1ra-18-2015 — art.309-1 alin.3 lit.e CP

1ra-18-2015 — art.309-1 alin.3 lit.e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr.1ra-18/15

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 ianuarie 2014 mun.Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Elena Covalenco, Nadejda Toma, Liliana Catan, Ion Guzun,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 iulie 2014, de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Bălți, Natalia Bobu, avocatul Cernomoreț Sergiu în numele

inculpatului și inculpatul

Bolocan Viorel Grigore, născut la 09 noiembrie 1983,

originar și domiciliat în s.Brînzenii Vechi, r-nul Telenești.

Termenul examinării cauzei:

instanța de apel,

instanța de recurs.

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală legal

executată.

Colegiul penal asupra recursurilor,

C O N S T A T Ă:

condamnat în baza art.1661 alin.(4) lit.d) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.8, art.10

Cod penal, la 6 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a activa în organele afacerilor interne

pe un termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

nr.56 din 15 februarie 2008, fiind persoană cu funcție de răspundere, activînd în calitate de

șef de post, ofițer operativ superior de sector al postului de poliție Căzănești al CPR

Telenești, cu gradul special de locotenent major de poliție, contrar cerințelor art.3 al

Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale;

art.24 alin.(2) din Constituția R.Moldova; art.12-15 al Legii nr.416 din 18 decembrie 1990

„Cu privire la poliție”, pct.16 lit.a) și b) din Codul de etică și deontologie al polițistului,

aprobat prin Hotărîrea de Guvern nr.481 din 10 mai 2006 și atribuțiilor funcționale stipulate

în fișa postului funcției deținute, conform căreia în activitatea sa poliția mizează pe

respectarea cetățenilor, constituind un grad al apărării demnității, drepturilor, libertăților și

intereselor lor legitime, depășirea de către colaboratorii de poliție a atribuțiilor lor în ceea ce

privește aplicarea forței, atrage după sine răspunderea prevăzută de lege, iar fiecare

colaborator al poliției indiferent de funcția pe care o deține, de locul în care se află în timpul

sau în afara orelor de lucru este obligat să acționeze în conformitate cu atribuțiile stabilite

prin această lege, cu scopul de a obține informații și depoziții de la Bunduc Viorel referitor la

sustragerea bunurilor altei persoane și cu scopul de al pedepsi pe ultimul pentru fapta de

comiterea căreia îl bănuia, de al intimida și a face presiuni asupra lui bazată pe discriminare,

1

i-a provocat intenționat dureri, suferințe fizice și psihice, acțiuni de tortură cu folosirea unui

instrument adaptat în acest scop în următoarele împrejurări:

La 15 septembrie 2010, aproximativ la ora 09.30, Bolocan Viorel a intrat în ograda

gospodăriei părții vătămate Bunduc Viorel din s.Vadul-Leca, r-nul Telenești, unde bănuindu-

l că a comis furtul de păsări din gospodăria cet.Secară Tudor, i-a aplicat acestuia două

lovituri cu pumnul în față, apoi forțat l-a urcat în automobilul său, deplasîndu-se la Primăria

Căzănești, r-nul Telenești. Ulterior, în aceiași zi, pe la ora 11.30, l-a urcat cu forța pe Bunduc

Viorel în automobilul său, după care s-au deplasat spre fîșia de pădure situată la marginea

s.Vadul-Leca, r-nul Telenești, unde coborîndu-se din automobil, a rupt o creangă groasă de

copac și i-a aplicat ultimului mai multe lovituri pe diferite părți ale corpului, avînd drept

scop obținerea informației referitor la furtul de păsări care a avut loc în gospodăria cet.Secară

Tudor.

Astfel, Bolocan Viorel prin acțiunile sale i-a provocat intenționat părții vătămate

Bunduc Viorel dureri și suferințe puternice fizice și psihice.

inculpatului și inculpatul V.Bolocan, care au solicitat:

- inculpatul, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care procesul penal de învinuire în

temeiul art.3091 Cod penal să fie încetat, deoarece legea penală dată a fost abrogată, totodată

considerînd că instanța ilegal și în mod abuziv l-a condamnat în baza art.1661 Cod penal,

deoarece la momentul comiterii pretinsei infracțiuni, norma penală în baza căreia a fost

condamnat nu era în vigoare;

- avocatul în numele inculpatului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care V.Bolocan să fie

achitat, invocînd că instanța nu a dat apreciere declarațiilor părții vătămate din 19.11.2012,

care a relatat că declarațiile date anterior la 16.05.2012 nu corespund adevărului și că el a fost

influențat să declare că a fost agresat de către inculpat; instanța recunoscîndu-l vinovat pe

inculpat în baza art.1661 alin.(4) lit.d) Cod penal, nu a indicat care semne ale componenței de

infracțiune prevăzute de norma dată sînt întrunite în acțiunile inculpatului; probelor

administrate nu li s-a dat o apreciere din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității, veridicității și coroborării, prin prisma art.101 alin.(1) Cod de procedură penală,

instanța a adoptat sentința contrar prevederilor art.393 Cod de procedură penală.

admise apelurile declarate de avocat în numele inculpatului și inculpat, din alte motive decît

cele invocate, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care V.Bolocan a fost condamnat în baza art.1661 alin.(4) lit.d) Cod

penal, cu aplicarea prevederilor art.8, 10 Cod penal, la 5 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a activa în organele afacerilor interne pe un termen de 5 ani.

