1ra-1187/2015 — art. 152 alin. 1 CP

1ra-1187/2015 — art. 152 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1187/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

17 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache

judecători – Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti, Nadejda Toma și Petru Moraru,

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat avocatul Bernicova

Marina în numele inculpatului Macari Ion, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2015, în cauza penală

privindu-l pe

Macari Ion Gheorghe, născut la 11 februarie

1994, originar din or. Hîncești și domiciliat s.

Cărpineni, str. Pădurilor, 105, r-nul Hîncești.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 17.05.2014 – 29.08.2014;

Instanța de apel: 03.10.2014 – 21.04.2015;

Instanța de recurs: 05.08.2015 – 17.11.2015.

Colegiul penal lărgit asupra recursului în cauză

C O N S T A T Ă:

conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală – în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, Macari Ion Gheorghe a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 140 ore.

Acțiunea civilă înaintată de către reprezentantul părții vătămate a fost admisă

în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța

contencioasă.

06 decembrie 2013, aproximativ pe la orele 19:00, aflîndu-se pe str. Cărpineni, r-nul

Hîncești, fiind în relații reciproc ostile cu Bînzaru A., intenționat i-a aplicat

ultimului multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului,

cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 92 D din 24.03.2014

fractura oaselor nazale cu deplasarea moderată a fragmentelor, echimoză a labii

1

mîinii stîngi, excoriație a pavilionului urechii stîngi, fractură a coastei 7 pe linia

paravertebrală stîngă, fractură a apofizei spinoase C-7, cu deplasare moderată, care

se califică ca vătămări corporale medii, ce au dus la dereglarea sănătății mai mult de

21 zile, ori de lungă durată.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute la art. 152 alin. (1) Cod penal, adică vătămarea

intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă

pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată

fie de dereglarea îndelungată a sănătății, fie de o pierdere considerabilă și stabilă a

mai puțin de o treime din capacitatea de muncă.

Țaulean V. în numele părții vătămate Bînzaru A., care a solicitat casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțare unei noi hotărîri potrivit căreia inculpatului Macari

I. să-i fie stabilită o pedeapsă mai aspră,iar acțiunea civilă să fie admisă integral.

În motivarea cererii de apel a indicat că prima instanță în mod eronat a reținut

prezența circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 76 Cod de procedură penală al

RM și anume faptul că inculpatul Macari I., și-a recunoscut vina, s-a căit sincer, a

contribuit activ la descoperirea infracțiunii.

La fel, declarațiile inculpatului, care a fost audiat în ședința judiciară potrivit

regulilor de audiere a martorului, sunt în contradicție cu declarațiile date de către

părea vătămată, precum și cu toate probele administrate în cadrul urmăririi penale.

De asemenea a mai invocat că, prima instanță eronat a admis în principiu

acțiunea civilă, deoarece acțiunea civilă se admite în principiu numai în cazuri

excepționale, atunci cînd nu poate fi stabilită suma despăgubirilor cauzate prin

infracțiune.

A mai menționat faptul că partea vătămată a prezentat probe pertinente și

concludente, care confirmă că a suportat cheltuieli în legătură cu tratamentul

medical acordat, cheltuieli în legătură cu asistența juridică acordată de apărător, iar

în privința daunei morale și a suferințelor psihice suportate în urma atacului, instanța

de judecată urma să se expună, ținînd cont de circumstanțele concrete precedente

infracțiunii săvîrșite de către inculpat.

Totodată, a subliniat faptul că cererea de apel este depusă în termen, ținînd

cont de faptul că copia sentinței integrale a recepționat-o poștal la data de

04.09.2014, făcînd referință la prevederile art. 231 alin. (3)-(5), 404 Cod de

procedură penală.

2015 apelul declarat a fost admis, sentința contestată a fost casată, rejudecată cauza

și pronunțată o nouă hotărîre potrivit căreia inculpatului Macari I. i s-a stabilit o

2

pedeapsă în baza art. 152 alin. (1) Cod penal cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin.

(8) Cod de procedură penală, sub formă de închisoare pe termen de 1 an .

