1ra-1369/2016 — Art.217 alin. 2 CP

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei: 1.de la 29 august 2014 - până la 26 martie 2015; (instanța de fond); 2. de la 22 iunie 2015 - până la 27 noiembrie 2015; (instanța de apel); 3. de la 10 iunie 2016 - până la 09 octombrie 2016; (instanța de recurs ordinar). Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală legal executată. CONSTATĂ : 1. Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 26 martie 2015, examinată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, Malic Roman a fost condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, la 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. 2. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Malic Roman la 08 mai 2014, aproximativ la orele 1800, aflându-se în curtea casei nr. 17/2 din str. N. Dimo, mun. Chișinău, având un comportament neadecvat și fiind somat de către colaboratorii de poliție, a scos din buzunar un pachețel din hârtie pe care a încercat să-l rupă, însă l-a scăpat din mâini, în care se afla substanța vegetală uscată, mărunțită, de culoare vedre, cu miros specific, care conform raportului de expertiză chimică nr. 4441 din 23.05.2014, reprezintă marijuana cu masa de 2,24 gr. 1 3. Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Voevuțcaia-Pîslariuc S. în numele inculpatului, care a solicitat casarea parțială a acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri și stabilirea unei pedepse sub formă de amendă în limitele sancțiunii normei penale în baza căreia a fost sancționat. În argumentarea soluției solicitate apelanta a invocat că în speță nu au fost stabilite careva circumstanțe agravante, iar instanța de fond n-a ținut cont în deplină măsură de prevederile normelor și criteriilor generale de individualizare a pedepsei penale. Consideră că reieșind din faptul că inculpatul a recunoscut vina și s-a căit de cele comise, corectarea acestuia este posibilă fără izolarea de societate. 4. Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2015, apelul declarat a fost respins ca nefondat.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat, că prima instanță la pronunțarea sentinței corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 217 alin. (2) Cod penal. Totodată, Colegiul penal a statuat, că necătând la faptul că Malic R. și-a recunoscut vina și s-a căit de cele comise, instanța de fond just i-a aplicat pedeapsa sub formă de închisoare, ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de faptul că inculpatul se află la evidența medicului necrolog, anterior a fost condamnat pentru infracțiuni similare careva concluzii nu a făcut și continuă să consume substanțe stupefiante, astfel că corectarea și reeducarea acestuia va fi posibilă doar în locurile de detenție, iar prin aplicarea unei pedepse sub formă de amendă nu va fi atins scopul pedepsei penale.

Împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în cauză a declarat recurs ordinar avocatul Voevuțcaia-Pîslariuc S. în numele inculpatului, care, invocând temeiul de drept prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, solicită, casarea parțială a acestora în partea stabilirii pedepsei, argumentând că instanțele de fond eronat au stabilit cea mai aspră pedeapsă fără a ține cont că sancțiunea normei penale în baza căreia a fost condamnat prevede și pedepse alternative. Stabilindu-i pedeapsa, instanța nu a ținut cont că Malic R. nu are antecedente penale, a recunoscut vina, s-a căit de cele comise, este antrenat în câmpul muncii, se caracterizează pozitiv, are 2 la întreținere părinții care sunt de o vârstă înaintată, iar infracțiunea săvîrșită face parte din categoria celor ușoare.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar declarat, menționând că instanța de apel i-a stabilit inculpatului o pedeapsă echitabilă în raport cu faptele comise, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. În conformitate cu art. 432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Din conținutul recursului rezultă că recurenta invocă temei de recurs pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor argumentelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Verificînd legalitatea hotărârilor atacate sub acest aspect, Colegiul penal reține că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare în speța dată. Totodată, instanța de recurs conchide, că recurenta este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor lui Malic D., însă critică hotărârile contestate în partea pedepsei, nefiind de acord cu stabilirea pedepsei închisorii. La acest capitol Colegiul penal conchide că sunt neîntemeiate motivele recurentei, precum că instanțele de fond incorect au individualizat pedeapsa și neîntemeiat nu au aplicat în privința inculpatului o pedeapsă alternativă. În acest context Colegiul penal mai menționează, că analizând textul 3 sentinței se constată că, la stabilirea pedepsei instanța de fond, ținând cont de cerințele art. 75 alin. (2) Cod penal, și-a argumentat motivat soluția adoptată, invocând motive concrete din care considerent a ajuns la concluzia că o pedeapsa mai blândă din numărul celor alternative prevăzute de sancțiunea normei penale în baza căreia l-a condamnat pe Malic R. nu-și va atinge scopul, iar soluția precum că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă numai în condițiile izolării de societate este justă și legală, deoarece unul din scopurile pedepsei penale este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane, or aplicarea unei pedepse sub formă de amendă pentru infracțiunea comisă de inculpat, reieșind din circumstanțele cauzei, nu este oportună. Instanța de recurs reține că, deși infracțiunea săvârșită de inculpat se clasifică potrivit alin. (2) art. 16 Cod penal, ca una ușoară, și sunt prezente circumstanțele atenuante–recunoașterea vinei și căința sinceră, nu poate fi neglijat faptul că inculpatul nu este la prima abatere de la lege, anterior în privința acestuia fiind intentate 4 cauze penale (f.d.33), inclusiv și pentru infracțiuni similare (f.d.71-74). Astfel, Colegiul conchide că necătând la faptul că, antecedentele penale a lui Malic R. sunt stinse, faptul dat îl caracterizează pe inculpat și denotă că acesta nu a făcut concluziile necesare și din nou a săvârșit o infracțiune cu intenție. Având în vedere cumulul de împrejurări, Colegiul penal conchide că, pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de fond și menținută de către cea de apel, este echitabilă și în limitele prevăzute de lege, în așa fel încât acesta să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare, iar aplicarea unei pedepse mai blînde, poate încuraja pe viitor săvârșirea altor infracțiuni, astfel, decizia atacată se consideră legală și întemeiată. Reieșind din circumstanțele stabilite, Colegiul penal apreciază concluziile instanțelor de fond în partea individualizării pedepsei corecte, iar argumentele recurentei în acest sens, neîntemeiate, deoarece în speță pedeapsa stabilită inculpatului a fost individualizată conform prevederilor legale. Concomitent, Colegiul remarcă că recursul repetă textul apelului 4 declarat de avocata Voevuțkaia-Pîslariuc S. și argumentele expuse în recurs au fost anterior invocate în apel, iar instanța de apel pe deplin le-a examinat, și s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor. Astfel, decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală. În temeiul celor expuse, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de drept ce ar genera casarea hotărîrilor atacate sub aspectele invocate, impunându-se în consecință inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Voevuțcaia- Pîslariuc Svetlana în numele inculpatului Malic Roman, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2015, în cauza penală în privința lui Malic Roman Vasili, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată la 08 decembrie 2016. Președinte Petru Ursache Judecătorii Constantin Alerguș Vladimir Timofti 5