1ra-1204/2017 — art. 325 alin. 1 CP

1ra-1204/2017 — art. 325 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1204/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

20 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Odobescu Ghenadie în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15 martie 2017, în cauza penală

privindu-l pe

Moruz Evgheni Xxxxxx, născut la xxxxxxxxxxx, originar și

domiciliat mun. Xxxxx str. Xxxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Xxxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 325 alin. (1) Cod penal,

la 3 ani închisoare, cu amendă în mărime de 2.000 unități convenționale, ceea ce

constituie suma de 40.000 lei, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Judecătoriei Bălți din 01.10.2014 la o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității pe un termen de 160 ore și repartizat de către consilierul de

probațiune pentru executarea pedepsei stabilite la ÎS „Întreprinderea pentru

Silvicultură Bălți” din str. Aerodromului 16, mun. Bălți pentru o perioadă de la

04.12.2014 până la 05.01.2015. Astfel, prezentându-se la întreprinderea sus indicată

la data de 04.12.2014, în scopul evitării executării pedepsei menționate,

conștientizând caracterul social-periculos al acțiunilor sale și consecințele lor,

personal, i-a oferit juristului ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Bălți” – Fotescu

Vadim, care era o persoană publică, în exercitarea funcției sale fiind obligat să ducă

evidența orelor de muncă neremunerată în folosul comunității în curs de executare

de către persoanele condamnate, iar în cazul neexecutării acestor ore, dispunând de

obligația de a informa consilierul de probațiune, bani ce nu i se cuvin în suma de 50

lei pentru fiecare zi de lucru, iar în total – 1.000 lei, pentru neîndeplinirea acțiunilor

1

în exercitarea funcției sale, și anume: indicarea în graficul privind executarea muncii

neremunerate în folosul comunității a condamnatului a informației, care nu

corespunde realității, exprimată prin introducerea orelor de lucru ca fiind executate

în timpul absenței lui Moruz E. la locul executării pedepsei, fără a informa organul

respectiv. Ulterior, în cadrul efectuării măsurii speciale de investigație sub formă de

control a transmiterii banilor de colaboratorii al SIFE al SII a IP Bălți, cu participarea

lui Fotescu V., care benevol și-a exprimat acordul de conlucrare cu organele ce

efectuează măsuri speciale de investigație, la data de 20.01.2015, la orele 10.30,

aflându-se lângă parcul de odihnă „Andrieș” din mun. Bălți, Moruz E. a urcat în

automobilul de model „Skoda Octavia” cu n/î XXXXXXXX, care era parcat în

apropierea oficiului Camerei Înregistrării de Stat filiala Bălți de pe str. Moscovei 13,

la volanul căruia se afla Fotescu V., unde a transmis ultimului bani în sumă de 1.000

lei, oferiți pentru neîndeplinirea acțiunilor în exercitarea funcției sale.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatului Moruz E., a fost calificată de drept în baza art. 325 alin. (1) Cod penal –

coruperea activă, adică oferirea și darea, personal, unei persoane publice bunuri ce nu i se

cuvin acestuia, pentru a nu îndeplini acțiuni ce țin de exercitarea funcției sale.

3.1 Avocatul Rotari V. în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia,

cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Moruz E. să fie achitat, pe motiv că fapta sa nu întrunește elementele

infracțiunii.

În motivarea apelului a invocat:

- instanța de fond a ignorat prevederile art. art. 101, 389 Cod de procedură

penală, fiind lăsate fără nici o apreciere erorile de procedură comise de către organul

de urmărire penală și judecătorul de instrucție, ce au fost invocate de către partea

apărării, declarațiile martorilor și ale inculpatului au fost descrise în sentință selectiv;

- instanța de judecată s-a manifestat în favoarea părții acuzării, n-a examinat

cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv,

- declarațiile inculpatului nici nu au fost indicate în sentință, de asemenea au

fost selectiv indicate și apreciate declarațiile martorului Ciuhrii V.;

- la 09.12.2014 Moruz E. a fost verificat, acesta era prezent la locul executării

pedepsei, ca urmare a fost întocmit un proces-verbal prin care s-a constatat faptul

prezenței ultimului la locul de muncă, era prezent și Fotescu V. care a menționat că

