1ra-219/2017 — art. 201-1 alin. 1 și art. 201-1 alin. 2 lit. b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 201-1 alin. 1 şi art. 201-1 alin. 2 lit. b CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 8 CPP
1ra-219/2017 — art. 201-1 alin. 1 și art. 201-1 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul 1ra-219/2017
CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE
D E C I Z I E
31 ianuarie 2017 ` mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
președinte URSACHE Petru
judecători NICOLAEV Ghenadie
TIMOFTI Vladimir
TOMA Nadejda
MORARU Petru
a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocata Vuico Angela în
numele inculpatului, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Criuleni din 27
mai 2016 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie
2016, în cauza penală privindu-l pe
GHERCIU Boris Ion, XXX XXX XXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 13.03.2014 – 27.05.2016;
Instanța de apel: 27.06.2016 – 27.09.2016;
Instanța de recurs: 07.12.2016 – 31.01.2017.
Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Criuleni din 27 mai 2016 Gherciu B. a fost recunoscut
vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal la 3 luni închisoare și în baza
art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod penal la 1 an închisoare.
Conform art. 84 Cod penal, lui Gherciu B. i-a fost stabilită pedeapsa definitivă
pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial, de 1 an și 2 luni închisoare și potrivit
art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe un termen de
probațiune de 1 an.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond, în fapt, a constatat că Gherciu B. la
15 decembrie 2013, aflându-se la domiciliul său, situat în sat. Hîrtopul Mare, r-nul
Criuleni, manifestând un comportament violent față de fosta sa soție, Gherciu I., cu care
locuiește împreună în această locuință, intenționat a certat-o pe ultima și s-a exprimat în
adresa ei cu cuvinte necenzurate, înjosindu-i astfel onoarea și demnitatea. Apoi cu un
1
cuțit pe care îl ținea în mână, a amenințat-o că o va ucide, în rezultatul căruia i-a cauzat
părții vătămate suferințe psihice sub formă de înspăimântare și tulburare a liniștii.
Tot el, la 23 ianuarie 2014, aproximativ la ora 14:00, aflându-se la domiciliu său
situat în sat. Hîrtopul Mare, r-nul Criuleni, manifestând un comportament violent față de
fosta soție Gherciu I., cu care locuiește împreună în aceiași locuință, intenționat a certat-o
pe ultima și i-a aplicat o lovitură cu un scaun din lemn în regiunea brațului stâng, în
rezultatul căruia i-a cauzat leziuni corporale sub formă de fracturare a osului radial în loc
tipic, fără deplasare a mâinii stângi, care a fost produsă cu un corp contondent, ce i-a
dereglat sănătatea pentru o lungă durată și se califică ca vătămări corporale medii.
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a
reținut că, în drept, faptele inculpatului Gherciu B. întrunesc elementele constitutive ale
infracțiunilor prevăzute de art. 2011 alin. (l) Cod penal violența în familie, adică acțiunea
intenționată, manifestată verbal, comisă de un membru al familiei asupra altui membru
al familiei, care i-a provocat părții vătămate suferințe psihice sub formă de
înspăimântare și tulburare a liniștii și art. 2011 alin.(2) lit. b) Cod penal violența în
familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic, comisă de un membru al familiei
asupra altui membru al familiei, care a provocat suferință fizică și a cauzat vătămarea
medie a integrității corporale.
Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare în termenul și modul prevăzut
de art. 401-402 Cod de procedură penală a fost atacată cu apel de către inculpatul
Gherciu B., care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare în
privința sa, pe ambele capete de acuzare.
În motivarea apelului, inculpatul a indicat că, acuzațiile ce i-au fost aduse sunt
lipsite de suport juridic, neconfirmate prin alte probe decât cele invocate în cererea fostei
soții către poliția or. Criuleni referitor la cele întâmplate la data de 15 decembrie 2013.
La fel, a menționat că, față de fosta soție nu a aplicat violență, nu a avut niciun
temei să-i aplice lovituri, leziunile corporale au apărut în rezultatul căderii victimei, care
făcuse abuz de băuturi alcoolice.
Un alt argument formulat de inculpat s-a referit la faptul că, dosarul penal în
privința sa a fost amînat nejustificat în repetate rînduri. Cauza fiind examinată în lipsa
părții vătămate, lipsindu-l pe inculpat de dreptul la împăcarea părților.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2016
apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței contestate.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, la pronunțarea
sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a
concluzionat că, inculpatul a săvârșit anume infracțiunile incriminate acestuia prin
rechizitoriu. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la
faza de urmărire penală, examinate de instanța de fond, fiind corect apreciate, cu
respectarea prevederile art. 101 din Cod de procedură penală, din punct de vedere al
pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct
de vedere al coroborării acestora.