În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii pe un termen de probă de 3 ani.

complet și obiectiv probele administrate la dosar, verificîndu-le sub aspectul pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor

și corect a conchis că acțiunile lui V.Bolocan confirmă săvîrșirea de către el a infracțiunii

prevăzute de art.1661 alin.(4) lit.d) Cod penal.

Argumentul inculpatului referitor la faptul că art.3091 Cod penal a fost abrogat și

astfel procesul penal în cauză urma să fie încetat, instanța l-a considerat lipsit de temei,

deoarece excluderea normei date nu înseamnă că acțiunile inculpatului nu mai constituie

infracțiune, fiindcă după operarea modificărilor menționate, acțiunile prevăzute la art.3091 au

fost încadrate în baza art.1661 Cod penal.

2

Referitor la pedeapsa stabilită inculpatului V.Bolocan, instanța de apel, reținînd că

acesta a comis pentru prima dată o infracțiune, este căsătorit, are la întreținere un copil

minor, la locul de trai se caracterizează pozitiv, a ajuns la concluzia că urmează a-i fi stabilită

pedeapsa închisorii cu suspendarea executării ei pe termen de probă, în baza art.90 Cod

penal.

inculpatul V.Bolocan, care au solicitat:

- procurorul care, invocînd temeiurile de drept prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6) și

10) Cod de procedură penală, casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare, pe motiv că

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și instanța a aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale, deoarece în descriptivul deciziei au fost

respinse apelurile inculpatului și avocatului ca fiind nefondate, iar în dispozitivul deciziei, a

admis apelul inculpatului, astfel că motivarea soluției contrazice dispozitivului; instanța a

stabilit inculpatului o pedeapsa prea blîndă și incorect a dispus aplicarea prevederilor art.90

Cod penal în privința acestuia, astfel nu va fi atins scopul pedepsei penale, restabilirea

echității sociale, reeducarea și corijarea lui, precum și pripit a reținut că inculpatul este la

prima abatere de lege, deoarece acesta anterior a fost învinuit de comiterea infracțiunii

prevăzute la art.328 alin.(3) lit.d) Cod penal, iar prin sentința Judecătoriei Telenești din

23.12.2011, procesul penal în cauza dată a fost încetat, pe motiv că au existat circumstanțe

care au exclus tragerea lui la răspundere penală;

- inculpatul care, invocînd temeiurile de drept prevăzute la art.427 alin.(1) pct.4), 6),

8), 12), 13) Cod de procedură penală, casarea hotărîrilor judecătorești, cu pronunțarea unei

noi hotărîri, prin care procesul penal să fie încetat în baza art.332, 275 alin.(9) Cod de

procedură penală, invocînd că în instanța de apel i-a fost încălcat dreptul la apărare, deoarece

apărătorul său ales prin contract nu a fost prezent la ultima ședință de judecată; instanța de

apel nu s-a expus asupra apelului suplimentar, în care a invocat faptul că prin ordonanța de

pornire a urmăririi penale din 24.05.2011 a fost fixat termenul urmăririi penale pînă la

24.06.2011, care nu a fost respectat, iar orice acțiune procesuală efectuată în afara acestui

termen, conform art.230 alin.(2) Cod de procedură penală, atrage nulitatea actului efectuat

peste termen; instanțele de fond și-au întemeiat concluziile pe declarațiile părții vătămate

V.Bunduc date în cadrul urmăririi penale, dar nu pe cele date în ședința instanței de fond,

care sînt veridice; instanțele nu erau în drept să recalifice acțiunile sale din prevederile

art.3091 în cele ale art.1661 Cod penal, fiind astfel încălcate prevederile art.8 Cod penal,

deoarece caracterul infracțional al faptei în speță nu putea fi stabilit de o lege care la acel

moment nu exista, iar prin Legea nr.252 din 08.11.2012 a fost abrogat art.3091 Cod penal,

astfel a intervenit o situație mai favorabilă, adică acțiunile incriminate la acest articol nu mai

constituie infracțiune.

au fost admise recursurile ordinare declarate de procuror și inculpat, casată decizia instanței

de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași instanță, pe motiv că instanța nu s-a

expus asupra tuturor motivelor invocate în cererile de apel; partea descriptivă a deciziei

contravine dispozitivului acesteia, deoarece în partea descriptivă a deciziei instanța a

considerat necesar de a respinge apelul înaintat de inculpat, ca fiind nefondat, însă conform

dispozitivului aceleiași decizii, a admis apelul inculpatului, din alte motive decît cele

invocate și, contrar dispozițiilor art.8 și 10 Cod penal, a reîncadrat acțiunile inculpatului din

prevederile art.3091 alin.(3) lit.e) în cele ale art.1661 alin.(4) lit.d) Cod penal, care prevede

pedeapsa închisorii de la 8 la 15 ani, și care, conform art.16 alin. (4) Cod penal, se consideră

o infracțiune deosebit de gravă, iar în cazul în care fapta săvîrșită sub legea veche este

încriminată și de legea penală nouă, însă noua lege înăsprește pedeapsa penală sau

3

înrăutățește situația persoanei ce a săvîrșit o astfel de infracțiune, se aplică legea penală

veche, care este mai favorabilă pentru făptuitor.

admise apelurile inculpatului V.Bolocan și a avocatului S.Cernomoreț în numele acestuia,

casată parțial sentința, inclusiv din oficiu, în temeiul art.409 alin.(2) Cod de procedură penală

și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

V.Bolocan a fost condamnat în baza art.3091 alin.(3) lit.e) Cod penal la 5 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere în organele MAI pe un termen de 3 ani.