Moruz E. respectă condițiile executării pedepsei. La 16.12.2014 a fost efectuat un

nou control, dar prin intermediul unui apel telefonic, fiind întrebat Fotescu V. a

comunicat, că Moruz E. respectă și execută orele de muncă;

- martorul Ciuhrii V. a specificat că Fotescu V. s-a prezentat la Biroul de

Probațiune abia la 22.01.2015 și a prezentat graficul privind executarea muncii

neremunerate în folosul comunității în care era indicat că Moruz E. a executat

complet pedeapsa de 160 ore, menționând de fapt, că Moruz E. nu a executat integral

pedeapsa, dar el a întocmit acest grafic de la bun început adică la 14.12.2014, ceea ce

2

este ilegal, iar în prezent nu s-a emis nici un act privind anularea graficului întocmit

de Fotescu V.;

- explicația precum că a fost provocat și impus de către Fotescu V. să-i transmită

1.000 lei, a fost anexată la materialele cauzei ca corp delict la 16.11.2015, însă instanța

de judecată nu s-a expus și nu a dat apreciere acestei probe;

- declarațiile martorului Fotescu V. și Polovei A. sunt contradictorii și nu se

confirmă cu alte careva probe;

- martorul Polovei A. a putut să-l vadă pe Moruz E. doar timp de 2 zile,

deoarece restul zilelor au fost zile de odihnă, mai mult ca atât, consilierul Biroului de

Probațiune Ciuhrii V., cât și însuși Fotescu V. au declarat, că Moruz E. a executat

pedeapsa până la 16.12.2014, astfel se constată că declarațiile lui Polovei A. sunt

mincinoase;

- afirmații lui Fotescu V. se combat prin declarațiile lui Moruz E., Ciuhrii V.,

care l-a verificat pe condamnat la locul de muncă și însuși Fotescu V. a confirmat

faptul executării pedepsei de către Moruz E. fără careva încălcări;

- instanța de fond nu a dat o apreciere justă declarațiilor mincinoase ale lui

Fotescu V. și Polovei A., dar le-a pus la baza unei sentințe de condamnare;

- Fotescu V. nu i-a întocmit lui Moruz E. careva caracteristică prin care să fi

constatat faptul eschivării de la executarea pedepsei, dar dimpotrivă a îndeplinit

graficul executării pedepsei de 160 ore muncă neremunerată, care este valabil și nu a

fost declarat nul sau anulat de vreun organ abilitat;

- necăutând la aceasta Moruz E. a mai executat aceeași pedeapsă încă o dată,

fapt confirmat prin certificatul nr. 449 din 20.03.2015 emis de Biroul de Probațiune și

că la 19.03.2015 a fost exclus de la evidență, astfel ilegal a fost supus executării

pedepsei de două ori;

- în ordonanța procurorului Procuraturii Bălți, Gagiu L., din 20.01.2015 privind

predarea corpurilor delicte la Inspectoratul Principal de Stat, se indică că au fost

împachetate în pachet de hârtie 28 bancnote cu nominalul 100 lei, iar suma totală se

indică 1.000 lei, ceea ce este incorect;

- investigarea infracțiunilor prevăzute de art. 325 Cod penal, este de competența

organului de urmărire penală al Centrului Național Anticorupție;

- procurorul adjunct al mun. Bălți la 21.01.15 prin demers se adresează către

Procurorul General pentru a dispune conform art. 271 alin. (7) CPP, competența

efectuării urmăririi penale, astfel demersul este datat cu 21.01.2015, dar expediat prin

poștă la Procuratura Generală la 20.01.2015 ce demonstrează ilegalitatea acestui

demers și a respectivei ordonanțe, astfel probele obținute ulterior sunt ilegale;

- pe parcursul urmăririi penale partea apărării a înaintat mai multe demersuri

(la 09.04.2015; 21.04.2015) prin care a solicitat efectuarea acțiunilor de urmărire

penală, dar toate demersurile au fost respinse neîntemeiat;

