1ra-1030/2014 — art. 264 al. 3, 90 CP

1ra-1030/2014 — art. 264 al. 3, 90 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1055/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 iunie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

președinte – Ion Guzun,

judecători – Sveatoslav Moldovan și Dumitru Mardari,

în camera de consiliu, fără citarea părților, a examinat admisibilitatea în principiu a

recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel

Chișinău, Vitalie Gavriliță, avocatul Mihail Conțescu în numele inculpatului Maler

Serghei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 februarie

2014, în cauza penală în privința lui

Maler Serghei Serafim, născut la 26 ianuarie 1963, originar din s.

Jora de Jos, rainul Orhei, domiciliat în mun. Chișinău, str. G.Latină

21, ap. 151.

Termenul examinării cauzei:

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursurilor în cauză în baza

actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

la 15 decembrie 2005, deplasîndu-se la volanul automobilului de model „Mazda”, cu n/î

C JE 332 pe str. M. Manole din direcția Voluntarilor spre str. V. Vodă, mun. Chișinău, a

tamponat pietonul Nani Alexandru, căruia conform raportului de expertiză nr.l497/D din

data de 26.07.2006 i-a fost cauzate vătămări corporale grave.

Organul de urmărire penală a calificat acțiunile inculpatului în baza art. 264 alin.

(3), lit. a) Cod penal, adică încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere, de către

persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare care a provocat vătămarea gravă

unei persoane.

Ca încălcări a regulilor de securitate a circulației, organul de urmărire penală a

invocat că, inculpatul Maler Serghei a ignorat prevederile art. 45 alin. (1) al

Regulamentului Circulației Rutiere care prevede că, „conducătorul trebuie să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de

următorii factori: starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; dexteritatea în

conducere, care permite să prevadă situațiile periculoase, starea tehnică a vehiculului;

condițiile rutiere; situația rutieră; precum și a încălcat vederile art. 46 lit. c) al

Regulamentului Circulației Rutiere, care prevede că, conducătorul de vehicul trebuie să

manifeste prudență sporită și în caz de necesitate să reducă viteza pînă la limită sau

1

chiar să oprească, în cazurile în care se deplasează pe lîngă vehiculele de rută oprite în

stații”.

Serghei a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.

(3) lit. a) Cod penal pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

pronunțarea unei noi hotărîri prin care Maler Serghei să fie condamnat în baza art. 264

alin. (3) lit. a) Cod penal la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 2 ani.

Apelantul a specificat că, vina inculpatului o consideră dovedită, atît prin probele

acumulate în cadrul urmăririi penale, cît și în cadrul cercetărilor judecătorești.

Instanța de judecată nu a luat în considerație rezultatele expertizei auto-tehnice,

conform căreia viteza de deplasare a automobilului „Mazda” aflat sub conducerea

șoferului Maler Serghei era de 61 km/h, ceia ce ne demonstrează că deplasîndu-se pe

lîngă oprirea transportului obștesc, nu a întreprins măsurile necesare pentru a reduce

viteza pentru preîntîmpinarea eventualului pericol care putea apărea. Concluzia precum

că șoferul nu dispunea de condiții tehnice pentru a evita tamponarea pietonului, urma

deasemenea de interpretat în defavoarea șoferului deoarece acestea se aplică în condiții

generale, adică din momentul cînd șoferul avea posibilitate de a observa pietonul și nu

poate fi aplicabilă în condițiile cînd se deplasează pe lîngă transportul de rută oprit în

stație.

Conform hotărîrii Plenului Curțuu Supreme de Justiție din 08.07.1999 cu

modificările ulterioare „Despre practica judiciară cu privire la aplicarea legislației în

cadrul examinării cauzelor penale referitor la încălcarea regulilor de securitate a

circulației și de exploatare a mijloacelor de transport", faptul că de către pieton au fost

încălcate regulile circulației rutiere (în cazul dat pietonul a traversat partea carosabilă

prin fața autobusului)nu exclude răspunderea șoferului, dar urmează a fi apreciată la

stabilirea cuantumului pedepsei inculpatului.

În așa mod, instanța de judecată a pronunțat o sentință care este contrară legii.

