1ra-162/2017 — art. 186 alin. 2, lit. b, c, d, 217 alin. 2 CP

1ra-162/2017 — art. 186 alin. 2, lit. b, c, d, 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-162/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 26 decembrie 2006 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 07 iunie 2016, declarat de inculpatul

Necepurnoi Nicolae Anatolie, născut la

15 aprilie 1982, originar și locuitor al mun. Chișinău,

str. Ialoveni 96 V, ap. 5, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 05.04.2006 – 26.12.2006,

instanța de apel: 07.03.2007 – 25.04.2007,

instanța de recurs: 09.11.2007 – 12.12.2007,

instanța de apel: 01.03.2016 – 07.06.2016,

instanța de recurs: 24.11.2016 – 25.01.2017.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

Necepurnoi Nicolae a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod

penal la 2 ani închisoare și în baza art. 217 alin. (2) Cod penal la 1 an închisoare.

Potrivit art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial

al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 2 ani și 6 luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere, cu

includerea în termenul pedepsei a perioadei aflării în arest preventiv de la 25

februarie 2006 până la 15 mai 2006.

Prin aceeași sentință au fost condamnați Guzun V. și Crugleac V., însă în

privința lor hotărârile judecătorești nu se contestă.

1

N., împreună cu Guzun V. și Crugleac V., în urma unei înțelegeri, intenționat,

având scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, s-au apropiat de casa

nr. 18, str. Ialoveni, mun. Chișinău, unde Guzun V. a deteriorat lacătul de la ușa de

intrare cu un obiect de fier, după ce, toți trei au pătruns în casă, de unde au sustras

un uscător de păr la prețul de 300 lei, 2 covoare – 600 lei, filtru de apă ”Zepter”

deteriorat, un tuner de la antena parabolică ”Star satelit” fără preț, un casetofon de

model ”Scott” – 300 lei, cosmetică în sumă de 400 lei, cheile de la automobilul

”Mazda” - 1500 lei, 2 sticle de whisky și produse alimentare în sumă de 1000 lei,

cauzându-i părții vătămate Lotca L. un prejudiciu material considerabil, în sumă

totală de 9600 lei.

Tot el, în noaptea de 01 septembrie 2005, intenționat, cu scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, s-a apropiat de garajul nr. 50, str. Ialoveni 96, mun.

Chișinău, a deteriorat lacătul de la ușa de intrare și a pătruns în garaj, de unde

tainic a sustras bicicleta de model ”Outset”, cauzându-i părții vătămate Nazarenco

A. o daună materială considerabilă, în mărime de 300 lei.

Tot el, în circumstanțe nestabilite de organul de urmărire penală, intenționat a

procurat de la persoane necunoscute, pentru întrebuințare personală, un pachețel de

hârtie de ziar cu substanță narcotică – marihuana, cu masa de 2,32 gr., conform

raportului de constatare tehnico-științifică nr. 282 din 28.02.2006, pe care a păstrat-

o în buzunarul stâng al scurtei, la domiciliul său din ap. 5, str. Ialoveni 96 V, mun.

Chișinău, și care a fost depistată de colaboratorii de poliție în cadrul reținerii

acestuia la 25 februarie 2006.

Instanța a reținut că inculpatul Necepurnoi N. s-a eschivat de la prezentarea

în instanța de judecată, fiind dispusă anunțarea acestuia în căutare și examinarea

cauzei în absența lui.

Inculpatul Guzun V. a recunoscut că a pătruns în casa de locuit din str.

Ialoveni 18, de unde a sustras bunurile menționate în rechizitoriu, iar Necepurnoi

N. și Crugleac V. au rămas afară și nu știau cu ce se ocupă el.

Totodată, vinovăția inculpatului se confirmă prin probele administrate, și

anume: procesul-verbal de ridicare a bicicletei de la Vozniuc O., procesul-verbal

de recunoaștere a persoanei după fotografie, în cadrul căreia Vozniuc O. l-a

recunoscut pe Necepurnoi N. ca fiind persoana care i-a propus să cumpere bicicleta

ridicată, procesul-verbal nr. 1354 din 25.02.2006 prin care la Necepurnoi N. au fost

stabilite consecințele consumului de substanțe narcotice – hașiș, raportul de

constatare tehnico-științifică nr. 182 din 28.02.2006, procesul-verbal de examinare

a obiectului din 10.03.2006, declarațiile martorului Petrov V., potrivit cărora la

25.02.2006, participând la reținerea inculpatului pe adresa mun. Chișinău, str.