În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii pe un termen de probă de 3 ani. În rest, sentința a fost menținută.

8.1. Instanța de apel a constatat că Bolocan Viorel, fiind persoană cu funcție de

răspundere, în conformitate cu ordinul nr.56 din 15 februarie 2008 al MAI, activînd în

calitate de șef de post, ofițer operativ superior de sector al postului de poliție Căzănești al

CPR Telenești, contrar cerințelor art.3 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale; art.24 alin.(2) din Constituția R.Moldova; pct.16 din

Codul de etică și deontologie al polițistului, aprobat prin Hotărîrea de Guvern nr.481 din 10

mai 2006 și atribuțiilor funcționale stipulate în fișa postului funcției deținute, conform căreia

colaboratorul de poliție îi este interzis să aplice, să încurajeze sau să tolereze acte de tortură,

tratamente sau pedepse inumane sau degradante, în orice circumstanță s-ar afla, cu scopul de

a obține informații și mărturisiri de la Bunduc Viorel referitor la sustragerea bunurilor altei

persoane, i-a provocat intenționat dureri, suferințe fizice și psihice, acțiuni de tortură cu

folosirea unui instrument adaptat în acest scop în următoarele împrejurări:

Așa, la 15 septembrie 2010, pe la ora 09.30, a intrat în ograda gospodăriei lui

Bunduc Viorel din s.Vadul-Leca, r-nul Telenești, unde bănuindu-l că a comis furtul de păsări

din gospodăria cet.Secară Tudor, i-a aplicat două lovituri cu pumnul în față, apoi cu forța l-a

urcat în automobilul său, deplasîndu-se la Primăria Căzănești, r-nul Telenești, unde a

continuat discuția cu privire la furtul de păsări din gospodăria lui Secară Tudor. Ulterior, în

aceiași zi, l-a urcat cu forța pe Bunduc Viorel în automobilul său deplasîndu-se spre fîșia de

pădure situată în preajma s.Vadul-Leca, r-nul Telenești, unde l-a coborît din automobil, a

rupt o creangă groasă de copac și i-a aplicat ultimului multiple lovituri pe diferite părți ale

corpului cu scopul de a obține de la acesta informația despre furtul de păsări care a avut loc

în gospodăria cet.Secară Tudor, astfel provocîndu-i în mod intenționat dureri și suferințe

puternice fizice și psihice.

Prin comportamentul ilegal al lui Bolocan Viorel au fost aduse atingeri sarcinilor de

bază ale poliției conform cărora, în activitatea sa poliția mizează pe respectarea cetățenilor,

constituind un grad al apărării demnității, drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime.

8.2. Instanța de apel, verificînd legalitatea și temeinicia hotărîrii primei instanțe,

audiind suplimentar inculpatul V.Bolocan, partea vătămată V.Bunduc, martorii N.Tătărescu,

A.Crețu, dînd citire declarațiilor martorului M.Rotari, cercetînd probele scrise - procesele-

verbale a documentelor din 26.09.2011 ca rezultat la ce a fost examinat materialul de control

contravențional nr.3054 din 15.09.2010 acumulat la cererea cet.T.Secară, cu privire la

sustragerea păsărilor din gospodăria personală, de consemnare a plîngerii verbale din

01.11.2011 a cet.V.Bunduc, prin care a solicitat atragerea la răspundere a cet.V.Bolocan pe

faptul maltratării, de verificare a declarațiilor părții vătămate la locul infracțiunii, de cercetare

la fața locului din 24.11.2011, a ajuns la concluzia că prima instanță complet, sub toate

aspectele și în mod obiectiv a verificat circumstanțele cauzei, dînd probelor administrate o

apreciere legală din punct de vedere al coroborării lor, care analizate în ansamblu,

demonstrează pe deplin vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, însă fără

a ține seama de prevederile art.8 și 10 alin.(2) Cod penal, incorect a reîncadrat acțiunile

inculpatului din prevederile art.3091 alin.(3) lit.e) în cele ale art.1661 alin.(4) Cod penal.

4

Instanța nu a ținut cont că infracțiunea de care V.Bolocan a fost recunoscut vinovat,

potrivit art.16 alin.(4) Cod penal, se consideră deosebit de gravă, în comparație cu cea de

care acesta a fost pus sub învinuire, care se considera gravă, iar în cazul în care fapta săvîrșită

sub legea veche este încriminată și de legea penală nouă, însă noua lege înăsprește pedeapsa

penală sau înrăutățește situația persoanei care a săvîrșit o astfel de infracțiune, se aplică legea

penală veche, care este mai favorabilă pentru făptuitor.

