1ra-298/2014 — art.190 alin.4 Cod penal

1ra-298/2014 — art.190 alin.4 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-298/14

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

11 martie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev, Nicolae Gordilă,

Vladimir Timofti,

a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de avocata

Burlac Cristina în numele inculpatului Porojan Ruslan, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 septembrie 2013, în

cauza penală în privința lui

Porojan Ruslan Alexandru,

născut la 25 martie 1978, originar din r-nul

Ocnița, s. Sanca, domiciliat în mun. Chișinău, str.

T. Vladimirescu ¼, ap. 46.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

2012 (instanța de fond);

(instanța de apel);

2014 (instanța de recurs ordinar).

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Avocata Burlac Cristina, care a susținut recursul ordinar, solicitînd

casarea deciziei instanței de apel cu remiterea cauzei la rejudecare în

aceiași instanță în alt complet de judecată.

Procurorul S. Crijanovschi a susținut recursul ordinar, solicitînd

casarea deciziei instanței de apel cu remiterea cauzei la rejudecare în

aceiași instanță în alt complet de judecată.

Inculpatul Porojan Ruslan fiind citat legal pe adresa nominalizată în

actele cauzei, în ședința instanței de recurs nu s-a prezentat.

1

Partea vătămată Ionițova Anna fiind citată legal pe adresa

nominalizată în actele cauzei, (la dosar fiind anexat avizul de recepție), în

ședința instanței de recurs nu s-a prezentat.

C O N S T A T Ă :

octombrie 2012, Porojan Ruslan a fost condamnat în baza art. 190 alin.(4)

Cod penal, la 9 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și exercita activitate

legată de gestionarea mijloacelor financiare pe un termen de 5 ani.

Ruslan în perioada lunilor decembrie 2008 – septembrie 2009, activînd în

calitate de vînzător-consultant la SA „Autoprim-Service”, conform

ordinului nr.3-K din 03.02.2004 și fiind persoană cu funcție de răspundere

materială din 22.04.2004, avînd scopul și intenția de a dobîndi ilicit

bunurile altei persoane, abuzînd de încrederea acordată de către Ionițova

Anna, care conform contractului de vînzare-cumpărare nr. 59 din 03

ianuarie 2006, era cumpărător la SA „Autoprim-Service”, a primit de la

ultima, în rate, sume bănești în valoare de 70000 lei în vederea achitării de

către ultima, a datoriei pentru mărfurile procurate de la SA „Autoprim-

Service”, precum și zece anvelope, dintre care patru bucăți de model

Matador 195/65 R 15 MP 51, două bucăți Matador 225/70 R 16 C, două

bucăți de model Debika Trenta 185 R 14 C, două bucăți de model Debika

Trenta 105 R 14 C, în valoare de 9540 lei, pe care le-a transmis lui Porojan

R., pentru comercializare, însă ultimul, le-a însușit în interes personal și

totodată, în interes personal a însușit și banii în sumă de 70000 lei, bani

preconizați pentru achitarea datoriei față de SA „Autoprim-Service”, prin

ce a cauzat lui Ionițova Anna o daună materială în proporții considerabile

în mărime de 79540 lei.

Porojan Ruslan a declarat apel, solicitînd casarea acesteia și pronunțarea

unei noi hotărîri de achitare a lui Porojan Ruslan din lipsa elementelor

infracțiunii. În argumentarea apelului a menționat că instanța de fond a

examinat cauza în lipsa inculpatului, pripit și nemotivat a concluzionat

2

despre vinovăția lui Porojan Ruslan în comiterea infracțiunii incriminate,

prin ce i-a îngrădit dreptul ultimului la apărare și la un proces echitabil,

drepturi garantate de art. 67 Cod de procedură penală și art. 6 CEDO. În

cadrul audieriii în calitate de bănuit lui Porojan Ruslan nu i s-a asigurat

dreptul la interpret. Deși inculpatul este moldovean, nu cunoaște limba

rusă, însă, atît ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit din

24.11.2009, cît și audierea sa în această calitate au fost întocmite de ofițerul

de urmărire penală în limba rusă, precum drepturile și obligațiile fiindu-le

înmînate de asemenea în limba rusă, fără a fi traduse în limba de stat și a i

se asigura un interpret autorizat, contrar prevederilor art. 16 CPP.

