatului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvîrșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor

și intereselor statului și întregii societăți perturbate prin infracțiune.

În cauza deferită judecății, se constată că, potrivit sentinței adoptate în conformitate cu

art. 3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

Țurcan M. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 189 alin. (2) lit. b) Cod penal

la 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și cu amendă în

mărime de 500 unități convenționale, echivalentul a 10000 lei. După care, legalitatea

sentinței a fost verificată de instanța de apel, care a menținut condamnarea în privința

inculpatului în baza art. 189 alin. (2) lit. b) Cod penal, statuînd că corect prima instanța a

apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei și just a individualizat pedeapsa

stabilită în privința lui Țurcan M. Or, criticele apelantului-avocat în numele inculpatului în

partea ce ține de solicitarea de a aplica art. 90 Cod penal, au fost respinse, ca nefondate.

De altfel, Colegiul penal remarcă că este prerogativa instanței de judecată să aprecieze

dacă scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia. În formarea acestei

convingeri, instanța de judecată urmează să țină cont de totalitatea condițiilor expres

prevăzute de lege.

La caz, Colegiul penal reține că instanțele de fond au efectuat o analiză complexă a

circumstanțelor cauzei, coroborîndu-le cu personalitatea inculpatului Țurcan M., totodată

urmărind în acest sens comportamentul său din înainte și după săvîrșirea infracțiunii

incriminate, precum și de circumstanțele săvîrșirii acesteia.

Prin urmare, instanța de recurs consideră nefondate alegațiile titularului dreptului de

recurs, în partea solicitării de a aplica art. 90 Cod penal în privința sa, și constată că

concluzia instanței de apel, privitor la faptul că corijarea inculpatului este posibilă doar prin

aplicarea față de dînsul a pedepsei sub formă de închisoare, cu executarea acesteia în

penitenciar de tip semiînchis, este una corectă, motivată și întemeiată.

Din atare considerente, Colegiul penal opinează că temeiul pentru recurs invocat de

recurent nu este incident cauzei, iar instanțele de fond și-au motivat just soluția adoptată,

acordînd deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Codul penal la soluționarea chestiunii cu

privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului, stabilindu-i o pedeapsă

proporțională faptei săvîrșite.

6

Mai mult, instanța de recurs explică recurentului că, în cazul în care instanța a judecat

cauza în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală și a redozat pedeapsa aplicată inculpatului în

conformitate cu stipulările din alin. (8) al normei menționate, recunoașterea vinovăției și

căința sinceră nu mai poate servi ca temei de aplicare și a prevederilor art.90 Cod penal,

deoarece aceasta ar însemna că aceleiași situații de drept i se acordă o dublă valență juridică.

Totodată, Colegiul penal consideră relevant de a specifica că, argumentele invocate de

recurent în cererea sa de recurs au constituit obiect de examinare la judecarea cauzei în

instanța de apel, deoarece după conținutul lor sunt similare celor consemnate în cererea de

apel, respectiv asupra acestora instanța de apel s-a expus argumentat în hotărîrea pronunțată,

așa cum este indicat și în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs o

consideră legală și argumentată, însușind argumentele ei, or reiterarea cărora nu mai este

necesară.

În consecință, Colegiul penal consideră că, la caz, nu se constată vreun temei admisibil

pentru aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării acesteia în privința lui Țurcan M.,

iar pedeapsa, astfel cum a fost stabilită de către instanța de fond, răspunde atît principiului

proporționalității, cît și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal de restabilire a

echității sociale, corectare a inculpatului, precum și de prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni atît din partea acestuia, cît și a altor persoane.

Avînd în vedere considerentele menționate în partea descriptivă a decizie și raportînd

situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul

penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța de apel a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419 Cod de procedură penală, iar

argumentele din recursul ordinar declarat de inculpatul Țurcan M. sunt vădit neîntemeiate.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Țurcan Mihail Mihail,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 decembrie 2015, în

propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 27 mai 2016.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

7