Ialoveni 96 V, ap. 5, bănuit în săvârșirea furtului, la ridicarea lucrurilor sustrase în

timpul furtului, în buzunarul stâng al scurtei de culoare neagră ce se afla pe scaunul

din odaie, a fost depistat un pachețel cu substanță vegetală, apoi fiind depistate și

ridicate niște semințe din dulapul din aceeași odaie, inculpatul a spus că sunt

semințe de cânepă pe care le-a strâns vara și a uitat de ele.

2

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 186 alin. (2) lit. a), b), c),

d) Cod penal, ca furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, în

mod repetat, comisă de două sau mai multe persoane, prin pătrundere în încăpere,

în alt loc pentru depozitare sau în locuință, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile și în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, ca circulația ilegală a

substanțelor narcotice fără scop de înstrăinare, adică procurarea și păstrarea

substanțelor narcotice în proporții mari, fără scop de înstrăinare.

La stabilirea pedepsei instanța a ținut cont că inculpatul se află la evidența

medicului narcolog din 05.06.2005 ca consumator de substanțe narcotice (hașiș), se

caracterizează negativ, nu este încadrat în câmpul muncii, că nu au fost stabilite

circumstanțe atenuante, concluzionând că reeducarea și corectarea lui este posibilă

doar prin izolare de societate.

declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d), 217 alin. (2), 84

Cod penal la 7 ani închisoare.

Apelanta a indicat că pedeapsa stabilită inculpatului este prea blândă, acesta

fiind învinuit de comiterea mai multor episoade, nu a recunoscut vina și, fiindu-i

schimbată măsura preventivă, s-a eschivat de la prezentarea în instanța de judecată,

cauza fiind examinată în lipsa lui. Astfel, au fost neglijate prevederile art. 75 Cod

penal, care prescrie că la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța va

ține cont de motivul infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

2007, apelul procurorului a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că pedeapsa aplicată inculpatului este echitabilă, în

conformitate cu prevederile art. 75 Cod penal, corespunzătoare caracterului și

gradului prejudiciabil al acțiunilor săvârșite, al persoanei inculpatului și

circumstanțelor cauzei, cu respectarea limitelor sancțiunilor articolelor

incriminate.

Chișinău, S. Ciobanu, a declarat recurs ordinar, în care a solicitat casarea acestei

decizii și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de

judecată.

Recurentul a invocat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă, or

el s-a eschivat de la prezentarea în ședința de judecată, cauza fiind examinată în

absența lui.

Pedeapsa stabilită inculpatului nu corespunde cerințelor prevăzute de art. 75

Cod penal, nefiind luat în calcul motivul infracțiunii săvârșite, persoana celui

vinovat, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

decembrie 2007, recursul a fost respins ca fiind vădit neîntemeiat.

3

Instanța de recurs a indicat că la stabilirea pedepsei inculpatului, instanțele

de fond și de apel au ținut cont de cumulul circumstanțelor atenuante și agravante,

pedeapsa fiind stabilită în conformitate cu prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal.

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai

blândă.

Apelantul a indicat că instanța de fond nu a cercetat amănunțit probele

administrate.

7.1 La 19 februarie 2016, și avocatul Cristina Negru a declarat apel,

solicitând repunerea în termen a apelului, casarea sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Apelanta a invocat că, atât paguba materială, cât și existența componenței

infracțiunii nu au fost confirmate prin probe.

2016, apelurile au fost respinse ca nefondate.

În termenul executării pedepsei stabilite inculpatului s-a inclus durata

reținerii și arestării preventive de la 25 februarie 2006 până la 15 mai 2006, și de la

11 februarie 2016 până la 07 iunie 2016.

Instanța de apel a reținut că inculpatul a pledat nevinovat, declarând că nu a

comis infracțiunile incriminate, nu a participat la sustragerea bunurilor din casa

situată în str. Ialoveni 18, mun. Chișinău, deoarece în timpul furtului el se afla în

stradă, așteptându-l pe Guzun V., nu a sustras nici bicicleta din garajul nr. 50, str.

Ialoveni 96, mun. Chișinău, iar substanțele narcotice i-au fost puse în buzunarul

hainei de către colaboratorii de poliție.