De asemenea, instanța de apel a apreciat că argumentele invocate de inculpat și

avocat în apel cu privire la nevinovăția acestuia sînt contradictorii circumstanțelor și

împrejurărilor de fapt stabilite de către prima instanță, deoarece fapta infracțională săvîrșită

de V.Bolocan s-a confirmat prin probele materiale administrate de prima instanță, care just

le-a pus la baza sentinței de condamnare și care au fost verificate suplimentar și în instanța de

apel, care cu certitudine dovedesc faptul că V.Bolocan, fiind persoană cu funcții de

răspundere și acționînd cu titlu oficial, prin acțiunile sale intenționate, i-a provocat lui

V.Bunduc dureri, suferințe puternice fizice și psihice, cu scopul de a obține de la acesta

informații și mărturisiri, precum și de a-l pedepsi pentru un act presupus de care îl bănuia, cu

folosirea unor obiecte speciale de tortură, ce demonstrează săvîrșirea de către el a infracțiunii

prevăzute de art.3091 alin.(3) lit.e) Cod penal.

Totodată, în sensul dat, instanța de apel a reținut că, prima instanță, corect la baza

sentinței de condamnare a pus declarațiile părții vătămate, a martorilor A.Crețu și

N.Tănăsescu, date la urmărirea penală și nu pe cele date în cadrul ședinței primei instanțe și

în instanța de apel, considerîndu-le ca nefiind sincere și date cu scopul ușurării situației

inculpatului.

La fel, instanța de apel a respins argumentele părții apărării, precum că incorect

acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art.3091 alin.(3) lit.e) Cod penal, pe motiv că

norma dată a fost abrogată și acțiunile incriminate acestuia nu mai constituie infracțiune,

deoarece fapta incriminată inculpatului, după modificările operate în Codul penal prin Legea

nr.252 din 08.11.2012 nu a fost decriminalizată, faptele prejudiciabile comise de către un

colaborator de poliție, în continuare fiind pasibile de pedeapsă penală, în baza art.1661 Cod

penal.

Lipsit de temei a considerat instanța și argumentele apelanților, precum că toate

actele efectuate după data de 24.06.2011 sînt lovite de nulitate, fiind efectuate în afara

termenului fixat de urmărire penală, deoarece de către inculpat și avocat, care a asistat la

prezentarea învinuirii, la finisarea urmăririi penale și luarea de cunoștință cu materialele

cauzei, nu a fost ridicată întrebarea referitor la nulitatea actelor procedurale, presupuse a fi

efectuate în afara termenului de urmărire penală, aceștia neavînd careva obiecții, fapt ce

prezumă că dînșii au căzut de acord cu situația dată, astfel au pierdut dreptul de a le contesta

ulterior, reieșind din dispozițiile art.251 alin.(1), (4) Cod de procedură penală.

Neîntemeiat instanța a considerat și afirmația, precum că prima instanță nu a

respectat la întocmirea sentinței prevederile art.385 alin.(1) Cod de procedură penală, dar a

acceptat univoc rechizitoriul în partea ce ține de stabilirea stării de fapt, deoarece instanța

constatînd fapta de care a fost recunoscut vinovat inculpatul, a ținut cont de dispozițiile la

care s-a făcut trimitere și în partea descriptivă a sentinței a descris fapta criminală,

considerînd ca fiind dovedită, indicînd locul, timpul, modul săvîrșirii ei, forma și gradul de

vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii.

Instanța a considerat că este subiectivă și afirmația părții apărării, precum că prin

declarațiile părții vătămate nu au fost confirmate circumstanțele reținute de către prima

instanță, deoarece declarațiile acestuia date ulterior, prin care dînsul afirmă că nu a fost

agresat de inculpat, sînt făcute cu scopul ușurării situației inculpatului și nu pot fi puse ca

valoare probantă la baza unei sentințe de achitare.

5

Declarativă a fost apreciată de instanța de apel și afirmația apelanților, precum că la

baza soluției de condamnare incorect s-au reținut declarațiile martorului M.Rotari, acestea

fiind date cu scopul de a se răzbuna pe inculpat și urmau a fi apreciate critic, deoarece

declarațiile acestui martor, pe tot parcursul procesului penal au fost consecutive, fără careva

contradicții, iar fiind audiat sub jurămînt, a dat aceliași declarații ca și la urmărirea penală,

care just au fost reținute ca valoare probantă, neexistînd careva motive de a fi apreciate

critic.

De asemenea, instanța a indicat că corect au fost puse la baza soluției de condamnare

declarațiile părții vătămate date la urmărirea penală, care coroborează întru totul cu procesul–

verbal de verificare a declarațiilor acestuia la locul faptei, dar nu cele date în prima instanță și

în instanța de apel, deoarece faptul că ultimul în instanțe și-a schimbat declarațiile, denotă că

dînsul urmărește scopul eschivării inculpatului de răspundere penală.

