1ra-233/2014 — art.264 alin.3 lit.b Cod penal

1ra-233/2014 — art.264 alin.3 lit.b Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-233/14

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

01 aprilie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev, Nicolae Gordilă,

Vladimir Timofti,

a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de succesorul

părții vătămate Grișciuc Maria, împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani din

10 aprilie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 10 iulie

2013 în cauza penală în privința lui

Grișciuc Ion Victor,

născut la 06 iunie 1993, originar și domiciliat în r-

nul Rîșcani, s. Corlăteni.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Succesorul părții vătămate Grișciuc Maria, care a susținut recursul

ordinar, solicitînd admiterea acestuia.

Avocatul Negru Veaceslav și inculpatul Grișciuc Ion, care au solicitat

respingerea recursului ordinar declarat de succesorul părții vătămate

Grișciuc M., ca fiind nefondat, cu menținerea hotărîrii atacate.

Procurorul S. Crijanovschi a susținut recursul ordinar, solicitînd

admiterea acestuia.

C O N S T A T Ă :

în baza probelor administrate la faza de urmărire penală Grișciuc Ion a fost

condamnat în baza art. 264 alin.(3) lit.b) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu

1

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2

ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 (doi) ani.

Acțiunea civilă înaintată de Î.I. „Moldatsa” a fost admisă în principiu,

urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în

ordinea procedurii civile.

Ion la 03 iunie 2012, la orele 2000, deplasîndu-se la volanul automobilului de

model „VAZ 2107”, cu n/î FR AC 794, pe traseul Brest-Chișinău-Odesa din

direcția mun. Bălți spre or. Edineț, la km 715, neținînd cont de situația

rutieră și intenționînd de a se deplasa în continuare în direcția aeroportului,

fiind obligat să facă acest lucru, prin deplasarea pe drumul destinat pentru

această manevră, nu s-a asigurat de securitatea acțiunilor sale, după care a

traversat traseul central de la dreapta la stînga, continuîndu-și deplasarea pe

sens opus intrînd pe drumul cu sens unic, destinat pentru ieșirea din direcția

aerodromului la traseul central, pe care regulamentar se deplasa

automobilul de model „TOYOTA HI-ACE” cu n/î C EM 235, condus de

șoferul Mușuc Iurie, încălcînd prevederile art. 2, 39 pct.1) și 45 pct. a), b), d)

al Regulamentului Circulației Rutiere și, a comis tamponarea unităților de

transport.

În urma accidentului rutier, pasagerului Grișciuc Gheorghe i-au fost

cauzate conform raportului de expertiză medico-legală nr. 212 din 27 iulie

2012, vătămări corporale grave periculoase pentru viață, de la care a decedat.

Grișciuc Maria, care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi

hotărîri, prin care lui Grișciuc Ion să-i fie aplicată o pedeapsă mai aspră, cu

admiterea acțiunii civile și încasarea de la inculpat a prejudiciului material

în mărime de 60 000 lei și a celui moral în sumă de 500 000 lei. A invocat că

pe parcursul urmăririi penale nu a adresat acțiune civilă față de inculpat,

deoarece nu a cunoscut drepturile sale, precum și a fost într-o stare de stres

puternică, care a fost agravată de faptul că conducătorul mijlocului de

transport Grișciuc I. nu a recunoscut vina și a fost purtată pe drumuri pentru

a afla adevărul.

2

Atît inculpatul, cît și familia acestuia i-au achitat suma de 5000 lei

după accident și au procurat băutură alcoolică, în rest, însă nu s-au deranjat

de cheltuielile suportate de familia sa.

În instanța de fond a anunțat acuzatorul de stat și instanța că dorește

să adreseze acțiune civilă, a prezentat-o pentru a fi examinată, însă nu a fost

ascultată, iar acțiunea civilă nu a fost primită spre soluționare. Ulterior, la

adresarea repetată, acțiunea civilă a fost înregistrată în cancelaria instanței la

data de 10.04.2013, în ziua pronunțării sentinței.

Totodată, instanța de fond nu s-a pronunțat în careva mod referitor la

acțiunea civilă, nefiindu-i oferit cuvînd nici în dezbateri, pronunțînd sentința

nominalizată.

A suportat cheltuieli legate de înmormînarea fiului, pe care le-a

apreciat la suma de 60 000 lei, iar prejudiciul moral îl apreciază în suma de

500 000 lei.

La fel, consideră că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blîndă, nu

va asigura scopurile unei pedepse penale, aceasta nefiind echitabilă în raport

cu faptele comise de inculpat și consecințele survenite, din care considerente

solicită o pedeapsă mai aspră.

a fost respins, ca nefondat apelul declarat de succesorul părții vătămate

Grișciuc Maria.