Totodată, instanța de apel a cercetat probele administrate în instanța de fond,

prin care se confirmă vinovăția inculpatului, și anume:

declarațiile martorului Scvorțova E., că la începutul lunii septembrie 2005 a

procurat de la inculpat un telefon mobil de model ”Panasonic”, cu încărcător, la

prețul de 1100 lei;

declarațiile martorul Vozniuc O., că la începutul lunii septembrie 2005

inculpatul i-a propus să cumpere o bicicletă la prețul de 1000 lei. Nu avea bani și i-

a dat pentru bicicletă un telefon mobil de model ”Panasonic G70”;

procesul-verbal de ridicare a bicicletei de la Vozniuc O.;

procesul-verbal de ridicare a telefonului mobil de model ”Panasonic” de la

Scvorțova E.;

procesul-verbal de confruntare între martorul Scvorțova E. și bănuitul

Necepurnoi N.;

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie, în cadrul căreia

Vozniuc O. l-a recunoscut pe Necepurnoi N. ca fiind persoana care i-a propus să

cumpere bicicleta ridicată;

procesul-verbal de confruntare între martorul Vozniuc O. și bănuitul

Necepurnoi N.;

4

procesul-verbal nr. 1354 din 25.02.2006 prin care la inculpat au fost stabilite

consecințele consumului de substanțe narcotice – hașiș;

raportul de constatare tehnico-științifică nr. 182 din 28.02.2006,

procesul-verbal de examinare a obiectului din 10.03.2006;

declarațiile martorului Petrov V., că la 25.02.2006, participând la reținerea

inculpatului pe adresa mun. Chișinău, str. Ialoveni 96 V, ap. 5, la ridicarea

lucrurilor furate, în buzunarul stâng al scurtei de culoare neagră ce se afla pe

scaunul din odaie, a fost depistat un pachețel cu substanță vegetală, apoi fiind

depistate și ridicate niște semințe din dulapul din aceeași odaie, inculpatul a spus

că sunt semințe de cânepă pe care le-a strâns vara și a uitat de ele.

Instanța de apel a statuat că probele puse la baza sentinței au fost obținute

legal, conform prevederilor art. 95, 101 Cod de procedură penală, urmărirea penală

fiind desfășurată în strictă conformitate cu procedura, nefiind constatate încălcări

care ar atrage nulitatea probelor administrate și actelor procedurale efectuate, iar

sentința cuprinde elementele definitorii condamnării, prevăzute de art. 394 alin.

(1), (2) Cod de procedură penală, fiind descrisă fapta criminală ca fiind dovedită,

forma și gradul de vinovăție al inculpatului, motivele și consecințele infracțiunilor

săvârșite de acesta, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de fond și

motivele pentru care au fost respinse argumentele apărării.

Or, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor imputate este dovedită

prin probatoriul administrat, faptele acestuia întrunind elementele constitutive ale

infracțiunilor incriminate.

Astfel, starea de fapt și de drept stabilită prin sentință concordă cu probele

administrate, fiind corectă concluzia instanței de fond de încadrare a faptelor

prejudiciabile săvârșite de către inculpat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod

penal, ca furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, comisă de

două sau mai multe persoane, prin pătrundere în încăpere, în alt loc pentru

depozitare sau în locuință, cu cauzarea de daune în proporții considerabile și în

baza art. 217 alin. (2) Cod penal, ca circulația ilegală a substanțelor narcotice fără

scop de înstrăinare, adică procurarea și păstrarea substanțelor narcotice în proporții

mari, fără scop de înstrăinare.

Totodată, a fost just soluționată și chestiunea privind pedeapsa aplicată

inculpatului, fiind acordată deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, 84 Cod

penal, instanța de fond concluzionând corect că atingerea scopului pedepsei va fi

obținut doar prin aplicarea inculpatului a pedepsei cu închisoare.

Criticile referitor la aprecierea probelor administrate de către instanța de fond

reprezintă opinia subiectivă a apărării, iar motivele invocate în susținerea

nevinovăției inculpatului nu sunt fondate, or, probele administrate au dovedit cu

certitudine săvârșirea infracțiunilor respective de către acesta.

Afirmațiile și versiunile inculpatului nu au acoperire probatorie, fiind

combătute prin împrejurările stabilite și probele administrate, acestea fiind o

tentativă de evitare a răspunderii pentru faptele săvârșite.

5

adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat pe art. 186 alin.

(2) lit. b), c), d) Cod penal, iar în baza art. 217 alin. (2) Cod penal să-i fie stabilită o

pedeapsă sub formă de amendă.