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată pe

un termen de probă de 2 ani.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului Macari I. în beneficiul părții

vătămate Bînzaru A. suma de 5 000 lei cu titlul de cheltuieli pentru asistență

juridică, și suma de 15 000 lei cu titlul de prejudiciu moral.

Acțiunea civilă privind recuperarea prejudiciului material s-a admis în

principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța

civilă.

audiind participanții la proces raportînd situația de fapt la cea de drept, cercetînd

argumentele invocate de părți, în coraport cu materialele dosarului penal, s-a ajuns

la concluzia că apelul declarat este întemeiat și urmează a fi admis.

În primul rînd, instanța de apel a considerat apelul declarat în termen avînd în

vedere că sentința a fost pronunțată public la 29.08.2014 și expediată în adresa părții

vătămate Bînzaru Andrei Gheorghe la data de 29.08.2014, potrivit scrisorii de

însoțire anexate la materialele cauzei (f.d.112), însă la materialele nu sunt anexate

probe care ar confirma faptul recepționării sentinței integrale de către acesta, iar

cererea de apel a fost declarată la data de 22.09.2014 (f.d. 114).

Astfel, instanța de apel în urma cercetării și aprecierii probelor administrate și

examinate în ședința de judecată, a constatatcă prima instanță corect a apreciat

încadrarea juridică a infracțiunii comise de către Macari I. în baza art. 152 alin. (1)

Cod penal după indicii calificativi „vătămarea intenționată medie a integrității

corporale, care nu este periculoasă pentru viața și nu a provocat urmările prevăzute

la art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății”, menționînd

că aceste fapte constatate și-au găsit pe deplin confirmare în cadrul ședinței de

judecată a primei instanțe și a celei de apel prin declarațiile inculpatului, părții

vătămate, a martorilor coroborate cu materialele dosarului.

Totodată, instanța de apel a mai constatat în urma verificării probelor

administrate pe prezenta cauză penală, că prima instanță a stabilit pedeapsa

inculpatului Macari I. o pedeapsă neproporțională faptei comise.

În acest context, instanța de apel a reținut că prima instanță la stabilirea

pedepsei nu a ținut cont de faptul că, pedeapsa aplicată inculpatului nu-și va atinge

scopul de corectare și reeducare a persoanei și nu va fi restabilită echitatea socială,

tulburată prin acțiunile inculpatului, deoarece acesta a comis o infracțiune obiectul

căreia constituie relațiile sociale a căror existență și desfășurare normală sunt

condiționate de sănătatea și integritatea corporală a persoanei.

Astfel, în pofida faptului că inculpatul Macari Ion Gheorghe a recunoscut vina

în comiterea infracțiunii incriminate, solicitînd examinarea cauzei în baza

3

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, se caracterizează pozitiv la locul de

trai, instanța de apel a considerat că inculpatul nu a conștientizat gravitatea

acțiunilor comise, și anume de faptul că în urma acțiunilor sale a cauzat părții

vătămate vătămări corporale medii, confirmate prin raportul de expertiză medico-

legală nr. 92-D din 24 martie 2014 (f.d. 44) și raportul de constatare medico - legală

nr. 617 din 11 decembrie 2013 (f.d. 45).

În rezultatul celor menționate, instanța de apel a conchis că, inculpatului

Macari I. urmează să-i fie aplicată o pedeapsă în baza art. 152 alin. (1) Cod penal,

sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, cu suspendarea condiționată a

executării acesteia pe un termen de probă de 2 ani. Pedeapsă dată instanța de apel a

considerat-o echitabilă și proporțională urmărilor survenite în urma săvîrșirii

infracțiunii.

Instanța de apel a criticat sentința primei instanțe și în partea civilă, indicînd

că prima instanță pripit a ajuns la concluzia de a lăsa fără soluționare acțiunea civilă

înaintată de avocatul Țaulean V. în numele părții vătămate Bînzaru A., urmînd ca

asupra cuantumului să se expună instanța civilă.

În această ordine de idei, instanța de apel a făcut referire la art. 34 din CtEDO

potrivit căruia, subiecți ai reparării prejudiciului moral este inclusiv persoana fizică,

care urmează să beneficieze de satisfacția echitabilă, iar Statul, urmează să ia

măsurile necesare pentru ca victima să beneficieze de o satisfacție echitabilă.

