1ra-150/2016 — art.42 alin. 3, 46,248 alin.5, lit. b,d, 42 alin.2, 292 alin. 1 CP

1ra-150/2016 — art.42 alin. 3, 46,248 alin.5, lit. b,d, 42 alin.2, 292 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-150/2016

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

20 ianuarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

inculpatul Morari Ion și avocatul acestuia Burlacu Silviu, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 02 aprilie 2015 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 25 septembrie 2015, în cauza penală în privința

lui

Morari Ion Ion,

născut la 18 martie 1949, originar și domiciliat pînă la reținere în s.

Trinca, r-nul Edineț,

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 21 ianuarie 2015 - pînă la 02 aprilie 2015; (instanța de fond);

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală legal

executată.

C O N S T A T Ă :

examinată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, Morari Ion a fost

condamnat în baza art. 42 alin. (3), 46, 248 alin. (5) lit. b),d) Cod penal, la 3 ani

închisoare, iar în baza art. 42 alin. (2), 292 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 84 Cod penal, prin cumulul parțial al

pedepselor aplicate, definitiv i-a fost stabilită pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare,

cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Prin aceiași sentință au fost condamnați Curea M., Ciubotaru M., Caspirovici

V., Chirtoacă B., Siminovici S., Moldovan A. și Climenco V., în privința cărora cauza

nu se examinează.

împreună cu Ciubotaru Maxim și Curea Mihail și alte persoane nestabilite de

organul de urmărire penală, în perioada decembrie 2013 – aprilie 2014 au înființat un

grup criminal și au condus activitatea acestuia. Ulterior, în scopul activității

1

criminale comune au atras în activitatea grupării criminale înființate mai mulți

coparticipanți, unde împărțind rolurile în dependență de necesitățile activității

infracționale planificate și bine determinate cu desemnarea funcțiilor, a unor acte și

acțiuni concrete, formînd un grup criminal organizat stabil, neavînd autorizația

corespunzătoare, au trecut peste frontiera vamală a R. Moldova tăinuind de la

controlul vamal substanța radioactivă uraniu, în cantitatea de peste 1000 gr. ceea ce

constituie proporții deosebit de mari. În continuare după introducerea pe teritoriul

R. Moldova a substanței radioactive în perioada martie – august 2014, Morari Ion

împreună cu alte persoane membri ai grupării criminale organizate, împărțind

rolurile între ei, au trecut substanța radioactivă peste teritoriul vamal al R. Moldova

în direcția Ucrainei, iar peste o perioadă înapoi în R. Moldova, tăinuind de la control

vamal substanța radioactivă – uraniu, în cantitate de 1000 gr., ceea ce constituie

proporții deosebit de mari.

Tot el, Morari Ion în perioada martie - decembrie 2014 neavînd autorizația

corespunzătoare, împreună și prin înțelegere prealabilă cu Curea Mihail, Ciubotaru

Maxim, Caspirovici Victor, Chirtoacă Boris, Siminovici Spiridon, Moldovan Alin,

Climenco Veaceslav și alte persoane nestabilite de organul de urmărire penală

împărțind rolurile între ei, după un plan bine determinat, formînd un grup criminal

organizat stabil, îndeplinind acțiuni comune, au deținut, transportat și păstrat

materialul radioactiv ”uraniu”, pînă la 03.12.2014, cînd a fost depistat și ridicat de

către colaboratorii de poliție.

inculpatului Morari Ion, care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi

hotărîri cu dispunerea suspendării executării pedepsei stabilite inculpatului,

argumentînd că pedeapsa numită este extrem de aspră la stabilirea căreia nu s-a

ținut cont de faptul că Morari I. este de o vîrstă înaintată, iar starea sănătății acestuia

s-a agravat în perioada în care se află în detenție.

2015, apelul declarat a fost respins ca nefondat și menținută, sentința contestată.

În argumentarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că inculpatului

i-a fost stabilită o pedeapsă echitabilă, în limitele legii, ținîndu-se cont de scopul

pedepsei penale și criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute la art.

61, 75 Cod penal.

Colegiul penal a respins solicitarea apelanților privind aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal, or aceasta este mult prea blîndă și neproporțională faptei comise.

