1ra-1-2015 — art.328 alin.3 lit.d CP

1ra-1-2015 — art.328 alin.3 lit.d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr.1ra-1/15

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 ianuarie 2015 mun.Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecătorii – Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 26 martie 2014, de avocatul Casian Tamara în numele

inculpatului

Munteanu Visarion Vasile, născut la 18 aprilie 1950,

originar din s.Hlinaia, r-nul Briceni, domiciliat în

or.Ungheni, str.Gh.Ureche 10, ap.7.

Termenul examinării cauzei:

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală legal

executată.

Colegiul penal asupra recursurilor,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art.328 alin.(3) lit.d) Cod penal la 6 ani închisoare, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții publice pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

Totodată, pe episoadele din 02 martie 1993, 13 septembrie 1995, 01 octombrie 1995 și

perioada anilor 1995-2000, procesul penal a fost încetat, pe motivul expirării termenului de

prescripție prevăzut de art.60 Cod penal.

fiind persoană publică, activînd în funcția de director al Agenției Teritoriale Ungheni a

Departamentului Privatizării și Administrării Proprietății de Stat de pe lîngă Ministerul

Economiei și Reformelor al R.Moldova, administrînd un organ de Stat ce promovează în

teren politica statului în domeniul de privatizare și duce evidența proprietății de Stat,

urmărind scopul depășirii în mod vădit a limitelor drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege,

în cadrul acțiunilor de privatizare a întreprinderii de Stat „Gospodăria Piscicolă Ungheni”,

reorganizarea acesteia în SA „Piscicultorul” și vînzarea acțiunilor ei, a comis abuz de serviciu

în următoarele circumstanțe:

Astfel, la 02 martie 1993, contrar prevederilor art.5 al Hotărîrii Guvernului R.Moldova

nr.783 din 01.12.1992 „Cu privire la aprobarea Regulamentului Comisiei de privatizare a

obiectului patrimoniului de stat”, care prevede că: „ Comisia se formează din 7-11 persoane,

în dependență de volumul și complexitatea muncii pe care urmează să o desfășoare incluzînd

reprezentanți din partea organului teritorial al Departamentului de Stat pentru Privatizare,

ministerului de ramură, altor instituții; organului autoadministrării locale; băncii care

deservește obiectul supus privatizării; administrației, precum și colectivului de muncă ale

întreprinderii privatizate”, a emis Ordinul nr.6, care este ilegal, prin care a dispus numirea

componenței nominale a comisiei de privatizare a întreprinderii de Stat „Gospodăria Piscicolă

Ungheni” în număr de 4 persoane.

1

Tot el, la 13 septembrie 1995, atribuindu-și calitatea de fondator al SA „Piscicultorul”

și președinte al comisiei de privatizare al acesteia, fără de a fi desemnat în această calitate

prin permisul Ministerului Privatizării și administrării Proprietății de Stat al R.Moldova și

fără un asemenea permis de înregistrare a întreprinderii, a încălcat prevederile art.l al Hotărîrii

Guvernului R.Moldova nr.688 din 08.11.1993 ”Cu privire la măsurile de asigurare a activității

Fondului Proprietății de Stat al R.Moldova” și printr-o declarație cu privire la constituirea

societății pe acțiuni a reorganizat întreprinderea de Stat „Gospodăria Piscicolă Ungheni” în

SA „Piscicultorul”, drept succesor de drept al întreprinderii vizate mai sus.