De asemenea, instanța a menționat că la stabilirea măsurii de pedeapsă s-a ținut
2
seama de prevederile art. 7, 61, 75, 76, 77, 78 din Codul penal, precum și de toate
circumstanțele reale și personale incidente cauzei deferite judecății și anume: de
caracterul prejudiciabil al infracțiunilor, de faptul că o infracțiune este din categoria celor
ușoare, de persoana inculpatului, care se caracterizează suficient, nu a recunoscut vina în
comiterea infracțiunilor, violența în familie o provoacă sistematic, concluzii nu a tras, în
vederea revizuirii comportamentului antisocial.
Astfel, instanța de apel a statuat că sentința este legală și întemeiată, iar apelul este
nefondat și pasibil de a fi respins, iar reeducarea și corectarea lui Gherciu B. este posibilă
doar prin aplicarea față de ultimul a pedepsei cu suspendarea condiționată a acesteia.
Instanța de apel nu a reținut argumentele invocate într-u susținerea nevinovăției
inculpatului apreciindu-le ca o metodă de a evita răspunderea și pedeapsa penală.
Apreciind întreg materialul probator în raport cu versiunea inculpatului audiat în
ședința de judecată, instanța și-a format convingerea că vina lui Gherciu B. în comiterea
infracțiunilor prevăzute de art. 201.1 alin. (1) și art. 201.1 alin. (2) lit. b) Cod penal a fost
dovedită în afara oricărui dubiu rezonabil.
În consecință, instanța de apel a conchis că, instanța de fond corect a aplicat față de
Gherciu B. pedeapsa cu suspendarea executării pe un termen de probațiune de un an,
această măsură este legală și întemeiată, proporțională faptelor comise, iar apelul
nefundat și pasibil de a fi respins.
Nefiind de acord cu soluția pronunțată de instanțele ierarhic inferioare avocata
Vuico A. declară recurs ordinar solicitînd casarea sentinței și deciziei instanței de apel, cu
dispunerea achitării lui Gherciu B., în baza art. 390 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură
penală, din motiv că faptele incriminate acestuia prin rechizitoriu nu au fost săvîrșite de
inculpat.
Recurenta menționează că, Gherciu B. fiind audiat în prima instanță și în instanța de
apel, vina nu a recunoscut-o, declarînd că după desfacerea căsătoriei au rămas să
locuiască împreună cu fosta soție într-o gospodărie și între ei deseori apar certuri. La
15.12.2013 nu a certat-o și nici maltratat-o pe partea vătămată, dimpotrivă a susținut-o
mereu, deoarece aceasta făcea abuz de băuturi alcoolice. La 23.01.2014 nu i-a aplicat
careva lovituri cu scaunul în regiunea brațului stîng, ci partea vătămată fiind în stare de
ebrietate, a căzut jos pe scările casei și s-a lovit la mîină.
În prima instanță partea vătămată nu a fost audiată din motivul imposibilității de a i
se asigura prezența, ea fiind plecată peste hotarele țării. Instanța de fond s-a bazat pe
declarațiile acesteia date la urmărirea penală, iar martorii audiați au confirmat, că cunosc
despre faptul că între inculpat și partea vătămată apăreau deseori certuri.
În continuare, recurenta afirmă că, reieșind din probele administrate la dosar nu este
demonstrată vinovăția lui Gherciu B. de săvîrșirea infracțiunilor imputate acestuia prin
actul de învinuire și cel de sesizare a instanței, iar instanțele incorect și neobiectiv au
apreciat probele, fiind încălcate astfel cerințele art.101 Cod de procedură penală. Mai
mult, la stabilirea pedepsei inculpatului s-a încălcat dreptul acestuia la un proces echitabil
prevăzut de art. 19 Cod de procedură penală și art. 6 CEDO.
3
În conformitate cu prevederile art.431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,
procurorul în referința depusă privind opinia sa asupra recursului declarat de avocata
Vuico A. în numele inculpatului, menționează că pe epizodul din 15.12.2013 (fapta
calificată în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal) instanța de recurs urmează să înceteze
procesul penal în baza art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, pe motiv că
există alte circumstanțe care exclud sau condiționează tragerea la răspunderea penală, iar
pe epizodul din 23.12.2014 (fapta calificată în baza art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod penal),
recursul urmează a fi declarat inadmisibil.
Judecînd recursul ordinar, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal lărgit ajunge
la concluzia că acesta urmează a fi admis, cu casarea parțială a sentinței și deciziei
instanței de apel, pentru considerentele de fapt și de drept expuse în contextul ce
urmează.