A fost explicat succesorului părții vătămate dreptul de a înainta

acțiune civilă în ordinea procedurii civile.

corectă probelor și circumstanțelor pe dosar, a apreciat probele cauzei din

punctul de vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia

de vinovăție a inculpatului Grișciuc Ion în săvîrșirea infracțiunii

incriminate.

La stabilirea pedepsei instanța de fond a ținut cont de toate

circumstanțele cauzei, de prevederile art. 61, 75 Cod penal, de persoana

inculpatului, care nu are antecedente penale, este caracterizat pozitiv la

locul de trai, este angajat în cîmpul muncii, precum și de comportamentul

acestuia după comiterea infracțiunii, adică de conlucrarea cu organul de

urmărire penală pentru stabilirea adevărului.

3

Astfel, Colegiul penal a menționat că instanța de fond corect a stabilit

că nu este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa cu închisoare stabilită,

dispunînd aplicarea art. 90 Cod penal, suspendarea condiționată a

executării pedepsei.

Mai mult ca atît, examinarea cauzei a avut loc în baza art. 3641 Cod de

procedure penală, adică pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, unde inculpatul pînă la începerea cercetării judecătorești depunînd

în acest sens o cerere, în care recunoaște în totalitate faptele indicate în

rechizitoriu și nu solicită administrarea de noi probe.

Prin urmare, nu poate fi acceptat argumentul apelantei precum că

inculpatul nu și-a recunoscut vina în cele comise, or, anume cererea de

examinare a cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală denotă faptul că, inculpatul recunoaște întru totul acțiunile ce i se

incriminează. La fel, în ședința instanței de fond inculpatul sub jurămînt,

conform regulilor de audiere a martorilor, a depus declarații veridice

asupra celor întîmplate în ziua accidentului, astfel recunoscîndu-și vina de

cele săvîrșite.

Totodată, instanța de apel a conchis că și în latura civilă apelul declarat

urmează a fi respins.

Potrivit art. 219 alin. (5) Cod de procedură penală, acțiunea civilă poate fi

înaintată în orice moment de la pornirea procesului penal pînă la terminarea

cercetării judecătorești.

Succesorul părții vătămate Grișciuc Maria nu a înaintat acțiune civilă

nici la faza urmăririi penale, nici în ședința instanței de fond.

După cum rezultă din procesul-verbal al ședinței de judecată al

instanței de fond din 02 aprilie 2013 (f.d.47, vol.II), succesorul părții

vătămate Grișciuc M. nu a solicitat administrarea de noi probe și nu a

solicitat înaintarea acțiunii civile, ulterior, în aceiași zi, a fost terminată

cercetarea judecătorească și, conform art. 3641 alin.(5) Cod de procedură

penală, s-a purces la dezbaterile judiciare.

În apelul succesorului părții vătămate este invocat că aceasta a depus

acțiunea civilă în Judecătoria Rîșcani la 10 aprilie 2013, înregistrată cu nr.

1381, în ziua pronunțării sentinței, însă, potrivit materialelor cauzei penale,

Grișciuc M. a depus acțiunea civilă împreună cu apelul la data de 24.04.2013.

4

Acțiunea civilă, care este anexată la materialele cauzei penale nu este datată

și este indicată ca anexă la apelul declarat (f.d.61-verso, vol.II).

În ședința judiciară din 02 aprilie 2013, instanța a purces la dezbaterile

judiciare, care au constat din discursurile procurorului, apărătorului,

inculpatului și reprezentantului părții civile SA “MoldATSA”, iar pentru

data de 10 aprilie 2013 a fost anunțată întrerupere doar pentru deliberare și

pronunțarea sentinței.

Succesorul părții vătămate nu a respectat prevederile art. 219 alin.(5)

Cod de procedură penală și a înaintat acțiune civilă, după terminarea

cercetării judecătorești. În cazul în care, succesorul părții vătămate Grișciuc

M. ar fi depus acțiunea civilă în Judecătoria Rîșcani la 10.04.2013, în ziua

pronunțării sentinței, acțiunea civilă nu putea fi examinată de către instanța

de fond, deoarece a fost depusă după terminarea cercetării judecătorești.

Faptele nominalizate sunt regăsite în procesul-verbal al ședinței de judecată

și în sentința instanței de fond, prin care sunt constatate că succesorul părții

vătămate Grișciuc M. nu s-a apreciat asupra cuantumului pretențiilor

materiale ce le are în privința inculpatului. Participanții la proces nu au

formulat obiecții asupra procesului-verbal al ședinței de judecată și nu au

indicat la prezența inexactităților în aceasta.