Tot el, la 13 septembrie 1995, contrar prevederilor art.l9 din Codul muncii din

25.05.1973, potrivit căruia: „este interzis serviciul în comun la una și aceiași întreprindere,

instituție, organizație a persoanelor, care se află în rudenie sau afinitate apropiată între ele

(părinți, soți, frați, surori, fii, fiice, precum și frați, surori, părinți, copii ai soților”, dacă în

cadrul serviciului unul din ei este subordonat sau se află sub controlul direct al altuia”,

contrar acestor prevederi a emis Ordinul nr.58, prin care a dispus fondarea SA ,,Piscicultorul”

și a numit Comitetul de conducere compus din președintele Filimon Gheorghe și membrii

Filimon Valentina, care este soția primului și Galac Galina. Drept urmare al acestor acțiuni și

contrar prevederilor art.5 din Hotărîrea Guvernului R.Moldova nr.783 din 01.12.1992 „Cu

privire la aprobarea Regulamentului Comisiei de privatizare a obiectului patrimoniului de

stat” de către membrii comisiei de privatizare aleși ilegal a fost întocmit planul de privatizare

al SA „Piscicultorul”.

Tot el, la 01 octombrie 1995, încălcînd prevederile art.8 alin.(2) din Legea cu privire la

privatizare nr.627 din 04.07.1991, potrivit căreia: „Întreprinderea de stat poate fi privatizată

ca în complex matrimonial unic sau poate fi reorganizată în societate pe acțiuni de tip deschis,

cu vînzarea ulterioară a acțiunilor”, în momentul cînd SA „Piscicultorul” era fondată dar încă

nu era înregistrată la Camera Înregistrării de stat, fiind înregistrată abia la data de 19.02.1996,

a permis privatizarea a 20% de acțiuni a SA „Piscicultorul” angajaților acesteia.

Tot el, încălcînd prevederile art.17 pct.(1) și (2) al Legii cu privire la privatizare nr.627

din 04.07.1991, potrivit cărora: ,,salariații întreprinderilor supuse privatizării participă la

privatizare în aceleași condiții ca și ceilalți ofertanți. În cazul în care salariații și ceilalți

ofertanți prezintă în caetul concursului condiții echivalente de privatizare, prioritate se dă

salariaților. Prin hotărîre de Guvern, salariații întreprinderilor supuse privatizării au dreptul să

procure, la prețuri nominale, pînă la 20 la sută din bunurile ce se privatizează. În limitele cotei

stabilite, de acest drept beneficiază și foștii salariați ai întreprinderilor respective....”,

prevederile art.19-20 din Legea cu privire la societățile pe acțiuni nr.847 din 03.01.1992, în

care se prevede modul de abonare și procedura abonării la acțiuni, cît și prevederile

Regulamentului cu privire la procurarea fără concurs de către participanții la privatizare a

acțiunilor întreprinderilor supuse privatizării contra bonuri patrimoniale, aprobat prin

Hotărîrea Guvernului R.Moldova nr.568 din 07.09.1993, nu a oferit salariaților reali acest

drept preferențial de a procura acțiuni fără concurs, mai mult ca atît, a admis includerea în

lista angajaților întreprinderii a altor persoane fictive, care nu au activat în întreprinderea

dată”, oferindu-le posibilitatea de a procura contra bonuri patrimoniale, în mod preferențial,

20 la sută din acțiunile întreprinderii în cauză la prețul nominal fără concurs, printre care

Filimon Igor, feciorul președintelui comitetului de conducere a SA ,,Piscicultorul”, care la

acel moment era minor și Caliga Tudor, care la acel moment era decedat.

Tot el, în perioada de timp 1995-2000, încălcînd prevederile art.35 alin.(2) din Legea

cu privire la socielățile pe acțiuni nr.847 din 03.01.1992 care prevede că: „Acțiunile din prima

ediție, emise la constituirea societății, nu pot fi vîndute la prețuri mai mici decît valoarea lor

nominală”, la licitațiile republicane a acțiunilor întreprinderii, a permis realizarea a 38061 din

acțiuni la prețul de 0,40 bani pentru o unitate, pe cînd valoarea lor nominală era de 10 lei,

diminuînd astfel capitalul statutar cu 365381 lei și a 25776 acțiuni la prețul de 1,02 lei fiind

diminuat capitalul statutar cu suma de 231469 lei.

