1ra-605/2015 — art. 186 al.2 lit.c CP

1ra-605/2015 — art. 186 al.2 lit.c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-605/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 iunie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

judecînd, în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar declarat de procuror împotriva sentinței Judecătoriei Cahul din 09 iunie

2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 16 februarie 2015, în

privința inculpatului

Mazureac Ghenadie Serghei, născut la

15 noiembrie 1979 în s. Unguri, r-nul Ocnița, locuitor al

or. Cahul, str. Strada Veche 143, ap. 30, cetățean al R.

Moldova, condamnat anterior:

1) prin sentința Judecătoriei Ocnița din 11

septembrie 2000, în baza art. 218 al. 2, 102 al. 3, 39

Cod penal (1961), la 10 ani închisoare;

2) prin sentința Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 12 septembrie 2007, în baza art. 187 alin.

(2) lit. f), 85 Cod penal, la 5 ani închisoare.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 31 decembrie 2013 – 09 iunie 2014,

în instanța de apel: 17 iunie 2014 – 16 februarie 2015,

în instanța de recurs: 23 aprilie – 07 aprilie 2015;

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

C O N S T A T Ă :

privința lui Mazureac Ghenadie pe art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, a fost

încetat în legătură cu împăcarea părților.

ora 16:00, Mazureac Ghenadie, fiind în stare de ebrietate alcoolică, avînd scopul

1

sustragerii a bunurilor altei persoane, a pătruns în apartamentul nr. 18 din casa

de locuit nr. 143, str. Strada Veche, or. Cahul, unde locuia temporar partea

vătămată Burlea Laura, de unde a sustras un calculator portativ de model „Lenovo

G575”, cauzînd-i un prejudiciul material considerabil de 5010 lei.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina și a declarat că a intrat în

apartament și a văzut 2 fete. Ele văzîndu-l, s-au speriat și au fugit. El a intrat

într-o odaie, unde pe masă a văzut calculatorul portativ, l-a luat, l-a ascuns sub

scurtă și a ieșit afară din bloc. A presupus că fetele s-au speriat și au fugit pe geam.

Știa că nimeni nu-l vede atunci și înțelegea că sustrage acest calculator portativ.

Era convins, că în momentul sustragerii calculatorului nu-l vede nimeni, chiar dacă

și se afla cineva în altă cameră nu putea să-l vadă, deoarece camera respectivă se

afla în partea din colț a apartamentului.

Martorul Crivoborod M. a declarat că se plimba cu copilul afară, și l-a

observat pe inculpat, cum a ieșit din bloc cu un calculator portativ de culoare

neagră. Înainte de a ieși inculpatul afară, a auzit strigînd fetele de la primul etaj.

Martorul Vatavu Daniela a indicat că, cînd au deschis ușa de la apartament

inculpatul era după ușă, a pus mîna între ușă. Ele s-au speriat. Mocanu

Anastasia a fugit la bucătărie, dar ea a fugit în camera unde se afla calculatorul.

Nu-l cunoștea pe inculpat și îi era frică, de aceia a deschis geamul și a sărit peste

geam. Anastasia de asemenea a sărit pe geamul de la bucătărie și s-au întîlnit în

curte, au înconjurat blocul și au intrat în apartament. Intrînd în cameră, calculatorul

deja nu mai era pe masă.

Martorul Mocanu Anastasia a relevat că ea, împreună cu Vatavu Daniela, au

vrut să iasă afară. Cînd au deschis ușa, inculpatul a năvălit și a intrat în apartament.

Cînd inculpatul a pătruns în apartament, ea s-a închis în bucătărie, dar Daniela a

fugit în cameră. Deoarece nu a dovedit să încuie ușa, a sărit peste geam. Inculpatul

a văzut că ea s-a încuiat în bucătărie și trăgea de ușă, dar nu a putut s-o

deschidă, deoarece ea ținea din partea cealaltă. Apoi inculpatul a ieșit din

apartament, dar ținea ceva în mînă. A vrut să iasă după el, dar se temea și a sărit

peste geam. S-a speriat ca inculpatul să nu le cauzeze careva suferințe. Ea nu a

văzut clar că inculpatul a luat notebook-ul, dar a observat că inculpatul a ieșit din

apartament cu ceva în mînă, ea i-a strigat inculpatului că dacă a luat ceva, să

pună la loc.

