1ra-246/2014 — art.309-1 alin.3 lit.a Cod penal

1ra-246/2014 — art.309-1 alin.3 lit.a Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-246/14

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

01 aprilie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev, Nicolae Gordilă,

Vladimir Timofti,

a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de inculpatul

Rusu Vitalie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

29 mai 2013 în cauza penală în privința lui

Rusu Vitalie Anatolie,

născut la 05 septembrie 1978, originar din r-nul

Rîșcani, s. Hiliuți, domiciliat în mun. Bălți, str. C.

Stamati 1, ap. 23.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

2014 (instanța de recurs ordinar).

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Avocatul Ghițu Alexandr și inculpatul Rusu Vitalie care au susținut

recursul ordinar, solicitînd casarea deciziei instanței de apel cu menținerea

sentinței instanței de fond.

Procurorul S. Crijanovschi care s-a pronunțat pentru respingerea

recursului ordinar declarat de inculpat, cu menținerea deciziei instanței de

apel.

Partea vătămată Pelțu Ruslan fiind citat legal pe adresa nominalizată

în actele cauzei, (la dosar fiind anexat avizul de recepție) în ședința

1

instanței de recurs nu s-a prezentat.

C O N S T A T Ă :

achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de

art. 3091 alin. (3) lit. a) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii.

art.3091 alin.(1) Cod penal, însă conform ordonanței privind modificarea

învinuirii în instanța de judecată în sensul agravării, din 10 mai 2012, Rusu

Vitalie a fost învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art.3091 alin.(3)

lit.a) Cod penal și anume că el deținînd funcția de șef de sector al Secției

Poliției nr. 7 CMP Bălți, avînd grad special – căpitan de poliție și persoană

cu funcție de răspundere, a încălcat grav cerințele art. 3 a Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale din 04 noiembrie 1950, art. 24 alin. (2) din Constituția

Republicii Moldova, art. 12-15 al Legii nr. 416-XII din 18 decembrie 1990

„Cu privire la poliție”, pct.16 lit. a), b) din Codul de etică și deontologie al

polițistului aprobat prin Hotărîrea Guvernului R. Moldova nr. 481 din

10.05.2006 și atibuțiile funcționale stipulate în fișa postului funcției

deținute, conform cărora, în activitatea sa poliția mizează pe respectarea

personalității cetățenilor, constituind un garant al apărării demnității,

drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime, depășirea de către

colaboratorii poliției a atribuțiilor lor în ceea ce privește aplicarea forței

atrage după sine răspunderea prevăzută de lege, iar fiecare colaborator al

poliției, pe întreg teritoriul R. Moldova, indiferent de funcția pe care o

deține, de locul în care se află în timpul sau în afara orelor de program, este

dator să procedeze în conformitate cu atribuțiile stabilite prin această lege,

cu scopul de a obține de la minorul Pelțu Ruslan informații și mărturisiri

cu privire la maltratarea cet. Gonța Galina, de a-l pedepsi pentru

contravenția, de comiterea căreia îl bănuia, de a-l intimida și de a face

presiune asupra acestuia bazată pe discriminare, i-a provocat, în mod

intenționat, dureri și suferințe puternice fizice și psihice minorului Pelțu

Ruslan, acțiuni de tortură, în următoarele circumstanțe:

2

La 04 aprilie 2011, aproximativ după orele mesei, prin intermediul

subordonaților săi, colaboratorii de poliție a CMP Bălți, Neagu Pavel și

Jumiga Radu, a organizat aducerea cet. Pelțu Ruslan, a.n.20.07.1993 în

sectorul de poliție nr.7 CPM Bălți în vederea chestionării lui pe marginea

cazului de maltratare a cet. Gonța G., care a avut loc la 01 aprilie 2011 pe

str. Carasiova 51, mun. Bălți. Fiind luat în biroul șefului de sector din

incinta sectorului de poliție nr.7 „Industrial” al CMP Bălți, amplasat în

mun. Bălți, str.Moscovei 9, Rusu Vitalie, dîndu-și seama că prin acțiunile

sale provoacă unei persoane dureri și suferințe puternice fizice și dorind

aceasta, cu scopul de a obține de la Pelțu Ruslan, informații, mărturisiri și

respectiv de a-l pedepsi pentru actul pe care nu l-a comis, bănuindu-l de

maltratarea lui Gonța C., i-a aplicat acestuia trei lovituri cu palma peste

față, provocîndu-i în mod intenționat dureri și suferințe puternice, fizice și

psihice.

solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Rusu

Vitalie să fie condamnat în baza art. 3091 alin.(3) lit.a) Cod penal, la 5 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate pe un termen de 5 ani.