2

Tot el, la 30 iunie 2000, ignorînd prevederile art.4 al Hotărîrii Parlamentului

R.Moldova nr.1331 din 12.03.1993 ,,Cu privire la măsurile de prevenire a privatizării

ilegale”, potrivit cărora: „Departamentului Controlului de Stat, Procuratura Republicii,

Fondul Proprietății de Stat și Departamentul de Stat pentru Privatizare vor coordona

activitatea organelor de drept și a altor organe de stat în combaterea privatizării ilegale”;

- prevederile art.44 alin.1) din Regulamentul cu privire la modul de transmitere a

întreprinderilor de stat, organizațiilor, instituțiilor, a subdiviziunilor lor, clădirilor,

construcțiilor, mijloacelor fixe și altor active, aprobat prin Hotărîrea Guvernului R.Moldova

nr.688 din 09.10.1995, potrivit cărora: „Pentru reînregistrarea la autoritățile autorizate a

obiectelor mijloacelor fixe, întreprinderea ce le-a primit prezintă următoarele documente: 1)

decizia de transmitere sau adeverința de privatizare eliberată de Departamentul Privatizării

sau contractul de vînzare-cumpărare a obiectului patrimoniului de stat;

- prevederile pct.3.3.2 și pct.3.3.4 din Regulamentul Agenției Teritoriale Ungheni a

Departamentului Privatizării și Administrării Proprietății de Stat, aprobat la 10.01.2000,

potrivit cărora: „Directorul Agenției teritoriale este responsabil pentru activitatea Agenției

teritoriale, promovarea unei politici unice de privatizare, organizarea și controlul procesului

de privatizare, ducerea evidenței proprietății de stat în zona de activitate” și „Directorul

Agenției teritoriale este obligat să raporteze conducerii Departamentului despre încălcările

depistate în procesul de privatizare și administrare a proprietății de stat și să ia măsuri pentru

lichidarea lor”, a emis din numele Departamentului Privatizării și Administrării Proprietății de

Stat de pe lîngă Ministerul Economiei și Reformelor al R.Moldova, o adeverință de

privatizare, fără de a avea asemenea împuterniciri, prin care a adeverit faptul că în urma

licitațiilor Republicane petrecute, cu scopul vînzării acțiunilor SA „Piscicultorul” cota

proprietății private a acesteia cu sediul în or.Ungheni, str.Orangereie 1, constituie 100%

adică 797960 lei sau 79796 de acțiuni, fapt care nu corespundea realității. Drept urmare, prin

intermediul acestei adeverințe, SA „Piscicultorul” ilegal și-a înregistrat la Oficiul Cadastral

Teritorial Ungheni dreptul de proprietate asupra întregului patrimoniu de stat al fostei

,,Gospodării piscicole de Stat Ungheni”, care a fost inclus în capitalul statutar al SA

„Piscicultorul”, inclusiv și asupra acelui patrimoniu care, reieșind din prevederile Codului

apelor nr.1532 din 22.06.1993 se afla la bilanțul întreprinderii doar cu drept de folosință și

bunuri care sînt în proprietate exclusivă a stalului ca - lacul de iernare, inclus în actul de

evaluare a întreprinderii sub nr.75, alcătuit din 8 lacuri separate cu suprafața totală de 5,5 ha,

valoarea totală a cărora constituia 31995,6 lei și construcțiile hidrotehnice - damba nr.2,

damba nr.4 incluse în actul de evaluare a întreprinderii sub nr.76 și nr.77, valoarea cărora

constituia 45649,66 lei și 39258,10 lei, și alte obiective acvatice unice și indivizibile din

fondul apelor ca barajele lacurilor Cristoforovca, Bumbăta, Țijîhira, Grăseni, Todirești,

Zăzuleni, Semeni, Petrești, Cetireni incluse în actul de evaluare a întreprinderii sub nr.9,

nr.12, nr.15, nr.20, nr.24, nr.28, nr.31, nr.34, nr.36, valoarea totală a cărora constituia

106981,98 lei.