Neîntemeiat a considerat instanța și argumentul avocatului, precum că prima

instanță deși a stabilit vinovăția inculpatului, nu a apreciat care este gradul de suferințe

cauzate părții vătămate spre a oferi o apreciere juridică corectă la calificarea acțiunilor lui

V.Bolocan drept tortură sau tratament inuman sau degradant, deoarece, reieșind din latura

subiectivă a infracțiunii de tortură, cît și măsurile ilegale aplicate de inculpat față de partea

vătămată, acestuia din urmă i-au fost cauzate dureri și suferințe puternice, ce constituie acte

de tortură, fiind dus în pădure, bătut cu o creangă de copac, lipsit de a se apăra sau solicita

ajutor.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel, ținînd cont de dispozițiile art.61,

75, 76, 77 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana

celui vinovat, care se caracterizează pozitiv, anterior nu a fost atras la răspundere penală, are

un copil minor la întreținere, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia, a ajuns la

concluzia că scopul pedepsei penale va fi atins fără ca inculpatul să fie izolat de societate, cu

numirea pedepsei închisorii, cu suspendarea executării ei pe termen de probă, oferindu-i

posibilitatea să-și dovedească corectarea prin comportament exemplar și muncă cinstită,

pedeapsă pe care o consideră echitabilă faptei infracționale săvîrșite, fiind în corespundere cu

împrejurările cauzei.

inculpatul și avocatul S.Cernomoreț în numele acestuia, care solicită:

- procurorul, invocînd temeiul prevăzut la art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură

penală, casarea parțială a acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie excluse în

privința inculpatului prevederile art.90 Cod penal, invocînd că instanța de apel incorect a

individualizat pedeapsa aplicată acestuia, contrar cerințelor art.61,75 Cod penal, fără a ține

cont că infracțiunea săvîrșită de inculpat este una gravă, comisă în exercițiul funcției de a

proteja cetățenii de fapte ilegale, dar nu de a săvîrși astfel de fapte, deci cu un impact social

sporit, de faptul că pe tot parcursul examinării cauzei inculpatul nu și-a recunoscut vina și nu

a recuperat benevol prejudiciul cauzat părții vătămate, că infracțiunea comisă atentează la

viața, sănătatea și inviolabilitatea persoanei, astfel că nu a fost îndeplinită consecutivitatea și

ordinea de individualizare a pedepsei, iar prin faptul excluderii prevederilor art.90 Cod penal,

nu se va crea o situație mai gravă, deoarece dispozițiile art.410 alin.(1) Cod de procedură

penală, la cazul dat nu sînt aplicabile, dat fiind că prin această soluție nu se va înrăutăți

situația inculpatului;

- inculpatul, invocînd temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct.4), 6), 8), 12) Cod

de procedură penală, casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare, repetat făcînd

trimitere la aceleași motive ca în apel și recursul ordinar declarat anterior, descrise la pct.3, 6

al prezentei decizii;

6

- avocatul în numele inculpatului, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1)

pct.6), 12) Cod de procedură penală, casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare, pe

motiv că instanța nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel, și anume

prin ce se probează faptul că părții vătămate i-ar fi fost cauzate suferințe fizice și psihice

puternice, de rînd ce la actele cauzei nu există vreun raport de expertiză medico-legală ce ar

fi demonstrat mecanismul producerii unor astfel de vătămări;

- instanța nu a apreciat nici într-un mod declarațiile părții vătămate V.Bolocan date în

prima instanță și în instanța de apel;

- nu s-a expus instanța asupra faptului că există divergențe între declarațiile

martorilor A.Crețu, M.Tănăsescu și incorect a pus la baza soluției de condamnare declarațiile

lor date la urmărire penală, precum și a martorilor B.Rotari și T.Secară, care vin în apărarea

inculpatului;

- instanța nu s-a expus asupra argumentului că partea vătămată a fost lovită de către

colegul inculpatului, dar nu de inculpat, fapt ce rezultă din declarațiile părții vătămate care a

afirmat că inculpatul doar i-a tras două palme peste față, dar colegul acestuia cu care s-au

deplasat spre pădure, a rupt o creangă de copac cu care i-a aplicat lovituri peste corp;

- instanțele nu s-au expus asupra scopului infracțiunii de tortură, care a fost acesta,

deoarece la data comiterii pretinsei infracțiuni, pe materialele cauzei contravenționale a avut

loc împăcarea părților, care a fost semnată de V.Bunduc și T.Secară, astfel că nu a mai fost

necesară obținerea de informații;

- incorect instanța în hotărîre a indicat scopul intimidării sau presiuni bazate pe

discriminare, de rînd ce partea vătămată nu a indicat careva modalitate de discriminare, astfel

că instanța și-a depășit atribuțiile, stabilind scopuri care nu au fost incluse în actul de

învinuire, dar care nici nu rezultă din probele materiale ale cauzei;

- în cazul dat faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, deoarece

inculpatului i s-a incriminat fapta de tortură, săvîrșită cu folosirea unor instrumente speciale

de tortură sau a altor obiecte adaptate în acest scop, însă acestea nu au fost prezentate ca

probă, faptul dat nu rezultă nici din procesele-verbale de cercetare la fața locului, de

verificare a declarațiilor părții vătămate la fața locului, de cercetare a documentelor din

26.09.2011 și de consemnare a plîngerii verbale și nici din declarațiile martorilor.

invocate, Colegiul penal consideră că recursurile urmează a fi respinse ca inadmisibile din

următoarele considerente.

Cu referire la recursul procurorului.

Potrivit textului recursului, procurorul a invocat ca temei de casare a deciziei

instanței de apel art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea

instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Colegiul constată că temeiul la care se referă procurorul, nu este aplicabil din punct

de vedere al prezenței erori de drept care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în

sensul casării deciziei instanței de apel.