Recurentul a indicat că nu a săvârșit infracțiunea de furt, vinovăția lui

nefiind dovedită, probele fiind administrate cu încălcarea prevederilor art. 101 Cod

de procedură penală, acestea nefiind prezentate și verificate de către acuzatorul de

stat.

Totodată, urmărirea penală a fost efectuată cu încălcări procesuale, iar la

examinarea cauzei au fost încălcate prevederile art. 84 Cod penal.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 429-430 Cod de

procedură penală.

pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens.

Sub acest aspect se reține că în recursul ordinar declarat, în pofida

prevederilor enunțate, nu este indicat nici un temei din cele nominalizate în art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă totalmente specificarea unor

concrete erori de drept și argumentarea ilegalității deciziei contestate în acest sens

(pct. 9. din decizie).

Rezultă, că recursul ordinar nu îndeplinește cerințele legale de conținut, iar

instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al

inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

6

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

inculpatului, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite, se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 8. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept privind vinovăția inculpatului, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile martorilor

Scvorțova E., Vozniuc O. și Petrov V., procesul-verbal de ridicare a bicicletei de la

Vozniuc O., procesul-verbal de ridicare a telefonului mobil ”Panasonic” de la

Scvorțova E., procesul-verbal de confruntare între martorul Scvorțova E. și

bănuitul Necepurnoi N., procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după

fotografie, în cadrul căreia Vozniuc O. l-a recunoscut pe inculpat ca fiind persoana

care i-a propus să cumpere bicicleta ridicată, procesul-verbal de confruntare între

martorul Vozniuc O. și bănuitul Necepurnoi N., procesul-verbal nr. 1354 din

25.02.2006 prin care la Necepurnoi N. au fost stabilite consecințele consumului de

substanțe narcotice – hașiș, raportul de constatare tehnico-științifică nr. 182 din

28.02.2006, procesul-verbal de examinare a obiectului din 10.03.2006, fiecare

probă fiind apreciată în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării

lor, instanța de apel indicând motivele pentru care a respins probele și versiunile

apărării, probele administrate pe caz demonstrând în mod consecvent și concludent

prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunilor prevăzute la art. 186

alin. (2) lit. b), c), d) și 217 alin. (2) Cod penal (pct. 2., 8. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de

a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de

părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat

că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu

poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument

( hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și menționate la

pct. 9. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în care

instanțele au apreciat probele și circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

7

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei, inclusiv în latura

pedepsei, în alt sens decât cel pe care îl propune inculpatul, este o competență și

prerogativă legală a acestor instanțe, care nu este un temei de drept separat din

numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea acestei

chestiuni în recursul ordinar este lipsită de orice suport legal.

Pe lângă aceasta, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja

obiect de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri

argumentate în acest sens (pct. 2., 7. - 9. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO,

nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct.

20, cazul Bujnița versus Moldova).

Este de reținut că, potrivit art. 336 alin. (6) și (7) Cod de procedură penală,

în termen de 3 zile lucrătoare de la data anunțării semnării procesului-verbal,

participanții la proces au dreptul să formuleze obiecții asupra lui, indicând

inexactitățile și motivele pentru care îl consideră incomplet. Obiecțiile la procesul-

verbal se examinează de către președintele ședinței de judecată care, pentru

anumite concretizări, poate chema persoana care le-a formulat. Rezultatul

examinării obiecțiilor, în caz de acceptare a lor, se formulează printr-o rezoluție pe

textul obiecțiilor, iar în caz de respingere – prin încheiere motivată. Obiecțiile și

încheierea asupra lor se anexează la procesul-verbal.

Conform proceselor-verbale ale ședințelor de judecată în instanța de fond și

de apel, toate probele administrate au fost cercetate, verificate și consemnate.

Asupra acestor procese-verbale nu au fost aduse obiecții, în conformitate cu

prescripțiile din art. 336 alin. (6), (7) Cod de procedură penală și, astfel,

informațiile inserate în actele procedurale vizate sunt prezumate a fi veridice.

Prin urmare, argumentul recurentului că instanțele judecătorești nu au

cercetat și verificat probele pe caz, este absolut neîntemeiat (v. 2 f.d. 85, 225, pct. 9. din

decizie).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și

că recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul ordinar este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

8

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Necepurnoi

Nicolae Anatolie, împotriva sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 26

decembrie 2006 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 iunie

2016, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 februarie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

9