2007, apelul procurorului a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a relevat că instanța de fond corect a concluzionat că, fapta

inculpatului nu întrunește elementele componenței de infracțiune, că în faptele

inculpatului lipsește vinovăția, deoarece el n-a prevăzut, nu putea și nici nu trebuia să

prevadă consecințele.

decizii și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

Procurorul a invocat că instanța de apel n-a verificat legalitatea probelor examinate

de prima instanță și nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate de către procuror în

apelul său.

recursul a fost admis, casată decizia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a reținut că, instanța de apel nu s-a pronunțat integral asupra

tuturor motivelor invocate în apel, și anume cele prezentate de către procuror.

2

Modalitatea de motivare a soluției denotă că instanța de apel n-a apreciat probele

menționate de către acuzatorul de stat în ansamblu, din punct de vedere al coroborării

lor, dar concluzia este întemeiată numai pe declarațiile martorilor apărării.

Astfel, instanța de apel nu s-a expus asupra argumentelor apelantului privind

faptul că:

- conform declarațiilor martorului D. Sturza, care este angajat în funcție de șofer

la Parcul Urban de Autobuse, la 15 decembrie 2005, aflîndu-se la serviciu la volanul

autobusului de model „Icarus” de pe ruta 23, la stația transportului public lîngă parcul

de troleibuze, în momentul cuplării mașinii în viteză a observat cum a trecut cineva prin

fața autobusului din partea dreaptă spre stînga a străzii, tot atunci auzind și un zgomot

de frînă, iar mai apoi a observat în partea stîngă a străzii cum cineva ridica de jos un

minor, la fel, martorul a mai adăugat că după ce a cuplat mașina în viteză s-a deplasat

0,5 m după aceea a frînat;

La fel, instanța de apel nu a luat în considerație faptul că conform declarațiilor

șoferului autobusului, acesta nu a indicat asupra faptului că a apăsat pe accelerator care

ar pune în mișcare mijlocul de transport.

- la fel nu au fost luate în considerație declarațiile martorilor Rusu V. și Dronic

D., conform cărora rezultă faptul că accidentul rutier s-a produs în momentul cînd s-au

închis ușile autobusului, adică în momentul staționării în stația transportului public;

- instanța de apel nu a dat o apreciere justă rezultatelor expertizei auto-tehnice în

defavoarea inculpatului, conform căruia viteza de deplasare a automobilului condus de

către Maler S. era de 61 km/h, ceea ce dovedește faptul că inculpatul nu a întreprins

măsurile necesare de a reduce viteza, deplasîndu-se pe lîngă oprirea transportului

obștesc, astfel necreîndu-și condiții de preîntîmpinare a eventualului pericol ce putea

apărea;

- nu a fost dată o apreciere schemei accidentului rutier, conform căruia Maler S.

conducea automobilul cu o viteză sporită, ceea ce rezultă din urma de frînare de 18.1 m,

și combate versiunea acestuia despre faptul că copilul a părut pe neașteptate în fața

automobilului.

Colegiul a conchis că la acest capitol, opinia instanței de fond referitor la faptul că

inculpatul nu trebuia să prevadă urmările prejudiciabile ale acțiunilor sale este o eroare

de drept ce ține de interpretarea legii penale.

Opinia instanței de fond contravine prevederilor art.18 Cod penal, normă care

stabilește criteriile infracțiunii săvîrșite din imprudență și stipulează că persoana care în

acțiunile sale nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor, ea trebuia totuși să le

prevadă.

2008, a fost admis apelul procurorului, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o

nouă hotărîre, prin care Maler Serghei a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a)

Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, la 3 ani închisoare, fără privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport, iar conform art. 90 Cod penal, pedeapsa

i-a fost suspendată condiționat, pe un termen de probă de 1 an.

Instanța de apel a constatat că, instanța de fond a aplicat greșit a legea, comițîndu-

se o gravă eroare de drept ca urmare a aprecierii incorecte a materialului probator aflat

la dosar, greșit achitîndu-se inculpatul din motiv că fapta lui nu constituie elemente de

infracțiune.

3

Vinovăția lui Serghei Maler în săvîrșirea faptei criminale reținute se dovedește cu

certitudine prin probele administrate și analizate în cursul procesului penal.