inculpatul, care au solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv

că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, invocînd că neîntemeiat

inculpatului i-a fost înaintată învinuirea pe faptul că dînsul a emis Ordinul nr.6, prin care a

dispus numirea competenței nominale a comisiei de privatizare a Întreprinderii de Stat

„Gospodăria Piscicolă Ungheni”, în număr de 4 persoane, deoarece emiterea ordinului de

numire a comisiei de privatizare este dat prin hotărîre de Guvern organului teritorial al

Ministerului Privatizării și Administrării Proprietății de Stat, adică Agenției Teritoriale

Ungheni a Departamentului Privatizării și Administrării Proprietății de Stat, care a și format

comisia în componență de 4 persoane prin Ordinul nr.6, care nu este semnat de inculpat;

- pe capătul de învinuire privind reorganizarea gospodăriei piscicole, inculpatul nu

poate fi găsit vinovat, deoarece întreprinderile incluse în Lista obiectelor patrimoniului de stat

3

ce nu sînt pasibile privatizării, pot fi reorganizate în societate pe acțiuni conform Hotărîrii

Guvernului R.Moldova nr.287 din 13.05.1994 la propunerea Ministerului Privatizării,

reorganizarea căreia are loc în conformitate cu Legea cu privire la societățile pe acțiuni, cu

decretul Președintelui R.Moldova nr.80 din 23.03.1994 „Cu privire la reglementarea

procesului de reorganizare a întreprinderilor de stat și de arendă în societăți pe acțiuni”, iar în

calitate de inițiatori ai procesului de reorganizare a întreprinderii în societăți pe acțiuni este

Ministerul Privatizării și organele lui teritoriale, careva încălcări a unor acte normative ale

fondului proprietății de stat nu a avut loc, deoarece fondul dat nu a avut nici o atribuție la

procesul de reorganizare și privatizare a proprietății de stat, atît declarația de constituire, cît și

planul de privatizare a fost elaborat și aprobat de către Agenție în corespundere cu Hotărîrea

Guvernului R.Moldova nr.287 din 13.05.1994, reieșind din Legea nr.627 din 04.07.1991 cu

privire la privatizare, ca fondator al SA „Piscicultorul” a fost Departamentul Privatizării, care

după verificarea tuturor materialelor prezentate spre control Comitetului de conducere al SA

„Piscicultorul” la Ministerul Privatizării, a elaborat permisul de înregistrare a întreprinderii,

semnat de către ministrul instituției date, prin care a fost desemnat în calitate de reprezentant

al proprietarului patrimoniului, astfel reprezentantul statului nu avea obligația de a înregistra

societatea, dar de a participa la luarea deciziilor privitor la activitatea societăților economice

în care statul deține cotă de participare, astfel că reorganizarea instituției a fost una legală;

- nu este demonstrată vinovăția inculpatului pe episodul privind emiterea ordinului

nr.58, prin care s-a dispus fondarea SA „Piscicultorul” și a fost numit Comitetul de conducere

în componența Comisiei de privatizare, incluzînd membrii familiei, deoarece termenul

împuternicirilor membrilor Comitetului de conducere numiți de către Ministerul Privatizării

sau organul lor local este prevăzut pînă la prima adunare generală a acționarilor, iar

președintele Comitetului - pe un termen de 3 ani, aceștia doar efectuează înregistrarea de stat

și a hîrtiilor de valoare a societății, prin urmare nici unul din membrii acestei comisii nu este

subordonat sau se află sub controlul direct al altuia;

- neîntemeiată și nedemonstrată este și învinuirea adusă inculpatului pe faptul că, pînă

a fi înregistrată întreprinderea la Camera Înregistrării de Stat, inculpatul a permis privatizarea

a 20% de acțiuni a angajaților întreprinderii, fără a oferi angaților întreprinderii posibilitatea

de a procura acțiuni fără concurs, admițînd în listă alte persoane fictive, care nu au activat în

