1ra-762/2017 — art. 152 alin. 1 CP

1ra-762/2017 — art. 152 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-762/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

26 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Bucliș Iurie în numele inculpatului Chiper Ion, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 ianuarie 2017 în cauza penală

privindu-l pe

CHIPER Ion Victor, născut la XXX,

originar și domiciliat în XXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 12.08.2015 – 19.05.2016;

Instanța de apel: 20.06.2016 – 17.01.2017;

Instanța de recurs: 13.03.2017 – 26.04.2017.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza

de urmărire penală, Chiper I. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 152 alin.

(1) Cod penal la pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe un

termen de 134 ore.

În privința lui Chiper I. a fost aplicată măsura preventivă de nepărăsire a țării, pînă

la intrarea sentinței în vigoare.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Ghețiu Gr. privind încasarea

prejudiciului material a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului

despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile, iar acțiunea civilă

privind încasarea prejudiciului moral a fost admisă parțial, cu dispunerea încasării de la

Chiper I. a sumei de 3000 lei.

data de 10 mai 2015, aproximativ la ora 19:30, aflându-se pe str. Paul Gore 9, mun.

Chișinău, cu scopul vătămării integrității corporale medii, intenționat a aplicat violență

1

fizică asupra lui Ghețiu Gr. și anume i-a aplicat lovituri cu pumnul în regiunea capului și

a corpului cauzându-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2043 din 10 mai

2015, vătămări corporale medii.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, vătămarea intenționată medie a integrității

corporale sau a sănătății care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările

prevăzute de art. 151 Cod penal, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a

sănătății.

termenul și modul prevăzut de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu

apel de către partea vătămată Ghețiu Gr., care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea civilă în partea recuperării

prejudiciului moral să fie admisă integral, din motiv că i-au fost cauzate suferințe psihice

exprimate prin simț de inferioritate, față de inculpat ca agresor, iar după producerea

incidentului inculpatul nu i-a acordat careva susținere, nu i-a achitat medicamentele și

serviciile medicale pentru tratamentul efectuat.

fost admis apelul declarat, fiind casată parțial sentința, în latura civilă, și pronunțată în

această parte o nouă hotărîre, prin care s-a dispus încasarea de la Chiper I. în beneficiul

lui Ghețiu Gr. a prejudiciului moral în sumă de 50000 lei.

În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

încasarea din contul inculpatului a sumei de 23000 lei cu titlul de prejudiciu material și

50000 lei cu titlul de prejudiciu moral. Potrivit art. 387 Cod de procedură penală, odată

cu sentința de condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sunt dovedite temeiurile

și mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o

respinge.

Din materialele cauzei rezultă că, prima instanță a admis în principiu acțiunea civilă

a părții vătămate în partea recuperării prejudiciului material, urmînd ca asupra

cuantumului despăgubirilor să se expună instanța în ordinea procedurii civile, iar acțiunea

civilă în partea recuperării prejudiciului moral a fost admisă parțial, cu dispunerea

încasării de la Chiper I., în beneficiul părții vătămate Ghețiu Gr., a sumei de 3000 lei.

În apel partea vătămată Ghețiu Gr. și-a exprimat dezacordul cu mărimea

prejudiciului moral acordat, pe care îl consideră derizoriu, menționând că acesta nu-i va

aduce satisfacerea scontată. Or, instanța de apel a conchis că încasarea din contul

inculpatului a prejudiciului moral în mărime de 50000 lei, nu vine în contradicție cu

prevederile art. 41 din Convenția Europeană. La aprecierea cuantumului prejudiciului

moral s-a ținut seama de toate circumstanțele cauzei, de caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al

autorului prejudiciului.

2

Respectiv, instanța a considerat necesar de a acorda cu titlu de prejudiciu moral

suma de 50000 lei, ce va avea efect compensatoriu pentru partea vătămată.

de apel cu recurs ordinar solicitînd casarea acesteia, cu menținerea sentinței.

În motivarea cererii, avocatul face trimitere la pct. 6) din alin. (1) al art. 427 Cod de

procedură penală, specificînd că prima instanță a constatat corect că partea vătămată a

inițiat conflictul cu Chiper V., tatăl inculpatului, iar Chiper I., care se afla lîngă tatăl său a

încercat să stopeze agresiunea, prin aplicarea unei lovituri cu pumnul în regiunea capului

părții vătămate, de la care Ghețiu Gr. a căzut jos pe pietriș și s-a lovit la cap, fiind în stare

de ebrietate. Astfel, instanța just a reținut ca circumstanțe atenuante săvîrșirea de către

inculpat pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave, recunoașterea vinovăției și

imoralitatea acțiunilor victimei, care a provocat comiterea acestei infracțiuni.