În argumentarea apelului, procurorul a invocat că prima instanță

neîntemeiat l-a achitat pe inculpatul Rusu Vitalie de sub învinuirea adusă

în baza art. 3091 alin.(3) lit.a) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii, incorect apreciind probele administrate,

fiindcă partea acuzării a prezentat suficiente probe, care confirmă vinovăția

acestuia în săvîrșirea infracțiunii imputate, care nu au fost apreciate la justa

valoare. Totodată, instanța de judecată a pus la baza sentinței de achitare

raportul de expertiză nr. 277 din 05.04.2012, potrivit căreia la examinarea

părții vătămate Pelțu Ruslan, nu au fost depistate vătămări corporale

vizibile. Însă, acest criteriu nu este un element obligatoriu la întrunirea

componenței acestei infracțiuni, deoarece tortura este exprimată prin

provocarea în mod intenționat, a unei dureri sau suferințe puternice, fizice

3

sau psihice unei persoane, în special cu scopul de a se obține de la această

persoană informații sau mărturisiri, acțiuni întîlnite în cazul din speță.

La fel, instanța nu a ținut cont de faptul că minorul Pelțu R. a fost

plasat într-un birou fără a fi stabilită identitatea acestuia, nefiind însoțit de

careva din reprezentanții legali, fără a fi întocmite careva documente care

ar confirma prezența și chestionarea sa în sectorul de poliție respectiv,

fiindu-i aplicate 3 lovituri cu scopul de a obține informații și a recunoaște

vina de săvîrșirea unei contravenții, fiind amenințat cu izolarea sa într-un

penitenciar, minorul nu avea posibilitatea de a se apăra sau solicita careva

ajutor. Mai mult ca atît, pe parcursul efectuării urmăririi penale, Rusu V., a

confirmat faptul că presiunea psihică care a aplicat-o față de Pelțu R. a

durat aproximativ 2-3 min. și se consideră incomod de faptul că în

rezultatul nestăpînirii lui, ultimul a avut de suferit psihologic, la fel, care a

fost motivul că Pelțu R. a fost adus în incinta sectorului de poliție nr.7 CMP

Bălți, dar n-a fost interogat la locul de domiciliu al său, s. Mărăndeni, r-nul

Fălești.

Astfel, prin aceste aspecte și fapte ilegale se exprimă durerea fizică și

suferința psihică, la care a fost supus minorul Pelțu R., care sunt elementele

obligatorii a componenței infracțiunii de tortură.

2013, a fost admis apelul declarat de procuror, casată total sentința și

pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care:

- Rusu Vitalie a fost condamnat în baza art. 3091 alin.(3) lit.a) Cod

penal, la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții

sau de a exercita o anumită activitate în cadrul MAI pe un termen de 3 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 (trei) ani.

ordonanța privind modificarea învinuirii în instanța de judecată în sensul

agravării, din 10 mai 2012 și a reținut probele ce confirmă vinovăția

inculpatului Rusu Vitalie de comiterea infracțiunii prevăzute de art.3091

4

alin.(3) lit.a) Cod penal, și anume: - declarațiile părții vătămate Pelțu

Ruslan, a martorilor Pelțu E., Vacari I., Bujac El., Stamati El., Neagu P.

La fel, instanța de apel a indicat că obiectul juridic special al infracțiunii

de tortură are un caracter multiplu: obiectul juridic principal îl formează

relațiile sociale cu privire la activitatea de înfăptuire a justiției și la

activitatea de contribuire la înfăptuirea justiției, sub aspectul obligației

persoanei aflate în exercițiul autorității publice sau care acționează, cel

puțin, cu acordul acestei autorități de a asigura persoanelor implicate în

activități judiciare un tratament uman, cu respectarea drepturilor omului și

obiectul juridic secundar ce constituie relațiile sociale cu privire la

integritatea fizică sau psihică a persoanei.