întreprinderea dată, oferindu-le posibilitatea de a procura contra bonuri patrimoniale, în mod

preferențial 20% din acțiunile întrerpinderii, deoarece Gospodăria piscicolă din Ungheni,

reorganizată în SA ,,Piscicultorul” a fost inclusă în lista obiectelor care urmau a fi privatizate

integral contra bonuri patrimoniale, reieșind din anexa nr.1 al Legii nr.390 din 15.03.1995 cu

privire la Programul de Stat de privatizare pentru anii 1995-1996, așa că subscrierea făcută

fără concurs contra bonuri patrimoniale a 15959 de acțiuni la SA ,,Piscicultorul” de către

colectivul întreprinderii a avut loc în conformitate cu art.11 pct.4 al Legii nr.327 din

04.07.1991 cu privire la privatizare și în corespundere cu pct.11 din Regulamentul cu privire

la procurarea fără concurs de către participanții la privatizare a acțiunilor întrerpinderilor

supuse privatizării contra bonuri patrimoniale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.568 din

07.09.1993, unde participanții la privatizarea întreprinderii dispuneau de dreptul de a

procura acțiuni la un preț nominal în limita cotei stabilite contra bonuri patrimoniale, primite

prin înstrăinare de la rudele de gradul întîi, în conformitate cu art.2 pct.2 din Legea „Cu

privire la bonuri patrimoniale”;

- incorect instanța a constatat ca dovedită vinovăția inculpatului pe episodul din

30.06.2000, prin care s-a constatat că inculpatul din numele departamentului a emis o

adeverință de privatizare, fără a avea asemenea împuterniciri, prin care a confirmat faptul că

în urma licitațiilor republicane petrecute, cu scopul vînzării acțiunilor SA „Piscicultorul”, cota

proprietății private a acesteia constituie 100%, adică 79796 de acțiuni, deoarece capitalul

social al SA „Piscicultorul” s-a format integral din depunerea patrimonială a statului, care

includea fonduri fixe (incusiv digurile și construcțiile hidrotehnice ale iazurilor gospodăriei

4

agricole), mijloace circulante și financiare, ce a constituit 797960 lei, divizat în 79796 de

acțiuni ordinare nomitative cu valoarea nominală de 10 lei fiecare, în urma căreia privatizarea

cotei statului în SA „Piscicultorul” s-a efectuat în modul următor – 15959 de acțiuni (20%) –

au fost distribuite colectivului de munca la subscrierea în concurs contra bonuri patrimoniale;

- 38061 de acțiuni (47,7%) - au fost înstrăinate la licitațiile republicane cu subscriere la

acțiuni contra bonuri patrimoniale nr.15 și nr.16; - 25776 de acțiuni (32,3%) – vîndute contra

mijloace bănești prin intermediul Bursei de Valori a Moldovei în perioada 11.08-24.08.1999,

astfel la situația din 30.06.2000, statul nu deținea acțiuni în SA „Piscicultorul”, iar conținutul

anexei coincide întru totul cu actul de primire-predare a întreprinderii, precum și cu bilanțul

de transmitere;

- neîntemeiată este concluzia instanței, precum că inculpatul ar fi diminuat capitalul

statutar al întreprinderii cu 231469 lei, deoarece vînzarea acțiunilor unei societăți pe acțiuni

nu are nici un impact asupra capitalului social, doar are loc o subrogare în dreptul de

proprietate a titularilor dreptului de proprietate asupra acțiunilor, astfel se schimbă doar

componența nominală a acționarilor;

- ordonanța din 21.03.2012 de pornire a cauzei penale nr.2012368016, este lovită de

nulitate, reieșind din dispozițiile art.251 Cod de procedură penală, deoarece a fost încălcată

competența după materie, ordonanța în cauză fiind emisă de procuror, pe cînd îi revenea

organului de urmărire penală al Ministerului Afacerilor Interne, astfel că și celelalte acte

procesuale efectuate sub acoperirea ordonanței nule nu pot fi recunoscute probe, urmînd a fi

excluse;