După cum rezultă din textul recursului, procurorul consideră că instanța de apel fără

a-și motiva soluția, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea

aplicată lui V.Bolocan pe termen de probă, prin ce a ignorant principiul individualizării

pedepsei penale.

La acest capitol, Colegiul atestă că, conform art.75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea Specială a prezentului Cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții Generale a

acestuia. Totodată, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată are

obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana

7

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Sancțiunea art.3091 alin.(3) lit.e) Cod penal, în baza căruia V.Bolocan a fost

condamnat, prevedea pedeapsa închisorii de la 5 la 10 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termne de la 2 la 5 ani.

Conform prevederilor art.90 alin.(1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție, instanța de

judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd numaidecît în

hotărîre motivele condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și termenul

de probă, în limitele de la 1 la 5 ani.

Potrivit actelor cauzei, instanța de apel în baza art.3091 alin.(3) lit.e) Cod penal i-a

stabilit lui V.Bolocan pedeapsa închisorii pe un termen de 5 ani, cu privarea de dreptul de

ocupa anumite funcții de răspundere în organele Ministerului Afacerilor Interne pe un

termne de 3 ani. În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii pe un termen de probă de 3 ani.

Consultînd textul deciziei instanței de apel, Colegiul reține că la stabilirea pedepsei,

instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de toate circumstanțele atenuante și lipsa celor agravante, de persoana

inculpatului, care se caracterizează pozitiv, anterior nu a fost condamnat, are la întreținere un

copil minor, și, reieșind din scopul pedepsei penale, a considerat posibilă corijarea și

reeducarea lui V.Bolocan fără izolare de societate, dispunînd suspendarea condiționată a

executării pedepsei stabilite acestuia.

Prin urmare, instanța de apel la stabilirea pedepsei inculpatului a respectat

prevederile legii, iar în atare situație, careva interdicții de suspendare condiționată a

executării pedepsei de 5 ani stabilite inculpatului legea nu prevede, deoarece suspendarea

executării condiționate a pedepsei, conform art.90 Cod penal alin.(4) Cod penal, poate avea

loc și în cazul săvîrșirii unei infracțiuni de categorie gravă.

Astfel, Colegiul penal conchide că pedeapsa fixată de instanța de apel este în

corespundere cu prevederile art.7, 61, 75 Cod penal, fiind în limitele prevăzute de sancțiunea

normei penale de care a fost recunoscut vinovat inculpatul, iar aplicarea art.90 Cod penal în

privința lui V.Bolocan s-a efectuat în limitele legii, considerînd că stabilirea pedepsei

condiționate acestuia va atinge scopul pedepsei penale de corectare și reeducare, nefiind

absolut necesară izolarea lui de societate, astfel fiind respectate principiile generale de

individualizare a pedepsei.

Totodată, Colegiul penal constată că temeiul invocat de recurrent, precum că

inculpatul nu a recunoscut vina fapt ce demonstrează că nu a conștientizat caracterul

prejudiciabil al faptei comise, nu poate fi considerat ca o circumstanță agravantă, deoarece,

potrivit art.66 Cod de procedură penală, recunoașterea vinovăției este un drept al vinovatului

dar nu o obligație.

La fel, lipsit de temei este și afirmația procurorului din recurs, precum că instanța la

stabilirea pedepsei nu a ținut seama că inculpatul nu a recuperat benevol prejudiciul cauzat

prin infracțiune părții vătămate, deoarece acesta din urmă în cadrul procesului penal acțiune

civilă nu a înaintat.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea de

drept la care se face referire și, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate.

Cu referire la recursurile declarate de inculpat și avocat.

8

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru repararea erorilor de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazurile stipulate în acest articol.

Recurenții în recursurile declarate invocă ca temeiuri de casare a deciziei instanței de

apel prevederile art.427 alin.(1) pct.4), 6), 8), 12) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul în care cauza a fost judecată în primă instanță sau în

apel fără participarea procurorului, inculpatului, precum și a apărătorului, interpretului și

trăducătorului, cînd participarea lor era obligatorie potrivit legii; hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; nu au fost întrunite elementele infracțiunii și

faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recursuri, Colegiul penal

constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor declarate,

lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrilor judecătorești.

După cum rezultă din conținutul recursurilor, autorii acestora nu sînt de acord cu

condamnarea în baza 3091 alin.(3) lit.e) Cod penal, considerînd că lipsesc probe certe ce ar

confirma vinovăția lui V.Bolocan în săvîrșirea faptei imputate.

La acest capitol, Colegiul constată că prima instanță, conform prevederilor art.314

Cod de procedură penală, judecînd cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele

prezentate de părți, a audiat inculpatul, partea vătămată, martorii și actele cauzei, pe care le-a

apreciat în mod obiectiv, ce au format convingerea instanței că vinovăția inculpatului în

săvîrșirea infracțiunii imputate pe deplin a fost dovedită, însă a ajuns la concluzia că acțiunile

acestuia urmează a fi reîncadrate din prevederile art.3091 alin.(3) lit.e) în cele ale art.1661

alin.(4) Cod penal.

