1ra-417/2017 — art. 186 alin. 2 lit. c, d, 190 alin. 2 lit. c, 192-1 alin. 2 lit. a, 27, 186 alin. 2 lit. d, 186 alin. 2 lit. b, c, d CP

1ra-417/2017 — art. 186 alin. 2 lit. c, d, 190 alin. 2 lit. c, 192-1 alin. 2 lit. a, 27, 186 alin. 2 lit. d, 186 alin. 2 lit. b, c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-417/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 06 decembrie 2016, declarate de avocata Aurelia Mîrzîncu și de

inculpatul

Munteanu Gheorghe Xxxxxx, născut la

xx xxxxx xxxxx, originar și locuitor al mun. Xxxxxxx, or.

Xxxxx, str. Grădinilor 5, cetățean al R. Moldova,

anterior condamnat prin:

1) sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău

din 22.09.2016, în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c) d),

1921 alin. (2) lit. a), 84, 90 Cod penal, la 3 ani

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 2 ani.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 07.05.2014 – 23.06.2006,

instanța de apel: 13.07.2016 – 06.12.2016,

instanța de recurs: 18.01.2017 – 01.03.2017,

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

cauza fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură

penală, inculpatul Munteanu Gheorghe a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2)

lit. b), d) Cod penal la 6 luni închisoare, în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod

penal la 6 luni închisoare, în baza art. 27, 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la 4 luni

închisoare, în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal la 7 luni închisoare, în

baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal la 1 an și 4 luni închisoare, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții în domeniul economic pe un termen de 3 ani, și în baza

art. 1921 alin. (2), 79 Cod penal la 1 an închisoare.

1

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa de 3 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul economic pe un

termen de 3 ani.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei

neexecutate, aplicate prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

22.09.2015, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții în domeniul economic pe un termen de 3 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea i-a fost

suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 4 ani.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Cot S., însă în privința lui hotărârile

judecătorești nu se contestă.

inculpatul Munteanu Gheorghe, aflându-se în mun. Chișinău, or. Vatra, având

intenția sustragerii pe ascuns a bunurilor lui Popazoglo S., a pătruns în gospodăria

acestuia de pe teritoriul ÎP „Vilele Briz”, de unde a sustras pe ascuns un aspirator

„Samsung” - 1500 de lei, un centru muzical „Samsung” - 2000 lei, 6 sticle de

coniac „Царский стандарт” - 480 lei, 6 sticle de rachiu „Hai noroc” - 420 de lei, 8

sticle de vin spumos „Moldova” - 400 lei, cauzând părții vătămate o daună

considerabilă, în mărime de 4800 de lei.

Tot el, la 15 martie 2014, orele 23.00, împreună cu inculpatul Cot S. și cu o

persoană în privința căreia cauza penală a fost disjungată, având intenția răpirii

unui mijloc de transport, fără scop de însușire, forțând cu ajutorul unei șurubelnițe

lacătul de la ușa șoferului, au pătruns în automobilul „Nissan Sunny”, număr de

înmatriculare XXX XXX, care era parcat lângă casa de locuit de pe str. Xxxxxx

nr.Xx, or.Xxxxx, mun. Xxxxxxx, și fără a porni motorul au împins mașina la o

distanță de aproximativ 100 metri, unde Cot S. cu ajutorul firelor electrice din

mecanismul de startare a pornit motorul și la volan a urcat Munteanu G., după care

toți trei s-au plimbat cu automobilul răpit pe teritoriul mun. Chișinău,

abandonându-l ulterior în apropierea s. Ghidighici, într-un șanț de pe marginea

drumului.

Tot el, în noaptea de 15 spre 16 martie 2014, orele 07.00, împreună cu

inculpatul Cot V. și cu o persoană în privința căreia cauza penală a fost disjungată,

repartizându-și din timp rolurile în vederea săvârșirii unei infracțiuni, prin

participație simplă, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

având scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu intenție directă,

din motive de cupiditate, nefiind observat de nimeni, prin forțarea lacătului ușii de

la intrare, au pătruns în automobilul „Nissan Sunny”, număr de înmatriculare XXX

xxx, parcat pe str. Xxxxxx xx, or. Xxxxx, mun. Xxxxx, care aparține lui Rotari A.,

de unde pe ascuns au sustras automagnetola „Pioner” la prețul de 800 lei, un

încărcător de la telefon mobil „Iphone” - 250 lei, o cartelă de memorie flash cu

capacitatea de 32 GB - 200 lei, o cartelă de memorie cu capacitatea de 8GB - 150

lei și bani în sumă de 1900 lei, cauzând părții vătămate o daună considerabilă, în

sumă totală de 3300 lei.