Mai mult ca atît însăși inculpatul declară că, fiind în apropierea stației

transportului de rută el nu a redus viteza pînă la minim, prin ce a încălcat prevederile

art. 46 lit. c) RCR conform căruia conducătorul de vehicul trebuie să manifeste prudență

sporită și, în caz de necesitate, să reducă viteza pînă la limita (care i-ar asigura

securitatea circulației sau chiar să oprească, în cazurile în care se deplasează pe lîngă

vehiculele de rută oprite în stații.

Traversarea părții carosabile prin fața autobusului de către pietonul minor Nani

Alexandru nu exclude răspunderea șoferului, conform Hotărîrii Plenului Curții Supreme

de Justiție din 08 iulie a. 1999 despre practica judiciară cu privire la aplicarea legislației

în cadrul examinării cauzelor penale referitor la încălcarea regulilor de securitate a

circulației și de exploatare a mijloacelor de transport.

nominalizate, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanța de apel.

Procurorul a invocat că încadrarea juridică ale acțiunilor inculpatului nu se contestă de

către partea acuzării însă pedeapsa stabilită inculpatului este prea blîndă, art.79 Cod

penal fiind aplicat neîntemeiat.

8.1. A declarat recurs ordinar și condamnatul, în care a solicitat casarea deciziei

instanței de apel și menținerea sentinței instanței de fond. El a specificat că a fost

condamnat pe presupuneri, că sentința instanței de fond este una justă și legală.

recursurile menționate au fost admise, casată decizia instanței de apel din 19 noiembrie

2008, fiind dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

Instanța de recurs a reținut că, din conținutul deciziei, rezultă că motivînd soluția

de condamnare, instanța de apel a făcut analiza la un șir de probe, fără a le cerceta în

ședința de judecată.

Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile sale pe probele care nu

au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost reflectate în

procesul-verbal al ședinței de judecată.

2009, apelul procurorului a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței primei

instanțe.

Instanța de apel a relevat că, instanța de fond corect a concluzionat că cauza

producerii accidentului rutier s-a datorat nu comportamentului ilicit al lui Maler

Serghei, ci datorită comportamentului părții vătămate.

ordinar, prin care a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

aceeași instanță de apel. El a specificat că, instanța de apel nu s-a expus în nici un mod

asupra motivului invocat în apelul procurorului cum ar fi că: instanța de judecată nu a

apreciat rezultatele expertizei auto-tehnice în defavoarea inculpatului, deoarece conform

acesteia viteza de deplasare a automobilului „Mazda" aflat sub conducerea șoferului

Maler S. se deplasa cu o viteză de aproximativ 61 km/h, ceia ce ne demonstrează că

deplasîndu-se pe lîngă oprirea transportului obștesc, nu a întreprins măsurile necesare

pentru a reduce viteza pentru preîntîmpinarea eventualului pericol care putea apărea.

4

Instanțele de judecată în nici un mod nu au indicat în hotărîrile sale care elemente

constitutive ale infracțiunii nu întrunește fapta săvîrșită de inculpatul Maler Serghei.

Instanța de apel nu dă apreciere schemei accidentului rutier, prin care se constată

că inculpatul Maler Serghei conducea automobilul cu o viteză sporită, avînd urma de

frînare de 18.1 m., astfel fiind combătută versiunea ultimului, precum că copilul a

apărut pe neașteptate în fața automobilului, mai mult inculpatul era obligat conform

RCR să reducă viteza, chiar să oprească automobilul în momentul ce trecea pe lîngă

stația de oprire a transportului public.

Atît instanța de fond cît și cea de apel, contrar prevederilor art. 394 alin. (3) pct. 2)

Cod de procedură penală n-au indicat în hotărîrile sale motivele pentru care a respins

probele aduse în sprijinul acuzării și au introdus unele formulări ce pun la îndoială

nevinovăția inculpatului Maler S. în săvîrșirea infracțiunii încriminate.

casată decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași instanță, în

alt complet de judecată.

Instanța de recurs a reținut că, conform art. 436 Cod de procedură penală, care

stipulează desfășurarea procedurii de rejudecare a cauzei după casarea hotărîrii în

recurs, indicațiile instanței de recurs sînt obligatorii în măsura în care situația de fapt

rămîne cea avută în vedere la soluționarea recursului.