La acțiunea civilă depusă nu sunt anexate probe în susținerea

cerințelor înaintate, din care considerente instanța de apel a considerat

oportun de a explica succesorului părții vătămate – Grișciuc Maria, că nu

este lipsită de dreptul de a înainta acțiune civilă în ordinea procedurii civile.

ordinar succesorul părții vătămate Grișciuc Maria, care invocînd temeiul de

drept prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, cu

referire la circumstanțele de fapt ale cauzei, solicită casarea acestora,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatului

Grișciuc Ion, să-i fie aplicată o pedeapsă mai aspră sub formă de închisoare,

iar acțiunea civilă înaintată să fie admisă integral.

În susținerea argumentelor a invocat că nu a anexat la materialele

cauzei chitanțe în confirmarea cheltuielilor suportate în rezultatul

înmormîntării fiului, deoarece în acele momente nu a fost în stare de a cere

careva bunuri la achitarea serviciilor, iar cît privește încasarea prejudiciului

5

moral, instanța de apel era în drept să decidă recuperarea de la inculpat a

prejudiciului moral adus în urma decesului fiului său.

Astfel, consideră că instanța de apel a adoptat o soluție parțial legală.

în raport cu circumstanțele cauzei Colegiul penal lărgit consideră că recursul

urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd

recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau

parțială a hotărîrii atacate și să rejudece cauza, cu pronunțarea unei noi

hotărîri, dacă nu se agravează situația condamnatului.

Or, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze parțial, atunci cînd se constată comiterea unei erori de

drept, care a dus la adoptarea unei hotărîri ilegale.

În conformitate cu prevederile art. 414 - 417 Cod de procedură penală,

instanța de apel, urma să soluționeze paralel cu starea de fapt și chestiunile

de drept, inclusiv: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă

infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și

aplicată just; dacă normele de drept procesual penal, au fost corect aplicate.

În cazul în care s-ar constata încălcări ale prevederilor legale referitor la ele,

hotărîrea instanței de fond urmează a fi desființată cu rejudecarea cauzei.

În recursul ordinar declarat se semnalizează temeiul prevăzut la art.

427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală –„s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale”.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de

judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în

parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de

aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a

pedepsei penale, ținînd cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață

ale familiei acestuia.

6

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art.61 Cod penal, în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea

pedepsei în limitele fixate în partea specială.

Limitele termenelor de pedeapsă, prevăzute în partea specială, sînt

determinate de încadrarea juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii

săvîrșite. Gravitatea acesteia constă în modul și mijloacele de săvîrșire a

faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de

urmările produse sau care s-ar fi putut produce.

Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvîrșite, se

stabilește avînd în vedere persoana celui vinovat, care include date privind

gradul de dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială,

prezența sau lipsa antecedentelor penale, comportamentul inculpatului pînă

sau după săvîrșirea infracțiunii, deci este vorba de personalitatea

infractorului.

Categoria și termenul (limita) de pedeapsă ce urmează a fi stabilit este

în dependență de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art.76

– 77 Cod penal, precum și, efectele acestora prescrise în art.78 Cod penal.

Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei,

sau valorificat anume în această ordine, fiind stabilit inculpatului termenul

de pedeapsă principală și complementară, prevăzute de art. 264 alin. (3) lit.

b) Cod penal, în limitele sancțiunii.

După efectuarea acestei proceduri de individualizare și stabilirea

duratei și cuantumului pedepsei, în cazul stabilirii închisorii, continuă

operațiunea de individualizare a acesteia, dar în aspectul de executare a

pedepsei deja stabilite, prin numirea tipului de penitenciar și soluționarea

chestiunii dacă pedeapsa numită inculpatului, urmează a fi pusă în

executare ori sub condiția personalității acestuia de a se corecta și reeduca,

poate fi trasă concluzia că scopul pedepsei poate fi atins prin suspendarea

executării pedepsei aplicate vinovatului pe un termen de probă, de

încercare.

Colegiul menționează că, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal –

suspendarea condiționată a executării pedepsei nu reprezintă o categorie

7

aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra

că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia.

În literatura juridică, referindu-se la suspendarea condiționată a

executării pedepsei s-a expus că această măsură constă în esență – în

dispoziția luată de instanța de judecată prin însăși hotărîrea de condamnare,

de a o suspenda pe o anumită durată și în anumite condiții executarea

pedepsei pronunțate.

Rezultatul principal al aplicării pedepsei constă în aceea că deși

pedeapsa este definitiv aplicată, aceasta nu este pusă în executare, astfel că

instituția suspendării condiționate a pedepsei ține de condițiile de executare

a pedepsei închisorii deja stabilite de către instanța de judecată pe întregul

termen de încercare.