Integritatea fizică și psihică este lezată ca urmare a producerii durerii

sau suferinței (puternice), fizice ori psihice.

Latura obiectivă a infracțiunii conține:

- fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea sau inacțiunea de

provocare a unei dureri sau suferințe puternice, fizice ori psihice unei

persoane,

- urmările prejudiciabile constînd în durerea sau suferința puternică,

fizică ori psihică, provocată unei persoane,

- legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările

prejudiciabile.

Infracțiunea de tortură se consideră consumată din momentul

producerii durerii sau suferinței.

Prin durere se înțelege reacția psihofiziologică a organismului,

produsă ca urmare a unei puternice excitări a terminațiilor nervoase din

organele și țesuturile umane, exprimîndu-se în senzații fizice negative cu

grad variat de pronunțare, iar prin suferințe se exprimă trăirile negative

profunde, condiționate de excitanți fizici sau psihici.

Noțiunile nominalizate sunt strîns legate între ele. Astfel, suferința

fizică se poate manifesta nu doar în durerea propriu-zisă, dar și în starea

fizică determinată de foame, sete etc.

În cazul infracțiunii de tortură nu este eficient pur și simplu să se fi

provocat o durere sau suferință fizică ori psihică. Legiuitorul cere ca

această durere sau suferință să fie puternică.

5

Prin urmare, Colegiul penal a constatat, că Pelțu Ruslan fiind minor,

fapt despre care a comunicat și lui Rusu V., care era obligat în primul rînd

să verifice vîrsta persoanei aduse la sectorul de poliție, nefiind însoțit de

cineva din părinți, a fost adus și plasat într-un birou de la sectorul de

poliție, fără a fi întocmite careva documente care ar confirma prezența și

chestionarea lui la poliție, fiindu-i aplicate 3 lovituri cu palma peste față, cu

scopul de a obține informații și a recunoaște vina de săvîrșirea unei

contravenții, care pînă la urmă nu s-a adeverit ca fiind comisă de către

partea vătămată, fiind amenințat cu izolarea acestuia într-o celulă din

penitenciar cu pedofilii și violarea lui de către ultimii. În asemenea

împrejurări, minorul Pelțu Ruslan a fost lipsit de orice posibilitate de a se

apăra sau solicită careva ajutor, suferind fizic și psihic.

Totodată, instanța a menționat că măsurile ilegale aplicate față de

partea vătămată și acțiunile descrise mai sus, luate în ansamblu, precum și

ținînd cont de vîrsta minoră a lui Pelțu R., i-au provocat ultimului durere și

suferințe puternice, acestea exprimînd un caracter deosebit de crud,

constituind acte de tortură.

La fel, instanța a considerat ca fiind lipsită de temei concluzia

instanței de fond precum că inculpatul nu a avut intenția de a-l tortura pe

partea vătămată, deoarece s-a constatat cu certitudine, că anume inculpatul

a dus discuții cu Pelțu Ruslan pe marginea examinării materialului de

control cu privire la maltratarea cet. Gonța G., avea intenția directă și

urmărea scopul de a obține de la Pelțu R. informații și mărturisiri.

inculpatul Rusu Vitalie, care invocînd ca temei de drept prevederile art. 427

alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea hotărîrii

contestate cu menținerea sentinței, invocînd următoarele:

- că instanța de apel a apreciat probele în favoarea acuzării, bazîndu-

se pe probele învinuirii, iar probele prezentate de către apărare, în sprijinul

nevinovăției sale, nu au fost luate în seamă;

- nu s-a apreciat critic declarațiile martorilor acuzării și a părții

vătămate, care au depus depoziții contradictorii celor prezentate anterior,

deseori chiar confundîndu-se în propriile declarații;

