1ra-327/2017 — art. 312 alin. 1 CP

Dosarul 1ra-327/2017

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

14 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

ALERGUȘ Constantin

TIMOFTI Vladimir

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de inculpatul Țurcan

Eugeniu, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

07 octombrie 2016, în cauza penală privindu-l pe

ȚURCAN Eugeniu Vladimir, născut la XXX,

originar din XXX și domiciliat în XXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 12.11.2015 – 17.05.2016;

Instanța de apel: 07.06.2016 – 07.10.2016;

Instanța de recurs: 28.12.2016 – 14.02.2017.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

vinovat și condamnat în baza art. 312 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare, fără privarea

de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate.

În temeiul art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei stabilite în privința lui Țurcan E., pentru un termen de probațiune de 3 ani.

penală nr. 2014048206, Țurcan E. intenționat, la data de 18.10.2014 a înștiințat organul

de urmărire penală din cadrul IP Bălți, care este în drept de a porni urmărirea penală,

despre comiterea în privința lui a infracțiunii legate de răpirea mijlocului de transport,

fiind preîntîmpinat în baza art.312 Cod penal despre răspunderea penală pentru

prezentarea declarației mincinoase. După care, fiind recunoscut și audiat în calitate de

parte vătămată în cadrul efectuării acțiunilor de urmărire penală, cu bună știință a depus

declarații mincinoase precum că, automobilul său de model „VW Golf 2”, cu n/î CIP 753

a fost răpit de persoane necunoscute la mijlocul lunii ianuarie a anului 2014. În procesul

efectuării acțiunilor de urmărire penală și din totalitatea de probe acumulate a fost emisă

1

ordonanța de încetare a urmăririi penale și clasare a cauzei penale nr. 2014048206, din

motiv că nu există fapta infracțională.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 312 alin. (1) Cod penal - declarații mincinoase, adică prezentarea cu

bună știință a declarației mincinoase de către partea vătămată, această acțiune fiind

săvîrșită în cadrul urmăririi penale.

de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către inculpat, care a

solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare în

privința sa, din motiv că nu este vinovat de cele încriminate, iar prima instanță i-a

încălcat dreptul la apărare prin faptul că nu au fost audiați martorii prezentați instanței din

partea apărării, avocatul care i-a acordat asistență juridică garantată de stat nu a întreprins

nimic pentru a-i apăra drepturile în instanța de judecată.

apelul inculpatului Țurcan E. a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței atacate.

penală, instanța de fond a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate

aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o

apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității

lor, iar toate în ansamblu fiind apreciate din punct de vedere al coroborării lor, corect s-a

ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 312 alin. (1) Cod penal, totodată în privința inculpatului corect a fost stabilită

pedeapsa, aceasta fiind proporțională faptei comise.

Instanța de apel a consemnat că, prin cumulul de probe cercetate, s-a confirmat

indubitabil că inculpatul, fiind conștient că a înstrăinat automobilul de model „VW Golf

2” cu n/î CIP 753 lui Pașa Al., care i-a achitat parțial prețul convenit, urmînd ca suma de

1000 lei să fie achitată după perfectarea actelor, inculpatul benevol și din inițiativă

proprie, a mers la IP Bălți și a depus plîngere, declarînd despre sustragerea automobilului

nominalizat, fiind avertizat despre răspunderea ce o poartă conform art.312 Cod penal, în

cazul denunțului fals și declarațiilor mincinoase, iar în baza plîngerii respective a fost

pornită cauza penală nr.2014048206 pe art.1921 alin.(l) Cod penal.

Ulterior, procesul penal nr.2014048206 pornit în baza art.1921 alin.(l) Cod penal a

fost încetat din motiv că nu există fapta infracțională, constatîndu-se că Țurcan E. a depus

denunț fals și declarații mincinoase la urmărirea penală privind răpirea mijlocului de

transport. Versiunea inculpatului, precum că automobilul său a fost sustras de lîngă

magazinul „Sărmăluța” din mun. Bălți la începutul lunii ianuarie 2014 și nerecunoașterea

vinovăției au fost apreciate critic de instanță, fiind apreciate ca o încercare a inculpatului

de a se eschiva de la răspundere penală.