- în ședința de judecată, la insistarea părții apărării s-au prezentat corpurile

delicte și s-a stabilit că bancnotele ridicate și cele anexate la dosar, predate spre

păstrare nu corespund în serie, însă instanța de judecată în p. 43 al sentinței își

demonstrează parțialitatea și apreciază acest fapt ca o greșeală tehnică;

3

- din ziua reținerii 20.01.2015, Moruz E., a declarat că a fost provocat și impus

de către Fotescu V. să-i transmită suma de 1.000 lei și amenințat că în caz contrar

pedeapsa cu muncă neremunerată îi va fi schimbată în închisoare;

- instanța de fond eronat, contrar legii penale a constatat în acțiunile lui Moruz

E. stare de recidivă, Moruz E., la 19.03.2015 a fost exclus de la evidență ca persoană

care a ispășit pedeapsa pe deplin. Prin urmare, la momentul pronunțării hotărârii

(07.10.2016) el nu avea antecedent penal nestins.

- instanța de fond nu a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, a

comis parțialitate manifestându-se în favoarea părții acuzării, nu a dat o apreciere

justă probelor administrate pe parcursul judecării cauzei, nu s-a expus pe marginea

erorilor comise de către organul de urmărire penală și judecătorul de instrucție, nu a

ținut cont de prevederile legislației naționale și internaționale la capitolul corupției,

nu a reflectat în sentință motivarea care probe ale apărării le-a respins și din care

motiv, nu s-a expus privitor la provocarea la săvârșirea acțiunilor de către Moruz E.

din partea lui Fotescu E.

3.2 Avocatul Odobescu G. în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea

acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care lui Moruz E. să-i fie aplicată pedeapsa cu suspendarea

condiționată a executării acesteia, conform art. 90 Cod penal.

În motivarea apelului a invocat:

- instanța de judecată a încălcat dreptul constituțional în ceea ce privește accesul

liber la justiție, dreptul la libertatea individuală și siguranță, dreptul la un proces

echitabil și ca rezultat a emis o sentință nemotivată și ilegală;

- inculpatul a efectuat lucrul zi de zi până la data de 16.12.2014, după care nu

era de lucru. În prima săptămână între el și persoana reprezentantă „Întreprinderea

pentru Silvicultură Bălți” a avut loc o discuție, potrivit căreia ultimul i-ar fi spus ca

să nu piardă vremea și să-și caute de lucru, să facă bani, iar ulterior să-i achite câte 50

lei pentru o zi de lucru în folosul comunității, în total, pentru toate zile de muncă

neremunerată, cerându-i suma de 1.000 lei;

- Moruz E. nu a pus la îndoială solicitarea persoanei de la ÎS „Întreprinderea

pentru Silvicultură Bălți” întru-cât acesta îi era șef și a considerat că pretinderea

menționată este necesară întru executarea pedepsei;

- instanța i-a stabilit pedeapsa lui Moruz E. ținând cont de faptul că infracțiunea

săvârșită face parte din categoria infracțiunilor grave, personalitatea inculpatului,

care anterior a mai fost atras la răspundere penală, antecedentul penal nefiindu-i

stins, concluzionând că Moruz E. nu a pășit pe calea corijării, careva concluzii din

faptele anterioare nu a tras, comițând din nou infracțiunea actuală a cărei pericol

social în coraport cu a celor anterioare este mult mai mare; nu a recunoscut vina

pentru fapta comisă; nu a conștientizat caracterul acțiunilor; are un copil minor la

întreținere și o vârstă relativ tânără, însă ulterior, instanța indică că nu a identificat

pe caz circumstanțe agravante și atenuante. Astfel, consideră, că instanța de fond s-a

condus de două poziții diametral opuse, fapt pe care îl consideră inadmisibil într-un

proces echitabil;

4

- instanța nu a stabilit o pedeapsă echitabilă, pedeapsa aplicată fiind una prea

aspră;

- instanța nu a ținut cont încă de un șir impunător de circumstanțe ce ar micșora

esențial pedeapsa cum ar fi: Moruz E. nu prezintă pericol social sporit, la evidența

medicului narcolog și psihiatru nu se află, se caracterizează pozitiv, nu este o

persoană conflictuală, poate fi corectat fără a fi izolat de societate, are la întreținere

un copil minor, este unicul întreținător al familiei, apt de a munci, vârstă tânără, are

studii, acestea fiind temeiurile pentru aplicarea în privința lui a unei pedepse

neprivative de libertate în baza art. 90 Cod penal;