6

- instanța de apel la baza condamnării sale a luat în considerație

declarațiile martorilor Bujac El., Pelțu E., Vacari I., care de fapt nu au fost

martori oculari asupra celor incriminate lui, aceștia doar au auzit cele spuse

de către partea vătămată Pelțu R. Totodată, acestea sunt persoanele

cointeresate în recunoașterea lui Rusu V. a persoanei vinovate. Însuși

partea vătămată din cauza vîrstei precoce putea să vină cu anumite invenții

în privința celor întîmplate, fie pentru a minți, în vederea depășirii unei

situații nefavorabile lui, sau pentru a impune – ca o persoană cu anumite

principii care a realizat anumite presiuni din partea organelor de drept, cu

scopul de a obține o anumită stimă sau un anumit respect din partea

persoanelor din anturajul său;

- consideră, că instanța de apel neîntemeiat nu a luat în considerație

declarațiile altor martori, precum sunt Stamati Elena, Neagu Pavel care, au

menționat că „ușa biroului în care se afla partea vătămată a fost permanent

deschisă, că nimeni nu a strigat la acesta și că față de Pelțu R. nu au fost aplicate

careva acțiuni ilegale (violență fizică și psihică), precum și nu i-au fost aplicate

lovituri cu palmele”.

Mai mult decît atît, au fost interpretate eronat depozițiile sale,

deoarece instanța de apel în motivarea deciziei sale indică circumstanțele

care de fapt nu corespund realității, fapt ce a dus la o soluție neîntemeiată

și la calificarea greșită a circumstanțelor. El, nu a efectuat careva acțiuni

procesuale cu partea vătămată, ultimul nu i-a comunicat că este minor, și

mai mult ca atît, nu a intervenit cu anumite solicitări în vederea telefonării

mamei sale pentru a anunța unde se află. Inculpatul a avut doar o simplă

discuție educativ-profilactică cu minorul Pelțu R., pe durata căreia ușa

biroului său era deschisă, iar în anticameră aflîndu-se în tot acest timp doi

dintre martorii – Stamati E. și Ionița A.

Instanța de apel a ignorat în totalitate faptul lipsei probelor

pertinente, utile, concludente și admisibile care ar dovedi vinovăția sa. Prin

urmare, proba medicală pentru documentarea maltratării este absolut

necesară prin examinarea nemijlocită a persoanei de către un medic în

scopul stabilirii urmelor maltratării. În acest sens, partea vătămată Pelțu R.

s-a adresat la medicul expert cu privire la acest incident. Ulterior, în

rezultatul examinării părții vătămate de către medicul legist, nu au fost

7

depistate careva vătămări corporale vizibile – raportul de expertiză

medico-legală nr. 277 din 05 aprilie 2012.

Cît privește presupusa influență psihică din partea inculpatului, a

menționat că partea vătămată nici nu a încercat măcar să se adreseze unui

specialist psiholog pentru a-și documenta în modul necesar starea

psihologică invocată în legătură cu fapta comisă.

Astfel, a menționat faptul că tragerea sa la răspundere penală și

aplicarea pedepsei de către instanța de apel este neîntemeiată, deoarece

fapta care i-a fost incriminată nu conține elementele constitutive ale

infracțiunii, prin urmare sunt prevăzute temeiul de drept menționat la art.

427 alin.(1) pct.8) CPP.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează

a fi admis din următoarele considerente.

Conform art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, hotărîrea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de

drept comisă de instanța de apel în cazul cînd nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, în baza

prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, verifică legalitatea

hotărîrilor atacate pe baza materialelor cauzei și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în recurs.

Reieșind din prevederile art.414 Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrilor atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel, fiind obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucît odată

exercitat, produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un

control integral atît în fapt, cît și în drept numai la persoana care l-a

declarat, la calitatea acesteia în proces și la persoana împotriva căreia este

îndreptat de către jurisdicția de al doilea grad asupra hotărîrii primei

instanțe.