Declarațiile martorului Baraboi O. și Spînu Ig. coroborează cu materialele cauzei,

pe cînd declarațiile inculpatului sînt contradictorii, înaintate doar în scop de apărare și

evitare a răspunderii penale pentru fapta comisă.

2

Instanța de apel, nu a reținut afirmațiile inculpatului referitor la faptul că i-a fost

încălcat dreptul la apărare, deoarece acesta a acceptat asistența juridică a apărătorului

Dragan N., iar pe parcursul examinării cauzei nu a înaintat careva pretenții față de

aceasta. Mai mult, avocatul Dragan N. i-a acordat inculpatului asistență juridică

calificată, participînd la urmărirea penală și la ședințele de judecată ale instanței de fond,

înaintînd diferite cererii, demersuri, referință și expunîndu-și opinia referitor la caz.

La fel, instanța a respins ca neîntemeiată invocarea apelantului precum că i-a fost

încălcat dreptul lui de a prezenta probe, și anume, prin respingerea demersului privind

audierea unui martor, deoarece aceasta contravine materialelor cauzei și procesului-

verbal al ședinței de judecată din data de 24.03.2016, prin care se confirmă admiterea

acestui demers, dar examinarea cauzei fiind întreruptă pînă la data de 27.04.2016 din

motivul finalizării zilei de muncă, iar ulterior martorul nu a mai fost interogat pe motivul

neasigurării prezenței acestuia, inclusiv și a altor martori de către inculpat, invocîndu-se

de avocatul său că martorii care urmează a fi audiați sînt plecați peste hotarele țării și vor

reveni la sărbătorile de paști, solicitînd amînarea examinării cauzei. Prin urmare instanța

corect a dispus respingerea demersului avocatului, deoarece inculpatului i-a fost acordat

suficient termen pentru prezentarea probelor în apărarea sa, dar nu s-a folosit de acest

drept.

În ședința instanței de apel a fost respins demersul avocatului referitor la reluarea

cercetării judecătorești și audierea martorilor O. Baraboi și Ig. Spînu, așa cum aceștia au

fost audiați în cadrul ședinței instanței de fond, unde inculpatul și apărătorul său au avut

posibilitatea de a le da întrebări și clarifica circumstanțele cauzei, iar înlocuirea

avocatului nu obligă instanța de apel de a relua cercetarea judecătorească pe caz.

sa, inculpatul a declarat recurs ordinar prin care solicită aplicarea Legii nr. 210 privind

amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova și încetarea procesului penal în privința sa.

procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului ordinar declarat de

către inculpat, menționînd că în privința lui Țurcan E. nu poate fi aplicată amnistia, din

motiv că acesta nu a manifestat căință activă față de infracțiunea comisă.

penal lărgit ajunge la concluzia că acesta urmează a fi respins, ca inadmisibil, din

următoarele considerente de fapt și de drept.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecînd recursul împotriva

deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică

legalitatea hotărîrii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În conformitate cu dispoziția art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu menținerea

hotărîrii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea

3

condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat atunci cînd hotărîrea atacată este legală, întemeiată și motivată.

Analizând cererea de recurs ordinar declarată de inculpat, Colegiul constată că

titularul acesteia solicită aplicarea Legii nr. 210 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova și încetarea

procesului penal în privința sa.

În contextul ce urmează, Colegiul va puncta raționamentele care au stat la baza

respingerii solicitării inculpatului privind aplicarea actului amnistiei în privința sa.

Într-un prim aspect, este relevant de a specifica că amnistia este actul de clemență al

puterii legiuitoare, prin care aceasta, din considerente de ordin politic sau social, înlătură

răspunderea penală și consecințele condamnării pentru infracțiunile săvârșite până la

apariția sa.

