1ra-163/2014 — art. 188 alin. 1 lit. b, f CP

Dosarul nr. 1ra-163/2014

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

18 martie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Constantin Gurschi

Judecători – Liliana Catan, Ion Arhiliuc, Elena Covalenco, Iurie Diaconu

Cu participarea:

Procurorului - Nicolae Suvac

Avocatului - Ion Popescu, Ala Pelivaniuc,

a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 aprilie 2013, în cauza penală

privindu-i pe

Taratutenco Alexandru Serghei,

născut la 15 octombrie 1993, originar și

locuitor în mun. Chișinău, str. A. Doga 43/2,

ap. 15;

și

Tiscenco Alexandru Anatolie, născut

la 13 februarie 1993, originar și locuitor în

mun. Chișinău, str. Pajurei 15, ap. 63;

Termenul de examinare a cauzei:

- prima instanță: 29 martie 2012 – 30 noiembrie 2012;

- instanța de apel:26 martie 2013- 15 aprilie 2013;

- instanța de recurs:29 octombrie 2013-18 martie 2014;

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul Nicolae Suvac, care a solicitat admiterea recursului în sensul

declarat.

Avocatul Ion Popescu și inculpatul Tiscenco Alexandru, care au pledat pentru

respingerea recursului cu menținerea hotărîrii atacate.

Avocatul Alla Pelivaniuc și inculpatul Taratutenco Alexandru, care au pledat

pentru respingerea recursului cu menținerea hotărîrii atacate.

Asupra recursului ordinar în cauză Colegiul penal lărgit,

1

C O N S T A TĂ:

Taratutenco Alexandru și Tișcenco Alexandru au fost condamnați în baza art. 188 al.

(2) lit. b) și f) Cod penal, cu aplicarea art. 79 Cod penal la 4 (patru) ani închisoare

fiecăruia.

Conform art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicată inculpaților pe un termen de probă de 2 (doi) ani fiecăruia.

în înțelegere prealabilă cu Tișcenco Alexandru și avînd scopul sustragerii și însușirii

ulterioare a bunurilor altei persoane, la 10 decembrie 2011, aproximativ la ora 22.00,

aflîndu-se pe str. M. Costin 17/1, mun. Chișinău, l-au atacat pe Garabajiu Alexandru,

aplicînd violență periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei agresate și au sustras

deschis de la acesta un telefon mobil de model Nokia 6680, după ce cu bunul sustras

de la fața locului s-au ascuns. Astfel, cauzînd părții vătămate un prejudiciu material

considerabil în sumă de 3000 lei.

Conform raportului de expertiză medico-legal nr. 373/D, din 08 februarie 2012,

părții vătămate i s-au constatat vătămări corporale ușoare, care condiționează o

dereglare a sănătății de scurtă durată.

În drept, acțiunile inculpaților Taratutenco Alexandru și Tișcenco Alexandru

au fost încadrate în baza art. 188 alin. (2) lit. b) și f) Cod penal – tîlhăria, adică

atacul săvîrșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de

violență periculoasă pentru viață sau sănătatea persoanei agresate de două persoane

și cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

2.1. În motivarea soluției sale și anume la stabilirea pedepsei cu aplicarea art.

79 și 90 Cod penal, prima instanță a luat în considerație că s-a săvîrșit o infracțiune

gravă, inculpații se căiesc în cele săvîrșite, au reparat prejudiciul material, sunt tineri,

absolvenți ai școlii medii, crima au comis-o fără a-și da seama de consecințe, nu au

survenit consecințe grele, se caracterizează pozitiv, au loc permanent de trai, ambii

sau educat în familie cu un singur întreținător, anterior nu au fost la evidență în

organele de poliție.

solicitat casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri, prin care inculpații să fie condamnați în baza art. 188 alin. (2) lit. b) și f) la 7

ani închisoare fiecăruia, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, pe

motiv că prima instanță neîntemeiat a aplicat prevederile art. 79 și 90 Cod penal.

2013 a fost respins ca nefondat, apelul procurorului, cu menținerea sentinței atacate.

4.1. În motivarea soluției sale instanța de apel a reiterat că, instanța de fond

pe deplin a constatat starea de fapt și de drept a acțiunilor săvîrșite de inculpați și

2

conform art. 100 alin. (4), 101 Cod de procedură penală, verificînd toate probele

administrate multilateral, complet și obiectiv, iar fiecare probă fiind apreciată din

punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei și în ansamblu

- din punct de vedere al coroborării lor, corect a ajuns la concluzia de a încadra

acțiunile inculpaților Taratutenco Alexandru și Tișcenco Alexandru, în baza art. 188

alin.(2) lit. b) și f) Cod penal.

Colegiul penal a considerat, că la stabilirea categoriei și termenului de

pedeapsă, instanța de fond a ținut cont de prevederile art. art. 7, 61, 75, 76, 77 Cod

penal.

Totodată, instanța de apel a menționat, că potrivit art. 79 Cod penal, instanța de

judecată a ținut cont de circumstanțele excepționale ale cauzei, și de persoana celui

vinovat, socotind necesar de a aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de

legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai blîndă, de altă categorie.