8

Potrivit explicațiilor date de către Plenul Curții Supreme de Justiție la

pct.14 al Hotărîrii nr.22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judecării

cauzelor penale în ordine de apel”, modificată prin Hotărîrea Plenului Curții

Supreme nr.4 din 30.03.2009, în sensul cerințelor art.414 Cod de procedură

penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se

pronunțe prima instanță, prin apel, se transmit instanței de apel: dacă fapta

reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu; dacă fapta a fost comisă de

inculpat și în ce împrejurări s-a comis; în ce constă participația, contribuția

materială a fiecărui participant; dacă există circumstanțe atenuante și

agravante; dacă probele corect au fost apreciate; dacă toate în ansamblu au

fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar în conformitate cu art.101 Cod de procedură penală.

În cazul în care s-ar constata încălcări ale prevederilor legale referitor

la ele, hotărîrea instanței de fond urmează a fi desființată cu rejudecarea

cauzei.

Articolul 389 alin.(1) Cod de procedură penală prevede că, sentința

de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării

judecătorești, vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost

confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată.

Colegiul penal enunță că judecînd apelul, instanța de apel nu a

respectat întocmai aceste prevederi procesuale obligatorii.

La examinarea probelor care confirmă sau infirmă vinovăția

persoanei, instanța de judecată urmează în hotărîre să argumenteze

motivele admiterii sau respingerii probelor atît de învinuire, cît și de

apărare, fiind obligată să aprecieze toate probele examinate în ședință,

indiferent de faptul dacă sînt cuprinse în dosar sau au fost prezentate de

părți în ședința de judecată.

Colegiul penal lărgit constată că la judecarea apelului, instanța nu a

ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 99-101 Cod de procedură

penală, nu a cercetat sub toate aspectele probele prezentate atît de acuzare,

cît și de apărare, nu le-a verificat minuțios, prin prisma pertinenței,

concludenței, iar în ansamblul, din punct de vedere al coroborării lor, nu a

apreciat fiecare probă separat adusă de participanții la proces și nu s-a

expus în mod convingător asupra acestora.

9

Astfel, instanța de apel a dat o apreciere critică declarațiilor

martorilor apărării, date în cadrul urmăririi penale, instanței de fond,

precum și în apel, acestea fiind anume: - declarațiile martorului Stamati Elena,

care a declarat că în ziua în care a avut loc incidentul, ea se afla în biroul de

serviciu, care este alături de biroul lui Rusu V. Cu ea în birou se mai afla și

Ioniță A. La Rusu V. în birou veneau persoane, iar ea nu a auzit nimic. Ușa

de la birou era deschisă. Dînsei i s-a întipărit partea vătămată, deoarece îl

căuta pe Rusu V. și s-a exprimat că va pleca la procuratură și va depune

plîngere în privința inculpatului. În acea zi, precum nici în alte zile, nu a

auzit strigăte, bătăi sau amenințări. Ușa de la biroul lui Rusu V. nu era

închisă, dar între deschisă, aceasta rar se închidea. Discuția între inculpat și

partea vătămată a avut loc liniștit și strigăte nu a auzit. La momentul cînd a

avut loc întîmplarea deținea funcția de polițist, detașată în Secția ordine

publică. A doua zi cînd a venit băiatul (partea vătămată) ușa biroului lui

Rusu V. era închisă și pe aceasta nu era scris numele. Au intrat și au

întrebat de inculpat, la care ea a răspuns că acesta este plecat. Pe fața lui

Pelțu R. semne de maltratare nu a văzut (f.d. 34-35, 144-145, vol.II), - declarațiile

martorului Neagu Pavel, care a comunicat că în anul 2011, aproximativ în

luna mai în CPS Bălți a parvenit o înștiințare despre un act de huliganism

comis în regiunea cartierului „Molodova”. Petiționara era o doamnă, care a

declarat că niște persoane necunoscute au comis un act de huliganism.

Întreg sectorul de poliție a fost ridicat pentru stabilirea persoanelor

vinovate. Deplasîndu-se la fața locului au stabilit că două persoane

necunoscute, unul dintre care era cu glugă în cap a săvîrșit acțiuni

huliganice. El împreună cu Jumiga R. au stabilit, precum că persoane după

semnalmentele posibile au fost văzute în apropierea regiunii „Molodova”

și că acele persoane se îndreptau spre s. Reuțel, r-nul Fălești. Au stabilit

identitatea persoanelor și au plecat în s. Mărăndeni. Personal a adus

persoana la sectorul de poliție pentru a fi audiat. La sector a mai fost adusă

o persoană. Acestea au fost despărțite în două birouri care se aflau alături.