Instanța de apel, respectînd prevederile art.414 Cod de procedură penală, a supus

unei verificări minuțioase toate probele administrate și a conchis asupra temeiniciei soluției

pronunțate de prima instanță, expusă mai sus, considerînd că argumentele părții apărării nu și-

au găsit confirmare în ședința de judecată, dar totodată a constatat că instanța fără a ține seama

de prevederile art.8, 10 Cod penal incorect a reîncadrat acțiunile inculpatului în baza art.1661

alin.(4) Cod penal, pe cînd acesta urma corect a fi considerat vinovat de comiterea

infracțiunii de care a fost pus sub învinuire.

Astfel, din conținutul deciziei rezultă că această concluzie s-a tras avînd în vedere

depozițiile inculpatului, a părții vătămate V.Bunduc, a martorului M.Rotari, și actele cauzei -

procesele-verbale a documentelor din 26.09.2011 ca rezultat la ce a fost examinat materialul

de control contravențional nr.3054 din 15.09.2010 acumulat la cererea cet.T.Secară, cu

privire la sustragerea păsărilor din gospodăria personală, de consemnare a plîngerii verbale

din 01.11.2011 a cet.V.Bunduc, prin care a solicitat atragerea la răspundere a cet.V.Bolocan

pe faptul maltratării sale, de verificare a declarațiilor părții vătămate la locul infracțiunii, de

cercetare la fața locului din 24.11.2011.

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii imputate lui V.Bolocan, inclusiv vinovăția acestuia, după cum rezultă din sentința

primei instanțe și decizia instanței de apel, care s-au pronunțat asupra circumstanțelor de fapt

și și-au motivat concluzia prin cumulul de probe pertinente, concludente și utile, administrate

pe parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod

de procedură penală, în mod obiectiv.

Colegiul penal atestă că, conform art.27 și art.414 alin.(2) Cod de procedură penală,

aprecierea probelor și circumstanțelor de fapt ale cauzei ține de competența instanțelor de

fond și de apel.

9

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și s-o

caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, însă va ține seama de starea de

fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească devenită definitivă.

Astfel, instanța constată că decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și

temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea acestuia, precum și motivele adoptării

soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Afirmațiile recurenților, precum că instanțele de judecată incorect au apreciat probele

cauzei, și anume declarațiile părții vătămate V.Bolocan, a martorilor B.Rotari și T.Secară,

care dimpotrivă demonstrează nevinovăția inculpatului, nu pot fi reținute ca temei de

admitere a recursurilor, deoarece, ca probe, acestea sînt adunate cu respectarea procedurii

penale, verificate și apreciate de instanțe conform propriei convingeri, formate în urma

examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege.

Cu atît mai mult că, critica referitor la procedura de apreciere a probelor ține de

starea de fapt a cauzei și care deja a fost efectuată de două instanțe de judecată.

La fel, neîntemeiată este afirmația inculpatului, precum că dînsul urma a fi achitat, pe

motiv că norma penală de care a fost recunoscut vinovat a fost abrogată, deoarece potrivit

modificărilor operate prin Legea nr.252 din 08.11.2012, în vigoare din 21.12.2012, într-

adevăr a fost abrogat art.3091 Cod penal, care prevedea pedeapsa închisorii de la 5 la 10 ani,

cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un

termen de la 2 la 5 ani, însă legislatorul abrogînd norma dată, nu a exclus fapta infracțională -

tortura, adică orice faptă intenționată prin care se provoacă unei persoane o durere sau

suferințe fizice sau psihice puternice cu scopul de a obține de la această persoană sau de la o

persoană terță informații sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o

terță persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de a exercita

presiune asupra ei sau asupra unei terțe persoane, sau din orice alt motiv, bazat pe o formă de

discriminare, oricare ar fi ea, atunci cînd o asemenea durere sau suferință este provocată de

către o persoană publică sau de către o persoană care, de facto, exercită atribuțiile unei

autorități publice, sau de către orice altă persoană care acționează cu titlu oficial sau cu

consimțămîntul expres sau tacit al unei asemenea persoane, săvîrsită prin folosirea armei,

instrumentelor speciale sau a altor obiecte adaptate acestui scop, ci a introdus-o într-o normă

specială prevăzută de art.1661 alin.(4) Cod penal, care prevede pedeapsa închisorii de la 8 la

15 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate

pe un termen de la 10 la 15 ani.

Neîntemeiat Colegiul consideră și argumentele recurenților, precum că pentru a

constata gradul de gravitate și caracterul vătămărilor integrității corporale, a suferințelor

fizice și psihice cauzate părții vătămate, urma a fi dispusă efectuarea expertizei medico-

legale, deoarece integritatea fizică și psihică este lezată ca urmare a producerii durerii sau

suferinței, fizice ori psihice, și aceasta nu trebuie confundată cu integritatea corporală, prin

care se produc leziuni corporale, și care sînt apreciate potrivit raportului de expertiză medico-

legală a gravității vătămării corporale, conform Regulamentului Ministerului Sănătății al

R.Moldova. La caz, nu era necesară dispunerea unei expertize medico-legale, deoarece

inculpatului i-a fost incriminat faptul că dînsul a provocat părții vătămate în mod intenționat

doar dureri și suferințe puternice fizice și psihice, cu scopul de a obține de la ultimul

informații sau mărturisiri, precum și de a-l pedepsi pentru un act presupus de care-l bănuia,

cu o creangă de copac. Referitor la gradul de suferințe fizice și psihice cauzate părții

vătămate s-a expus detaliat instanța de apel în decizie.