- incorect a fost recunoscut ca parte vătămată I.Ciobanu, deoarece cauza penală în

învinuirea lui V.Munteanu a fost pornită pentru faptele comise în perioada anilor 1993-2000,

iar I.Ciobanu a obținut calitatea de acționar al SA „Piscicultorul” la 26.04.2012, astfel,

neavînd calitatea de acționar în acea perioadă nu poate beneficia de drepturi procedurale;

- contrar prevederilor art.289 alin.(1) Cod de procedură penală, organul de urmărire

penală, fără a întocmi raportul privind terminarea urmăririi penale a emis ordonanța de punere

sub învinuire a inculpatului din 02.08.2012.

În concluzie, apelanții consideră că nici unul din episoadele actului de învinuire nu

probează că inculpatul a depășit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, astfel

lipsind latura obiectivă a acțiunilor incriminate, precum și fapta prejudiciabilă „soldată cu

urmări grave”, deoarece în urma acțiunilor inculpatului nu au fost stabilite urmările

prejudiciabile, de unde rezultă că acesta nu a depășit sub nici o formă drepturile și obligațiile

prevăzute de legile care îi guvernau activitatea la moment și nu a săvîrșit careva fapte ce ar fi

putut fi încadrate în baza art.328 Cod penal.

respins apelul avocatului T.Casian și al inculpatului, ca nefondat.

Instanța de apel, în temeiul art.414 alin.(1) și (2) Cod de procedură penală, verificînd

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate, a conchis că prima instanță corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, și just a ajuns la concluzia că V.Munteanu este vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.328 alin.(3) lit.b), d) Cod penal, deoarece probele

administrate în cadrul cercetării judecătorești, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, dovedesc cu certitudine vinovăția

acestuia în săvîrșirea infracțiunii incriminate. La baza sentinței de condamnare, prima

instanță corect a reținut ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 25.11.2011, prin care au

fost ridicate două mape cu documente privind reorganizarea Gospodăriei piscicole Ungheni în

SA „Piscicultorul”, ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 14.12.2011, dispoziții de

transmitere, Regulamentul Agenției Teritoriale Ungheni a Departamentului Privatizării și

Administrării Proprietății de Stat aprobat în ianuarie 2000 semnat de către V.Munteanu,

raportul de expertiză grafoscopică nr.10 din 13.02.2012, scrisoarea din 27.04.2012 și cererea

lui I.Ciobanu adresate Procuraturii Generale, privind recunoașterea sa în calitate de parte

5

vătămată în dosarul penal, adresarea lui I.Ciobanu către Procurorul General și deputați

M.Ghimpu, V.Popa, dosarul cadastral al SA „Piscicultorul” deschis la 05.07.2000, declarațiile

părții vătămate I.Ciobanu, a martorului I.Caliga, D.Cozariuc, Gh.Filimon, probe care confimă

vinovăția inculpatului și resping argumentele apelanților invocate în apel.

La fel, instanța a constatat că declarațiile inculpatului au fost verificate de prima

instanță în raport cu alte probe, care după conținutul lor probant prevalează asupra

declarațiilor acestuia, astfel că prima instanță corect a pus la baza soluție de condamnare

probele ce demonstrează vina acestuia.

Referitor la măsura de pedeapsă stabilită inculpatului, instanța de apel a concluzionat

că, prima instanță i-a aplicat acestuia o pedeapsă echitabilă, ținînd seama de gradul de pericol

social al faptei săvîrșite, de persoana inculpatului, de atitudinea lui față de fapta săvîrșită.

numele inculpatului și inculpatul care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6)

Cod de procedură penală, solicită casarea acestora și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe

motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, invocînd că instanța de apel nu s-a

pronunțata asupra tuturor motivelor invocate în apel și acestea nu cuprind motivele pe care se

întemeiază soluția, astfel hotărîrea instanței nu este una întemeiată și motivată, și incorect

instanța a considerat că baza probantă administrată în cauză confirmă vinovăția lui

V.Munteanu în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.328 alin.(3) lit.d) Cod penal, de rînd ce

în acțiunile acestuia lipsește elementul laturii obiective al infracțiunii – urmările

prejudiciabile, legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile, în rest,

repetat invocînd aceleași motive ca și în apel, descrise la pct.3 al prezentei decizii.