Ușa de la birou era deschisă. A doua persoană a fost audiată, iar partea

vătămată se afla în biroul lui Rusu V. S-a constatat că Pelțu R. este minor și

l-au eliberat. Nu a observat ca partea vătămată să aibă careva vătămări, iar

careva acțiuni violente în privința ultimului nu au fost aplicate. Pelțu R. nu

10

i-a comunicat, că ar fi fost presat. Pînă a stabili identitatea acestuia, partea

vătămată s-a aflat în birou la Rusu V. Pelțu Ruslan nu i-a comunicat nimic

de vîrsta sa. A calculat data și luna nașterii și a stabilit că este minor. Partea

vătămată cînd a fost luat din sat, a spus că este mare și va lămuri singur situația.

Nu a fost prezent cînd inculpatul a discutat cu Pelțu R. Se afla în biroul de

alături și era prezent la audierea celeilalte persoane. Explicația de la Pelțu R.

nu a fost luată, deoarece s-a stabilit că este minor din spusele sale. Atunci era și

prietenul victimei, care a confirmat că într-adevăr el este Pelțu R. Cînd partea

vătămată a intrat în birou și a început a lua datele nu i s-a comunicat nimic

despre maltratare. Personal, nu l-a întrebat pe Pelțu R. dacă a fost sau nu

lovit (f.d. 28-30,141-143,vol.II).

Totodată, învinuirea se bazează pe declarațiile părții vătămate Pelțu

Ruslan, care atît în cadrul urmăririi penale, cît și ședințelor de judecată a

instanței de fond și apel a confirmat că „Rusu Vitalie l-a influențat

psihologic, amenințîndu-l, în scopul recunoașterii vinovăției sale pe faptul

maltratării și sustragerii bunurilor de la o doamnă, după care i-a aplicat 3

lovituri peste față”.

Ceilalți martori ai acuzării, și anume – Pelțu E., Vacari I., Bujac E., au

depus declarații despre cele întîmplate din cele auzite de la Pelțu Ruslan.

Conform materialelor cauzei și anume, potrivit declarațiilor părții

vătămate Pelțu Ruslan (f.d.2-7, 116-118, vol.II) instanța de recurs a constatat

divergențe esențiale între declarațiile părții vătămate și martorilor Pelțu E.,

Bujac E. referitor la maltratarea lui Pelțu R.:

- partea vătămata Pelțu Ruslan fiind audiat în cadrul ședinței

instanței de fond a declarat că, „i-a spus lui Maxim și mamei lui că a fost lovit.

După ce a fost lovit, îl dureau ochii, doar obrazul era roșu și îl frigea, semne nu au

rămas”.

- martorul Pelțu Eugenia (mama părții vătămate) fiind audiată în

cadrul ședinței instanței de fond a comunicat că, „seara Ruslan cînd a venit

acasă a spus că a fost bătut de d-nul Rusu, cu palma. A fost lovit de 2-3 ori cu

palma, în regiunea feței, deoarece l-au impus să recunoască vina pentru faptul că a

fost jefuită o bătrînă. Ruslan avea semne de degete pe față și era roșu și cu ochii

plînși”.

- martorul Bujac Elena fiind audiată în ședința instanței de fond a

11

declarat că, „după ce au ieșit de la comisariat băieții au povestit unul altuia, cum

au fost interogați. Pelțu R. a spus că a fost bătut de d-nul Vitalie, pentru a

recunoaște vina de faptul în ce erau învinuiți”, iar ulterior fiind audiată în

instanța de apel, aceasta a comunicat că „nu știe dacă Pelțu R. a fost bătut.

Concret ei nu i-a fost spus nimic. Pelțu R. a vorbit cu feciorul ei, cînd partea

vătămată a ieșit de la poliție era roșu pe față”.

Prin urmare, aceste divergențe urmau a fi apreciate și luate în

considerație de către instanța de apel, ceea ce nu a avut loc.

