1ra-1958/2020 — art.186 alin. 2 lit. b, c, d CP

1ra-1958/2020 — art.186 alin. 2 lit. b, c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1958/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

04 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către

avocatul Janu Anatolie în numele inculpatului Covali Alexandr, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 07 iulie 2020, în cauza

penală privindu-l pe

Covali Alexandr Xxxxx, născut la Xxxxx, originar și

domiciliat mun. Xxxxx str. Xxxxx ap. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Covali

Alexandr Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin. (2) lit. b),

c), d) Cod penal, la muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 160

(una sută șaizeci) ore.

S-a admis în principiu acțiunea civilă depusă de către reprezentantului părții

vătămate SRL „Invest Nord Grup”, Botnari Nicolai împotriva incupatului Covali A.

în procesul penal respectiv, urmând ca asupra cuantumului prejudiciului să se

expună instanța civilă.

persoane în privința cărora cauza penală a fost disjunsă, în perioada de timp

cuprinsă între data de 28.12.2018 ora 08:00, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a

bunurilor altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor

sale, prevăzînd urmările și dorind în mod conștient survenirea acestora, a pătruns pe

teritoriul uzinei „Biochimice” amplasată pe str.Victoriei 57 mun.Bălți, de unde din

rezervoarele autocamioanelor ce aparțin SRL „Invest Nord Grup” au sustras

motorină, din autocamionul cu n/î XXXXX au sustras motorină în cantitate de 200

litri, din autocamionul cu n/î XXXXX au sustras motorină în cantitate de 10 litri, din

autocamionul cu n/î XXXXX au sustras motorină în cantitate de 10 litri, astfel, în total

au sustras 220 litri de motorină, cauzîndu-i companiei SRL „Invest Nord Grup” un

prejudiciu material considerabil în sumă totală de 3500 lei.

1

acesteia, rejudecarea cauzei de către instanța de apel și pronunțarea unei hotărîri noi,

prin care inculpatul Covali Alexandr să fie recunoscut vinovat în baza art.186 alin.(2)

lit.b), c), d) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen

de 1 an, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului a indicat:

-conform revendicării forma nr.246 a IP Bălți, Covali Alexandr a fost anterior

condamnat de mai multe ori, făcînd referire la sentințele judecătoriei Bălți din

22.09.2015, 17.02.2016, 25.07.2016 și 19.11.2019;

-consideră sentința în latura stabilirii pedepsei extrem de blîndă, fiind

neproporțională celor comise de inculpat și urmările produse, precum personalitatea

lui și trecutul infracțional, fiind o abatere de la art.75 Cod penal;

- fiind condamnat de mai multe ori cu stabilirea termenului de probă,

pedeapsa penală nu și-a atins scopul, dar din contra l-a încurajat să comită noi

infracțiuni de furt;

-la săvîrșirea infracțiunii care atenteză la dreptul de proprietate, condamnarea

anterioară pentru infracțiuni similare, lipsa căinței pentru infracțiunile comise ( n-a

contactat părțile vătămate, nu și-a cerut scuze, n-a recuperat prejudiciul);

- personalitatea inculpatului indică la pericolul social sporit, fiind necesară

izolarea lui pentru corectare;

- pedeapsa de muncă neremunerată în folosul comunității este vădit

neproporțională și nu v-a contribui la corectarea lui, de aceea sentința urmează a fi

casată în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărîre.

admis apelul declarat, fiind casată sentința în latura pedepsei și pronunțată o nouă

hotărâre, prin care Covali A., recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute

de art.186 alin.(2) lit.b), c), d) Cod penal, i s-a aplicat o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 1 an, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. În

rest, sentința a fost menținută.

invocat, că instanța de fond la stabilirea pedepsei lui Covali Alexandr nu a luat în

considerație faptul, că acesta a fost condamnat prin sentințele Judecătoriei Bălți din

22.09.2015, 17.02.2016, 25.07.2016 și 19.11.2019.

În așa mod, la stabilirea pedepsei lui Covali Alexandr în baza art.186 alin.(2)

lit.b), c), d) Cod penal, instanța de fond urma să țină cont de condamnările anterioare

și de circumstanțele individuale ale prezentei cauze penale.

Deliberînd asupra categoriei și termenului de pedeapsă pentru inculpatul

Covali Alexandr instanța de judecată în ordine de apel a ținut cont de faptul că,

infracțiunea comisă de către inculpat este calificată ca mai puțin gravă.

În sarcina lui Covali Alexandr a fost reținut, că anterior acesta a fost judecat

pentru comiterea infracțiunilor intenționate de furt, nu este angajat în cîmpul muncii

și pericolul social concret al activității infracționale a inculpatului este unul ridicat,

acțiunile inculpatului fiind stopate numai prin descoperirea lor și intervenția

organelor de drept, iar scopul de corectare și de reeducare al acestuia poate fi atins

2

doar prin numirea unei pedepse privative de libertate. Munca neremunerată în

folosul comunității nu poate fi aplicată, deoarece anterior Covali Alexandr a fost

condamnat la închisoare cu stabilirea termenelor de probă, dar concluzii nu și-a

făcut în vederea respectării legilor statului și neadmiterea comportamentului penal.