În opinia Colegiului penal lărgit, instanța de apel nu a îndeplinit cerințele acestei

norme de procedură penală și prematur a respins un ansamblu de probe care, în opinia

procurorului, dovedesc vinovăția lui Maler Serghei în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal și anume:

- declarațiile părții vătămate Nani Alexandru, care menționează că atunci cînd a

început deplasarea prin fața autobusului, acesta staționa. Deplasîndu-se la pas grăbit, la

scurt timp a observat un automobil, care se deplasa din direcția str. Voluntarilor pe str.

M. Manole cu o viteză sporită. Văzînd automobilul, s-a speriat, oprindu-se din

deplasare, în rezultatul cărui fapt a fost tamponat de automobil;

- declarațiile martorului Sturza D. (f.d. 149, 174), din care nu rezultă că autobusul

deja era angajat în deplasare cînd s-a produs accidentul rutier, după cum consideră

instanța de fond și cea de apel. Șoferul autobusului nu indică la faptul că a apăsat pe

accelerator, care pune în mișcare mijlocul de transport, ci că accidentul s-a produs cînd

a cuplat în viteză autobusul;

- declarațiile martorilor Rusu V. și Dronic D. (f.d. 108, 169), conform cărora

accidentul s-a produs în momentul cînd s-au închis ușile autobusului, adică momentul în

care autobusul staționa în stația transportului public;

- raportul de expertiză autotehnică nr. 333 din 06 octombrie 2006, din care rezultă

că automobilul de model „Mazda”, cu n/î C JE 332, pînă la frînare se deplasa cu viteza

de 61 km/h, ceea ce demonstrează că Maler Serghei, deplasîndu-se pe lîngă oprirea

transportului obștesc, nu a întreprins măsurile necesare pentru a reduce viteza pentru

preîntîmpinarea eventualului pericol care putea apărea.

Concluzia precum că șoferul nu dispunea de condiții tehnice pentru a evita

tamponarea pietonului urma să fie interpretată în defavoarea inculpatului, deoarece

aceasta se aplică în condiții generale, adică din momentul cînd șoferul avea posibilitate

de a observa pietonul, și nu poate fi aplicabilă în condițiile cînd se deplasează cu o

viteză excesivă pe lîngă transportul de rută oprit în stație;

5

- schema accidentului rutier, prin care se constată că inculpatul Maler S. conducea

automobilul cu o viteză sporită, avînd urma de frînare de 18,1 metri, astfel fiind

combătută versiunea ultimului, precum că copilul a apărut pe neașteptate în fața

automobilului. Mai mult ca atît, inculpatul era obligat să reducă viteza, chiar să oprească

automobilul în momentul ce trecea pe lîngă stația de oprire a transportului public.

Nepronunțarea de către instanța de apel asupra tuturor motivelor invocate de

procuror echivalează cu nerezolvarea fondului apelului, de aceea, fiind în prezența erorii

judiciare prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, conform

prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2), lit. c) Cod de procedură penală, decizia atacată

urmează a fi casată, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel.

2011, apelul procurorului a fost admis, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o

nouă hotărîre, potrivit podului stabilit pentru prima instanță, prin care procesul penal în

privința lui Maler Serghei a fost încetat în baza art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod penal: ,,-pe

motivul existenței altor circumstanțe care exclud sau condiționează tragerea la

răspunderea penală”.

Instanța de apel a constatat că, el nu poate fi tras la răspundere penală din

următoarele motive.

Organul de urmărire penală a încălcat drepturile procedurale ale lui Maler Serghei

prevăzute de art. 22 Cod de procedură penală - dreptul de a nu fi urmărit de mai multe

ori - drept fundamental consfințit și în art. 4 din Protocolul nr.7 la Convenția europeană:

„Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași stat pentru

săvîrșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărîre

definitivă conform legii și procedurii penale ale acestui stat".

Conform prevederilor art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, organul de

urmărire penală nu este în drept să mențină în calitate de bănuit persoana în privința

căreia a fost dată o ordonanță de recunoaștere în această calitate, mai mult de 3 luni.

