1ra-1060/2015 — art. 264 alin. 4 CP

1ra-1060/2015 — art. 264 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-1060/2015

C U R T E A S U P R E M Ă DE J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

01 decembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Petru Ursache,

Judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Ghenadie Nicolaev,

Nadejda Toma,

a judecat, în ședință publică, recursul ordinar, declarat de avocatul Russ

Sergiu în numele inculpatului Tihon Dorin, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 aprilie 2015, în cauza penală

în privința lui

Tihon Dorin Simion, născut la 11.06.1991,

originar și domiciliat în or. Orhei, str.

Nistreană, 24/2.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 25.11.2013 - 17.12.2014;

instanța de apel: 21.01.2015 - 15.04.2015;

instanța de recurs: 16.07.2015 - 01.12.2015.

Procedura de citare a fost legal executată.

În ședința instanței de recurs s-au prezentat:

Avocatul Russ Sergiu, care a susținut recursul în sensul declarat, și a

solicitat casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15

aprilie 2015, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, cu

obligarea ultimei de a dispune efectuarea unei expertize tehnice repetat.

Inculpatul, Tihon Dorin, care a solicitat admiterea recursului în sensul

declarat.

Procurorul, Sergiu Crijanovschi, care a solicitat respingerea recursului

declarat de avocat în numele inculpatului, ca inadmisibil, solicitînd menținerea

deciziei contestate, fără modificări.

Partea vătămată, Macari Andrei, care a solicitat respingerea recursului

declarat și menținerea deciziei contestate.

Părțile vătămate, Macari Larisa și Cociorva Ion fiind citați legal pe adresele

nominalizate în actele cauzei, în ședința instanței de recurs nu s-au prezentat.

Cu referire la recursul ordinar declarat, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani.

1

Conform art. 90 alin. (1) Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 4 ani

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată,

încasîndu-se de la Tihon D. în beneficiul lui Macari L. cu titlu de prejudiciu

material a sumei de 34 lei, cheltuieli pentru acordarea asistenței juridice 500 lei și

cu titlu de prejudiciu moral a sumei de 50 000 lei.

jurul orei 0320, Tihon D., fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, cu

concentrația de alcool în sînge de 1,63 g/l, aflîndu-se la volanul automobilului de

marca „RENAULT MEGANE”, cu n/î OR BN 230, pe traseul M2 Chișinău-

Soroca, în direcția mun. Chișinău, pe str. 31 August 1989, din orașul Orhei, cu

viteză sporită de aproximativ 90 km/h, la km 43+33 m. al traseului, încălcînd

cerințele pct. 14 lit. a), 42 alin. (1), 45 alin (1) lit. a), b), d) și 47 alin. (1) lit. a) al

Regulamentului Circulației Rutiere (RCR), s-a deplasat pe banda carosabilului

destinată direcției în sens opus și a comis coliziune cu microbuzul de marca

„MERCEDES BENZ 208 D”, cu n/î TL AJ 148, condus de cet. Ioxa M., care se

deplasa regulamentar în direcția or. Soroca.

În rezultatul accidentului rutier, pasagerului automobilului Cociorvă I., și

pasagerului microbuzului, Macari L., le-au fost cauzate vătămări corporale grave

periculoase pentru viață.

inculpatului, prin care a solicitat casarea acesteia, pronunțarea unei noi hotărîri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul Tihon D. să

fie achitat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal,

deoarece accidentul rutier nu a fost comis de el.

În motivarea recursului declarat, apelantul a indicat că:

- constatările instanței de fond privind circumstanțele accidentului rutier

din speță contravin elementelor de fapt probatorii administrate în proces penal;

- la materialele cauzei nu există nici o probă ce ar demonstra că locul

tamponării automobilelor ar fi pe banda carosabilului pe care se deplasa

microbuzul;

- locul tamponării autoturismelor implicate în accident, este fixat nu pe

banda pe care se deplasa microbuzul, ci pe banda pe care se deplasa

automobilul, la o distanță de 1,5 m., în interiorul benzii de la mijlocul

carosabilului;