În viziunea instanței de apel, anterior Covali Alexandr a fost condamnat de

mai multe ori cu aplicarea art. 90 Cod penal, inclusiv pentru furt, dar nu și-a făcut

concluziile necesare și din nou a comis furt.

Așa cum inculpatul a fost anterior condamnat și din nou a comis o infracțiune

intenționată similară, Colegiul penal consideră, că în privința lui nu pot fi aplicate

prevederile art. 90 Cod penal.

În concluzie, instanța de apel a considerat, că apelul procurorului în privința lui

Covali Alexandru este fondat și urmează a fi admis, cu casarea sentinței, rejudecarea

cauzei și adoptarea unei noi hotărîri, prin care acestuia să-i fie stabilită pedeapsă în

baza art.186 alin.(2) lit.b), c), d) Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de

1 an, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, în rest a menține

sentința.

A. în numele inculpatului, prin care solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului ordinar, invocă:

- instanța de apel s-a limitat doar la formulări generale specifice practic tuturor

cauzelor penale;

- inculpatul a recunoscut pe deplin vinovăția, sa s-a căit de cele comise, a

conștientizat fapta comisă, a solicitat examinarea cauzei, în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, a avut un comportarnem loial în instanță, a

contribuind activ la descoperirea infracțiunii imputate. Anume aceste circumstanțe

au fost constatate ca atenuante la examinarea cauze, în fond. Tot atunci, careva

circumstanțe agravante în privința inculpatului nu au fost invocate și constatate;

- instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederi oii art. 61 și 75 Cod

penal, efectuând o analiză amplă a personalității inculpatului, ținind cont și de

conduita acestuia înaintea săvârșirii faptei, după săvârșirea acestei și în timpul

judecății. În final, întemeiat a concluzionat că este rațional de a stabili lui Covali A. o

pedeapsă neprivativă de libertate;

- instanța de apel a individualizat greșit pedeapsa stabilită inculpatului, în

partea excluderii pedepsei cu muncă neremunerată;

- persoanei poate fi oferită șansa de corectare în condiții de libertate, cu

impunerea la alte sancțiuni alternative închisorii.

-la examinarea cauzei de către instanța de apel nu au fost respectate prevederile

legale prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6), 10) Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

3

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Așadar, în prezenta speță, în recursul declarat, avocatul Janu A. în numele

inculpatului, invocă ca temei de casare a hotărârii instanței de apel, art. 427 alin. (1)

pct. 6), 10) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel, în cazul în care hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar,

instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței; s-au aplicat

pedepse individualizate, contrar prevederilor legale, nefiind de acord cu aplicarea

pedepsei reale cu închisoare, în privința inculpatului, solicitând a menține sentința,

prin care lui Covali A. i-a fost aplicată pedeapsă sub formă de uncă neremunerată în

folosul comunității.

În același timp, Colegiul penal constată că, recurentul este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte.

Analizând temeiul invocat pentru recurs, în raport cu circumstanțele și

materialele cauzei, Colegiul penal consideră, că în prezenta speța nu și-au găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, iar instanța de apel și-a motivat just

soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

inculpatului, stabilită conform sancțiunii art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal,

ținând cont și de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Așadar, Colegiul penal reține, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea unei infracțiuni contra patrimoniului, prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. b),

c), d) Cod penal, cauza fiind examinată în procedura judecării pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod

de procedură penală, în acest caz, trebuie luate în vedere, în egală măsură persoana

inculpatului și respectiv, reeducarea și reintegrarea sa socială, cât și dimensiunea

fenomenului infracțional și așteptările societății față de mecanismul justiției penale,

pentru a realiza o proporționalitate reală între aceste aspecte.

Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza

probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către

instanță prin încheiere (f.d. 215 v. I), beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor

de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare ori cu muncă

neremunerată în folosul comunității și de reducere cu o pătrime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Sancțiunea art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, prevede pedeapsă de la 650

la 1350 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la

4

180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 4 ani, calificându-se conform art. 16

Cod penal, ca infracțiune mai puțin gravă.

Instanța de recurs reține, că prima instanță a stabilit inculpatului pedeapsă sub

formă de 160 ore muncă neremunerată în folosul comunității. Însă, instanța de apel,

a casat sentința și a stabilit lui Covali A. pedeapsă sub formă de închisoare, pe un

termen de 1 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de

procedură penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Raportând cele menționate la cazul supus judecării, instanța de recurs consideră

că, în mod just instanța de apel la soluționarea chestiunii cu privire la pedeapsă, a

admis apelul procurorului și a casat sentința, aplicând inculpatului pedeapsa sub

formă de închisoare, cu executarea reală a acesteia, motivând corespunzător

temeiurile neaplicării unei pedepse mai blânde, neprivative de libertate.