- prin executarea pedepsei trebuie să se urmărească în primul rând educarea

infractorului pentru ca acesta să-și formeze o atitudine corectă față de ordinea de

drept și regulile de conviețuire sociale, ce conduc la concluzia că nu este rațional ca

Moruz E. în următorii 3 ani din viața să fie izolat de societate.

fost respinse ca nefondate apelurile și menținută sentința fără modificări.

verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat

probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Moruz E.

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 325 alin.(1) Cod penal.

Afirmațiile avocatului Rotari V., precum că inculpatul nu este vinovat de

săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, că de fapt el a fost provocat de

către Fotescu V. la comiterea infracțiunii, instanța de apel le-a considerat ca un mod

de apărare a inculpatului în vederea eschivării de răspundere penală, declarațiile lui

fiind combătute prin totalitatea de probe administrate.

În opinia instanței de apel, nu poate fi reținută în favoarea inculpatului

afirmația invocată în apel de avocatul Rotari V. referitor la faptul, că instanța de fond

nu a dat o apreciere justă declarațiilor mincinoase ale lui Fotescu V. și Polovei A., în

această ordine de idei instanța de apel a indicat, că prima instanță corect a statuat

declarațiile martorilor în cauză, astfel Fotescu V. detaliat a descris împrejurările

comiterii infracțiunii de către inculpat. Declarațiile lui Fotescu V. fiind confirmate

prin declarațiile lui Polovei A. care a declarat, că inculpatul Moruz E. nu executa

lucrările ce i-au fost indicate, spunându-i că mai bine va plăti decât va lucru.

Totodată, martorii audiați la caz au fost audiați într-un proces public sub jurământ,

astfel că declarațiile acestora nu pot fi puse la îndoială.

Instanța de apel a respins și afirmațiile invocate de către avocatul Rotari V.,

referitor la faptul considerării nule a autorizației dispuse prin încheierea

judecătorului de instrucție al Judecătoriei Bălți din 19.01.2015, deoarece aceste

argumente nu au fost invocate de către învinuit sau avocat la terminarea urmăririi

penale.

A fost menționat de către instanța de apel, că faptul provocării lui Moruz E. la

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 325 alin. (1) Cod penal, a fost verificat de

5

către organul de urmărire penală în corespundere cu legislația procesual-penală.

Astfel, prin ordonanța procurorului în procuratura mun. Bălți, Monastîrschi

Stanislav din 26.08.2015 s-a dispus de a nu începe urmărirea penală în privința lui

Fotescu V. din motiv, că în acțiunile acestuia nu sunt prezente elementele vreunei

infracțiuni.

În viziunea instanței de apel, prima instanță just a stabilit și faptul că în

acțiunile inculpatului persistă starea de recidivă, antecedentul penal nefiind stins,

deoarece inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă mai blândă decât închisoarea,

dar nu a executat pedeapsa stabilită, astfel instanța de fond corect au fost aplicate

prevederile art. 82 Cod penal și just a stabilit în privința inculpatului pedeapsa cu

închisoare în limita minimă admisibilă de norma legală indicată.

Instanța de apel a apreciat, că este neîntemeiată solicitarea de casare a sentinței

cu pronunțarea unei hotărâi noi, prin care să fie achitat, dat fiind faptul că acțiunile

inculpatului au fost corect încadrate și temeiuri de achitare nu a constatat în situația

când probele cercetate și apreciate în coroborare dovedesc deplin vina lui Moruz E.

în crima stabilită de instanța de fond.

Referitor la pedeapsă, care de fapt și este latura ce se contestă în apelul

declarat de avocatul Odobescu G. în numele inculpatului, instanța de apel a indicat

că nu există temei legal pentru casarea sentinței în latura pedepsei, deoarece la

soluționarea chestiunii respective s-a acordat deplină eficiență dispozițiilor art. art.