- din pozele executate în cadrul cercetării la fața locului, se observă că

mijloace de transport accidentate sunt amplasate pe banda carosabilului pe care

se deplasa automobilul;

- în cadrul cercetării judecătorești absolut nici o parte nu a atras atenția

instanței asupra datelor obiective administrate prin intermediul cercetării la fața

locului, probe care în cel mai direct mod îl dezvinovățesc pe inculpat în

comiterea accidentului, prin ieșirea pe contrasens;

2

- prima instanță eronat a ajuns la constatările circumstanțelor accidentului

rutier, deoarece acestea contravin materialelor dosarului;

- prima instanță a ignorat faptul că urmărirea penală a fost efectuată

superficial și unilateral, fiind accentuată practic doar asupra stării de ebrietate a

inculpatului, astfel, nefiind verificată versiunea conform căreia șoferul

microbuzului a comis accidentul rutier;

- instanța de fond a ignorat faptul că, șoferul microbuzului Ioxa M. a

achitat compensații bănești părții vătămate, în ședința de judecată din 22.10.2014.

a fost respins apelul declarat, ca fiind nefondat și menținută hotărîrea atacată.

cercetate în ședința de judecată prin prisma art. 101 Cod procedură penală, în

virtutea cărora, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu

din punct de vedere al coroborării lor corect a stabilit vinovăția inculpatului

Tihon D. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, la

baza sentinței de condamnare fiind puse: declarațiile părților vătămate: Cociorvă I. și

Macari A.; declarațiile martorului: Ioxa M. și Busuioc M.

Concomitent, vinovăția inculpatului, în comiterea infracțiunii incriminate,

a fost dovedită și prin materialele cauzei și anume: - procesul-verbal de cercetare la

fața locului a accidentului rutier din 04.08.2013; - schița accidentului de circulație cu

foto-tabel; - procesul-verbal al examinării medicale de constatare a faptului de consumare

a alcoolului și stării de ebrietate și naturii ei nr. 376, din 04.08.2013; - raportul de

expertiză medico-legală nr. 206/D, din 16.08.2013 și nr. 205/D, din 16.08.2013; -

raportul de expertiză biologică nr. 987, din 13.09.2013; - raportul de expertiză auto-

tehnică nr. 1636, din 24.09.2013.

Referitor la argumentele apărării precum că, din procesul-verbal de

cercetare la fața locului, a schemei accidentului rutier și a fotografiilor efectuate,

nu ar rezulta că anume Tihon D. a ieșit pe contrasens, instanța de apel a

menționat că, prin procesul-verbal de cercetare la fața locului din 04.08.2015, s-a

constatat locul accidentului rutier pe traseul M2, Chișinău-Soroca, km 43+32,9

m., iar potrivit concluziei din raportul de expertiză nr. 1636, din 24.09.2013, s-a

menționat că, stabilirea poziției exactă a mijloacelor de transport pînă la momentul

coliziunii nu este posibilă, deoarece pînă la momentul coliziunii, automobilele s-au aflat

în stare de mișcare și nu au avut o careva poziție fixă. De asemenea, locul

accidentului rutier nu au fost fixate urmele necesare pentru soluționarea acestei

întrebări, adică nu au fost fixate urmele de deplasare ale vehiculelor lăsate pînă

la momentul coliziunii. În momentul coliziunii, partea stîngă din față a

automobilului a intrat în contact cu partea stîngă din față a microbuzului. Axele

longitudinale ale acestor vehicule în momentul de coliziune, s-au aflat

aproximativ paralel una față de alta. Poziția reciprocă a vehiculelor, în momentul

de coliziune, este prezentată în schema, care este anexată la raportul de

3

expertiză. Determinarea poziției vehiculelor menționate în momentul coliziunii în

raport cu elementele părții carosabile, nu a fost posibilă, din cauza lipsei la fața locului a

urmelor necesare pentru soluționarea acestei întrebări.