2

inculpatul Morai Ion și avocatul acestuia Burlacu Silviu, care invocînd prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărîrilor

contestate și pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie dispusă suspendarea

executării pedepsei numite pe un termen de probă, invocînd următoarele:

a) Prima instanță neargumentat i-a stabilit lui Morari Ion pedeapsa închisorii

pe un termen de 3 ani 6 luni, pe cînd lui Ciubotaru Maxim și Curea Mihail, care au

fost condamnați pentru comiterea acelorași infracțiuni ca și Moraru Ion, le-au fost

numite pedepse mult mai blînde și anume 2 ani 6 luni și respectiv 2 ani 8 luni.

Consideră că instanța urma să stabilească o pedeapsă egală pentru persoanele

nominalizate;

b) Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra argumentelor invocate în apel

referitor la starea sănătății lui Morari Ion, care s-a agravat pe durata aflării în

detenție;

c) Instanțele ierarhic inferioare la stabilirea categoriei și termenului de

pedeapsă nu au ținut cont de vîrsta înaintată a inculpatului, precum și că starea

sănătății acestuia este gravă, numindu-i o pedeapsă extrem de aspră;

d) Ținînd cont de toate circumstanțele atenuante și anume: din momentul

reținerii Morari Ion a colaborat cu organele de drept, a contribuit activ la

descoperirea infracțiunii, a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise consideră

că în privința acestuia este posibil de aplicat prevederile art. 90 Cod penal cu

dispunerea suspendării executării pedepsei pe un termen de probă.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal al Curții Supreme

de Justiție decide inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente.

Potrivit textelor recursurilor, recurenții invocă ca temei de casare a hotărîrilor

contestate art. 427 alin. (1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise în instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel și cînd s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Conform dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

3

Colegiul conchide că, motivele invocate de recurenți nu sînt aplicabile din

punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Analizînd recursurile declarate Colegiul constată, că inculpatul și avocatul

acestuia sunt de acord cu starea de fapt stabilită de către instanțele de judecată,

precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor în baza cărora Morari I. a fost

condamnat, criticînd hotărîrile adoptate doar în partea stabilirii pedepsei.

La acest capitol, instanța de recurs remarcă că, persoanei recunoscute vinovate

de săvîrșirea unei infracțiuni, urmează a-i fi aplicată o pedeapsă echitabilă, în

limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. Totodată,

pedeapsa se aplică în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului

Penal.

Conform principiului individualizării pedepsei, prevăzut de art. 7 Cod penal,

în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, reflectate la art. 75

alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată vinovatului, trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile

legii și pedepsei penale, prevăzute la art. 61 Cod penal.

În același rînd, Colegiul reține că, categoria și termenul de pedeapsă ce

urmează a fi stabilit, este în dependență de circumstanțele atenuante și agravante,

prevăzute de art. 76-77 Cod penal, precum și efectele acestora, prescrise în art. 78

Cod penal.

Colegiul reiterează faptul că, în speță, judecarea cauzei a avut loc pe baza

probelor administrate la faza de urmărire penală, în conformitate și cu respectarea

prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, și potrivit alin. (8) al acestui articol,

inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de

reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei

cu amendă.

4

Instanța de recurs remarcă că, sancțiunea art. 42 alin. (3), 46, 248 alin. (5) lit.

b),d) Cod penal și art. 42 alin. (2), 292 alin. (1) Cod penal în baza cărora a fost

condamnat Morari Ion, prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani, și respectiv de

pînă la 5 ani. Reieșind din cele menționate și ținînd cont de faptul că cauza a fost

examinată în procedură simplificată, noile limite de pedeapsă cu care urma să

opereze instanța sunt de la 2 ani pînă la 6 ani și 8 luni în baza art. 42 alin. (3), 46, 248

alin. (5) lit. b),d) Cod penal și respectiv pînă la 3 ani și 4 luni închisoare în baza art. 42

alin. (2), 292 alin. (1) Cod penal.

Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului de 3 ani închisoare în baza art. 42 alin.

(3), 46, 248 alin. (5) lit. b),d) Cod penal se încadrează în limitele normei penale date,

precum și pedeapsa de 1 an închisoare se încadrează în limitele sancțiunii art. 42 alin.