Sentința de condamnare se bazează pe declarațiile contradictorii ale

părții vătămate Ionițova Anna și ale martorului Ionițov Ion. În cadrul

cercetării judecătorești partea vătămată a declarat că Porojan Ruslan a

eliberat o recipisă, conform căreia el a împrumutat de la partea vătămată

suma de 70000 lei, ceea ce confirmă existența între părți a relațiilor de ordin

civil. Totodată, partea vătămată a mai relatat că SA „Autoprim-Service” a

inițiat împotriva ei o cerere de chemare în judecată privind încasarea din

contul ei a sumei de 186200 lei, precum și că managerul Socolova N. i-a

comunicat că firma nu are careva pretenții de ordin material sau moral în

privința lui Porojan R., fiindcă datoria a fost formată de către partea

vătămată, care urmează s-o restituie.

Declarațiile părții vătămate au fost contradictorii pe tot parcursul

procesului penal, deoarece la depunerea plîngerii către poliție a indicat că

inculpatul i-a cauzat o daună materială în sumă de 98000 lei, ulterior în

cadrul urmăririi penale a declarat că 98000 lei este suma care constituie

datoria totală la acel moment pentru marfa livrată de SA „Autoprim-

Service”, iar 18460 lei din această sumă personal a restituit firmei, iar

Porojan R. deja îi datora suma de 79540 lei. Ulterior, a afirmat că din suma

de 79540 lei, se include 70000 lei – suma de bani datorată conform recipisei

și 9540 lei suma pentru anvelopele transmise lui Porojan R.

Faptul transmiterii anvelopelor în sumă de 9540 lei nu a fost dovedită

în nici un fel, fiind bazate doar pe declarațiile părții vătămate, nefiind

dovedită cu înscrisuri sau alte probe. Instanța de judecată contrar a admis

ca probă un act de verificare semnat de partea vătămată și certificat prin

ștampila avocatului, care prezintă simple înscrieri în formă liberă, ce

3

conține simple ștersături și neclarități, fără a prezenta vre-o valoare juridică

sau probantă, nefiind verificat de către instanță sub toate aspectele,

complet și obiectiv potrivit art. 101 Cod de procedură penală.

Însăși martorul Ionițov I. (soțul părții vătămate) a afirmat în ședința

de judecată existența datoriei lui Porojan R. în sumă de 70000 lei față de

Ionițova A., fără a fi indicat asupra altor sume de bani. Dînsul a declarat că

în recipisă inculpatul a indicat că a împrumutat suma de 70000 lei pentru

reparație și că îi va întoarce.

Contradictorii sunt declarațiile părții vătămate referitor la faptul că

inculpatul niciodată nu i-ar fi propus restituirea datoriei, deoarece personal

Ionițova A. în cadrul efectuării confruntării la faza urmăririi penale cu

Porojan R. a declarat că refuză să primească bani de la ultimul.

La fel, în ședința instanței de fond, atît partea vătămată, cît și soțul

acesteia - Ionițov I., au declarat că soția lui Porojan R. a venit la ei în

ospeție în or. Bălți și le-a propus restituirea sumei de 30000 lei în contul

datoriei, însă ei au refuzat, invocînd că urmau a fi depozitați în contul SA

„Autoprim-Service”.

Totodată, instanța de judecată nu a dat o apreciere corespunzătoare

declarațiilor martorilor Ceban V., Dușnîi Vl. și Tabanschi D., care au

declarat că conform condițiilor contractuale partea vătămată urma să achite

pentru marfa primită prin transfer sau la casă prin numerar. În atribuțiile

lui Porojan R. nu intra primirea banilor în numerar de la clienți. Aceștia

cunoșteau de recipisa semnată de către Porojan R. în care se indica despre

faptul că ultimul a împrumutat bani de la partea vătămată.

Consideră, că instanța la baza sentinței de condamnare s-a bazat pe

declarațiile martorilor Coda I. și Morari I., care au făcut doar niște

presupuneri referitor la conținutul pachetelor de hîrtie transmise lui

Porojan R. Nici unul din acești martori nu au putut afirma cu certitudine că

au văzut conținutul acelor pachete de hîrtie, iar prin simpla palpare nu se

poate de stabilit dacă în interiorul unui pachet de hîrtie se află bani, în ce

valută, sau alte titluri de valoare, simple chitanțe, ori facturi. Or, conform

art. 8 alin.(3) Cod de procedură penală, concluziile despre vinovăția

persoanei de săvîrșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri, iar

toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, fiind

4

interpretate în favoarea inculpatului.

A mai menționat că instanța de fond nu a cercetat toate probele

invocate de acuzator care stabilesc nevinovăția lui Porojan R., cum sunt: -

declarațiile martorului Lupu Ig., care în cadrul urmăririi penale a confirmat

că SA „Autoprim-Service” nu are careva pretenții față de Porojan R., -

adeverința din 27.01.2010 potrivit căreia Porojan R. a fost eliberat din

funcție din propria inițiativă, conform art. 85 Codul muncii, - ordinul nr.

