1ra-518/2014 — art.187 alin.2 lit.b,e,f Cod penal

1ra-518/2014 — art.187 alin.2 lit.b,e,f Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-518/14

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

27 mai 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti,

Iurie Bejenaru,

a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Bogdan Elena, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 noiembrie 2013, în

cauza penală în privința lui

Vieru Vadim Victor,

născut la 02 ianuarie 1989, originar și domiciliat

în mun. Bălți, str. B. Glavan 13, ap. 408,

Stasiuc Artur Anatoli,

născut la 04 octombrie 1986, originar și domiciliat

în mun. Bălți, str. B. Glavan 13, ap. 213,

și

Marian Lilian Dmitri,

născut la 04 septembrie 1984, originar și domiciliat

în mun. Bălți, str. Cehov 31 A, ap. 61.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul Sergiu Crijanovschi care s-a pronunțat pentru admiterea

recursului ordinar declarat cu menținerea sentinței instanței de fond.

Avocații Cebotari Pavel, Ghițu Alexandr, Chian Ana în numele

inculpaților au solicitat respingerea recursului ordinar declarat de

1

acuzatorul de stat, considerîndu-l neîntemeiat, cu menținerea deciziei

instanței de apel.

Inculpații Vieru V., Stasiuc A., Marian L., fiind citați legal pe adresele

nominalizate în actele cauzei și rechizitoriu (la dosar fiind anexat avizele de

recepție) în ședința instanței de recurs nu s-au prezentat.

Partea vătămată Gîrbu Sergiu fiind citat legal în ședința instanței de

recurs nu s-a prezentat.

C O N S T A T Ă :

baza probelor administrate în faza de urmărire penală au fost condamnați:

- Vieru Vadim în baza art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal, la 5 ani 3

luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis;

- Stasiuc Artur și Marian Lilian în baza art.188 alin.(2) lit.f) Cod penal,

la 5 ani 6 luni închisoare, fiecare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis, fiecăruia.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Gîrbu Serghei a fost

admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului prejudiciului să se

pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

Vadim, Stasiuc Artur și Marian Lilian, acționînd cu intenție unică, cu

scopul sustragerii bunurilor altei persoane, la 22 decembrie 2012,

aproximativ la ora 2130, aflîndu-se la intersecția străzilor C. Ieșilor și P. Boțu

mun. Bălți, l-au atacat pe Gîrbu Serghei, aplicîndu-i violență periculoasă

pentru viață și sănătatea persoanei, sub formă de multiple lovituri cu

picioarele și mîinele în diferite părți ale corpului, cauzîndu-i potrivit

raportului de expertiză medico-legală nr. 531 D din 26.12.2012, vătămări

corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată, după care au

sustras în mod deschis de la partea vătămată o geantă în care se aflau

bunuri materiale în valoare totală de 16166 lei, cauzîndu-i lui Gîrbu V. o

daună materială considerabilă.

în numele inculpatului Stasiuc Artur, avocatul Gligor Vadim în numele

inculpatului Marian Lilian, inculpatul Vieru Vadim și partea vătămată

Gîrbu Sergiu, care au solicitat:

2

- avocații Caraman I., Gligor V. în numele inculpaților Stasiuc A.

și Marian L., casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care acțiunile inculpaților să

fie reîncadrate în baza art. 187 Cod penal, cu stabilirea unei pedepse la

limita minimă a dispoziției art. 3641 CPP, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de probă. Au menționat că potrivit

Recomandării CSJ nr. 51 „Cu privire la aplicarea semnului calificativ al art.188

alin.(1) Cod penal – tîlhăria însoțită de violență periculoasă pentru viața sau

sănătatea persoanei agresate”, acțiunile inculpaților urmau a fi încadrate în

baza art. 187 Cod penal, deoarece leziunile corporale depistate la partea

vătămată se califică ca leziuni corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă

durată, iar asemenea leziuni nu sunt considerate ca periculoase pentru viață

sau sănătate. Totodată, instanța de fond incorect a indicat că inculpații

Stasiuc A. și Marian L. parțial au recunoscut vina, deoarece aceștia

personal au depus cerere de examinare a cauzei în baza prevederilor art.

3641 CPP, au recunoscut vinovăția pe deplin și s-au căit sincer în cele

comise.