La fel, instanța de apel a apreciat critic argumentele apărării precum că,

,,prima instanță stabilind vinovăția inculpatului în comiterea accidentului rutier a reieșit

doar din prezumția șablon practicată, eronat, conform căreia șoferul care se află în stare

de ebrietate automat și este cel vinovat în comiterea accidentului (<)”, deoarece,

acestea nu au suport probatoriu pertinent și concludent, iar prin raportul de

expertiză nr. 1636, din 24.09.2013, cu referire la întrebarea adresată expertului, și

anume, care este locul nemijlocit pe carosabil, unde s-a produs tamponarea

unităților de transport reieșind din urmele depistate la locul accidentului,

mecanismului și modului tamponării, s-a concluzionat că, stabilirea exactă a locului

de coliziune al vehiculelor în baza materialelor prezentate nu este posibilă deoarece la

locul accidentului rutier nu au fost fixate urmele (semne traseologice) necesare pentru

soluționarea acestei întrebări.

Russ S. în numele inculpatului, care, invocînd temeiul prevăzut la art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceiași instanță, cu obligarea ultimei de a dispune

efectuarea unei expertize tehnice auto repetat.

În motivarea recursului, autorul invocă argumente similare cu cele indicate

în apelul declarat în numele inculpatului, suplimentar menționînd că:

- decizia instanței de apel o consideră ca fiind una neîntemeiată;

- instanța de apel nu s-a expus în privința veridicității, concludenții și

pertinenței probelor invocate în cererea de apel;

- instanțele inferioare neîntemeiat și ilegal au ignorat să dea o apreciere

cuvenită datelor administrate la fața locului și să stabilească circumstanța

esențială a cauzei (locul tamponării mijloacelor de transport);

- instanța de apel a ignorat argumentul apărării, precum că expertul la faza

urmăririi penale s-a eschivat de a răspunde la întrebările formulate, iar o

contraexpertiza din greșeală nu a fost solicitată de partea apărării, la examinarea

cauzei în prima instanță;

- instanța de apel respingînd cererea de numire a expertizei repetate, a

încălcat dreptul inculpatului la apărare, la un proces echitabil și contradictoriu, astfel,

încălcîndu-se dreptul fundamental al inculpatului de a-și dovedi nevinovăția;

6.1. Acuzatorul de stat a depus referință privitor la opinia sa asupra

recursului declarat de către avocat, menționînd că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil, deoarece criticele recurentului nu au fost argumentate conform

exigenților stipulate de art. 427 din Codul de procedură penală, iar chestiunea de

apreciere a probelor nu este temei de drept pentru declararea recursului ordinar.

Totodată, din materialele cauzei rezultă că acțiunile efectuate de organul

de urmărire penală au fost legale în cadrul dosarului penal, și nu au fost admise

4

încălcarea anumitor prevederi ale legii procesual penale ce ar fi condiționat

comiterea unor erori grave de drept.

lărgit ajunge la concluzia că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil, cu

menținerea hotărîrii atacate din următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecînd recursul

instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii

atacate.

Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Din textul recursului declarat de avocat, se constată că recurentul invocă

drept temei pentru recurs pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care

stipulează că, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În continuare, Colegiul penal lărgit reține că recurentul critică chestiunea

de apreciere a probelor, în particular obiectînd asupra schemei locului

accidentului rutier, în același timp specificînd că instanțele inferioare au apreciat

eronat raportul de expertiză tehnică anexat la materialele cauzei.

Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul penal lărgit,

verificînd suplimentar materialele dosarului, specifică că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptînd o soluție

corectă de menținere a sentinței de condamnare a lui Tihon D. în baza art. 264

alin. (4) Cod penal, care este argumentată și corespunzătoare cumulului de probe

administrate și nemijlocit verificate în ședințele de judecată în condițiile art. 100

alin. (4) Cod de procedură penală și, totodată, care au fost just apreciate prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, în baza cărora s-a

stabilit cu certitudine că inculpatul a săvîrșit infracțiunea nominalizată în

circumstanțele descrise în actul de sesizare a instanței.

În desfășurarea acestei idei, instanța de recurs specifică că, așa cum rezultă

din textul deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu

prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, cuprinzînd

temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la respingerea apelului declarat.

Mai mult, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art.