La 29 iulie 2016 a fost adoptată Legea nr. 210 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. Potrivit art. 2

din Legea nr. 210, în cazul în care persoana, în privința căreia se judecă cauza penală,

întrunește condițiile stabilite de art. 1 din aceeași lege și nu cade sub incidența art. 10,

este pasibilă de a i se aplica actul amnistiei, dacă infracțiunea a fost comisă până la data

de 29 iulie 2016, pentru care Codul penal nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 sau Codul penal

aprobat prin Legea R.S.S. Moldovenești din 24 martie 1961, prevede, în calitate de

pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoarea, pe

un termen de 7 ani.

La caz, Țurcanu E. a comis infracțiunea prevăzută de art. 312 alin. (1) Cod penal la

data de 18 octombrie 2014, iar săvîrșirea acestei infracțiuni se pedepsește cu amendă în

mărime de pînă la 650 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul

comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani, în toate cazurile cu

(sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate pe un termen de pînă la 2 ani.

Respectiv, la prima facie circumstanțele de fapt ale cauzei deferite judecății, se

încadrează în prescripțiile generale ale Legii nr. 210 privind amnistia.

Însă, procedura de aplicare a amnistiei față de inculpat, reglementată de art. 2 din

Legea nr. 210, stipulează expres că procesul penal încetează la faza de judecare a cauzei,

care include toate instanțele ordinare de judecată, adică atât prima instanță, cât și instanța

de apel și cea de recurs ordinar, dacă sunt întrunite condițiile expuse în lege.

Totodată, în acest punct de analiză, este relevant de a preciza că, înainte de a aplica

actul amnistiei, instanța urmează să determine, dacă inculpatul a manifestat căința activă

față de fapta infracțională comisă. Alin. (2) al art. 1 din Legea nr. 210 stipulează expres

că căința activă a persoanei se determină, în conformitate cu criteriile stabilite de art. 57

Cod penal.

Din conținutul art. 57 Cod penal, trebuie de înțeles că liberarea de răspundere

penală, în legătură cu căința activă, este posibilă numai în cazul în care sunt întrunite

următoarele criterii: persoana s-a autodenunțat de bună voie, a contribuit activ la

descoperirea infracțiunii, a compensat valoarea daunei materiale cauzate sau a reparat

în alt mod prejudiciul pricinuit de infracțiune. Or, reieșind din textul legii precitat, se

4

conchide că, pentru aplicarea amnistiei față de persoanele inculpate, este suficient să fie

întrunite cel puțin unul dintre criteriile enumerate supra.

În speța dată, Colegiul penal lărgit constată că nu a fost cauzat vreun prejudiciu, iar

în atare circumstanțe, prevederile art. 2 din Legea nr. 210 pot fi aplicate numai dacă

inculpatul a manifestat căință activă prin autodenunțare sau prin contribuire activă la

descoperirea infracțiunii (care include: judecarea cauzei penale în procedura prescrisă

de art. 3641 sau art. 509 Cod de procedură penală sau în cazul recunoașterii integrale a

vinovăției).

Raportînd la caz cele consemnate mai sus, Colegiul constată că, reieșind din cererea

de recurs depusă de inculpatul Țurcan E., acesta solicită aplicarea amnistiei în privința sa,

însă din actele cauzei se conchide că pe tot parcursul procesului penal inculpatul a

menținut o poziție constantă de nerecunoaștere a vinovăției.

Din atare considerente, Colegiul penal lărgit respinge alegațiile inculpatului Țurcan

E. privind încetarea procesului penal și aplicarea amnistiei în privința sa și reiterează că

dînsul nu a manifestat căință activă pentru a cădea sub incidența actului de amnistiere.

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de inculpatul Țurcan Eugeniu

Vladimir, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 07

octombrie 2016, în propria cauză penală.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 martie 2017.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

Judecător ALERGUȘ Constantin

Judecător TIMOFTI Vladimir

5