- inculpatul Vieru V., casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri

cu stabilirea unei pedepse mai blînde și aplicarea prevederilor art. 79 Cod

penal, deoarece instanța de judecată nu a ținut cont de faptul că el a avut

un rol pasiv la comiterea infracțiunii și a recunoscut vinovăția în cele

imputate.

- partea vătămată Gîrbu S., care a solicitat casarea sentinței în latura

civilă, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie încasat prejudiciul

moral în mărime de 30000 lei, iar cel material de 13223 lei, invocînd că a

fost lovit de inculpați care i-au sustras bani în sumă de 14369 lei, din care i-

au fost restituiți doar 7047 lei, precum și geanta în care se aflau documente.

noiembrie 2013, a fost respins, ca nefondat apelul părții vătămate Gîrbu S.,

admise apelurile avocaților Caraman I., Gligor V. în numele inculpaților

Stasiuc A., Marian L. și a inculpatului Vieru V., casată sentința contestată și

pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

- Stasiuc Artur, Marian Lilian și Vieru Vadim au fost condamnați în

baza art.187 alin.(2) lit.b), e), f) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.3641

3

alin.(8) Cod de procedură penală, la 3 ani închisoare, fără amendă, fiecare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani, pentru fiecare.

4.1. Pentru a se pronunța instanța de apel a menționat că, instanța

de fond a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod

de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

veridicității și coroborării lor, însă incorect a încadrat acțiunile înculpaților

Stasiuc A., Marian L. și Vieru V. în baza art. 188 alin.(2) lit.f) Cod penal.

Astfel, prin Recomandarea nr. 51 „Cu privire la aplicarea semnului

calificativ al art.188 alin.(1) Cod penal – tîlhăria însoțită de violență periculoasă

pentru viața sau sănătatea persoanei agresate”, s-a indicat că, „în cazul calificării

faptelor persoanei învinuite de săvîrșirea tîlhăriei, prin atacul asupra unei

persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru

viața sau sănătatea persoanei agresate, se înțelege acea violență prin care s-au

provocat vătămări corporale de grad mediu ori grave. În cazul cînd, în rezultatul

acțiunilor făptuitorului care, în scopul acaparării bunurilor, a aplicat violență

fizică urmată de cauzarea vătămărilor corporale ușoare cu dereglarea sănătății de

scurtă ori lungă durată, asemenea violență nu se consideră periculoasă pentru

viață ori sănătate, și acțiunile urmează a fi calificate ca jaf”.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 531 D din

26.12.2012, părții vătămate Gîrbu S. i-au fost cauzate vătămări corporale

ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că acțiunile inculpaților

urmează a fi reîncadrate din art. 188 alin.(2) lit.b), f) Cod penal, în cele ale

art. 187 alin.(2) lit.b), e), f) Cod penal.

Referitor la stabilirea pedepsei inculpaților, instanța a menționat că

ține cont de persoana acestora, care sunt fără antecedente penale, vina și-au

recunoscut-o, căindu-se sincer de cele comise, iar măsura de pedeapsă

urmînd a fi stabilită în limita sancțiunii legii respective, precum și de

prevederile art.7,75 Cod penal și 3641 Cod de procedură penală.

Cît privește apelul părții vătămate în latura civilă, instanța a

menționat că în cadrul examinării cauzei în instanța de fond, partea

vătămată a modificat cerințele inițiale privitor la despăgubirile pretinse în

sensul majorării, fără a înainta acțiunea civilă în forma prevăzută de lege,

4

majoritatea actelor privind cheltuielile suportate fiind prezentate instanței

în copii. În asemenea circumstanțe, instanța de fond just a dispus

soluționarea acțiunii civile în ordinea prevăzută de procedura civilă. Prin

urmare, apelul părții vătămate în latura civilă urmează a fi respins, ca

nefondat.

ordinar acuzatorul de stat, care invocînd ca temei de drept prevederile art.

427 alin.(1) pct.6), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei

instanței de apel cu menținerea sentinței instanței de fond, deoarece

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, precum și faptei

săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În argumentarea soluției s-a invocat că la adoptarea deciziei instanța

de apel eronat a pus la bază prevederile Recomandării CSJ nr. 51, care,

prevede că explicațiile Hotărîrii Plenului CSJ nr. 23 cu privire la expresia

„violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei”, contravin unor

norme penale, precum și prevederilor Regulamentului de apreciere

medico-legală a gravității vătămărilor corporale.