ținînd cont de referințele depuse de către procuror și partea vătămată I.Ciobanu, Colegiul

penal consideră că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Conform art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, o hotărîre a instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul cînd instanța nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția.

Reieșind din prevederile art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau

cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond, fiind obligată să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

La fel, potrivit art.417 alin.(1) pct.7) și 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz,

la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit legislației în vigoare, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia

să se pronunțe prima instanță, prin apel, se transmit instanței de apel: dacă fapta reținută ori

numai imputată s-a săvîrșit ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a

comis; în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant.

Chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de drept

procesual penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate. În cazul în care s-ar constata

încălcări ale prevederilor legale referitor la ele, hotărîrea instanței de fond urmează a fi

desființată cu rejudecarea cauzei, iar fiecare probă, cu respectarea art.101 Cod de procedură

penală, urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Totodată, reținînd conținutul art.414 alin.(5) Cod de procedură penală, rezultă că

instanța de apel, judecînd apelul, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

6

Colegiul penal constată că aceste prevederi ale legii procesuale nu au fost respectate

întocmai la judecarea apelului și pripit s-a menținut hotărîrea primei instanțe.

Astfel, în cauza dată, instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură atribuțile

prevăzute de lege, deoarece, din conținutul deciziei se constată că instanța nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel de către avocat și inculpat, deși aceștia au invocat

probe care, în opinia lor, confirmă nevinovăția inculpatului în cele incriminate, și anume că

comisia de privatizare în număr de 4 membri a fost aleasă în mod legal de către Ministerul

Privatizării și Administrării Proprietății de Stat, conform legii și în corespundere cu Hotărîrea

Guvernului nr.783 din 01.12.1992 cu privire la aprobarea Regulamentului Comisiei de

privatizare a obiectului patrimoniului de stat, de unde rezultă că emiterea ordinului de numire

a comisiei de privatizare este dată prin hotărîre de Guvern organului teritorial al Ministerului

Privatizării și Administrării Proprietății de Stat; instanța nu a ținut cont că la baza învinuirii a

fost pus Ordinul nr.6 din 02.03.1993, care la materialele cauzei lipsește, iar anexa la ordinul

dat nu este semnată de inculpat, inclusiv și asupra celorlalte motive invocate în apel, descrise

detaliat la pct.3 al prezentei decizii.

Motivele din apel trebuie examinate printr-o analiză obiectivă, completă și sub toate

aspectele de fapt și de drept, confruntîndu-le cu întreg materialul probator al cauzei.

Temeiurile apelului expuse în pct.3 din prezenta decizie, de fapt, sînt fondul apelului și

neexpunerea asupra acestora reprezintă neexaminarea fondului apelului de către instanța de

apel.

Nepronunțîndu-se asupra motivelor invocate de apelanți, instanța de apel s-a redus la o

frază generală că instanța de fond corect a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului

care se confirmă prin probele acumulate pe dosar, cercetate în instanța de fond și de apel,

acțiunile inculpatului fiind corect calificate de instanța de fond în baza art.328 alin.(3) lit.d)

Cod penal, iar argumentele invocate în apel privind lipsa probelor ce ar dovedi vinovăția

inculpatului sînt contradictorii circumstanțelor și împrejurărilor de fapt stabilite de către

instanțele de fond pe parcursul judecării cauzei, fără a stabili temeiurile de fapt și de drept

care au dus la respingerea apelului declarat de avocat și inculpat.