(2), 292 alin. (1) Cod penal, adică instanța de fond i-a aplicat pedeapsa ținînd cont de

noile limite, care au fost reduse cu 1/3 .

Totodată, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul invocat de

avocatul Burlacu S. referitor la faptul că instanțele ierarhic inferioare la stabilirea

pedepsei, nu au ținut cont în deplină măsură de circumstanțele cauzei, personalitatea

și vîrstă înaintată a inculpatului, precum și de faptul că Morari Ion suferă de mai

multe boli, care în ultima perioadă sau agravat, neluînd în considerație că corectarea

ultimului poate avea loc și fără privarea de libertate, fiind posibil de aplicat

prevederile art. 90 Cod penal.

Colegiul remarcă că, instituția suspendării condiționate a executării pedepsei

nu trebuie privită ca un avantaj acordat de lege infractorilor, ci trebuie apreciată ca

un mijloc preventiv de apărare socială care derivă din organizarea unei politici

penale adaptate la realitatea socială concretă.

Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, are la origine

persoana și comportamentul acesteia pînă la săvîrșirea infracțiunii, atitudinea și

modul de manifestare a infractorului la faza de urmărire penală și de judecare a

cauzei, atitudinea față de infracțiunea comisă.

Conform textului alin.(1) art.90 Cod penal, instanța numai motivat poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului cu

concluzia că acesta se poate îndrepta fără executarea reală a pedepsei închisorii,

motive care trebuie indicate în sentință.

Instanța de recurs consideră că, în speță atît instanța de fond cît și cea de apel

au respectat cerințele de motivare referitor la procedura executării pedepsei de către

inculpat, precum și au luat în considerație atitudinea acestuia față de urmările

5

rezultate din infracțiune, că a comis două infracțiuni - mai puțin gravă și gravă,

acestea fiind comise cu intenție și prin participare.

Așadar, faptul că inculpatul a deținut, păstrat și transportat metal radioactiv

”uraniu” care poate pune în pericol nu doar viața și sănătatea persoanelor implicate

în deținerea acestuia, dar și altor cetățeni, precum și poate avea un impact negativ

asupra mediului, duc la sporirea gravității infracțiunilor comise. Astfel, Colegiul

constată că, pedeapsa stabilită și individualizată de către instanța de fond care a fost

menținută de instanța de apel, corespunde atît principiului proporționalității, cît și

scopului pedepsei penale prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, iar stabilirea

pedepsei cu închisoarea și dispunerea suspendării executării acesteia luînd în

considerație gravitatea infracțiunilor comise și urmările care puteau să se producă nu

va asigura realizarea scopului pedepsei penale și nu ar contracara săvîrșirea de noi

infracțiuni atît din partea condamnatului cît și altor persoane.

În ceea ce privește susținerea recurentului referitorare la nemotivarea

hotărîrilor instanțelor de fond și nepronunțarea asupra argumentelor invocate în

apel, referitor la starea sănătății lui Morari Ion, care s-a agravat pe durata cît acesta

s-a aflat în detenție, Colegiul relevă că, potrivit jurisprudenței CEDO (cauza Van de

Hurk vs Țările de Jos din 19.04.1994, Perez vs Franța), obligația instanțelor naționale de

a motiva hotărîrile pronunțate nu presupune existența unui răspuns detaliat la

fiecare argument invocat de parte, chiar dacă aceasta apreciază că motivele date sunt

fundamentale pentru argumentația sa, instanța poate să nu răspundă decît celor

pertinente, susceptibile de a influența soluția în litigiu. Noțiunea de proces echitabil

presupune că instanța națională trebuie să examineze, în mod real, problemele

esențiale care i-au fost supuse dezbaterii, astfel, un argument a cărui influență poate

fi decisivă pentru soluția în speță necesită ”un răspuns specific și explicit” (cauza Ruiz

Torija vs Spania din 09.12.1994), așa cum s-a procedat, de altfel, în speța supusă

judecării.