Totodată, instanța de recurs menționează, că în adresa Curții

Supreme de Justiție a parvenit o cerere autentificată notarial adresată de

către partea vătămată, unde acesta solicită ca inculpatul Rusu V. să fie

achitat, din motiv că fapta incriminată nu a avut loc. A menționat că nu a

fost lovit de V. Rusu, acest fapt a fost născocit de către Pelțu R. din frică, de

a nu fi purtat pe drumuri și din cauza vîrstei fragede pe care o avea la acel

moment. Mai mult ca atît, în Procuratura mun. Bălți în formă verbală, cît și

în instanța de apel în formă scrisă, a cerut încetarea examinării cauzei în

privința lui Rusu V., argumentînd că nu are pretenții față de el, însă în

realitate fiindu-i frică să recunoască adevărul pentru a nu fi atras la

răspundere.

Astfel, inculpatul Rusu Vitalie, în recursul declarat, invocînd

nevinovăția sa, s-a referit la un șir de argumente, enumerate mai sus, prin

care și-a motivat dezacordul cu decizia pronunțată de instanța de apel.

Instanța de apel, în decizia adoptată a indicat că în baza probelor

examinate de prima instanță și verificate în instanța de apel ajunge la

concluzia că apelul acuzatorului de stat este fondat și urmează a fi admis,

cu condamnarea lui Rusu V. în baza învinuirii aduse.

Colegiul penal atestă că, Curtea de Apel Bălți s-a limitat la redarea

conținutului mai multor probe indirecte cum ar fi declarațiile martorilor,

care au declarat că despre maltratarea lui Pelțu R. au aflat din spusele

acestuia.

Astfel, declarațiile martorilor nominalizați au fost preluate din

aceeași sursă (declarațiile părții vătămate), cu toate că în acestea persistă

mai multe inexactități privitor la faptul maltratării.

Aceste probe nu au fost apreciate în coraport cu alte probe cercetate

12

în ședința instanței de apel, cum ar fi declarațiile martorilor Stamati E.,

Neagu P.

În acest sens nu au fost totalmente respectate normele procesuale și

nu au fost supuse verificării sub aspectul veridicității și puterii probante a

acestor probe.

Colegiul penal lărgit a ajuns la concluzia, că instanța de apel a

examinat pur formal apelul declarat, nu s-a clarificat care circumstanțe sunt

relevante pentru prezenta cauză, în legătură cu ce o astfel de decizie nu

poate fi menținută și urmează a fi casată cu dispunerea rejudecării cauzei

în instanța de apel.

Instanța de recurs consideră, că erorile comise nu pot fi reparate de

către instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece aceasta nu este

abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității

sentinței, substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea

prevederilor procesuale penale la pronunțarea hotărîrii judecătorești.

Colegiul conchide că temeiul prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.6) Cod

de procedură penală – că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, persistă în cauză.

În atare situație, recursul inculpatului Rusu Vitalie urmează a fi

admis, casată decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 mai

2013, ca ilegală și neîntemeiată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceiași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Rejudecînd cauza, instanța de apel urmează să ia în considerație cele

expuse în prezenta decizie, să înlăture încălcările de lege menționate, să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate de inculpat, să înlăture

divergențile între depozițiile martorilor apărării și acuzării referitor la

maltratarea părții vătămate, să verifice conținutul cererii autentificate

notarial de către partea vătămată adresată instanței de recurs, apreciind

toate probele în strictă conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală și va da răspunsuri motivate și clare la cele invocate de

inculpat în recurs, pronunțîndu-se asupra fiecărei probe prin aprecierea lor

la justa valoare, astfel instanța de apel, respectînd normele procesual-

penale nominalizate, va adopta o hotărîre legală și întemeiată.

13

Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Rusu Vitalie, casează

total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 mai 2013, în

cauza penală în privința lui Rusu Vitalie Anatolie și dispune rejudecarea

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată în ședință

publică la 30 aprilie 2014, ora 0950.

Președinte Petru Ursache

Judecător Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

Nicolae Gordilă

Vladimir Timofti

14