Totodată, la acest capitol, se atestă că, potrivit jurisprudenței Curții Europene, la

calificarea torturii ca un tratament inuman, care provoacă suferințe puternice victimei, se i-a

în considerație intensitatea durerii cauzate care se determină în funcție de durata

tratamentului, consecințele fizice și psihice survenite, modul și metoda de realizare a faptei.

10

Astfel, fiind o noțiune de apreciere, este de competența organelor de urmărire penală și a

instanțelor judecătorești de a aprecia, în raport cu toate împrejurările reținute în cauză, dacă

durerea sau suferințele provocate au fost sau nu puternice.

Prin urmare, instanțele de fond constatînd că inculpatul i-a aplicat lovituri părții

vătămate în ograda gospodăriei sale, după care a fost dus la primărie și ulterior îmbarcat în

automobil și dus în pădure, unde a fost bătut mai mult timp cu o creangă de copac și lipsit de

posibilitatea de a se apăra sau solicita ajutor, corect au apreciat că părții vătămate i-au fost

cauzate dureri și suferințe puternice, ce constituie acte de tortură.

Lipsită de temei este și afirmația părții apărării, precum că instanța nu a luat în

considerație faptul că la data comiterii pretinsei infracțiuni, pe materialele cauzei

contravenționale a avut loc împăcarea părților, care a fost semnată de V.Bunduc și T.Secară,

astfel că nu a mai fost necesară aplicarea torturii pentru obținerea informației sau mărturisirii,

deoarece acestea contravin actelor cauzei. Astfel, potrivit materialelor cauzei, partea

vătămată T.Secară pe cazul contravențional a depus cerere de încetare a procesului

contravențional la 22.09.2010, din motiv că s-a împăcat cu V.Bunduc, care a recunoscut

faptul sustragerii păsărilor din gospodăria sa. Inculpatului însă i-au fost incriminate acțiunile

întreprinse de el la 15.09.2010, cînd T.Secară a solicitat ca organele de resort să i-a măsuri cu

persoanele ce i-au sustras păsările din gospodăria sa, prin urmare pînă la data cînd părțile s-

au împăcat, inculpatul, investigînd materialul contravențional, intenționat i-a provocat lui

V.Bunduc suferințe puternice fizice și pishice, cu scopul de a obține de la acesta informații și

mărturisiri, de a-l pedepsi pentru actul de care îl bănuia că l-a comis, adică a delictului

contravențional.

Declarativă este și afirmația avocatului, precum că colegul de serviciu al inculpatului

i-a aplicat loviturile cu creanga de copac lui V.Bunduc, deoarece faptul dat contravine actelor

cauzei, dat fiind că, la baza pornirii urmării penale pe faptul acțiunilor lui V.Bolocan, a stat

atît plîngerea unui grup de locuitori a s.Badul-Leca, r-nul Telenești, cît și cererea părții

vătămate, care au solicitat atragerea la răspundere penală anume a colaboratorului de poliție

V.Bolocan, pentru faptul că acesta, la 15.09.2010, l-a dus pe V.Bunduc în pădure, unde i-a

aplicat lovituri, iar din declarațiile inițiale ale părții vătămate, rezultă că anume inculpatul i-a

aplicat lovituri cu creanga de copac, în scopul de a recunoaște vina de săvîrșirea furtului de

păsări din gospodăria cet.T.Secară.

Mai mult, Colegiul reține că autorul recursului nu aduce careva argumente care ar

combate concluzia instanțelor de judecată, dimpotrivă argumentele invocate de avocat în

cererea de recurs ordinar repetă argumentele expuse anterior în apel, asupra cărora instanța

de apel s-a pronunțat argumentat și motivat în decizie.

Prin urmare, motivele invocate de recurenți ce țin de starea de fapt, de afirmațiile,

precum că incorect au fost apreciate declarațiile părții vătămate V.Bunduc și a martorilor

B.Rotari, N.Tănăsescu și T.Secară, Colegiul penal le respinge ca fiind inadmisibile.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu echivalează cu achitarea lui, de vreme ce în

cursul judecării cauzei au fost administrate suficiente probe care confirmă cu certitudine

vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii imputate.

Din acest punct de vedere se consideră neîntemeiată și trimiterea făcută de avocat la

art.427 alin.(1) pct.12) Cod de procedură penală, neexistînd o careva eroare de drept,

deoarece instanța de judecată nu a făcut o altă încadrare juridică a faptei comise de către

V.Bolocan decît cea în baza căreia acesta a fost pus sub învinuire, iar trimiterea făcută la

pct.4) Cod de procedură penală, nu și-a găsit agrumentare, deoarece în instanța de apel

judecarea cauzei a avut loc cu participarea procurorului, inculpatului, apărătorului.

Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept

care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se

încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

11

În acest context, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea

recursurilor ordinare și, potrivit legii, se dispune respingerea recursurilor ca inadmisibile, cu

menținerea hotărîrii atacate.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Natalia Bobu, avocatul Cernomoreț Sergiu în

numele inculpatului Bolocan Viorel și inculpat, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 30 iulie 2014, în cauza penală în privința acestuia, cu menținerea hotărîrii

atacate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 24 februarie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Liliana Catan

Nadejda Toma

Ion Guzun

12