2/12/09-dk din 03.12.2009 de eliberare din funcție a lui Porojan R. din

proprie inițiativă, - cererea de chemare în judecată înaintată de SA

„Autoprim Service”către Ionițova A. privind încasarea sumei de 90000 lei

și penalități de 81000 lei. Astfel, probele enumerate confirmă faptul că

Porojan R. s-a concediat din proprie inițiativă și nu a fost suspendat sau

demisionat de către SA „Autoprim Service”, iar ultima nu are pretenții față

de inculpat. Prin urmare, inculpatul are relații personale de ordin civil cu

partea vătămată, care nu are tangență cu datoria lui Ionițova A. cu SA

„Autoprim Service”.

Inculpatul nu a urmărit scopul sustragerii sumei de bani

împrumutată de la partea vătămată, sau să nu-și execute angajamentul

asumat. La momentul împrumutului era angajat în calitate de manager la

SA „Autoprim Service” și avea un salariu decent, însă, ca urmare a

conflictului creat de către partea vătămată, din motivul unei stări

tensionate la serviciu s-a eliberat din funcție din proprie inițiativă, astfel, a

rămas fără surse de venit și a fost în imposibilitate de a restitui

împrumutul.

Astfel, potrivit art.1 Protocolul 4 al CEDO interzice privarea de

libertate pentru datorii – „nimeni nu poate fi privat de libertate sa pentru

singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligație contractuală”.

septembrie 2013, a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de avocata

Burlac Cristina în numele inculpatului Porojan Ruslan.

Burlac C. nu a fost împuternicită în modul în care prevede legea procesual-

penală în vederea declarării apelului în numele lui Porojan R.

5

Instanța de judecată a menționat că cererea prezentă la materialele

cauzei potrivit căreia inculpatul Porojan R. solicită ca interesele sale să-i fie

reprezentate de avocatul Burlac C. nu poate fi admisă de instanță, ori

aceasta a parvenit prin poștă, nefiind în persoana inculpatului, care ar

putea confirma că a fost scrisă de el personal.

Potrivit art. 70 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, avocatul poate

fi admis în procesul penal în calitate de apărător, la inițiativa bănuitului,

învinuitului, inculpatului, reprezentantul legal al acestuia, precum și la

solicitarea altor persoane, cu consimțămîntul persoanelor interesele cărora

urmează să le apere.

În astfel de circumstanțe, în lipsa persoanei care ar putea confirma că

cererea este scrisă personal de inculpat, conform cerințelor art.70 alin.(1)

pct.1) Cod de procedură penală, instanța de apel a considerat că, avocata

Burlac Cristina nu poate participa în procesul penal în calitate de apărător

în temei legal, prevăzut de procedura penală.

Burlac Cristina în numele inculpatului Porojan Ruslan, care invocînd

temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură

penală, solicită casarea hotărîrii contestate cu dispunerea rejudecării cauzei

de către instanța de apel, din motiv că eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs, din moment ce instanța de apel nu a

soluționat cererea de apel.

În argumentarea recursului, recurenta a menționat că instanța de apel

eronat a conchis asupra faptului lipsei împuternicirilor avocatului de

reprezentare a intereselor în apărarea inculpatului Porojan Ruslan, prin ce

a încălcat dreptul de apărare a acestuia. Instanța de fond în lipsa

inculpatului Porojan Ruslan a emis sentința de condamnare, prin ce a

admis avocat din oficiu, fără a exercita în favoarea ultimului calea de atac.

Conform art. 60 alin.(2) al Legii nr. 1260 din 19.07.2002 cu privire la

avocatură – împuternicirile avocatului și ale avocatului stagiar se confirmă

prin mandat, or apărătorul inculpatului Burlac C. și-a confirmat

împuternicirile prin mandatul său anexat la cererea de apel. Totodată, a

invocat că consimțămîntul inculpatului este confirmat și prin cererea

prezentă la materialele cauzei, potrivit căruia Porojan Ruslan solicită ca

interesele lui să-i fie reprezentate de către avocatul Burlac C., însă necătînd

6

la aceasta, instanța de apel eronat nu a admis cererea inculpatului, din

motiv că a parvenit prin poștă, nefiind în persoana inculpatului care să

confirme că aceasta este scrisă de el personal.

Consideră, că orice înscris se prezumă a fi legal, pînă la proba

contrarie, iar în situația în care instanța de apel avea dubii asupra

veridicității acestei cereri scrise de inculpat, urma să dispună efectuarea

expertizei grafologice care ar fi confirmat sau infirmat acest fapt, ceea ce nu

a avut loc.

