1ra-144/2017 — art. 325 alin. 1 CP

1ra-144/2017 — art. 325 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-144/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 13 septembrie 2016, declarat de inculpatul

Morari Ian Anatolie, născut la

29 iunie 1984, originar și locuitor al mun. Chișinău, str.

Astronauților 2/1, cetățean al R. Moldova, anterior

condamnat prin:

1) sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău

din 12 octombrie 2015, în baza art. 2011 alin. (2) lit. a)

Cod penal, la 160 ore de muncă neremunerată în folosul

comunității.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 09.02.2016 – 26.04.2016,

instanța de apel: 31.05.2016 – 13.09.2016,

instanța de recurs: 22.11.2016 – 18.01.2017.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

cauza fiind judecată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală,

Morari Ian a fost condamnat în baza art. 325 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea

prevederilor art. 82 alin. (2) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu amendă în mărime

de 1500 unități convenționale, ce constituie 30.000 lei

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare i-a fost

suspendată condiționat, pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

1

Corpurile delicte - mijloacele bănești în sumă de 200 euro - 4 bancnote de 50

euro, cu seriile și numerele X 61173826094, V 44219377885, P 266 32159714, V

35783326102, au fost confiscate în beneficiul statului.

condamnat la 160 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 201/1 alin. (2) lit. a) Cod penal, prin

sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 12 octombrie 2015, a comis

corupere activă în privința consilierului de probațiune al BP Botanica, mun.

Chișinău, Dumitru Vasile Petreanu, în următoarele circumstanțe.

La 18 decembrie 2015, orele 11:15, inculpatul Morari I., prezentându-se la

Biroul de probațiune Botanica din bd-ul Ștefan cel Mare 180, bir. 512, unde a fost

citat de către consilierul de probațiune al BP Botanica Dumitru Petreanu, pentru a-i

fi adus la cunoștință modul și condițiile de executare a pedepsei sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității, a propus ultimului mijloace bănești în

sumă de 200 euro, în vederea mușamalizării executării pedepsei sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității, adică în vederea emiterii unui certificat

fictiv despre executarea pedepsei.

Astfel, 100 euro Morari I. i-a oferit în ziua de 18.12.2015, iar 100 de euro a

promis de a-i transmite după sărbătorile din iarna anului 2015, fapt la care,

consilierul de probațiune al BP Botanica, mun. Chișinău, Petreanu Dumitru, a

refuzat să primească careva sume bănești, comunicându-i despre acest fapt

condamnatului, permițându-i să plece.

La 21 ianuarie 2016, orele 10:00, Morari I., aflându-se la sediul Biroului de

Probațiune Botanica, mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare 180, în biroul nr.512,

urmând realizarea interesului personal, adică de a corupe consilierul de probațiune

în scopul eschivării de la executarea pedepsei penale cu ore de muncă

neremunerată în folosul comunității, a oferit și transmis personal, lui Dumitru

Petreanu, mijloace bănești în sumă de 200 euro.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina, solicitând examinarea

cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Totodată, vina inculpatului este dovedită prin probele administrate, inclusiv

prin procesul-verbal de consemnarea măsurilor speciale din 01.02.2016, referitoare

la interceptarea și înregistrarea comunicării și de imagini care a avut loc între

Morari I. și Petreanu D., cu anexă stenograma discuțiilor și procesul-verbal de

examinare din 01.02.2016 a CD-R-ului cu număr de inventar 1701, care conține

interceptarea și înregistrarea comunicării și de imagini care a avut loc între Morari

I. și Petreanu D..

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 325 alin. (1) Cod penal,

ca corupere activă, adică promisiunea și oferirea unei persoane publice a

mijloacelor bănești ce nu i se cuvin pentru acesta, pentru a îndeplini sau nu, ori

pentru a întârzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau

contrar acesteia.