2

Tot el, la 29 aprilie 2014, orele 17.00, urmărind scopul sustragerii bunurilor

altei persoane, a pătruns pe teritoriu întreprinderii SA „Lusmecon”, amplasat pe

str. Xxxxxx x, or. Xxxxxx, mun. Xxxxxx, de unde a încercat să sustragă pe ascuns

de la macaraua „CZ – 20” 10 metri de cablu de culoare neagră, la prețul de 799 lei,

însă din cauze independente de voința acestuia, nu s-a produs efectul din motiv că

a fost stopat de către paznicul Ținta V., după care a părăsit locul comiterii

infracțiunii, cauzând astfel S.A „Lusmecon” un prejudiciu material considerabil.

Tot el, la 20 iunie 2015, ora 21.00, aflându-se în mun. Xxxxxx, str. Xxxx

Xxxxx xx, având scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin

înșelăciune și abuz de încredere, invocând pretextul de a se plimba, a însușit ilegal

de la minorul Telpiș I., bicicleta de model „Dutset”, la prețul de 4401 lei,

cauzându-i părții vătămate Osadceaia O. o daună în proporții considerabile.

Tot el, la 04 august 2015, ora 03.00, urmărind scopul sustragerii bunurilor

altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările și dorind în mod conștient survenirea lor, acționând cu intenție

directă îndreptată spre atingerea scopului stabilit, prin înțelegere prealabilă și

comun acord cu o persoană în privința căreia cauza penală a fost disjungată, ambii

fiind în stare de ebrietate alcoolică, au pătruns în automobilul „Opel Kadett”,

număr de înmatriculare XXX xxx, care aparține lui Tracenco I., și care era parcat

pe str. Xxxxxxxx xx, or. Xxxxx, mun. Xxxxxx, de unde au sustras un acumulator

de model „Vesta”, cauzând părții vătămate daune în proporții considerabile, în

sumă de 1200 lei.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate vina și faptele

indicate în rechizitoriu, solicitând examinarea cauzei în baza probelor administrate

în faza de urmărire penală.

Deoarece probele menționate i-au confirmat integral vinovăția, instanța a

încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, ca

escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau

abuz de încredere, în baza art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, ca răpirea mijlocului

de transport fără scop de însușire, săvârșit de către mai multe persoane, în baza art.

27, 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, ca tentativă de furt, săvârșită cu cauzarea de

daune în proporții considerabile, în baza în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod

penal, ca sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită de două

persoane prin pătrundere în alt loc de depozitare și cu cauzarea de daune în

proporții considerabile, în baza art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, ca sustragerea

pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită de două sau mai multe persoane cu

cauzarea de daune în proporții considerabile și în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d)

Cod penal, ca sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin pătrundere în

domiciliu și cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 16, 61, 75,

79 Cod penal, că inculpatul s-a căit sincer de cele săvârșite, că anterior a fost

condamnat, pedeapsa nefiind executată integral, că nu este angajat în câmpul

muncii, este necăsătorit, se caracterizează satisfăcător, dorește să restituie integral

prejudiciul material cauzat părților vătămate, că are o vârstă tânără, că infracțiunile

3

săvârșite fac parte din cele grave și mai puțin grave, că faptele pe episoadele din

23.02.2014, 15.03.2014, 29.04.2014 și 17.06.2014 au fost săvârșite când era minor,

concluzionând că corectarea și reeducarea lui este posibilă fără izolare de societate.

declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai aspră, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis.

Apelanta a indicat că aplicarea unei pedepse nonprivative de libertate duce

la neglijarea scopului legii penale, care mai veghează și asupra prevenirii săvârșirii

de noi infracțiuni atât de către făptuitor cât și de alte persoane terțe.

Pedeapsa stabilită inculpatului este prea ușoară, fiind individualizată contrar

prevederilor art. 61 Cod penal, și nu își va atinge scopul de corectare a inculpaților.

Inculpatul nu a reparat paguba cauzată părților vătămate, iar circumstanța

respectivă urma a fi luată în calcul de către instanță la individualizarea pedepsei.

Instanța de fond urma să țină seama de faptul că inculpatul și-a format un

sistem degradat de valori conform cărora preferă activitatea criminală în

detrimentul respectării legalității, deși este major, nu a considerat de cuviință să se

identifice într-un anumit domeniu de muncă. Astfel, reeducarea inculpatului poate

avea loc doar prin numirea unei pedepse reale, cu executare în penitenciar.

decembrie 2016, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

Munteanu Gheorghe a fost condamnat în baza art.186 alin. (2) lit. b), d) Cod

penal la 6 luni închisoare, în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d), 79 Cod penal la 6 luni

închisoare, în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d), 79 Cod penal la 6 luni închisoare, în

baza art. 27, 186 alin. (2) lit. d), 79 Cod penal la 4 luni închisoare, în baza art. 186

alin. (2) lit. b, c), d) Cod penal la 2 ani și 8 luni închisoare, în baza art. 1921 alin.