Instanța a concluzionat că martorii Mocanu A. și Vatavu D. nu au înțeles că

a avut loc un furt pînă nu au intrat în apartament și au observat că nu este

calculatorul, în declarațiile acestui martor sînt divergențe în ce privește faptul că ea

a observat careva obiect în mînă la inculpat și chiar i-a spus să lase ceea ce a luat,

și a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, ca

furt, săvîrșit prin pătrundere în locuință cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

Totodată, partea vătămată a depus cerere, solicitînd încetarea procesului

penal, motivîndu-și cererea prin restituirea daunei de către inculpat, lipsa oricăror

pretenții de natură materială sau morală față de acesta, cît și faptul împăcării lor.

și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art.

2

187 alin. (2) lit. d), f), 82 Cod penal, adică conform învinuirii inițial formulate, la 5

ani și 6 luni închisoare, cu executare.

Apelantul a invocat că martorul Vatavu D. a declarat că inculpatul era după

ușă și a pătruns în casă. Văzînd că el nu dorește să iasă afară din apartament la

cererea lor, au fugit, ea personal în una din odăi, Mocanu A. la bucătărie. La intrare

în apartament inculpatul nu a spus nimic, ele deodată au început a țipa, i-au cerut

să iasă afară și au fugit.

Martorul Mocanu A. a relatat că cînd inculpatul a intrat într-o cameră, ea a

observat cum el a luat ceva, posibil atunci el a luat notebook-ul. Ea i-a strigat

inculpatului, că dacă a luat ceva, să pună la loc. A vrut să iasă după el, dar se temea

și a sărit peste geam. S-a speriat ca inculpatul să nu le cauzeze careva suferințe.

Martorul Crivoborod M. a indicat că a auzit țipete de fete de la primul etaj.

Peste 5 minute a văzut cum din scara blocului a ieșit inculpatul, care avea în mîini

un notebook de culoare neagră.

Astfel, inculpatul a pătruns deschis, fără permisiunea, în apartamentul părții

vătămate, fiind observat de martorii Vatavu D. și Mocanu A., care trăiau acolo.

Fiind în stare de ebrietate alcoolică, inculpatul de mai multe ori a venit la

apartamentul dat în aceiași zi. Prima dată a cerut bani, ce confirmă că infracțiunea

a fost comisă din interes material, inculpatul din start a avut scopul sustragerii a

bunurilor altei persoane.

Inculpatul a intrat fără voie în apartament. Văzînd că fetele s-au speriat și au

fugit în alte camere, a sustras calculatorul.

Martorul Mocanu A. a declarat că, cînd inculpatul a intrat într-o cameră, a

observat cum el a luat ceva, posibil atunci el a luat notebook-ul. Ea i-a strigat

inculpatului, că dacă a luat ceva să pună la loc. Inculpatul a fost conștient ca

persoanele prezente înțeleg caracterul ilegal al acțiunilor sale. Acest fapt a fost

confirmat și de el - fetele s-au speriat și au fugit în alte camere. În continuare,

inculpatul știind că ele sunt în apartament și poate fi observat de ele, a sustras

calculatorul. Făptuitorul a fost convins că acțiunea de luare, pe care a realizat-o, a

fost vădită pentru proprietari.

Pentru calificarea faptei ca furt este necesar să fie stabilită convingerea

făptuitorului că cele comise de el, rămîn neobservate sau neînțelese de către alte

persoane, ori că aceste persoane nu-i vor zădărnici săvîrșirea sustragerii.

Concluziile despre convingerea făptuitorului privind modul ascuns al acțiunilor

sale trebuie să se bazeze pe anumite premise de ordin obiectiv, iar nu pe

declarațiile neîntemeiate ale lui.

Toate aceste circumstanțe, coroborate una cu alta, indică la faptul că

inculpatul a acționat cu intenție directă, cu scopul sustragerii deschise a bunurilor

altei persoane.

2015, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că s-a confirmat pe deplin vinovăția inculpatului în

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. c), d) Cod penal în

următoarele circumstanțe: la 07 octombrie 2013, aproximativ ora 16.00, Mazureac

Ghenadie, fiind în stare de ebrietate alcoolică, avînd scopul sustragerii pe ascuns

a bunurilor altei persoane, a pătruns în apartamentul nr. 18 din casa de locuit

3

nr.143 de pe str. Strada Veche din orașul Cahul, unde locuia temporar Burlea

Laura, de unde a sustras pe ascuns un calculator portativ de model ,,Lenovo

G575”, prin ce i-a cauzat lui Burlea Laura un prejudiciu material considerabil în

sumă de 5010 lei.

Vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii incriminate este dovedită

prin ansamblul de probe administrate pe cauză.

Martorul Vatavu D. a declarat că inculpatul era după ușă, a pus mîna între

ușă. Ele s-au speriat și au fugit. Nu a văzut cînd a ieșit inculpatul din apartament și

dacă avea ceva în mînă.

Martorul Mocanu A. a indicat că, cînd inculpatul a pătruns în apartament, ea

s-a închis în bucătărie. Inculpatul a văzut că ea s-a încuiat în bucătărie și trăgea de

ușă, dar nu a putut s-o deschidă, deoarece ea ținea din partea cealaltă. Apoi

inculpatul a ieșit din apartament, dar ținea ceva în mână. A vrut să iasă după el, dar

se temea și a sărit peste geam. Ea nu a văzut clar, că inculpatul a luat notebook-ul.

A observat că atunci, cînd a ieșit din apartament inculpatul avea ceva în mînă, ea i-

a strigat, că dacă a luat ceva, să pună la loc. Inculpatul era în stare de ebrietate, se

cunoștea după vorbă și aducea miros de alcool. Ea crede că el a auzit cînd ea a

strigat să pună la loc ce a luat și să plece.

După cum rezultă din declarațiile inculpatului, el s-a uitat în cameră și a

văzut că nu-i nimeni, a luat notebook-ul, l-a pus sub haină și a plecat, știind cu

certitudine că o fată a sărit pe fereastră afară, iar alta era închisă în bucătărie,

în camera unde se afla calculatorul nu era nimeni și nimeni nu-l putea vedea cum

sustrage bunul.

Argumentele apelantului că inculpatul a pătruns fără permisiune în

apartament, fiind observat de martori, care s-au speriat și au fugit în alte camere,

nu denotă caracterul deschis al sustragerii bunurilor altei persoane.

Declarațiile martorului Mocanu A. care ar fi strigat la el „lasă ce ai luat și

pleacă”, cuvinte ce nu au fost auzite de inculpat, care a continuat deplasarea, nu

poate fi acceptată ca aceasta a conștientizat „că a fost descoperit de către victimă

sau alte persoane” în cazul în care nimeni nu a întreprins nici o măsură în

vederea împiedicării sustragerii.

Făptuitorul era convins privind modul ascuns al acțiunilor sale, or acțiunile

sale nu puteau fi observate de martorul Mocanu A., care se afla la bucătărie, iar el a

sustras bunul din altă camera în care nu era nimeni.

și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de

judecată.

Recurentul a invocat că în dispozitivul sentinței lipsesc datele privind

recunoașterea inculpatului vinovat și reîncadrarea acțiunilor lui din art.187 alin. (2)

lit. d), f) Cod penal.

Inculpatul a pătruns în apartament în prezența martorilor Vatavu D. și

Mocanu A., chiar și aplicînd forța pentru a deschide ușa de la intrare în apartament,

la ce Vatavu D. și Mocanu A. au strigat, și au fost auzite de Crivoborod M. Acest

fapt nu a fost negat de către inculpat și nici nu a fost respins de către instanțele de

fond și apel.

4

Cu scopul de a sustrage bunurile altei persoane, inculpatul a intrat în

apartament fiind văzut și, respectiv, descoperit de către Mocanu A. și Vatavu D..

ultimele chiar i-au făcut observații, au strigat, și mai mult ca atît, ele au

conștientizat acțiunile ilegale ale inculpatului, fapt confirmat prin declarațiile

acestor martori în instanța de apel. După aceasta Mocanu A. a observat că

inculpatul a ieșit dintr-o camera cu un obiect în mînă i-a spus lui ,,lasă ce ai luat și

pleacă”. Vatavu D. a sărit prin geam afară, fiind etajul 1, iar Mocanu A. a fugit la

bucătărie și a încuiat ușa. La observațiile A. Mocanu în adresa inculpatului, ultimul

s-a apropiat de bucătăria și a tras de mînerul de la ușa. Înseamnă că acesta a auzit

observațiile făcute în adresa lui și a conștientizat că persoana prezentă în

apartament, în bucătărie, înțelege caracterul ilegal al acțiunilor lui. Toate cele

menționate confirmă că a fost comisă o sustragere deschisă a bunurilor altei

persoane. Este clar că inculpatul avînd un ,,staj de criminal”, anterior condamnat,

nu va declara că a conștientizat că persoanele din apartamentul au înțeles că el

comite infracțiunea. Mai mult ca atît, inculpatul se afla în stare de ebrietate

alcoolică.