Drept urmare celor indicate, instanța de apel a considerat oportun de a

interveni în latura civilă a sentinței primei instanțe și a dispus încasarea de la

inculpatul Macari I. în beneficiul părții vătămate Bînzaru A. în scopul recuperării

prejudiciului moral, suma de 15 000 lei, ceea ce constituie o sumă echitabilă în

raport cu suferințele suportate de partea vătămată.

Totodată, instanța de apel a considerat rezonabil de a încasa suma de 5000 lei

cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică, fapt ce se confirmă prin bonul de plată

seria ET nr. 0225627 din 15 mai 2014. Iar în privința stabilirii cuantumului

prejudiciului material cauzat prin infracțiune părții vătămate, instanța a dispus ca

asupra acestor despăgubiri să se pronunțe instanța civilă deoarece partea vătămată

nu a prezentat probe care ar confirma cuantumul cheltuielilor invocate.

numele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar,solicitînd casarea acesteia cu

menținerea sentinței.

În motivare, recurenta invocă faptul că apelul declarat de către avocatul părții

vătămate a fost depus peste termenul prevăzut expres de legea procesual penală, iar

instanța de apel nu a fost în drept să admită apelul declarat, fără a se pronunța asupra

termenului de declarare a cestuia.

Totodată, recurenta menționează că instanța de apel a ignorat explicațiile date

în p. 14.1. al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție a RM nr.22 din

4

12.12.2005 cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel (cu toate

modificările ulterioare) care stipulează că „Măsurile pregătitoare pentru

desfășurarea ședinței de judecată în instanța de apel, ca primă etapă, reprezintă

verificările prealabile privind corectitudinea constituirii ședinței de judecată și a

sesizării instanței de apel... Verificarea corectitudinii sesizării instanței de apel

presupune că instanța urmează să verifice dacă sentința atacată este supusă

apelului potrivit legii, dacă cererea de apel aparține unei persoane care este titular

legal al dreptului de apel, dacă cererea de apel a fost declarată în termenul legal.

În cazul în care apelul este inadmisibil sau tardiv, judecata nu mai are loc, întrucît

instanța de apel nu a fost sesizată în conformitate cu legislația.”

În concluzie, recurenta susține că instanța de apel greșit a dispus admiterea

unui apel tardiv, adoptînd o decizie ilegală pasibilă de a fi casată.

În drept, recurenta își întemeiază recursul declarat pe dispozițiile art. 427 alin.

(1) pct. 7) Cod de procedură penală.

lărgit constată că acesta urmează a fi admis, formulînd următoarele considerente.

În corespundere cu prevederile art. 427 alin. (1) pct. 7) Cod de procedură

penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului în cazul în care apelul a

fost introdus tardiv.

Temeiul pentru recurs enunțat și invocat de recurentă în recursul ordinar

declarat este incident speței în cauză, avînd în vedere că la depunerea apelului,

avocatul Țaulean V. în interesele părții vătămate Bînzaru A. a considerat că acesta

este depus în termen, invocînd prevederile art. 231 alin. (3)-(5), 404 Cod de

procedură penală (f.d. 116, vol. I).

Potrivit regulii generale prescrise la art. 402 Cod de procedură penală,

termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Excepția de la regula dată este inserată în dispoziția normei art. 403 alin. (1)

Cod de procedură penală, unde este stipulat că apelul declarat după expirarea

termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de

apel constată că întîrzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar apelul a fost

declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau încasării

despăgubirilor materiale.

Analizînd partea motivatorie a deciziei contestate, Colegiul penal lărgit

conchide că apelul declarat de avocatul Țaulean V. este declarat peste termenul

prevăzut de art. 402 Cod de procedură penală, însă instanța de apel a indicat în

decizia adoptată următoarele motive pretinse a fi întemeiate: „Colegiul penal

consideră apelul declarat în termen, avînd în vedere că sentința a fost pronunțată

public la 29.08.2014 și expediată în adresa părții vătămate Bînzaru Andrei

Gheorghe la data de 29.08.2014, potrivit scrisorii de însoțire anexate la materialele

5

cauzei (f.d.112), însă la materialele nu sunt anexate probe care ar confirma faptul

recepționării sentinței integrale de către acesta, iar cererea de apel a fost declarată

la data de 22.09.2014 (f.d. 114)” (f.d. 157-158).