Astfel, în viziunea Colegiului penal, în prezenta cauză penală, instanța de apel

just a ținut cont de faptul că, inculpatul a recunoscut vina, se căiește de cele comise,

de circumstanța agravantă-anterior a comis infracțiuni similare, totodată de

personalitatea inculpatului, care anterior a fost judecat pentru comiterea

infracțiunilor intenționate de furt, nu este angajat în cîmpul muncii și pericolul social

concret al activității infracționale a inculpatului este unul ridicat, acțiunile

inculpatului fiind stopate numai prin descoperirea lor și intervenția organelor de

drept, iar scopul de corectare și de reeducare al acestuia poate fi atins doar prin

numirea unei pedepse privative de libertate. Astfel, în viziunea instanței de recurs,

instanța de apel întemeiat a concluzionat că, munca neremunerată în folosul

comunității nu poate fi aplicată, deoarece anterior Covali Alexandr a fost condamnat

la închisoare cu stabilirea termenelor de probă, dar concluzii nu și-a făcut în vederea

respectării legilor statului și neadmiterea comportamentului penal.

Totodată, instanța de recurs reține, că instanța de apel corect a stabilit, că în

cadrul cercetării judecătorești nu au fost stabilite careva motive ce ar concluziona că

nu este rațional ca inculpatul Covali A. să nu execute pedeapsa cu închisoare,

prevăzută de lege, astfel pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul comunității

stabilită lui Covali A., pentru infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d)

Cod penal, care este o infracțiune din categoria celor mai puțin grave, nu-și va atinge

scopul de corectare a inculpatului.

La fel, Colegiul penal relevă, că conform alin. (1) al normei menționate, dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite

5

cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada

de probațiune sau, după caz, termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată dispune

neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune sau, după caz, termenul de

probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare

exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Deci, o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită.

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi

atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de

judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în

vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după

săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea

infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării

judecătorești.

În contextul dat, instanța de recurs, totuși precizează, că prin îndeplinirea

condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor alin. (1) art. 90 Cod penal,

nu se creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la această

măsură de individualizare judiciară a pedepsei.

Ținând cont însă, de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal

consideră întemeiate și considerentele instanței de apel că, în prezenta cauză, nu s-au

constatat nici circumstanțe ce ar justifica suspendarea condiționată a pedepsei cu

închisoare în privința inculpatului, deoarece personalitatea inculpatului nu prezintă

garanțiile unei conduite, ce ar permite instanței de judecată de a da dovadă de

clemență. Astfel, instanța de recurs nu poate neglija revendicarea și copiile

sentințelor anexate la materialele cauzei, potrivit căreia, se atestă faptul că anterior

inculpatul a mai săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal,

însă procesul penal a fost încetat pe motivul împăcării părților, art. 179 alin. (2), 186

alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de închisoare cu

suspendarea condiționată a executării acesteia, pe o perioadă de probațiune (f.d.204-

210 v. I), astfel se atestă faptul că, comiterea infracțiunilor, pentru inculpatul Covali

A. a devenit o deprindere, iar aplicarea pedepsei neprivative de libertate nu-și va

produce efectul, pentru ca inculpatul să-și facă concluziile necesare de a nu comite în

continuare abateri de la prevederile legii penale.

Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că instanța de

apel a argumentat pe deplin motivele pentru care a aplicat inculpatului în baza art.

186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen

de 1 an, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, urmare a circumstanțelor

expuse mai sus, din care considerent, instanța de recurs respinge ca neîntemeiate

afirmațiile avocatului, precum că instanța de apel a numit inculpatului o pedeapsă

6

neechitabilă de 1 an închisoare, a individualizat greșit pedeapsa stabilită

inculpatului, în partea excluderii pedepsei cu muncă neremunerată și persoanei

poate fi oferită șansa de corectare în condiții de libertate, cu impunerea la alte

sancțiuni alternative închisorii.

Cu referire la un alt motiv de critică din recurs, prin care menționează, că

inculpatul vina în comiterea infracțiunii și-a recunoscut-o integral, s-a căit sincer de

cele comise, instanța de recurs consideră, că împrejurările în cauză nu sunt suficiente

pentru a răsturna soluția instanței de apel.

În atare împrejurări, Colegiului penal consideră, că instanța de apel a ținut cont

de toate circumstanțele cauzei și a aplicat inculpatului o pedeapsă echitabilă și

conformă prevederilor legale, luând în considerație toate criteriile generale de

individualizare a pedepsei, iar modalitatea de executare a acesteia stabilită în sarcina

inculpatului, a fost individualizată corect și în așa fel, încât acesta să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Astfel, Colegiul statuează, că pedeapsa individualizată de instanța de apel,

răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin.

(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-au comis erorile

de drept prevăzută în pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deci, nu

persistă temei de casare a soluției adoptate de instanța de apel, iar pedeapsa stabilită

inculpatului Covali A., de către instanța de apel, a fost aplicată în limitele legii, din

care considerente se dispune inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit

neîntemeiat.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Janu Anatolie în

numele inculpatului Covali Alexandr, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 07 iulie 2020, în cauza penală privindu-l pe Covali Alexandr Xxxxx,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 04 noiembrie 2020.

Președinte Timofti Vadimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Țurcan Anatolie

7