Totodată, la ieșirea ultimului din camera unde se afla notebook-ul,Mocanu

A. a observat un obiect în mînele inculpatului și i-a făcut observație ca să pună la

loc ceea ce a luat.

Pe de o parte instanțele au constatat că a fost comis un furt, iar pe de altă

parte au constatat că inculpatul a intrat în apartament în prezența persoanelor aflate

acolo deja avînd scopul sustragerii bunurilor - motivare contradictorie.

În drept, recursul este bazat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde

motive legale pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rînd, potrivit art. 101 alin. (1), 113 alin. (1), 384 alin. (3), 385

alin. (1) pct. 3), 4), 394 alin. (4) Cod de procedură penală, sentința instanței de

judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Fiecare probă urmează să fie

apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității

ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. La

adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunea dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea și

dacă inculpatul este vinovat de săvîrșirea acestei infracțiuni. Se consideră calificare

a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între

5

semnele faptei prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii,

prevăzute de norma penală.

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului sentinței atacate

(pct. 2. din decizie), instanța de fond:

a) descriind fapta considerată a fi săvîrșită de inculpat, nu a constatat dacă

scopul pătrunderii lui în locuința părții vătămate și modalitatea sustragerii

calculatorului a fost „deschisă” sau „închisă”;

b) nu a apreciat fiecare probă administrată pe caz separat, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, și cu circumstanțele invocate în

actul de învinuire, nu a determinat și constatat juridic corect corespunderea exactă

între semnele faptei prejudiciabile incriminate inculpatului și semnele componenței

infracțiunii, prevăzute de norma penală.

Astfel, conform rechizitoriului, inculpatul este acuzat că, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, avînd scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, a

pătruns în apartamentul părții vătămate, de unde a sustras deschis calculatorul

portativ ,,Lenovo G575”, cauzîndu-i un prejudiciu material considerabil, în sumă

de 5010 lei.

Acțiunile lui au fost încadrate în baza art. 187 alin. (2) lit. d) și f) Cod penal,

ca jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvîrșit prin

pătrundere în locuință, cu cauzare de daune în proporții considerabile.

Potrivit jurisprudenței naționale, dacă persoanele prezente au întreprins

măsuri în vederea împiedicării sustragerii, cele săvîrșite nu pot fi considerate furt,

ci trebuie calificate ca jaf (art.187 C.P.). Pentru calificarea faptei ca furt este

necesar să fie stabilită convingerea făptuitorului că cele comise de el rămîn

neînțelese de către alte persoane, ori că aceste persoane nu-i vor zădărnici

săvîrșirea sustragerii. Concluziile despre convingerea făptuitorului privind modul

ascuns al acțiunilor sale trebuie să se bazeze pe anumite premise de ordin obiectiv,

iar nu pe declarațiile neîntemeiate ale lui. Ca sustragere deschisă a bunurilor altei

persoane, prevăzută de art.187 C.P. (jaf), se consideră cînd făptuitorul este

conștient ca persoanele prezente înțeleg caracterul ilegal al acțiuni lor lui,

indiferent de faptul că ele au întreprins ori nu careva măsuri de curmare a acestor

acțiuni. Acțiunile inițiate ca furt, însă care n-au fost duse pînă la capăt, din cauza

că au fost descoperite de către victimă sau de alte persoane, dar neținîndu-se cont

de aceasta au fost prelungite de către infractor cu scopul însușirii bunurilor sau

reținerii lor, se încadrează în infracțiunea de jaf, iar în cazul aplicării unei violențe

periculoase pentru viață și sănătate sau amenințării cu o astfel de violență - în cea

de tîlhărie (Hotărîrea Plenului CSJ a RM din 28.06.2004, nr.23 - Cu privire la practica

judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor, pct. 3. și 4.)