Un asemenea argument invocat în susținerea repunerii în termen a apelului nu

poate fi reținut ca fondat de către instanța de recurs, întrucît nu au fost elucidate

motivele întemeiate solicitate de legiuitor la art. 403 Cod de procedură penală.

În context, prin motive întemeiate se are în vedere acele circumstanțe de ordin

obiectiv, a căror producere nu depinde de voința titularului dreptului de apel

(calamitate naturală, accident, boală, etc.)

Totodată, prevederile la care face referință avocatul Țaulean V. în cererea sa,

și anume art. 404 alin. (1) Cod de procedură penală, nu pot fi reținute în sarcina

acestuia, deoarece apelantul nu se regăsește în nici una din situațiile descrise în

dispoziția normei indicate, întrucît legiuitorul impune întrunirea cumulativă a 3

condiții care pot constitui temei de drept pentru a fi solicitată repunerea în termen a

apelului: participantul a lipsit atît la judecarea cauzei, cît și la pronunțarea sentinței

și nu a fost informat despre adoptarea sentinței.

În acest sens, Colegiul penal lărgit constată că, potrivit procesului verbal al

ședinței de judecată din 18.08.2014 (f.d. 101, verso, vol. I), atît partea vătămată, cît

și avocatul acesteia au fost prezenți la pronunțarea dispozitivului sentinței, unde l-i

s-a adus la cunoștință data pronunțării integrale a sentinței – 29.08.2014, iar la data

de 29.08.2014 a fost prezentă doar partea vătămată Bînzaru A. (f.d. 102, verso).

Totodată, instanța de recurs atestă că la materialele cauzei sunt anexate

dovezile de primire a copiei sentinței, care a fost înmînată procurorului, inculpatului

și apărătorului inculpatului, cu excepția părții vătămate (f.d. 108-110, vol. I).

Această circumstanță denotă faptul că, Brînzaru Andrei a avut dreptul și

posibilitatea reală de a face cunoștință cu sentința integrală, însă din cauze

necunoscute instanței de recurs, acesta a refuzat să facă cunoștință cu aceasta.

Prin urmare, refuzul de a primi sentința integrală și expedierea acesteia prin

poștă nu constituie o circumstanță imputabilă instanței de judecată, cu atît mai mult

nu poate fi reținută ca un motiv întemeiat la introducerea tardivă a apelului, aceasta

deoarece este vorba de o opțiune de natură subiectivă, care a ținut exclusiv de voința

lui Bînzaru A., iar o asemenea situație nu poate constitui un motiv întemeiat de

ordin obiectiv ce nu a depins de voința ultimului.

În cele din urmă, instanța de recurs menționează că termenul de declarare a

apelului împotriva sentinței pronunțate integral la 29.08.2014 a expirat la data de

15.09.2014 însă, apelul apărătorului părții vătămate a fost declarat la data de

22.09.2014 (f.d. 115, vol. I), adică peste termenul prevăzut de lege.

Așadar, reieșind din constatările formulate, Colegiul penal lărgit conchide că

motivele invocate în recursul ordinar de pe rol sunt justificate și întemeiate, fiind

cert faptul că instanța de apel greșit a ajuns la concluzia că apelul apărătorului părții

6

vătămate a fost declarat în termenul prevăzut de lege, iar potrivit prevederilor

procesual-penale, se impune soluția admiterii recursului, cu casarea totală a deciziei

contestate și menținerea sentinței primei instanțe.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat avocatul Bernicova Marina în numele

inculpatului Macari Ion.

Casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21

aprilie 2015 în cauza penală în privința lui Macari Ion Gheorghe, cu menținerea

sentinței Judecătoriei Hîncești din 29 august 2014, prin care:

Macari Ion Gheorghe se consideră vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 152 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 140 ore.

S-a dispus admiterea în principiu a acțiunii civile înaintate de către

reprezentantul părții vătămate, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se

pronunțe instanța contencioasă.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 decembrie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Petru Moraru

7