Recurentul menționează că, la situația faptică constatată de instanță, urma să fie

evidențiată și circumstanța atenuantă prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. j) Cod penal -

săvârșirea infracțiunii cu depășirea limitelor legale ale legitimei apărări. Dar, în fond

prima instanță a stabilit o pedeapsă corespunzătoare gravității faptei și circumstanțelor în

care a fost săvârșită. La aprecierea cuantumului prejudiciului moral încasat de la Chiper I.

în beneficiul părții vătămate prima instanță a luat în considerație cele expuse mai sus

diminuând suma cerută de Chețiu G. de la 50000 lei la 3000 lei.

În apelul declarat de partea vătămată nu au fost aduse critici concrete privind

soluționarea acțiunii civile, totuși instanța de apel a admis integral cerința de compensare

a prejudiciului moral în sumă de 50000 lei.

Conform art.1423 Cod civil, mărimea compensației pentru prejudiciul moral se

determină de instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice

sau fizice cauzate persoanei, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului. Acestea din

urmă le apreciază instanța de judecată, luând în considerație circumstanțele în care a fost

cauzat prejudiciul, precum și statutul social al părții vătămate. Plenul Curții Supreme de

Justiție prin Hotărârea nr.6 din 04.07.2005 la pct.27 recomandă instanțelor judiciare

emiterea deciziilor de compensare a prejudiciului moral anume reieșind din aceste

prevederi legale.

Prima instanță a respectat atât prevederile legale ce țin de compensarea prejudiciului

moral, cât și recomandările Curții Supreme de Justiție în acest sens. Pe cînd instanța de

apel nu a argumentat necesitatea casării sentinței în această parte. Or, impunerea lui

Chiper I., un tânăr de 20 de ani cu venituri modeste, la plata unor compensații vădit

exagerate î-l pune într-o situație foarte grea financiară, cu consecințe nefaste pentru el în

cazul imposibilității achitării sumei în termenii legali, ceea ce vădit încalcă prevederile

art.41 din Convenția Europeană și principiul echității prevăzut de Plenul Curții Supreme

de Justiție prin Hotărârea nominalizată supra.

procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului depus de avocatul

Bucliș Iu. în numele inculpatului menționînd că acesta urmează a fi declarat inadmisibil,

ca fiind vădit neîntemeiat.

3

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, pentru

considerentele ce urmează.

Soluția instanței privind inadmisibilitatea recursului depus de avocatul Bucliș Iu. în

numele inculpatului se întemeiază, în drept, pe dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de

procedură penală, potrivit căreia instanța examinînd admisibilitatea în principiu a

recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de

consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată

că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate corespunzător de

către recurent. Prin urmare, recursul este declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat,

atunci cînd titularul acestuia invocă în cerere temeiuri care în mod evident nu sunt

subsecvente circumstanțelor cauzei, sau cînd argumentele formulate de recurent sunt

nefondate.

La caz, reieșind din criticele expuse de recurent se constată că, în esență, acesta nu

este de acord cu faptul că instanța de apel a admis solicitarea părții vătămate privind

încasarea sumei de 50000 lei, pentru recuperarea prejudiciului moral.

În același timp, instanța de recurs constată că, partea apărării este de acord cu starea

de fapt stabilită de instanțele inferioare, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

reținute în sarcina inculpatului Chiper I., respectiv în această parte instanța de recurs nu

se va expune.

Verificînd actele cauzei, în raport cu criticele punctate în cererea de recurs, Colegiul

penal ajunge la concluzia că la judecarea apelului instanța a examinat cauza sub toate

aspectele, complet și obiectiv, adoptînd o soluție corectă, care este argumentată și

corespunzătoare circumstanțelor de fapt și de drept stabilite în speța dată.

La fel, Colegiul penal evidențiază că, instanța de apel și-a motivat decizia în

conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală și aceasta

cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus la adoptarea soluției expuse în pct. 4 din

prezenta decizie, mai mult că careva temeiuri de casare a deciziei Colegiul nu a stabilit.

Respectiv, avînd în vedere esența încălcării invocate de apărătorul inculpatului,

subsidiar la cele consemnate în decizia instanței de apel, Colegiul penal mai menționează

că, potrivit art. 23 alin. (2) Cod de procedură penală, victima unei fapte, care constituie

componență de infracțiune, este în drept să ceară, în condițiile legii procesual-penale,

pornirea unei cauze penale, să participe la procesul penal în calitate de parte vătămată și

să-i fie reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune.

