1ra-1353/2015 — art. 190 al.1 CP

Dosarul nr. 1ra-1353/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 decembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar declarat de procuror împotriva sentinței Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 15 ianuarie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 19 martie 2015, în privința inculpatului

Morari Ian Eduard, născut la

08 martie 1983, originar și locuitor al mun. Chișinău,

str. Socoleni 17, ap. 65, cetățean al R. Moldova,

anterior condamnat:

1) prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 16 iunie 2006, în baza art. 217 alin. (2)

Cod penal, la 100 ore de muncă neremunerată în folosul

comunității;

2) prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 20 octombrie 2006, în baza art. 186 alin.

(2) lit. c), b), 190 alin. (2) lit. c), 84 alin. (1), 85 Cod

penal, la 3 ani și 1 lună închisoare;

Conform încheierii Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 12 august 2008, a fost liberat condiționat

înainte de termen cu 10 luni și 23 zile, în baza art. 91

Cod penal.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 05 martie 2014 – 15 ianuarie 2015

în instanța de apel: 13 februarie – 19 martie 2015,

în instanța de recurs: 04 septembrie – 02 decembrie 2015.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

1

C O N S T A T Ă :

procesul penal în privința lui Morari Ian pe art. 190 alin. (1) Cod penal a fost

încetat, în legătură cu împăcarea părților.

2013, aproximativ orele 09.30, aflându-se în oficiul S.R.L.”Map Mam”, amplasat

în mun. Chișinău, str. Columna 73/2, prin înșelăciune și abuz de încredere a

dobândit de la S.R.L.”Map Mam” mărfuri de uz casnic: o răzătoare pentru

bucătărie la prețul de 390 lei, 11 perii pentru dinți - 275 lei, 12 cuțite mici - 180 lei,

11 funduri pentru bucătărie - 330 lei, 2 cuțite ceramice - 190 lei, 4 lanterne - 300

lei, 5 săculețe pentru lengerie - 175 lei, 3 aparate electrice de curățat hainele - 285

lei, cauzând părții vătămate un prejudiciu considerabil în sumă de 2450 lei.

Instanța a reținut că vinovăția inculpatului a fost demonstrată prin probele

administrate și a reîncadrat acțiunile lui în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, ca

escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altor persoane, săvârșită prin

înșelăciune și abuz de încredere.

În cadrul ședinței de judecată, reprezentantul părții vătămate și inculpatul au

depus cereri de încetare a procesului penal, din motiv că inculpatul a restituit

prejudiciul material și ei s-au împăcat.

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art.

190 alin. (2) lit. c) Cod penal.

În temeiul art. 82 Cod penal, pentru comiterea infracțiunii în stare de

recidivă, să-i fie stabilită pedeapsa de 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate ce ține de gestionarea

bunurilor materiale pe un termen de 2 ani, cu executare în penitenciar de tip închis.

Apelantul a indicat că la încetarea procesului penal instanța nu a ținut cont

de prevederile art. 75 Cod penal, că inculpatul a fost anterior condamnat pentru

comiterea infracțiunilor similare, săvârșite cu intenție, a recuperat prejudiciul

cauzat prin infracțiune după pornirea procesului penal.

Încetarea procesului penal în baza art. 109 Cod penal poate doar să

încurajeze inculpatul la comiterea pe viitor a altor infracțiuni.

2015, ambele apeluri au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că, instanța de fond în mod corect a concluzionat că

faptele infracționale comise de inculpat se încadrează în prevederile art. 190 alin.

(1) Cod penal. Or, pentru S.R.L.”Map Mam”, cu un venit anual de 600.000 lei,

suma de 2450 lei nu poate fi apreciată ca daună în proporții considerabile, în

acțiunile inculpatului lipsind calificativul prevăzut la lit. c) alin. (2) art. 190 Cod

penal.

Astfel, probele administrate, fiind analizate și verificate prin prisma art. 101

Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității,

2

veridicității și în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor indică

incontestabil la vinovăția inculpatului privind comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (1) Cod penal, ca escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor

altor persoane, săvârșite prin înșelăciune și abuz de încredere.

Instanța de fond corect a încetat procesul penal, potrivit art. 109 Cod penal,

ținând cont că reprezentantul părții vătămate a înaintat o cerere în scris, prin care a

solicitat încetarea procesului penal din motivul împăcării părților, menționând că

nu are pretenții față de inculpat, că pagubele cauzate i-au fost restituite integral.