Reîncadrarea acțiunilor inculpaților de la art. 188 alin.(2) lit.f) Cod

penal la cele ale art. 187 alin.(2) lit.b), e), f) Cod penal este ilegală, deoarece

instanța nu a ținut cont de faptul că chestiunile despre prezența în acțiunile

persoanei a componenței de jaf, tîlhărie sau șantaj în cazurile în care

sustragerea este însoțită de aplicarea sau amenințarea aplicării violenței

urmează a fi soluționată, ținînd cont de caracterul amenințării, obiectele

sau arma cu care amenință infractorul, locul și timpul săvîrșirii infracțiunii.

La încadrarea juridică corectă a acțiunilor inculpaților un rol aparte îl are și

momentul consumării infracțiunii de tîlhărie față de cea de jaf. Tîlhăria se

consideră consumată din momentul atacului asupra unei persoane în

scopul sustragerii bunurilor, săvîrșite cu aplicarea violenței periculoase

pentru viața sau sănătatea persoanei agresate cu amenințarea aplicării unei

asemenea violențe, care spre deosebire de jaf, se consideră consumată din

momentul în care făptuitorul, intrînd în posesia ilegală asupra bunurilor

altei persoane, obține posibilitatea reală de a se folosi și de a dispune de

acestea la dorința sa.

5

Totodată, instanța de apel a recalificat acțiunile inculpaților Stasiuc

A., Marian L. și Vieru V. în baza probelor, examinate de către instanța de

fond, însă potrivit art. 414 alin.(6) Cod de procedură penală, instanța de

apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de

prima instanță, dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a

instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

De asemenea, instanța de apel fără a motiva în partea descriptivă a

deciziei adoptate aplicarea condamnării cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de probă, eronat și neîntemeiat, le-a

stabilit inculpaților pedepse în baza art. 90 Cod penal, deși potrivit art. 394

alin.(2) pct. 3) Cod de procedură penală, era obligată și trebuia să-și

motiveze soluția adoptată.

motivele invocate, Colegiul penal consideră că recursul urmează a fi admis,

din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii

atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel

sau poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au

dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

Potrivit textului recursului, recurentul nu este de acord cu faptul că

instanța de apel a încadrat acțiunile lui Stasiuc A., Marian L. și Vieru V. în

baza art.187 alin.(2) lit.b), e), f) Cod penal, considerînd că acțiunile acestora

urmau a fi corect încadrate în prevederile art.188 alin.(2) lit.f) Cod penal,

inclusiv și cu măsura de pedeapsă stabilită acestora cu aplicarea

prevederilor art.90 Cod penal, considerînd că este una prea blîndă în

coraport cu fapta comisă și consecințele survenite, prin ce nu va fi atins

scopul pedepsei penale, restabilirea echității sociale, corectarea și corijarea

condamnaților, și prevenirea de noi infracțiuni.

6

Cum rezultă din materialele cauzei, instanța de fond i-a condamnat

pe Stasiuc A., Marian L. și Vieru V. în baza art. 188 alin.(2) lit. f) Cod penal

- tîlhăria, adică atacul săvîrșit asupra unei persoane în scopul sustragerii

bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea

persoanei agresate, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Instanța de recurs consideră, că instanța de apel corect a reîncadrat

acțiunile inculpaților din prevederile art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal în

cele ale art. 187 alin.(2) lit.b),e),f) Cod penal, reieșind din conținutul

recomandării nr. 51 a CSJ „Cu privire la aplicarea semnului calificativ al art.

188 alin. (1) Cod penal - tîlhăria însoțită de violență periculoasă pentru viața sau

sănătatea persoanei agresate", potrivit căreia violență fizică urmată de

cauzarea vătămărilor corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă ori