414 alin. (1), (5) Cod de procedură penală, ajungînd la concluzia corectă că

sentința atacată urmează a fi menținută fără modificări, din considerentele

expuse pe larg în pct. 5 al prezentei decizii.

Cu privire la criticele subsidiare ale recurentului precum că instanța de

fond și apel au dispus condamnarea arbitrară a inculpatului în baza art. 264 alin.

(4) Cod penal, bazîndu-se pe faptul că inculpatul la momentul comiterii

5

accidentului era în stare de ebrietate alcoolică, fără a se expune argumentat

asupra probelor (schema locului accidentului), Colegiul penal lărgit le apreciază

drept nefondate întrucît potrivit textului deciziei recurate, se constată că instanța

de apel verificînd suplimentar probele respective le-a descris în textul hotărîrii

judecătorești și le-a apreciat după propria convingere, mai mult că ele

coroborează cu alte materiale ale cauzei, care demonstrează indubitabil vinovăția

lui Tihon D. de cele incriminate, astfel, vinovăția inculpatului a fost statuată de

instanța de fond și cea de apel reieșind din următoarele probe puse la baza

condamnării acestuia: - declarațiile părții vătămate Cociorvă I. (f.d 51, vol. II); -

declarațiile reprezentantului părții vătămate, Macari A. (f.d. 52, vol. II); - declarațiile

martorilor: Ioxa M. (f.d. 53, vol. II), Busuioc M. (f.d. 55, vol. II); - declarațiile expertului

Țurcan V. (f.d. 56, vol. II); - procesul-verbal de cercetare la locul accidentului rutier din

04.08.2013 și schița accidentului de circulație cu foto-tabel (f.d. 6-12, vol. I); - procesul-

verbal al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului și stării

de ebrietate și naturii ei nr. 376, din 04.08.2013, de la inculpatul Tihon D. (f.d. 73-74,

vol. I); - rezultatele examinării probelor de sînge, colectate de la cetățeanul Tihon D.

expuse în raportul nr. 01-12/1168, din 15.08.2013, eliberat de DRN (f.d. 69, vol. I); -

raportul de expertiză auto-tehnică nr. 1636, din 24.09.2013 (f.d. 98-104, vol. I); -

raportul de expertiză medico-legală nr. 206/D, din 16.08.2013 (f.d. 87-88, vol. II); -

raportul de expertiză medico-legală nr. 205/D, din 16.08.2013 (f.d. 93-94, vol. I); -

raportul de expertiză biologică nr. 987, din 13.09.2013 (f.d. 89-92, vol. I).

Instanța de recurs reiterează că instanța de apel corect a dispus respingerea

apelului declarat, apreciind argumentele expuse în textul cererii, ca fiind

nefondate, din motiv că probele nominalizate mai sus, cert dovedesc faptul că

inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (4) Cod penal în

circumstanțele descrise în rechizitoriu.

Colegiul lărgit respinge ca nefondat critica apărării potrivit căreia se

invocă încălcarea dreptului la apărare a inculpatului, deoarece a fost respins

neîntemeiat demersul prin care s-a solicitat efectuarea unei expertize auto

tehnice repetate, pe motiv că nu s-a dat răspuns la unele chestiuni în expertiza

tehnică nr. 1636, din 24.09.2013, anexată la materialele cauzei.

La acest capitol, Colegiul lărgit constată că avocatul Russ S. a înaintat un

asemenea demers (f.d. 101-102, vol. II), care prin încheierea Curții de Apel

Chișinău din 15.04.2015, a fost respins ca neîntemeiat (f.d. 104-107, vol. II).

Instanța de apel a indicat, că avocatul Russ S. nu a invocat careva temeiuri

prevăzute de art. 148 alin. (2) Cod procedură penală, or, au fost invocate întrebări

la care expertul a formulat răspunsuri, explicînd cauzele obiective care au dus la

imposibilitatea formulării unor răspunsuri complete. Prin urmare, nu a fost

atestată nici o necesitate obiectivă de a dispune efectuarea repetată a acestei

expertize.