Astfel, instanța de apel a făcut trimitere la probele din dosar, concluzionînd că acestea

confirmă vinovăția lui V.Munteanu, însă nu a descris conținutul acestora, nu a cercetat și

verificat minuțios și obiectiv fiecare probă separat sub toate aspectele, prin prisma pertinenței,

concludentei, iar în ansamblul, din punct de vedere al coroborării lor, conform art.101 Cod de

procedură penală, fapt ce se apreciază de Colegiul penal ca inadmisibil.

Potrivit sentinței, inculpatul a fost condamnat pentru depășirea în mod vădit a limitelor

drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, cauzînd daune în proporții considerabile

drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor juridice și fizice, soldate cu urmări

grave (f.d.224 v.3). Instanța de apel însă, nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul părții apărării, care sînt descrise pe 14 foi, inclusiv și asupra faptului cui i-a fost

cauzate daune a drepturilor și intereselor ocrotite de lege soldate cu urmări grave, cine este

parte vătămată în cauză, precum și dacă s-a constatat prezența sau lipsa semnului calificativ al

infracțiunii ,,soldate cu urmări grave”, și nu a motivat care este criteriul de apreciere a acestei

urmări. La fel, instanța nu s-a expus asupra faptului că potrivit materialelor cauzei, SA

,,Piscicultorul” sau altă organizație de stat nu a fost recunoscută în calitate de parte vătămată

și nu au înaintat acțiune civilă, prima indicînd că interesele statului nu au fost prejudiciate

(f.d.69, 110 v.3, 36 v.4), iar partea vătămată I.Ciobanu a înaintat acțiunea civilă în mărime de

5400 lei (f.d.64 v.3).

Reieșind din prevederile Codului penal, acestea nu definesc clar semnificația ,,urmări

grave”, însă din comentariul acestuia, rezultă că acțiunile ,,soldate cu urmări grave” diferă de

la caz la caz și urmează să fie apreciate în raport cu fiecare faptă în parte, inclusiv cu

împrejurările concrete ale cauzei, expresia și valoarea pagubelor, ș.a.. În cazul daunelor

patrimoniale produse, urmează să se țină cont de valoarea, cantitatea și însemnătatea

7

bunurilor pentru partea vătămată, starea materială și venitul acesteia, precum și alte

circumstanțe care influențează esențial asupra stării materiale a părții vătămate.

Prin urmare, instanța urma să stabilească dacă în cauză a fost cauzat în realitate

prejudiciu, cui a fost cauzat prejudiciu, care este valoarea acestuia, prin ce se confirma

cauzarea și mărimea acestuia, și, în cazul în care prejudiciu există, constituie sau nu acesta

,,urmări grave”.

Colegiul atestă că, motivarea insuficientă efectuată de instanța de apel, se apreciază ca

un viciu de judecată care afectează hotărîrea adoptată și reprezintă temei legal de a casa

decizia atacată și a dispune rejudecarea cauzei la instanța de apel.

Astfel, la judecarea cauzei s-au admis erori de drept procedural, care se încadrează în

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, deoarece se referă la procedura de motivare a

soluției instanței de apel și se consideră temei de recurs.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, ea casează hotărîrea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

La noua rejudecare a cauzei instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției

adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să verifice

legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate în

cauză, avînd în vedere prevederile art.93, 95, 101 Cod de procedură penală, să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o

hotărîre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de

procedură penală, concomitent verificîndu-se și motivele invocate în recursul ordinar în limita

competenței, precum să analizeze la modul cuvenit intenția inculpatului, să cerceteze

amănunțit aspectele învinuirii înaintate, și, ca urmare, să constate prezența sau lipsa în

acțiunile inculpatului a infracțiunii prevăzute de art.328 Cod penal și să-și argumenteze clar

concluziile sale în decizia adoptată, ținînd cont de motivele expuse în pct.6 al prezentei

decizii.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Casian Tamara în numele inculpatului

Munteanu Visarion și inculpat, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 26 martie 2014, în cauza penală în privința lui Munteanu Visarion și dispune rejudecarea

cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, publicată integral la 03 februarie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

8