După cum rezultă din materialele cauzei penale, rezoluția de pornire a urmăririi

penale în privința lui Maler Serghei a fost pornită pe 04 iulie 2006 pe art. 264 alin. (3)

lit. a) Cod penal.

Ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit a fost adoptată la 18.07.2006, iar

ordonanța de punere sub învinuire a lui Maler Serghei în baza art. 264 al.3 lit. a) CP RM

a fost întocmită pe data de 18.10.2006.

Astfel, organul de urmărire penală a omis termenul de 3 luni de punere sub

învinuire a bănuitului Maler S., acesta aflîndu-se în calitate de bănuit mai mult decît

termenul limită stabilit de art.63 al.2, 5 CPP RM, ceea ce se consideră o încălcare

esențială a legii procesuale penale, care afectează drepturile și interesele legitime ale

persoanei.

Conform al.3 al art.63 CPP RM în mod imperativ se stipulează că la momentul

expirării, după caz, a unui termen indicat în al.2, organul de urmărire penală este obligat

să adopte una din următoarele soluții: să dispună scoaterea persoanei de sub urmărire

penală sau punerea persoanei sub învinuire în modul prevăzut de lege.

Deoarece în cazul din speță nu a fost emisă o ordonanță de reluare a urmăririi

penale, rezultă, că organul de urmărire penală a încălcat dreptul lui Maler Serghei

prevăzut de art.22 CPP RM de a nu fi urmărit de mai multe ori pentru aceiași faptă,

drept prevăzut și în art.4 al Protocolului nr.7 CEDO.

6

În atare circumstanțe se impune necesitatea admiterii apelului acuzatorului de stat

Ghenadie Homițchi, însă din alte motive potrivit art.409 al.2 CPP RM, casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțării unei noi hotărîri prin care procesul penal încetează în

baza art.391 al. 1 pct.6 CPP RM din motivul că există circumstanțe care exclud sau

condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală a lui Maler

Serghei pe art.264 al.3 lit. a) CP RM”

procedură penală, a declarat recurs ordinar, prin care a solicitat casarea deciziei

menționate, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel.

Recurentul a invocat că, decizia în cauză este atacată în partea încetării procesului

penal în privința inculpatului Maler Serghei, conform art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, pe motiv că există alte circumstanțe care condiționează sau exclud

tragerea la răspundere penală.

Recurentul consideră că, argumentul instanței de apel precum că prin emiterea

ordonanței de pornire a urmării penale, organul de urmărire penală a recunoscut de fapt

calitatea de bănuit a cetățeanului Maler S. nu are suport juridic, deoarece odată cu

pornirea urmăririi penale organul de urmărire penală a început procesul de administrare

a probelor și în momentul cînd existau anumite probe acesta a și fost recunoscut ca

bănuit.

Prin urmare, concluzia instanței precum că termenul de 3 luni de zile urmează a fi

calculat din data emiterii ordonanței de pornire a urmăririi penale, adică din data de

04.07.2006 și nu din data emiterii ordonanței de recunoaștere în calitate de bănuit este

neîntemeiat și din considerentul că prin ordonanța de pornire a urmăririi penale din

04.07.2006 a fost constatată comiterea infracțiunii și pornită urmărirea penală, iar în

urma acumulării probelor, Maler S. a fost recunoscut în calitate de bănuit la 18.07.2006.

Din aceste considerente, termenul de 3 luni de zile, urmează a fi calculat din

18.07.2006, adică din momentul emiterii ordonanței de recunoaștere în calitate de

bănuit, așa cum prevăd stipulările art. 63 alin. (1) p. 3) Cod de procedură penală, dar nu

din momentul pornirii urmăririi penale.

Totodată instanța de apel a aplicat norma vizată care contravine deciziei Colegiului

penal a Curții de Supreme de Justiție în dosarul nr. 4-lre-70/l 1, prin care a constatat că

Curtea Constituțională a recunoscut neconstituțional art. 63 alin. (6) Cod de procedură

penală la 23.11.2010, din care considerent nu are efect retroactiv.