Potrivit prevederilor expuse în art. 434 Cod de procedură penală, judecînd recursul
declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de
Justiție verifică legalitatea hotărîrii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță
asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titulara acestuia.
În baza art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd recursul
instanța este în drept să-l admită, cu casarea parțială a hotărîrilor atacate, rejudecarea
cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, atunci cînd eroarea judiciară poate fi corectată de
către instanța de recurs la această etapă a procedurilor, fără agravarea situației
inculpatului.
Din analiza textelor de lege precitate, se conchide că instanța de recurs poate să
intervină în soluția instanțelor de fond, inclusiv și să le caseze parțial, atunci cînd este
incident temeiul de casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 13) Cod de procedură penală,
adică a intervenit o lege mai favorabilă în privința inculpatului.
Totodată, Colegiul penal consemnează că, în conformitate cu cele stipulate în art.
424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în
limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor
neinvocate, fără a agrava situația condamnatului. Respectiv, din dispoziția art. 424 alin.
(2) Cod de procedură penală urmează să reținem că efectul devolutiv și regula non
reformatio in pejus presupun că instanța de recurs examinează cauza deferită judecății
sub toate aspectele și are obligația de a nu crea o situație mai gravă pentru partea care a
declarat recurs.
Relevante cauzei sunt și prevederile expuse de legiuitor în art. 390 alin. (1) pct. 3)
Cod de procedură penală, care stipulează că instanțele adoptă sentință de achitare dacă
fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.
Persoana fizică responsabilă este supusă răspunderii penale dacă, în acțiunile
acesteia sunt constatate toate cele patru elemente obligatorii ale infracțiunii: obiectul
infracțiunii, latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă. În sensul art. 52 Cod penal, se
consideră componență a infracțiunii totalitatea semnelor obiective și subiective, stabilite
de legea penală, ce califică o faptă prejudiciabilă drept o infracțiune concretă.
4
Din textul recursului declarat de avocata Vuico A. în numele inculpatului se
constată că recurenta solicită casarea sentinței și deciziei instanței de apel și dispunerea
achitării lui Gherciu B., în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, din
motiv că faptele incriminate acestuia nu au fost săvîrșite de inculpat. Mai mult, partea
apărării susține că, reieșind din declarațiile inculpatului, acesta nu a comis epizoadele de
violență în familie în circumstanțele descrise în rechizitoriu, care au fost încadrate juridic
în baza art. 2011 alin. (1) și art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod penal.
Deci, pornind de la criticele invocate de recurentă și verificînd actele cauzei în acest
sens, Colegiul penal lărgit ajunge la conchiderea că recursul declarat urmează a fi admis,
din alte motive decît cele formulate de avocata Vuico A. în cererea depusă.
Așadar, Colegiul consideră că, atît sentința Judecătoriei Criuleni din 27 mai 2016,
cît și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2016,
urmează a fi casate parțial, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin
care Gherciu B. urmează a fi achitat de sub învinuirea imputată în baza art. 2011 alin. (1)
Cod penal, în conformitate cu art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, din
motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii nominalizate, totodată
fiind menținută condamnarea ultimului în baza art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu
stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 1 an și suspendarea
condiționată a executării acesteia, în baza art. 90 Cod penal, pe un termen de probațiune
de 1 an.
Colegiul penal lărgit a statuat asupra acestei soluții, rezultînd din raționamentele
expuse în contextul ce urmează.
Potrivit rechizitoriului, Gherciu B. a fost învinuit de faptul că, la 15 decembrie
2013, aflându-se la domiciliul său, situat în sat. Hîrtopul Mare, r-nul Criuleni,
manifestând un comportament violent față de fosta sa soție, Gherciu I., cu care locuiește
împreună în aceiași locuință, intenționat a certat-o pe ultima și s-a exprimat în adresa ei
cu cuvinte necenzurate, înjosindu-i astfel onoarea și demnitatea. Apoi cu un cuțit pe care
îl ținea în mână, a amenințat-o că o va ucide, în rezultatul căruia i-a cauzat părții
vătămate suferințe psihice sub formă de înspăimântare și tulburare a liniștii.
Reieșind din baza factologică expusă supra, în drept, faptele inculpatului au fost
încadrate juridic în baza art. 2011 alin. (l) Cod penal violența în familie, adică acțiunea
intenționată, manifestată fizic și verbal, comisă de un membru al familiei asupra altui
membru al familiei, care a provocat suferințe psihice sub formă de înspăimântare și
tulburare a liniștii.
Instanțele ierarhic inferioare au stabilit că Gherciu B. se face vinovat de comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (l) Cod penal și au dispus condamnarea acestuia la
o pedeapsă de 3 luni închisoare.