lungă durata nu se consideră periculoasă pentru viață ori sănătatea

persoanei, urmînd ca acțiunile de sustragere comise cu aplicarea ei, să fie

calificate ca jaf și nu tîlhărie. La baza acestei Recomandări, CSJ a statuat

prevederile Regulamentului de apreciere medico-legală a gravității

vătămărilor corporale, aprobat prin Ordinul Ministerului Sănătății nr.99

din 27.06.2003, modificat prin ordinul Ministerului Sănătății nr. 654 din

16.08.2011, potrivit pct. 24 al cărui, gradul de gravitate al vătămărilor

corporale după criteriul dereglării sănătății se determină conform timpului

necesar pentru restabilirea sănătății în funcție de volumul și caracterul

lezional, care se apreciază în zile, iar conform pct.27, drept periculoase

pentru viață sunt considerate vătămările corporale, care prezintă pericol

iminent-imediat, tardiv sau potențial, ca leziunea să determine moartea,

indiferent dacă acest pericol a fost înlăturat printr-un tratament medical

sau datorită reactivității individuale a organismului, vătămări care sunt

enumerate în pct.28 al Regulamentului. Potrivit acestui act normativ,

vătămările corporale de grad medicu sau cele ușoare cu dereglarea

sănătății de lungă ori de scurtă durată nu sunt considerate ca periculoase

pentru viața persoanei.

În raport cu aceste prevederi și reieșind din împrejurările de fapt a

cauzei, din care rezultă că în scopul sustragerii bunurilor, inculpații le-au

aplicat victimei Gîrbu Serghei leziuni corporale ușoare cu dereglarea de

scurtă durată a sănătății, fapt confirmat prin raportul de expertiză medico-

7

legală nr. 531 D din 26.12.2012, instanța a reîncadrat acțiunile inculpaților

de la art. 188 alin.(2) lit.f) la art. 187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal, ca jaf,

adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvîrșit de două sau

mai multe persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau

sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune materiale în proporții

considerabile.

Cît privește recursul procurorului în partea stabilirii pedepsei,

Colegiul penal constată că instanța de apel nu a respectat criteriile generale

de individualizare a pedepsei.

Călăuzitoare în acest sens sunt prevederile pct. 22.2. din Hotărîrea

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12.12.2005 „Cu privire la

practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”, cu modificările

ulterioare, care stipulează că: „... în decizie se expune concluzia generală a

instanței pe marginea apelului și temeiurile de fapt și de drept, motivele adoptării

soluției respective. Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor indicate în apel. Nerespectarea acestor cerințe echivalează cu

nerezolvarea fondului apelului. În partea descriptivă decizia trebuie să corespundă

tuturor cerințelor art.394 CPP”.

Avînd în vedere prevederile legale menționate și lecturînd textul

deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit conchide că, potrivit

materialelor cauzei, instanța de apel, în partea descriptivă a deciziei sale

din 13 noiembrie 2013, nu a argumentat în nici un mod motivele aplicării

față de inculpații Stasiuc A., Marian L. și Vieru V. a prevederilor art. 90

Cod penal, însă conform dispozitivului aceleiași decizii aplică dispoziția art.

90 Cod penal în privința inculpaților și suspendă condiționat pedeapsa pe un

termen de probă de 3 (trei) ani, fiecăruia, fapt ce induce concluzia că partea

descriptivă a deciziei instanței de apel contrazice dispozitivului acesteia.

Colegiul penal menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel

trebuie să corespundă concluziilor făcute de instanță în partea motivată.

Potrivit art. 394 alin. (2) pct.3) Cod de procedură penală, instanța de

judecată este obligată, să motiveze aplicarea unei condamnări cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Pe lîngă aceasta, în partea descriptivă a deciziei instanței de apel

lipsește cu desăvîrșire motivarea aplicării față de inculpați a prevederilor art. 90

8

Cod penal.

Prin urmare, instanța de recurs concluzionează că a avut loc o

încălcare de procedură esențială, întrucît din examinarea coroborată a

materialelor cauzei, rezultă un viciu juridic la aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal.

Referitor la pedeapsa aplicată, instanța de apel s-a expus succint, cu

fraze de ordin general că: „la stabilirea pedepsei inculpaților ține cont de

personalitatea acestora, de faptul că toți trei anterior nu au antecedente penale,

vina și-au recunoscut-o și sincer se căiesc de fapta săvîrșită, iar măsura de

pedeapsă urmînd a fi stabilită în limita sancțiunii legii respective, acordînd deplină

eficiență prevederilor art. 7,75 Cod penal și 3641 CPP”.

În același rînd, Colegiul penal menționează că la stabilirea pedepsei

instanța de apel nu a reținut în deplină măsură prevederile art. 75 Cod

penal, care stipulează că persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în partea

specială a prezentului Cod și în strictă conformitate cu dispozițiile părții

generale a prezentului Cod.