(2) lit. a), 79 Cod penal la 1 an închisoare, în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal

la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de

administrarea și gestionarea bunurilor materiale pe un termen de 3 ani.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa de 4 ani și 6 luni

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de administrarea și

gestionarea bunurilor materiale pe un termen de 3 ani.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, prin cumularea parțială a pedepsei

aplicate prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 22.09.2015, i-a fost

stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții legate de administrarea și gestionarea bunurilor materiale pe un termen de 3

ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, din momentul reținerii.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că în ședința de judecată a instanței de apel

inculpatul nu s-a prezentat, fiind imposibilă aducerea lui forțată. Prin încheierea

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău s-a admis demersul procurorului și s-a

aplicat față de inculpat arestul preventiv pe un termen de 30 de zile, cu anunțarea

4

acestuia în căutare, cauza penală fiind examinată conform prevederilor art. 321

Cod de procedură penală.

Instanța de fond, corect a stabilit starea de fapt, vinovăția inculpatului și

încadrarea juridică a acțiunilor lui infracționale, însă la stabilirea pedepsei nu a

ținut cont de prevederile art. 79 alin. (1) Cod penal, și anume că minoratul

persoanei care a săvârșit infracțiunea se consideră circumstanță excepțională.

Astfel, urmează a fi aplicate prevederile art. 79 Cod penal, pentru comiterea

infracțiunilor în minorat, prevăzute de art. 1921 alin. (2) lit. a), 186 alin. (2) lit. b),

d), 27, 186 alin. (2) lit. d), 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal.

Instanța de fond, urma să țină cont și de faptul că inculpatul și-a format un

sistem degradat de valori conform cărora preferă activitatea criminală în

detrimentul respectării legalității, nu a considerat de cuviință să se identifice într-

un anumit domeniu de muncă, iar reeducarea lui poate avea loc doar prin stabilirea

unei pedepse privative de libertate.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 7, 16,

61, 75, 77, 79 Cod penal, că s-au stabilit circumstanțele atenuante – recunoașterea

vinei, căința sinceră și acordul de a fi examinată cauza în baza probelor de la

urmărirea penală, cu recunoașterea necondiționată a vinei, că inculpatul s-a

eschivat de la judecarea cauzei, fiind legal citat nu s-a prezentat, fiind imposibilă

de executat aducerea lui forțată, deoarece nu se cunoaște locul de aflare, ulterior el

fiind anunțat în căutare, concluzionând că corectarea și reeducarea lui este posibilă

doar prin izolare de societate.

inculpatului, în care solicită casarea acestei decizii cu menținerea sentinței instanței

de fond.

Recurenta a invocat că decizia instanței de apel este una ilegală și

neîntemeiată, bazată pe aprecierea eronată a probelor anexate la dosar, cauza fiind

examinată unilateral, iar pedeapsa aplicată inculpatului este una prea aspră în

raport cu fapta comisă și consecințele acesteia.

Astfel, la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de apel nu a ținut

cont de gravitatea infracțiunii comise, de faptul că inculpatul a comis infracțiunea

fiind minor, a recunoscut vina pe deplin, solicitând examinarea cauzei penale în

ordinea art. 3641 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a casat sentința Judecătoriei Botanica din 23.06.2016, pe

când inculpatul a fost condamnat prin sentința judecătoriei Buiucani din

23.06.2016.

Astfel,instanța de apel, la judecarea cauzei nu a respectat întocmai principiile

de bază cere reglementează desfășurarea unui proces penal echitabil, nu a fost dată

o apreciere justă probelor, formată în urma examinării multiaspectuale și în mod

obiectiv.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală.

5

5.1. Inculpatul la fel a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea

deciziei menționate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

să-i fie stabilită o pedeapsă nonprivativă de libertate, sau aplicarea amnistiei.

Recurentul a invocat, că instanța de apel a examinat cauza în lipsa sa,

stabilindu-i o pedeapsă de 3 ani închisoare fără a fi citat la ședințele curții de apel

din 01.12.2015, 23.06.2016, 03.07.2016 și 20.12.2016.

Urmează a-i fi aplicată o pedeapsă mai blândă, deoarece faptele au fost

comise atunci când era minor.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege. Conform art.

424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță doar în

limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură

penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de

procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

Conform art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu

reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Sub acest aspect se reține că recursul avocatei este fondat pe art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, care prevede mai multe temeiuri pentru recursul

ordinar, cum ar fi situațiile când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este

expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței

(pct.5. din decizie).

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu sunt

specificate, în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârii

contestate, care ar fi erorile de drept concrete și esența circumstanțelor că hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, că motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii, că acesta este expus neclar, că instanța ar fi admis

o eroare gravă de fapt, raportată la exigențele art. 6 pct. 111) Cod de procedură

penală, care ar fi afectat soluția instanței, fiind omisă în totalitate și argumentarea

ilegalității hotărârii atacate în acest sens (pct. 5. din decizie).