61, 75 Cod penal, privitor la scopul pedepsei penale și criteriile generale de

individualizare a pedepsei.

Instanța de apel a menționat, că prima instanță la stabilirea pedepsei a luat în

considerație circumstanțele cauzei, precum și faptul că inculpatul anterior a fost tras

la răspundere penală, antecedentul penal nefiind stins, în acțiunile lui persistă stare

de recidivă, din nou a comis infracțiunea a cărei pericol social în coraport cu cele

anterioare este mult mai mare, de faptul că inculpatul nu și-a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii, nu a conștientizat caracterul acțiunilor sale infracționale, nu s-

a căit sincer de cele comise, a săvârșit o infracțiune care potrivit criteriilor de

clasificare prevăzute la art. 16 Cod penal, se consideră ca fiind o infracțiune gravă.

În opinia instanței de apel, circumstanțele atenuante stabilite pe cauză, la care

se face trimitere în apelul declarat de avocatul Odobescu G. în numele inculpatului,

au determinat instanța de fond să aplice inculpatului pedeapsa sub formă de

închisoare, redusă până la limita minimă a sancțiunii pentru infracțiunea prevăzută

de art. 325 alin. (1) Cod penal, reținută în sarcina inculpatului.

Totodată, instanța de apel a stabilit, că prima instanță în partea descriptivă a

sentinței, a motivat aplicarea pedepsei sub formă de închisoare și neconstatarea

temeiurilor de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, din ce considerente

afirmațiile invocate în apelurile declarate în acest aspect sunt lipsite de temei și nu

pot fi reținute, dat fiind faptul că potrivit art. 90 alin. (4) Cod penal, persoanelor care

au săvârșit infracțiuni, în cazul recidivei, condamnarea cu suspendarea condiționată

a executării pedepsei nu se aplică.

6

Odobescu G. în numele inculpatului, prin care solicită casarea acesteia, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care, Moruz E., să fie achitat.

În motivarea recursului autorul invocă aceleași motive pe care le-a indicat în

cererea de apel.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitând respingerea prezentului recurs ca inadmisibil, deoarece recurentul își

motivează recursul prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă

motivele de reapreciere a probelor nu se conțin în temeiurile prevăzute la art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, astfel criticile formulate de acesta nu sunt

motivate sub aspectul casării hotărârii recurate, ca fiind ilegală. Instanța de apel în

conformitate cu prevederile art. 100-101 Cod de procedură penală, a dat apreciere

întregului sistem de probe, just ajungând la concluzia menținerii sentinței.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul penal lecturând textul recursului reține, că de către recurent nu s-a

invocat nici un temei de casare prevăzut la art. 427 Cod de procedură penală, însă

din textul acestuia se statuează că avocatul Odobescu G. solicită achitarea

inculpatului, totodată indică și faptul că instanțele de fond au aplicat inculpatului o

pedeapsă prea aspră, neținând cont în deplină măsură de toate circumstanțele ce se

referă la persoana inculpatului. Prin urmare, în opinia Colegiului penal, în recursul

declarat sânt semnalate temeiurile de casare prevăzute la pct. 8) și 10) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, iar potrivit acestei norme, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept atunci când nu au fost

întrunite elementele infracțiunii, precum și s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului, în

sensul că inculpatul a fost provocat de către Fotescu V. la comiterea infracțiunii,

Colegiul o consideră ca neîntemeiată.

7

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, poate administra, la cererea părților

orice probe noi și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Colegiul penal reține, că instanța de apel judecând cauza și verificând probele

în ședința de judecată a motivat detaliat și clar soluția adoptată în urma propriei

analize și examinări coroborate a probelor ce au servit ca temei pentru soluționarea

laturii penale a cauzei, precum și a elementelor de fapt pe care se sprijină soluția de

condamnare dispusă în cauză, expunându-se argumentat din care motive a ajuns la

concluzia de menținere a sentinței prin care inculpatul a fost recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 325 alin. (1) Cod penal.

Totodată, instanța de apel menținând sentința primei instanțe prin care Moruz

E. a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii imputate, și-a argumentat

soluția prin faptul că, din declarațiile martorilor și din probele materiale prezentate

în cauză, cert se demonstrează comiterea de către inculpat a infracțiunii de corupere

activă, probe care sânt descrise amănunțit în hotărârea judecătorească (f.d. 77-96, v.