Astfel, Colegiul reține că persoanei declarate vinovate trebuie să i

se aplice o pedeapsă, menționăm, echitabilă, în limitele sancțiunii legii în

baza căruia persoana se declară vinovată. În același rînd, după caz, instanța

este în drept să aplice și prevederile Părții generale a Codului penal, în

special, a prevederilor art. 78 Cod penal.

Sancțiunea art. 187 alin.(2) Cod penal, în baza căruia au fost

condamnați inculpații prevede „închisoare de la 3 la 6 ani cu (sau fără) amendă

în mărime de la 500 la 1000 unități convenționale” și în această situație instanța

de apel urma să-și motiveze soluția privitor la raționalitatea și atingerea

scopului pedepsei alese vis-a-vis de alte pedepse alternative.

Potrivit art. 78 alin.(2) Cod penal, în cazul în care instanța de judecată

constată circumstanțe atenuante la săvîrșirea infracțiunii, pedeapsa

complementară, prevăzută de lege pentru infracțiunea săvîrșită, poate fi

înlăturată.

Colegiul menționează că art. 78 alin.(2) Cod penal, prevede că

pedeapsa complementară care nu este obligatorie („cu sau fără”) prevăzută

de lege pentru infracțiunea săvîrșită poate fi înlăturată în cazul în care s-au

9

constatat circumstanțe atenuante, iar pedeapsa complementară obligatorie

poate fi înlăturată numai în condițiile art. 79 alin.(1) Cod penal.

În speță, instanța de apel le-a stabilit inculpaților Stasiuc A., Marian

L. și Vieru V. în baza art. 187 alin.(2) lit.b),e),f) Cod penal, cu aplicarea art.

3641 alin.(8) CPP, pedeapsa de 3 ani închisoare, fără a se pronunța asupra

pedepsei complementare (cu (sau fără) amendă).

Cele menționate denotă faptul, că instanța de apel nu a argumentat în

nici un mod aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, precum și neaplicarea

pedepsei complementare.

Colegiul penal lărgit deasemenea reține că, la judecarea apelurilor

instanța de apel nu a respectat prevederile art. 414 alin. (2) Cod de

procedură penală, care menționează că instanța de apel verifică declarațiile

și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința

de judecată, cu consemnarea în procesul – verbal.

Instanța de apel și-a întemeiat soluția pe următoarele probe cum ar fi

și anume: declarațiile părții vătămate Gîrbu S., a martorilor Surdu V.,

Rodionov R., Filip V., Chișlari E., precum și probele materiale – raportul de

expertiză medico-legală nr. 531 D din 26.12.2012, procesul-verbal de

examinare a corpurilor delicte, procesul-verbal de recunoașterea

persoanei după fotografie, fără a le cerceta în ședința instanței de apel

(f.d.235-241).

Conform alin.(6) al art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel

nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima

instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de

apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

Procedînd în asemenea mod, instanța de apel nu a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 414 alin. (2) și (6), 417 alin. (1) pct.8) Cod de

procedură penală, ceea ce echivalează cu eroarea de drept cuprinsă în art.

427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală – că hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărîrii și s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Această eroare nu poate fi corectată de instanța de recurs, deoarece

soluționarea chestiunii respective ține de desfășurarea legală a procedurii

10

de judecată în instanța de apel, de aceea decizia instanței de apel urmează a

fi casată cu trimiterea cauzei la rejudecare.

Rejudecînd cauza, instanța de apel urmează să ia în considerație cele

expuse în prezenta decizie, să înlăture încălcările de lege menționate, să

respecte procedura de judecare a cauzei în instanța de apel, la stabilirea

pedepsei instanța urmează să țină cont de criteriile de individualizare a

pedepsei și să stabilească o pedeapsă echitabilă în raport cu cele

menționate în decizie, și să pronunțe o nouă hotărîre legală și întemeiată,

respectînd strict prevederile art.414, 436 Cod de procedură penală.

Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Bălți, Elena Bogdan, casează total decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 13 noiembrie 2013, în cauza penală în

privința lui Vieru Vadim Victor, Stasiuc Artur Anatoli și Marian Lilian

Dmitri și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată în ședință

publică la 24 iunie 2014, ora 0950.

Președinte Petru Ursache

Judecător Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Iurie Bejenaru

11