În acest punct de analiză, Colegiul consideră necesar de a evidenția că, prin Legea
nr. 196 din 28.07.2016, intrată în vigoare la 16.09.2016, au fost efectuate modificări în
Codul penal, inclusiv la art. 2011 alin. (1) Cod penal și potrivit dispoziției articolului dat
se consideră infracțiune de violență în familie acțiunea sau inacțiunea intenționată comisă
de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin:
5
a) maltratare, alte acțiuni violente, soldate cu vătămare ușoară a integrității
corporale sau a sănătății;
b) izolare, intimidare în scop de impunere a voinței sau a controlului personal
asupra victimei;
c) privarea de mijloace economice, inclusiv lipsirea de mijloace de existență
primară, neglijare, dacă au provocat victimei vătămare ușoară a integrității corporale sau
a sănătății.
Deci, latura obiectivă a infracțiunii de violență în familie se exprimă prin cele trei
modalități normative alternative, evidențiate supra.
În cauza deferită judecății, reiterăm că potrivit actului de sesizare a instanței lui
Gherciu B. i s-a incriminat că a manifestat un comportament violent față de fosta sa soție,
intenționat a certat-o și s-a exprimat în adresa ei cu cuvinte necenzurate, înjosindu-i
astfel onoarea și demnitatea, apoi cu un cuțit pe care îl ținea în mână, a amenințat-o că o
va ucide, în rezultatul căruia i-a cauzat părții vătămate suferințe psihice sub formă de
înspăimântare și tulburare a liniștii.
Din învinuirea înaintată și statuările instanțelor de fond se evidențiază că, drept
urmări prejudiciabile cauzate părții vătămate prin acțiunile inculpatului, au fost reținute
suferințele psihice sub formă de înspăimântare și tulburare a liniștii.
Prin urmare, reieșind din cele consemnate anterior, Colegiul conchide că acțiunile
inculpatului nu au atins gradul de vătămare prevăzut de norma de incriminare (vătămare
ușoară), nefiind constatat nici scopul de impunere a voinței sau a controlului personal
asupra victimei, care în cazul modalității de izolare și intimidare este unul absolut
necesar pentru a fi reținut alin. (1) art. 2011 Cod penal în sarcina inculpatului.
Respectiv, raportînd urmările survenite în cazul dat, la cele indicate de către
legiuitor în dispoziția art. 2011 alin. (1) Cod penal, rezultă că în acțiunile lui Gherciu B.
nu poate fi reținută latura obiectivă a componenței de infracțiune de violență în familie,
adică prin alte cuvinte suferințele psihice sub formă de înspăimântare și tulburare a
liniștii, nu mai cad sub incidența ilicitului penal.
Drept urmare, Colegiul penal ajunge la concluzia că Gherciu B. urmează a fi achitat
pe acest capăt de acuzare, de asemenea avînd în vedere că, în conformitate cu prevederile
art. 10 alin. (1) Cod penal, legea penală care înlătură caracterul infracțional al faptei, care
ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea
are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au săvârșit faptele respective
până la intrarea în vigoare a acestei legi. Regula nominalizată se aplică și în situația lui
Gherciu B., iar din atare considerente ultimul, în baza art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de
procedură penală, urmează a fi achitat în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, deoarece în
acțiunile lui nu se întrunește latura obiectivă a infracțiunii nominalizate.
Totodată, pe lîngă raționamentele formulate în partea descriptivă a prezentei decizii,
Colegiul penal lărgit menționează că criticele recurentei referitoare la nevinovăția
inculpatului în baza art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod penal, sunt neîntemeiate, or reieșind din
probele acumulate la etapa urmăririi penale și cercetate de instanțele judecătorești, vina
inculpatului pe acest capăt de acuzare a fost dovedită indubitabil.
6
În corespundere cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c), art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit
D E C I D E:
Admite recursul ordinar declarat de avocata Vuico Angela în numele inculpatului,
casează parțial sentința Judecătoriei Criuleni din 27 mai 2016 și decizia Colegiului penal
al Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2016, în cauza penală privindu-l pe Gherciu
Boris Ion, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărîre, după cum urmează.
Gherciu Boris Ion se consideră achitat de sub învinuirea prevăzută de art. 2011
alin. (1) Cod penal, în conformitate cu art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală,
din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.
Gherciu Boris Ion se consideră condamnat în baza art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod
penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 1 an.
Potrivit art. 90 Cod penal executarea pedepsei se suspendă condiționat pe un termen
de probațiune de 1 an.
Celelalte dispoziții ale hotărîrilor se mențin.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 martie 2017.
Președinte URSACHE Petru
Judecător NICOLAEV Ghenadie
Judecător TIMOFTI Vladimir
Judecător TOMA Nadejda
Judecător MORARU Petru
7