În acest sens s-a pronunțat și CEDO prin decizia sa din 23 noiembrie

1993 în cauza „Poitrimol vs Franța”, unde a cercetat dacă un acuzat, care

evită în mod deliberat să se înfățișeze, dar care înțelege să fie reprezentat

de un avocat, rămîne în drept – să aibă asistența unui apărător ales. S-a

constatat că deși nu este absolut dreptul oricărui acuzat de a fi în mod

efectiv apărat de către un avocat, la nevoie desemnat din oficiu, figurează

printre elementele fundamentale ale unui proces echitabil. Un acuzat nu

pierde beneficiul acestui drept prin simplul fapt al absenței la dezbateri.

Astfel, a avut loc încălcarea prevederilor art. 6 § 3 CEDO

motivele invocate, Colegiul penal consideră că recursul urmează a fi

respins din următoarele considerente.

Conform pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală,

hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara

eroarea de drept în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Însă, aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursului declarat.

Cauza penală a fost judecată atît în instanța de fond, cît și cea de apel

în lipsa inculpatului, cu anunțarea acestuia la 31.01.2012 în căutare.

Potrivit materialelor dosarului, împotriva sentinței instanței de fond a

declarat apel avocata Burlac Cristina în numele inculpatului Porojan

Ruslan, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

7

hotărîri de achitare a inculpatului, din lipsa elementelor infracțiunii

prevăzute la art.190 alin.(4) Cod penal.

Instanța de apel a respins, ca inadmisibil apelul declarat de către

avocata Burlac Cristina, pe motiv că nu a fost împuternicită de a-i

reprezenta interesele inculpatului și nici de a declara apel în numele

acestuia.

Colegiul penal menționează că, potrivit art. 401 alin. (2) Cod de

procedură penală, împotriva sentinței pot declara apel în numele

inculpatului apărătorul sau reprezentantul lor legal.

Apărătorul, este persoana care, pe parcursul procesului penal,

reprezintă interesele bănuitului, învinuitului, inculpatului, îi acordă

asistența juridică prin toate mijloacele neinterzise de lege.

Însă, Colegiul penal reiterează că avocatul Burlac Cristina nu are

calitatea de subiect procesual în cauza dată și nu este în drept să conteste,

în numele inculpatului, sentința instanței de fond, din următoarele

considerente:

Din numele inculpatului Porojan Ruslan a depus apel avocata Burlac

C., care a prezentat mandatul din 03.06.2013 în baza contractului de

asistență juridică nr.003 din 22.05.2013 (f.d.77, vol.II), însă aceasta în

ședința instanței de apel nu a putut să confirme că are împuterniciri de la

inculpat pentru apărarea intereselor, precum și la depunerea apelului.

Cererea scrisă de inculpat, adresată instanței de apel, potrivit căreia

inculpatul confirmă că a încheiat contract de asistență juridică cu avocata

Burlac C. căreia i-a încredințat exercitarea drepturilor sale, precum și

susține integral apelul declarat de către apărător, nu este autentificată de

organele abilitate și nici confirmată de avocatul Burlac C. prin aplicarea

ștampilei.

În conformitate cu prevederile pct.1) alin.(1) al art. 70 Cod de

procedură penală, avocatul poate participa în procesul penal în calitate de

apărător la invitația inculpatului precum și la solicitarea altor persoane,

însă cu respectarea unei condiții obligatorii - consimțămîntul inculpatului,

care trebuie să fie clar determinat.

Astfel, după semnarea contractului de asistență juridică, inculpatul

își dă acordul, în formă scrisă, printr-o cerere în care solicită admiterea

8

apărătorului ales.

Semnătura inculpatului, în cererea nominalizată, urmează să fie

autentificată conform legislației în vigoare.

Instanța de recurs menționează că la materialele cauzei nu există un

careva act ce ar confirma consimțămîntul inculpatului de a-i fi apărate

drepturile de avocatul Burlac Cristina, potrivit cererii adresate instanței de

apel (f.d.102, vol. II).

În acest context, Colegiul conchide că nu există temei legal pentru

admiterea recursului ordinar declarat de avocata Burlac Cristina în numele

inculpatului Porojan Ruslan și, potrivit legii, se impune respingerea

recursului ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate ca fiind legală și

întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocata Burlac

Cristina în numele inculpatului Porojan Ruslan, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 septembrie 2013, în

cauza penală în privința lui Porojan Ruslan Alexandru, cu menținerea

hotărîrii contestate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată în ședință publică la 25 martie 2014, ora 09 50.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

Nicolae Gordilă

Vladimir Timofti

9