2

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a recunoscut vina și s-a căit sincer, este caracterizat pozitiv, are

la întreținere 2 copii minori, dar a comis o infracțiune gravă.

Instanța a menționat că, pentru săvârșirea infracțiunii incriminate este

prevăzută pedeapsa cu închisoare de până la 6 ani, cu amendă în mărime de la

2000 la 4000 unități convenționale.

În conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul

care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei cu închisoare.

Totodată, prin prisma art. 34 alin. (1) Cod penal, infracțiunea imputată

inculpatului a fost comisă în stare de recidivă simplă.

Potrivit art. 82 alin. (2) Cod penal, mărimea pedepsei pentru recidivă nu

poate fi mai mică de jumătate din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la

articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod.

Instanța a statuat că este rațional de aplicat față de inculpat pedeapsa cu

închisoare pe un termen de 2 ani și amendă în mărime de 1500 unități

convenționale, ce constituie 30.000 lei, concluzionând că corectarea și reeducarea

lui este posibilă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare,

conform art. 90 Cod penal.

Inculpatul deja a executat integral pedeapsa aplicată prin sentința

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 12 octombrie 2015, în baza art. 2011 alin.

(2) lit. a) Cod penal, nefiind necesară cumularea pedepselor aplicate.

Solicitarea apărării privind aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal în acest

caz nu sunt fondate și nu sunt aplicabile inculpatului, deoarece nu au fost

constatate circumstanțe care ar putea fi atribuite ca excepționale.

apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie condamnat la 2 ani închisoare, cu amendă în mărime de 1500

unități convenționale, cu executare.

Apelantul a indicat că la stabilirea pedepsei, instanța urma să ia în

considerație gravitatea infracțiunii săvârșite, motivul acesteia, persoana celui

vinovat, circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și condițiile de

viață ale familiei acestuia.

Astfel, în cazul inculpatului, instanța urma să țină cont de starea de recidivă

la comiterea infracțiunii, dat fiind că pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău din 12.10.2015 nu era executată la momentul comiterii

infracțiunii din 18.12.2015, nefiind stins antecedentul penal.

3.1. A declarat apel și avocata Svetlana Olari, solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă

mai blândă, cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal.

Apelanta a invocat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea aspră.

3

La stabilirea pedepsei, instanța urma să țină cont că inculpatul a recunoascut

vina pe deplin, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, a explicat că a săvîrșit

infracțiune din motiv ca să poată activa în continuare pentru întreținerea copiilor

minori, s-a căit sincera în cele comise, este caracterizat pozitiv, pedeapsa stabilită

anterior a fost executată, este angajat în în calitate de șofer de curse lungi, această

activitate fiind unica sursă de întreținere a copiilor minori.

septembrie 2016, apelul avocatei Svetlana Olari a fost respins ca nefondat.

Apelul declarat de procuror a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată

o nouă hotărâre.

Morari Ian a fost condamnat în baza art. 325 alin. (1) Cod penal la 2 ani

închisoare, cu amendă în mărime de 1500 unități convenționale, ce constituie

30.000 lei, cu executare în penitenciar de tip închis, de la reținere.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că inculpatul a recunoscut vina și s-a căit sincer în

cele comise, dar anterior a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 12.10.2015 în baza art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal la 160 ore de

muncă neremunerată în folosul comunității, fiind rezonabil de aplicat inculpatului

pedeapsa cu închisoarea fără suspendarea condiționată a executării ei.

Prima instanță nu a apreciat corect caracterul social periculos al faptei

comise de inculpat, cât și personalitatea acestuia.

Totodată, este neîntemeiat argumentul apărării cu referire la aplicarea

prevederilor art. 79 Cod penal față de inculpat.

Împrejurările menționate în apelul apărării nu constituie circumstanțe

excepționale legate de scopul și motivele faptei, de rolul inculpatului la comiterea

infracțiunii, ce ar permite micșorarea pedepsei sub limita prevăzută de lege.