II).

Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs,

referitor la nevinovăția inculpatului, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de

apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic răspunsurile

asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul le însușește.

Astfel, instanța de apel reținând circumstanțele de fapt ale cauzei și-a motivat

concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-au dat o apreciere

justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind

cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

Totodată, nu este fondată nici critica recurentului, în sensul pretinderii că

inculpatul a fost provocat de către Fotescu V. la comiterea infracțiunii, astfel ultimul

i-a comunicat să nu se prezinte la muncă, iar ulterior să-i achite 50 lei pentru o zi de

lucru în folosul comunității, iar în total suma de 1.000 lei. Dimpotrivă, instanța de

recurs atestă, că faptul comiterii infracțiunii anume de către inculpat se confirmă

prin probele cercetate și verificate de instanța de apel și anume:

- declarațiile martorului Fotescu V., conform căruia inculpatul i-a propus să-i

achite câte 50 de lei pentru fiecare zi de muncă în perioada îndeplinirii muncii

neremunerate conform hotărârii judecătorești, cu scopul de a nu îndeplini munca și

numai să-l înregistreze că o execută, despre care fapt a anunțat poliția;

- declarațiile martorului Polovei A., care a declarat, că executând pedeapsa cu

muncă neremunerată în folosul comunității la ÎS „Întreprinderea pentru

Silvicultură” din Bălți, pe inculpat l-a văzut pe teritoriu de două ori, dar și atunci nu

muncea. Din discuție cu inculpatul, ultimul i-a comunicat că el mai bine va plăti

pentru aceste ore, decât va munci, după ce și-a executat orele a aflat că inculpatul a

dat mită lui Fotescu V.;

8

- declarațiile martorului Zlipca A., care a menționat că urmărirea penală pe caz

a fost inițiată în baza plângerii lui Fotescu V., având la bază și convorbirile telefonice

dintre Moruz E. și Fotescu V., după discuția din automobil dintre ultimii doi, în

cadrul cercetării salonului s-a depistat suma de 1.000 lei, ce a fost transmisă de

Moruz E. lui Fotescu V.;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 20.01.2015, conform căruia din

automobilul Șkoda Octavia, a fost ridicată suma de 1.000 lei, care a fost transmisă de

Moruz E. lui Fotescu V..

Instanța de recurs conchide, că toate aceste probe coroborează între ele și indică

direct la faptul că Moruz E. la inițiativa sa a oferit și a dat personal persoanei publice

- juristului ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură” din Bălți, Fotescu V., bani în sumă

de 1.000 lei ce nu i se cuvin, pentru neîndeplinirea acțiunilor în exercitarea funcției

sale și anume: indicarea în graficul privind executarea muncii neremunerate în

folosul comunității a condamnatului a informației, care nu corespunde realității,

exprimată prin introducerea orelor de lucru ca fiind executate în timpul absenței lui

Moruz E. la locul executării pedepsei, fără a informa organul respectiv, astfel a comis

infracțiunea prevăzută de art. 325 alin. (1) Cod penal.

Totodată, instanța de recurs constată, că în prezenta speță nu și-a găsit

confirmarea nici temeiul pentru recurs semnalat de către apărătorul inculpatului,

prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, în ce privește

individualizarea pedepsei, precum că instanțele judecătorești au aplicat inculpatului

o pedeapsă prea aspră, neținând cont în deplină măsură de toate circumstanțele ce se

referă la persoana inculpatului, astfel fiind efectuată o greșită individualizare a

pedepsei aplicate inculpatului.

În primul rând, instanța de recurs remarcă, că în cazul săvârșirii unei infracțiuni

instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis această infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile

părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea

specială.

Colegiul penal reține că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea

unei infracțiuni contra bunei desfășurări a activității în sfera publică, prevăzută de

art. 325 alin. (1) Cod penal, în acest caz, trebuie luate în vedere, în egală măsură

persoana inculpatului și respectiv, reeducarea și reintegrarea sa socială, cât și

dimensiunea fenomenului infracțional, și așteptările societății față de mecanismul

justiției penale, pentru a realiza o proporționalitate reală între aceste aspecte.