Mai mult, acesta fiind interogat în instanța de apel a confirmat că a încheiat

cu inculpatul în scris, un acord de împăcare, benevol, cu consimțământul ambilor,

fără careva presiuni și că nu mai are careva pretenții față de inculpat.

Totodată, condamnarea inculpatului pentru infracțiuni similare, săvârșite cu

intenție nu servește drept temei pentru izolarea lui de societate, prin aplicarea unei

pedepse cu închisoarea ori legea nu interzice împăcarea în cazul prezenței stării de

recidivă.

Instanța de fond, la judecarea cauzei a respectat cerințele legii procesuale.

Argumentele invocate de acuzare în apel au constituit obiect de judecare în

instanța de fond.

dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că semnul calificativ al infracțiunii prevăzute de art.

190 alin. (2) lit. c) Cod penal, ”sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane,

săvârșită cu cauzarea de daune în proporții considerabile” a fost invocat de către

reprezentantul părții vătămate pe tot parcursul urmăririi penale.

Reprezentantul părții vătămate, în cadrul urmăririi penale a menținut că

paguba materială este una considerabilă, fiind audiat în instanța de judecată a

declarat că paguba pricinuită nu este considerabilă, aceasta fiind adusă companiei

pe care o gestionează, ulterior prezentând o cerere de încetare a procesului penal în

care a invocat că paguba materială nu este considerabilă.

Potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) Cod penal la calificarea sustragerii,

săvârșite cu cauzarea de daune în proporții considerabile, este necesar să se țină

cont de faptul că caracterul considerabil al daunei pricinuite se stabilește luându-se

în considerație valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea

materială și venitul acesteia, existența persoanelor întreținute de ea, alte

circumstanțe care influențează esențial starea materială a victimei. Printre alte

circumstanțe care influențează esențial starea materială a victimei pot fi enumerate:

venitul global al membrilor familiei ei apți de muncă, angajarea sau neangajarea

victimei la o muncă permanentă sau provizorie.

Hotărârea instanței de apel este pripită și neîntemeiată în partea menținerii

recalificării acțiunilor inculpatului.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12)

Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

3

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și cu referire la motivele recursului, în care nici nu se conține

o argumentare în raport cu circumstanțele cauzei privind starea materială și

veniturile părții vătămate, în temeiul căror instanțele au recalificat acțiunile

inculpatului (pct. 3. și 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din

prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel au

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată

inculpatului și încadrarea juridică justă a acțiunilor infracționale ale acestuia în

baza art. 190 alin. (1) Cod penal, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar, inclusiv declarațiile reprezentantului părții vătămate că pentru el

personal o asemenea daună ar fi considerabilă însă pentru S.R.L.”Map Mam” nu

este una considerabilă (f.d. 125), raportul financiar al S.R.L.”Map Mam”, conform

cărui venitul anual al părții vătămate constituie 600.000 lei (f.d. 107), toate probele

fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și

coroborării lor, ținînd cont de prevederile art. 126 alin. (2) Cod penal, potrivit cărui

caracterul considerabil al daunei cauzate se stabilește luându-se în considerare

valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială și

venitul acesteia, alte circumstanțe care influențează esențial asupra stării materiale

a victimei, instanța de apel pronunțându-se argumentat și întemeiat asupra tuturor

motivelor invocate în apel (pct. 3., 4. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei).

4

Pe lângă aceasta, recursul dat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 5. din prezenta decizie, care nici nu conțin referire la concrete erori de drept și

clar definite, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele au apreciat

circumstanțele cauzei și probele administrate.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl

propune avocatul este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu

este temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură

penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel este lipsită de

orice suport legal.

Este de menționat că o altă opinie asupra probelor care au fost puse la baza

sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova), nu poate servi temei pentru reexaminarea

cauzei.

Mai mult, conform art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, în recurs pot fi

invocate doar acele temeiuri care au fost indicate și în apel.

Totodată, se observă că argumentele privind circumstanțele ce țin de

calificarea acțiunilor inculpatului în raport cu elementul constitutiv „cu cauzarea

de daune în proporții considerabile”, nu au fost invocate de acuzator și în apel (pct.

3., 5. din decizie).

Prin urmare, recursul ordinar în acest sens nu are niciun suport legal.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică corectă, că instanța de apel s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și că recursul ordinar este unul

vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

5

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procuror împotriva sentinței

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 15 ianuarie 2015 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 19 martie 2015, în privința inculpatului

Morari Ian Eduard, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 decembrie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

6