și menținerea sentinței.

Recurentul a invocat că instanța de apel eronat a concluzionat că a comis

infracțiunea în stare de recidivă.

Or, el a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Botanica din 12.10.2015,

în baza art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal la 160 ore muncă neremunerată în

folosul comunității, care a fost executată înaintea pronunțării sentinței instanței de

fond.

Potrivit art. 111 alin. (1) lit. e) Cod penal, se consideră ca neavând

antecedente penale persoanele condamnate la o pedeapsă mai blânda decât

închisoarea - după executarea pedepsei.

Materialele cauzei penale confirmă că la momentul aplicării pedepsei, el

deja executase integral pedeapsa de 160 ore muncă neremunerată în folosul

comunității.

Astfel, la data pronunțării sentinței din 26.04.2016, el nu avea antecedente

penale, fiind aplicabile sunt prevederile art. 111 lit. (e) Cod penal.

Instanța de apel nu a motivat în decizia pronunțată aplicarea pedepsei cu

închisoarea față de el.

4

Pedeapsa cu închisoarea nu este echitabilă deoarece pe parcursul judecării

cauzei penale el a manifestat un comportament conștiincios, s-a prezentat la

imediata citare a organului de urmărire penală și instanței de judecată, nu a creat

impedimente la buna desfășurare a procesului și la aflarea adevărului, și-a

recunoscut integral vina, are loc permanent de trai, este încadrat în câmpul muncii,

are familie și doi copii minori la întreținere, este caracterizat pozitiv, a fost impus

de situație să comită infracțiunea incriminată, deoarece activând ca șofer de cursă

lungă, nu dispunea de timpul necesar pentru executarea pedepsei, unica sursă de

venit pentru el și copiii minori este salariul din activitatea de șofer.

Instanța de fond corect i-a individualizat pedeapsa, ținând cont de

prevederile art. 325 alin. (1), 3641 Cod de procedură penală și 90 alin. (1) Cod

penal.

În drept, recursul este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5.

din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind aplicarea pedepsei inculpatului, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, corect ținând cont de prevederile art. 61, 75, 34, 82, 111 alin. (1) lit. e)

Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror, pedeapsa

penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare

a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor

care au săvârșit infracțiuni. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și

5

a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de

lege în cazul pedepsei cu închisoare. Se consideră recidivă comiterea cu intenție a

uneia sau mai multor infracțiuni de o persoană cu antecedente penale pentru o

infracțiune săvârșită cu intenție. Se consideră ca neavând antecedente penale

persoanele condamnate la o pedeapsă mai blândă decât închisoarea – după

executarea pedepsei. Mărimea pedepsei pentru recidivă nu poate fi mai mică de

jumătate din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător

(pct. 3., 4. din decizie).

Or, inculpatul a executat pedeapsa penală precedenta la 21.03.2016, dar a

comis infracțiunea din speță la 18.12.2015, adică fiind cu antecedente penale

pentru o infracțiune săvârșită anterior cu intenție, adică în stare de recidivă.

Totodată, sancțiunea art. 325 alin. (1) Cod penal prevede închisoare de până

la 6 ani cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 unități convenționale, iar art. 82

alin. (2) Cod penal stipulează expres că mărimea pedepsei pentru recidivă nu poate

fi mai mică de jumătate din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la

articolul corespunzător, care pe caz, ținând cont de beneficierea reducerii cu o

treime, potrivit prescripțiilor din art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

constituie 4 ani închisoare, inculpatul, deci, fiind corect condamnat la 2 ani

închisoare, cu executare.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei (pct. 5. din

decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decât cel pe care îl

propune inculpata este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este

lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens

(pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinei

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO,

nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct.

20, cazul Bujnița c. Moldovei).

6

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că s-au aplicat

inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul

ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol, în raport cu motivele invocate, este

vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Morari Ian

Anatolie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13

septembrie 2016, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 februarie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

7