Totodată, instanța de recurs atestă că, circumstanțele la care a făcut referire

recurentul în cererea de recurs, (vîrsta înaintată, starea de sănătate care s-a agravat)

au fost reținute de instanțele de fond ca atenuante, fapt care a permis stabilirea

pedepsei inculpatului mai aproape de limita minimă prevăzută de sancțiunile

normelor în baza cărora acesta a fost condamnat. La acest capitol, Colegiul ține să

menționeze, că o dată ce instanțele de judecată au constatat circumstanțe atenuante și

au redus pedeapsa, după caz pînă la minim, aceste circumstanțe nu mai pot servi

temei de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal.

6

Colegiul relevă că nu poate fi reținută ca circumstanță atenuantă recunoașterea

vinovăției, deoarece, o condiție obligatorie pentru examinarea cauzei în procedură

simplificată, și beneficierea inculpatului de reducere cu 1/3 a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoarea, este ca inculpatul să recunoască

săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu, fapt consemnat și în pct. 35 al Hotărîrii

Plenului Curții Supreme de Justiție a RM nr. 13 din 16.12.2013 ,,Cu privire la aplicarea

prevederilor art. 3641 CPP de către instanțele judecătorești”, care stipulează că

recunoașterea vinovăției care atrage incidența procedurii simplificate, nu poate

valorifica ca o circumstanță atenuantă judiciară prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f) CP,

deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept i se acorde o dublă valență juridică.

Un alt argument invocat de recurent este acela că prima instanță neargumentat

i-a stabilit lui Morari Ion pedeapsa închisorii pe un termen mai mare de cît lui Curea

Mihail și Ciubotaru Maxim, care au fost condamnați pentru comiterea acelorași

infracțiuni ca și Moraru Ion și cătora instanța le-a numit pedepse mult mai blînde.

Colegiul penal consideră că acest argument este neîntemeiat și urmează a fi

respins din următoarele considerente:

Potrivit materialelor cauzei Morari Ion a fost condamnat în baza art. art. 42

alin. (3), 46, 248 alin. (5) lit. b),d) Cod penal, Curea Mihail în baza art. 42 alin. (2), 46,

248 alin. (5) lit. b),d) Cod penal, iar Ciubotaru Maxim în baza art. 42 alin. (5), 46, 248

alin. (5) lit. b),d) Cod penal.

Astfel, art. 42 alin. (2), (3), (5) Cod penal, definește noțiunile de participanți la

săvîrșirea faptei prevăzute de legea penală și anume ”autor”, ”organizator” și

”complice”. Necătînd la faptul că subiecții participației se sancționează cu pedeapsa

prevăzută de lege pentru autor, totuși la stabilirea pedepsei, instanța de judecată în

conformitate cu cerințele art. 83 Cod penal, urmează să țină cont de rolul și

contribuția (gradul participării) fiecărui participant la săvîrșirea infracțiunii. Gradul

de participare la infracțiune a organizatorului este mai ridicat ca al autorului sau

complicelui. Totodată, complicele la rîndul său în activitatea infracțională avînd un

rol secundar subordonat urmează să fie sancționați mai blînd decît autorul, care

nemijlocit realizează fapta prevăzută de legea penală.

Revenind la speța supusă judecării și ținînd cont de cele menționate mai sus

Colegiul penal conchide, că instanța de fond just și întemeiat i-a numit lui Morari

Ion, care a comis infracțiunea de contrabandă avînd rol de organizator pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 3 ani, iar lui Curea Mihail și Ciubotaru Maxim

7

care au avut rol primul de autor, iar al doilea de complice - 2 ani 6 luni și respectiv 2

ani.

Din considerentele nominalizate, instanța de recurs apreciază hotărîrea

contestată ca fiind corectă și legală, pedeapsa stabilită și individualizată de către

instanța de fond care a fost menținută de instanța de apel, răspunde atît principiului

proporționalității, cît și scopului pedepsei penale prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod

penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane, fiind

în limitele prevăzute la sancțiunea normelor penale în baza cărora Morari Ion a fost

condamnat.

În consecință, Colegiul reține că, temeirile invocate de recurent prevăzute la

art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la

examinarea recursului.

Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare,

hotărîrea atacată este legală și întemeiată, iar recursurile ordinare urmează a fi

declarate inadmisibile, ca fiind vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpatul Morari Ion și

avocatul acestuia Burlacu Silviu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 25 septembrie 2015, în cauza penală în privința lui Morari Ion Ion,

ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, publicată la 18 februarie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

8