Din declarațiile inculpatului că: „…a intrat în apartament și a văzut 2 fete…,

ele văzîndu-1, s-au speriat și au fugit…, a presupus că fetele s-au speriat și au

fugit pe geam…, și sustrage acest calculator portativ”, și a martorilor oculari

Vatavu D. și Mocanu A. că: „…inculpatul era după ușă, a pus mîna între ușă…,

ele s-au speriat…, au fugit…, au sărit peste geam…, s-au speriat ca inculpatul să

nu le cauzeze careva suferințe…, inculpatul a văzut că ea s-a încuiat în bucătărie

și trăgea de ușă, dar nu a putut s-o deschidă, deoarece ea ținea din partea

6

cealaltă…, inculpatul a ieșit din apartament, dar ținea ceva în mînă…, ea i-a

strigat inculpatului că dacă a luat ceva, să pună la loc…”, rezultă în mod evident

și concludent că inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate și a sustras

calculatorul în pofida faptului că cele două persoane prezente nu i-au permis să

intre, au strigat la el, Mocanu A. nu i-a permis să pătrundă și în bucătărie cînd

inculpatul trăgea cu insistență de ușă și ia-a zis ultimului să pună la loc cea ce a

luat, adică au întreprins măsuri în vederea împiedicării sustragerii, dar inculpatul

totuși a sustras calculatorul respectiv.

Martorul și Crivoborod M. a auzit tocmai din curtea casei strigătele lui

Vatavu D. și Mocanu A., care se împotriveau acțiunilor infracționale ale

inculpatului, deci acestea nu puteau să nu fie auzite și de inculpat, inclusiv vorbele

martorului Mocanu A. de a pune la loc ceia ce a luat.

În asemenea circumstanțe devine evident faptul că inculpatul a perceput în

mod clar că Vatavu D. și Mocanu A. au întreprins măsuri în vederea împiedicării

sustragerii, că cele comise de el nu rămîn neînțelese de către aceste persoane, că

aceste persoane î-i vor zădărnici săvîrșirea sustragerii, și fiind conștient ca

persoanele prezente înțeleg caracterul ilegal al acțiuni lui, că aceste acțiuni au fost

descoperite de către aceste persoane, neținîndu-se cont de aceasta și-a prelungit

acțiunile cu scopul însușirii deschise a calculatorului.

Mai mult, faptul că inculpatul a pătruns ilegal într-o locuință străină prin

înlăturarea obstacolelor și eforturilor vădite impuse de două persoane prezente în

această locuință, căror el le-a provocat o stare de neputință în a-și apăra bunurile,

insuflîndu-le spaimă prin acțiunile sale ilegale, după care și-a prelungit și realizat

intențiile, denotă că el conștientiza că Vatavu D. și Mocanu A. înțelegeau că

sustrage calculatorul în mod deschis.

Or, particularitățile împrejurărilor relevate pe caz și enunțate supra denotă că

în acțiunile inculpatului se regăsesc, în mod rezonabil, elementele infracțiunii

incriminate prin rechizitoriu.

În al doilea rînd, potrivit art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori

trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel

sînt dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări, dacă probele corect au

fost apreciate în ansamblu, prin prisma cumulului de dovezi anexate la dosar.

Chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel sunt dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă normele de drept procesual și penal au fost

corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale

referitoare la chestiunile menționate, hotărîrea instanței de fond urmează a fi

desființată, cu rejudecarea cauzei. Rejudecarea cauzei de către instanța de apel se

desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță,

care se aplică în mod corespunzător.

Însă, instanța de apel, conform descriptivului deciziei adoptate, nu a respectat

prescripțiile de drept nominalizate, deoarece, menținînd o sentință ilegală și

7

neîntemeiată, nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept

comise de instanța de fond și le-a repetat întocmai (pct. 4. din decizie).

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că ambele instanțe nu au judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărîri care nu cuprind motive

legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul de pe rol este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală instanța de

recurs casează total hotărîrea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursurilor declarate, casării totale a deciziei, și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărîre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procuror, casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 16 februarie 2015 în privința

inculpatului Mazureac Ghenadie Serghei, și dispune rejudecarea cauzei de către

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 07 iulie

2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

8