Totodată, în recursul declarat de inculpat nu este indicat nici un temei din

cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, lipsind totalmente

specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității deciziei

contestate în aspectul dat (pct.5.1. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursurile nominalizate nu întrunesc

condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să

completeze din oficiu recursurile ordinare ale avocatului și inculpatului cu

circumstanțe în fapt și în drept, care le-ar justifica.

6

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de această instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursurile

ordinare, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5.,

5.1. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, just și argumentat a ținut cont de prevederile art. 61, 75, 79 alin. (1) Cod

penal, 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. Pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia. Ținând cont de circumstanțele excepționale ale

cauzei, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută

de legea penală pentru infracțiunea respectivă. Minoratul persoanei care a săvârșit

infracțiunea se consideră circumstanță excepțională. Inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe

baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu

o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, instanța de apel just ținând cont

inclusiv și de faptul că inculpatul a comis unele infracțiuni fiind minor, dar și că a

săvârșit mai multe crime, astfel, formându-și un sistem degradat de valori conform

cărora a preferat activitatea criminală în detrimentul respectării legalității (pct. 4. din

decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

7

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de

a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de

părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat

că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu

poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument

( hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5., 5.1. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica

modului în care instanțele au apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei (pct.

5., 5.1.din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111, 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decât cel pe care îl

propune avocata și inculpatul este o competență și prerogativă legală a acestei

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în

art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul

ordinar la fel este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens

(pct. 4. – 5.1. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO,

nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20,

cazul Bujnița versus Moldova).

Totodată, potrivit art. 321 alin. (1), (2) pct. 1), (5) Cod de procedură penală,

judecarea cauzei în primă instanță și în instanța de apel are loc cu participarea

inculpatului, cu excepția cazurilor prevăzute de prezentul articol. Judecarea cauzei

în lipsa inculpatului poate avea loc în cazul când inculpatul se ascunde de la

prezentarea în instanță. Instanța, în cazul neprezentării nemotivate a inculpatului la

judecarea cauzei, este în drept să dispună aducerea silită a inculpatului și să-i

aplice o măsură preventivă sau să o înlocuiască cu o altă măsură care va asigura

prezentarea lui în instanță, iar la demersul procurorului, să dispună anunțarea

inculpatului în căutare. Instanța decide judecarea cauzei în lipsa inculpatului din

motivele prevăzute în alin.(2) pct.1) numai în cazul în care procurorul a prezentat

probe verosimile că inculpatul se sustrage de la judecată.

8

Or, argumentul recurentului, că instanța de apel a judecat cauza în lipsa sa,

nefiind citat la ședințele instanței de apel din 01.12.2015, 23.06.2016, 13.07.2016

și 20.12.2016, nu poate fi reținut, deoarece, potrivit materialelor cauzei, pentru

ședințele de judecată din 30.08.2016 și 04.10.2016, inculpatului i-au fost expediate

citații, acestea fiind recepționate de către ultimul, dovada servind respectivele

avize de recepție (Vol. X, f.d.130, 141, 145, 148). Totodată, în cadrul ședinței din

04.10.2016, procurorul a fost obligat să dispună aducerea forțată a inculpatului

pentru ședința din 25.10.2016, iar potrivit raportului din 07.11.2016, s-a stabilit că

acesta nu se află la domiciliu, fiind astfel dispusă, prin încheiere judecătorească,

aplicarea arestului preventiv față de inculpat și anunțarea lui în căutare, ulterior,

fiind pornit și dosar de căutare în privința inculpatului (Vol. X, f.d.156-157, 167-170,

176,179,185, 145, 148), iar cauza fiind corect judecată în lipsa lui, cu respectarea

normelor legale enunțate.

La fel, potrivit art. 249 Cod de procedură penală, erorile materiale evidente

din cuprinsul unui act procedural se corectează de însuși instanța de judecată care a

întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu. Prin urmare, chestiunea

abordată de recurent, că instanța de apel incorect a indicat în dispozitivul deciziei

că se casează sentința Judecătoriei Botanica din 23.06.2016, pe când inculpatul a

fost condamnat prin sentința judecătoriei Buiucani din 23.06.2016, nu reprezintă o

eroare de drept și soluționarea ei nu ține de competența instanței de recurs (pct. 5.

din decizie).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

inculpatului i-au fost aplicate pedepse individualizate conform prevederilor legale,

și că recursurile ordinare sunt vădit neîntemeiate.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocata Aurelia

Mîrzîncu și de inculpatul Munteanu Gheorghe Xxxxx, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2016, pe motiv că

sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 martie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

9