De menționat este acel fapt, că infracțiunea prevăzută de art. 325 alin. (1) Cod

penal, se clasifică conform art. 16 Cod penal, ca infracțiune gravă, iar sancțiunea

9

infracțiunii imputate inculpatului prevede pedeapsă cu închisoare de până la 6 ani,

cu amendă în mărime de la 2.000 la 4.000 unități convenționale.

Revenind la prezenta speță, Colegiul atestă că, de către instanțele de fond

inculpatul a fost condamnat în baza art. 325 alin. (1) Cod penal, aplicând și

prevederile art. 82 Cod penal, la 3 ani închisoare, cu amendă în mărime de 2.000

unități convenționale, ceea ce constituie suma de 40.000 lei.

Reieșind din textul hotărârii atacate, se reține că instanța de apel a luat în

considerație faptul că inculpatul Moruz E. anterior a fost tras la răspundere penală,

antecedentul penal nefiind stins, iar în acțiunile lui persistă stare de recidivă, din nou

a comis infracțiunea a cărei pericol social în coraport cu cele anterioare este mult mai

mare, de faptul că nu a conștientizat caracterul acțiunilor sale infracționale, are la

întreținere un copil minor și este de vârstă tânără.

La fel, instanța de recurs atestă, că instanța de apel just a reținut faptul, că

Moruz E. a fost anterior condamnat, prin sentința Judecătoriei Bălți din 09 octombrie

2014, pentru o infracțiune săvârșită cu intenție, în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, la

160 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, cu privare de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, iar ulterior, la 20.01.2015 din

nou a săvârșit o infracțiune cu intenție, prevăzută de art. 325 alin. (1) Cod penal. În

acest mod, de către instanțele de fond, în speța dată, întemeiat a fost stabilită

prezența stării de recidivă, în acțiunile inculpatului, deoarece, conform art. 34 alin.

(1) Cod penal, se consideră recidivă comiterea cu intenție a uneia sau mai multor

infracțiuni de o persoană cu antecedente penale pentru o infracțiune săvârșită cu

intenție.

Ce ține de critica recurentului, precum că Moruz E. nu prezintă pericol social

sporit, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, se caracterizează

pozitiv, nu este o persoană conflictuală, poate fi corectat fără a fi izolată de societate,

are la întreținere un copil minor, este unicul întreținător al familiei, apt de a munci,

vârstă tânără, are studii, acestea fiind temeiurile pentru aplicarea în privința lui a

unei pedepse neprivative de libertate în temeiul art. 90 Cod penal, însă Colegiul

penal notează, că potrivit art. 90 alin. (4) Cod penal, persoanelor care au săvârșit

infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, precum și în cazul recidivei,

condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei nu se aplică.

Totodată, instanța de recurs reține, că instanțele de fond, la stabilirea pedepsei

inculpatului au ținut cont de toate circumstanțele cauzei și personalitatea

inculpatului, aplicând lui Moruz E. în baza art. 325 alin. (1) Cod penal, pedeapsa de 3

ani închisoare, cu amendă în mărime de 2.000 unități convenționale, ținând cont de

faptul că mărimea pedepsei pentru recidivă nu poate fi mai mică de jumătate, au

coborât pedeapsa închisorii la limita minimă admisibilă de art. 82 Cod penal.

Astfel, Colegiul statuează, că pedeapsa individualizată de instanțele de fond,

răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin.

(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

10

Așadar, în contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că concluziile la care

au ajuns instanțele de fond privitor la calificarea acțiunilor, vinovăția inculpatului

sunt corecte și corespund materialului probator, iar pedeapsa aplicată este echitabilă

și în limitele legii penale.

Din acest punct de vedere se atestă că, de fapt, în cauză nu s-au comis erorile de

drept prevăzute în pct. 8), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, din care

considerente se dispune inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Odobescu

Ghenadie în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 15 martie 2017, în cauza penală în privința lui Moruz Evgheni Xxxxxx,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 11 octombrie 2017.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

11