Exercitarea acțiunii civile depinde de voința părții vătămate, care consideră că a

suferit un prejudiciu în urma infracțiunii comise de inculpat. Art. 219 alin. (1) Cod de

procedură penală, prevede că acțiunea civilă în procesul penal poate fi intentată la cererea

persoanelor fizice sau juridice cărora le-au fost cauzate prejudicii materiale, morale sau,

4

după caz, le-a fost adusă daună reputației profesionale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau

inacțiunea) interzisă de legea penală sau în legătură cu săvîrșirea acesteia.

În cazul în care partea vătămată a fost recunoscută ca parte civilă și a înaintat

acțiunea civilă, aceasta este soluționată de instanță în ordinea prevăzută de art. 225 Cod

de procedură penală.

Prin urmare, Colegiul penal se raliază statuărilor din decizia instanței de apel și

susține că corect instanța, avînd la bază prevederile din art. 1423 alin.(1) Cod civil

coroborat cu art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală, a menționat că mărimea

compensației pentru prejudiciul moral se determină în funcție de caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice cauzate părții vătămate, de gradul de vinovăție al

făptuitorului prejudiciului și de măsura în care compensarea poate aduce satisfacerea

persoanei vătămate.

Prejudiciul moral se compensează de instanțe doar prin echivalent bănesc, partea

urmînd a fi despăgubită proporțional suferințelor suportate. Totodată, este important de a

specifica că, instanțele judecătorești, la determinarea mărimii compensației pentru

prejudiciul moral, trebuie neapărat să ia în considerație atît aprecierea subiectivă privind

gravitatea cauzării suferințelor psihice sau fizice, cît și datele obiective care certifică

acest fapt, precum și alte circumstanțe subsidiare, precum sunt situația materială și

familială a persoanei care poartă răspunderea pentru cauzarea prejudiciului moral.

Față de cele ce preced, instanța de recurs menționează că despăgubirile pentru

daunele morale suportate se disting de cele pentru daunele materiale prin faptul că

acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare.

În acest scop, pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge

la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei, este necesar să fie

luate în considerare suferințele fizice și morale care au fost cauzate prin fapta săvîrșită de

inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, așa cum rezultă din actele medicale sau

alte probe administrate în cauză.

În acțiunea civilă, partea vătămată a menționat expres că, comportamentul agresiv al

inculpatului i-a cauzat suferințe psihice, exprimate prin simțul de inferioritate, față de

inculpat ca agresor, mai mult că după producerea incidentului Chiper I. nu i-a acordat

nici un ajutor, nu i-a achitat medicamentele și nici serviciile medicale pentru tratamentul

efectuat. (f.d. 128)

În esență, toate acestea conturează convingerea fermă a Colegiului penal că Curtea

de Apel Chișinău, la judecarea cauzei, nu a admis pretinsa eroarea de drept prevăzută de

pct. 6) din alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, în partea soluționării acțiunii civile,

ci corect a cuantificat echivalentul bănesc al suferințelor morale suportate de partea

vătămată în urma acțiunilor infracționale realizate de inculpat împotriva sa.

Pe cale de consecință, urmează a se consemna că pretențiile pecuniare a părții

vătămate față de inculpat, sunt întemeiate, iar instanța de apel corect a dispus încasarea

din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate a sumei de 50000 lei, drept

recompensă pentru prejudiciul moral cauzat.

5

La fel, se specifică că, recurentul invocînd eroarea de drept prevăzută de pct. 6),

menționează despre faptul că instanța de apel nu s-a expus argumentat asupra necesității

casării sentinței, iar decizia adoptată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

însă Colegiul penal respinge, ca nefondate, alegațiile titularului dreptului de recurs și în

această parte și reiterează că invocarea unor pretinse erori admise la etapa judecării

cauzei de instanța de apel, urmează a fi precedate de o motivare corespunzătoare privind

esența acestora și indicarea expresă a circumstanțelor cauzei cărora sunt subsecvente.

Din partea descriptivă a deciziei instanței de apel, Colegiul penal constată că aceasta

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța

de apel le-a expus în decizia adoptată, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și

exigențelor din art.6 CEDO și art. 417 Cod de procedură penală.

Avînd în vedere cele menționate supra și raportînd situația reținută în cauză la

prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal concluzionează că,

la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale prescrise de

art. 414-419 Cod de procedură penală, iar argumentele invocate în cererea de recurs

ordinar de către avocatul Bucliș Iu. sunt vădit neîntemeiate.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Bucliș Iurie în numele

inculpatului Chiper Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 17 ianuarie 2017 în cauza penală privindu-l pe Chiper Ion Victor, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 mai 2017.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

6