Astfel, executarea pedepsei devine dependentă de comportamentul

condamnatului pe această durată, iar suspendarea executării poate fi

revocată în caz de nerespectare a condițiilor.

În cadrul instituției suspendării condiționate a executării pedepsei

instanța după ce realizează individualizarea pedepsei prin determinarea

concretă a acesteia în baza criteriilor generale de individualizare,

completează acest rezultat printr-un act de individualizare a executării

pedepsei.

Suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a

executării pedepsei numită de către instanța de judecată prin hotărîre de

condamnare de a se suspenda pe o perioadă anumită durată de timp

executarea pedepsei aplicate, dacă sunt îndeplinite anumite condiții.

Prin urmare, urmează a fi delimitată noțiunea de individualizare a

pedepsei de cea de individualizare a executării pedepsei.

În această ordine de idei, suspendarea condiționată a executării

pedepsei se dovedește a fi o problemă privind executarea pedepsei, dat fiind

faptul că obiectul suspendării este executarea pedepsei. Se suspendă

executarea pedepsei și nu aplicarea acesteia.

Totodată, Colegiul remarcă că, textul art. 90 alin.(1) Cod penal, prin

sintagma „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de

a aplica prevederile acestei norme.

Îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, poate fi aplicată sau exclusă

8

la orice etapă a procesului penal, întru înlăturarea erorii admise la etapa

anterioară.

În cazul infracțiunilor săvîrșite din imprudență, aprecierea conduitei

persoanei vinovate depinde de atitudinea sa față de fapta comisă, față de

victimă ori de partea vătămată, de compasiunea ce o manifestă în privința

ultimilor, cărora, deși neintenționat, însă li s-au produs daune materiale și în

special, morale, care, după caz, nu mai pot fi recuperate. În cazul cînd

vinovatul nu manifestă părerea de rău față de nenorocirile, suferințele aduse

prin acțiunile sale ilegale, convingerea că acesta nu trebuie să execute real

pedeapsa închisorii, nu are temei.

În speță, instanța de recurs, găsește întemeiate motivele recursului

declarat de succesorul părții vătămate și constată că, concluzia instanțelor

inferioare, precum că, corijarea inculpatului este posibilă prin aplicarea

prevederii art. 90 Cod penal - suspendarea condiționată a pedepsei, s-a tras

greșit, neîntemeiat și din aceste considerente o va exclude, nefiind considerat

faptul că, prin această soluție se înrăutățește situația condamnatului.

Ca agravare a situației condamnatului se subînțeleg situațiile de

schimbare a soluției din achitare în condamnare, de încadrare juridică la o

infracțiune mai gravă, sau un alt aliniat nou, literă, de înlocuire a sancțiunii

cum ar fi a măsurii educative în pedeapsă prevăzută de sancțiune, din

amendă în închisoare, prin mărirea cuantumului aceleiași pedepse ori

adăugarea la pedeapsa principală a pedepsei complementare, de aplicarea

unor măsuri de siguranță la care nu fusese inițial condamnat, de reținere în

recurs a stării de recidivă, a concursului de infracțiuni în loc de infracțiune

continuată; situații de învinuire care esențial, după circumstanțele reale,

diferă de cea de la început ori orice altă modificare a învinuirii (imputarea

altor acțiuni în locul celor imputate anterior, imputarea infracțiunii care

diferă de cea imputată după obiectul atentat, caracterul faptei și acțiunii),

care afectează dreptul inculpatului la apărare.

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că, recursul

declarat de succesorul părții vătămate Grișciuc Maria urmează a fi admis,

casată parțial hotărîrile judecătorești inferioare în latura stabilirii pedepsei

inculpatului Grișciuc Ion, cu excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod

penal.

9

de procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de succesorul părții vătămate

Grișciuc Maria, casează parțial sentința Judecătoriei Rîșcani din 10 aprilie

2013 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 10 iulie 2013 în

cauza penală în privința lui Grișciuc Ion în latura penală, rejudecă cauza și

pronunță o nouă hotărîre, conform căreia exclude aplicarea prevederilor art.

90 Cod penal.

Grișciuc Ion se consideră condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit.b) Cod

penal la 4 (patru) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 2 (doi) ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip deschis.

Termenul de executare a pedepsei lui Grișciuc Ion Victor se calculează

din momentul reținerii acestuia.

În rest, dispozițiile hotărîrilor contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată în ședință publică la 30 aprilie

2014, ora 09 50.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

Nicolae Gordilă

Vladimir Timofti

10