6

Așadar, instanța de recurs statuează că critica privind încălcarea dreptului

la apărare prin respingerea neîntemeiată a demersului vizat este lipsită de orice

suport probant.

Colegiul penal lărgit respinge versiunea apărării precum că, din procesul-

verbal de cercetare la fața locului, a schemei accidentului rutier și a fotografiilor efectuate,

nu ar rezulta că anume Tihon D. a ieșit pe contrasens, deoarece aceasta contravine

materialelor cauzei și anume prin: - declarațiile părții vătămate Cociorvă I., date în

cadrul urmăririi penale, potrivit cărora, ,,(<) Tihon Dorin se deplasa foarte

repede. Avea viteza foarte mare, în jur de 180 km/h. Toți din mașină îi făceam

observații să micșoreze viteza, dar el nu reacționa (f.d. 51, vol. II)”; - declarațiile

martorului Busuioc M. date în cadrul urmăririi penale, potrivit cărora, ,,(<) În

apropiere de sfîrșitul podului de ocolire a or. Orhei, cartierul ,,Nistrean”, Tihon

Dorin a ieșit la depășirea unui automobil, după care am observat numai niște

lumini ale unui automobil care s-a tamponat frontal cu automobilul în care eu

mă aflam. (<)” (f.d. 68, vol. I); - declarațiile inculpatului Tihon D. din (procesul-

verbal de audiere a bănuitului), potrivit cărora: ,,(<), eu am ieșit la depășirea

unei mașini după care am revenit pe banda a doua, mă deplasam cu o viteză de

aproximativ 90 km/h, unde, la un moment dat eu m-am uitat la casetofon pentru

a schimba altă melodie, moment în care a avut loc tamponarea (<)” (f.d. 132, vol.

I)., respectiv, versiunea apărării nu se încadrează în circumstanțele accidentului

rutier, or, potrivit declarațiilor sus menționate și concluziei Raportului de

expertiză nr. 1636, din 24.09.2013, din care rezultă că: în momentul coliziunii, partea

stîngă din față a automobilului de model, ,,RENAULT MEGANE”, cu n/î OR BN 230, a

intrat în contact cu partea stîngă din față a automobilului de model „MERCEDES

BENZ 208 D”, cu n/î TL AJ 148. Axele longitudinale ale acestor vehicule în momentul

de coliziune, este prezentată în schema, care este anexată la raportul de expertiză.

Totodată, instanța specifică, că în schița accidentului de circulație (f.d. 8,

vol. I), se vede amplasarea în spațiu a automobilelor avariate după comiterea

accidentului rutier, stabilirea poziției exacte a acestora pînă la momentul coliziunii

nu a fost posibilă, deoarece automobilele s-au aflat în stare de mișcare și nu au avut

o poziție fixă.

Faptul că șoferul microbuzului (martorul) Ioxa M. din proprie intenție și de

bună voie a achitat compensații bănești părții vătămate Macari L., nu semnifică

că acesta în mod tacit și-a recunoscut vinovăția pentru producerea accidentului

rutier, deoarece: în primul rînd, nu are calitatea procesuală necesară, și-n al

doilea rînd, dacă ar fi avut calitatea respectivă, recunoașterea vinovăției urma să

fie exprimată în mod expres fie la urmărirea penală, fie la judecarea cauzei.

Așadar, instanța de recurs statuează că versiunile apărării nu coincid cu

starea de fapt și cea de drept reținută de instanțele inferioare și totodată

contravin materialelor cauzei.

La cele relatate supra, Colegiul lărgit concluzionează că temeiul prevăzut

la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, invocat de către recurent, nu

7

se atestă în speța dată, iar starea de fapt și cea de drept reținută de instanța de

apel, concordă cu circumstanțele cauzei și probele verificate în cuprinsul

deciziei contestate, din care motive, se impune soluția respingerii recursului

avocatului Russ S., ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul Russ Sergiu în

numele inculpatului Tihon Dorin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău, din 15 aprilie 2015, în cauza penală în privința lui Tihon Dorin

Simion, cu menținerea hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată în ședință publică, la 24 decembrie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Ghenadie Nicolaev

Nadejda Toma

8