Astfel, în ședința de judecată a instanței de fond și a instanței de apel s-au

stabilit cu certitudine circumstanțe atenuante cum ar fi: căința sinceră de cele

săvîrșite, au reparat prejudiciul material, sunt tineri, absolvenți ai școlii medii, crima

au comis-o fără a realiza consecințele care pot surveni, se caracterizează pozitiv, nu

au survenit consecințe grele, au loc permanent de trai, ambii s-au educat în familie cu

un singur întreținător, anterior nu au fost la evidență în organele de poliție.

invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, prin care

a solicitat casarea parțială a acesteia în partea stabilirii pedepsei, cu remiterea cauzei

la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul și-a motivat recursul prin faptul, că instanța de apel a dat o

apreciere corectă probelor prezentate și la numirea pedepsei inculpaților, a făcut

trimitere la art. 79 Cod penal, însă nu a stabilit și nu a indicat care circumstanțe legate

de personalitatea acestora se consideră excepționale și oferă dreptul de a numi

pedeapsă sub limita minimă, doar limitîndu-se la cele expuse în sentință.

Totodată, procurorul-recurent a indicat, că instanța a comis o eroare de drept

referitor la stabilirea pedepsei, încălcînd prevederile art. 394 alin. (2) pct. 2) Cod de

procedură penală privind obligația instanței de a evidenția prezența în cauză a

circumstanțelor excepționale care permit aplicarea unei pedepse mai ușoare.

Astfel, recurentul consideră că pedeapsa aplicată inculpaților nu va atinge

scopul pedepsei penale, de aceia hotărîrea instanței de apel este pripită și

neîntemeiată, deoarece lipsește careva temei pentru aplicarea prevederilor art. 79, 90

Cod penal.

materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că acesta urmează a fi respins

din următoarele considerente.

3

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul

numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu

calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor prevăzute în

art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără însă a i se agrava situația.

Raportînd aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal lărgit reține că

recursul este depus de procuror în defavoarea inculpaților Taratutenco Alexandru și

Tiscenco Alexandru și ca temeiuri se invocă pct. 6) și 10) alin. (1) al art. 427 Cod de

procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de apel,

atunci cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și atunci cînd

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificînd recursul în acest aspect, Colegiul penal lărgit constată că temeiurile

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, invocate de

procuror, nu persistă în cauză, deoarece conform textului deciziei instanței de apel,

aceasta corespunde în totul cerințelor art. 414, 417 Cod de procedură penală.

Din textul recursului rezultă, că autorul critică aplicarea art. 79, 90 Cod penal,

la stabilirea pedepsei în privința inculpaților de către prima instanță și instanța de

apel, considerînd ca necorespunzătoare aprecierea circumstanțelor excepționale ale

cauzei.

Conform art. 79 Cod penal, instanța de judecată, ținînd seama de

circumstanțele excepționale ale cauzei și de persoana vinovatului și considerînd

necesar să treacă la o altă pedeapsă mai blîndă, poate ușura pedeapsa, indicînd în

mod obligatoriu motivele. Prin urmare, trebuie să existe, ori în împrejurările în care

s-a derulat fapta infracțională, ori în datele privind personalitatea infractorului,

circumstanțe care constituie excepție.

În speță, Colegiul penal lărgit menționează, că judecînd cauza, atît prima

instanță cît și instanța de apel au stabilit cu certitudine circumstanțele atenuante cum

ar fi căința sinceră de cele săvîrșite, reparararea prejudiciul material, vîrsta tînără,

absolvirea recentă a școlii medii, comiterea crimei fără a realiza consecințele care

pot surveni, caracteristica pozitivă, locul permanent de trai, în afară de aceasta

instanța de apel mai reține ca atenuantă și faptul, că ambii inculpați s-au educat în

familie cu un singur întreținător, că anterior nu au fost la evidența organelor de

poliție.

În acest context, instanța de recurs reiterează că, deși ambele instanțe ierarhic

inferioare enumeră șirul de circumstanțe atenuante, a cărui cumul nu poate fi

considerat ca excepționale, totuși din cele enumerate se întrevede și o circumstanță

4

excepțională, cum ar fi educarea ambilor inculpați în familii incomplete cu un singur

întreținător, deaceea, stabilirea pedepselor sub limita minimă este întemeiată, iar

ținînd cont de faptul, că inculpații au conștientizat cele comise, corectarea și

reeducarea acestora poate avea loc fără izolarea de societate, în acest sens concluzia

instanțelor privind stabilirea pedepselor cu aplicarea art. 79, 90 Cod penal este

echitabilă și întemeiată.

Din aceste considerente, Colegiul penal lărgit nu constată comiterea erorilor de

drept la judecarea cauzei, care ar servi temei pentru casarea hotărîrii recurate, ceea ce

impune soluția respingerii recursului procurorului ca inadmisibil, cu menținerea

hotărîrii atacate.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura

de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 15 aprilie 2013, în cauza penală privindu-i pe

Taratutenco Alexandru și Tiscenco Alexandru, cu menținerea hotărîrii contestate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată în ședință publică la 15 aprilie 2014, ora 09.50.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Liliana Catan

Ion Arhiliuc

Elena Covalenco

Iurie Diaconu

5