Tot prin aceeași decizie Colegiul penal a Curții supreme de justiție a constatat într-

un caz similar, că termenul de 3 luni de zile, urmează a fi calculat din momentul emiterii

ordonanței de recunoaștere în calitate de bănuit, așa cum prevăd stipulările art. 63 alin.

(1) p. 3) Cod de procedură penală, dar nu din momentul pornirii urmăririi penale.

În așa mod, instanța de apel, a aplicat norma de drept care contravine unei hotărîri

de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție și

hotărîrea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motiv

pentru care cauza penală de acuzare a lui Maler S. urmează a fi remisă la o nouă

judecare în instanța de apel în raport cu motivele invocate în prezentul recurs.

fost admis recursul procurorului, casată decizia instanței de apel din 13 octombrie 2011,

fiind dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

7

Instanța de recurs a menționat că, instanța de apel nu a soluționat fondul apelului

procurorului în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărîre divergentă, neclară și

confuză, care întrunește elemente de drept proprii atît sentinței de condamnare cît și

celei de încetare a procesului penal pe motive care exclud condamnarea, adică care nu

cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, iar motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii.

din 12 februarie 2014, a fost admis apelul acuzatorului de stat, casată sentința în privința

lui Maler Serghei și pronunță o nouă hotărîre, prin care: Maler Serghei a fost recunoscut

vinovat în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3), lit. a) Cod penal cu

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de 3 ani, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloacele de transport pe un termen de 2 ani. În baza art. 90 Cod penal,

pedeapsa cu închisoare a fost suspendată condiționat cu stabilirea termen unui de probă

1 an.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, instanța de fond

incorect 1-a achitat pe inculpatul Maler Serghei, deoarece a fost pe deplin dovedită

vinovăția lui în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 264, alin. 3), lit. a) Cod penal.

Instanța de apel a constatat că, vinovăția inculpatului se dovedește prin declarațiile

părții vătămate Nani Alexandru, declarațiile martorilor, Sturza Dumitru, Munteanu

Oleg, Dronic Doina, Rusu Victor, declarațiile expertului Lența Gheorghe, precum și

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 15.12.2005 (f.d. 10-13, vol. I); constatare

tehnico-științifică din 09 martie a. 2006 cu nr. 041 (f.d. 41-43, vol. I) și altele.

La stabilirea pedepsei instanța a dat o apreciere justă, potrivit art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității

și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel

ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului Maler Serghei în

comiterea infracțiunii incriminate lui în baza art. 264 alin. (3), lit. a) Cod penal, iar

pedeapsa i-a fost stabilită în conformitate cu prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal

Totodată avînd în vedere faptul că, Maler Serghei anterior nu a fost condamnat,

este caracterizat pozitiv, instanța de apel a considerat că, inculpatul poate fi corectat și

reeducat fără a fi privat real de libertate, prin aplicarea art. 90 Cod penal.

- procuror, care făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală , solicită casarea acesteia cu transmitere la rejudecare în instanța de

apel, motivînd că, pedeapsa aplicată inculpatului este prea blîndă și s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale;

- avocatul Mihail Conțescu în numele inculpatului Maler Serghei, făcînd

trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 11) Cod de procedură penală,

solicitînd casarea acesteia cu menținerea sentinței instanței de fond. Recurentul

motivează recursul prin aceea că, instanța de apel a comis o eroare gravă de fapt privind

stabilirea locului accidentului rutier, decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția; în acțiunile inculpatului nu se întrunesc elementele infracțiunii imputate; există

o cauză de înlăturare a răspunderii penală, constatată printr-o decizia Curții Supreme de

Justiție și neglijată de instanțele de judecată la nivel național. Totodată apărătorul a

depus referință la recursul ordinar al procurorului în care a menționat dezacordul

înăspririi pedepsei inculpatului solicitînd respingerea acestuia.

8

procuror, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție consideră inadmisibilitatea acestuia, deoarece este vădit

neîntemeiat, din următoarele considerente.

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

decizii, prin care susține că, instanța de apel la aplicarea pedepsei nu a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 61, 76 Cod penal și nu a motivat suficient excluderea art. 90

Cod penal - au format obiect de discuție la judecarea cauzei în apel și cărora instanța de

apel le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în decizie,

soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, și a cărei reluare nu se mai

impune.

Instanța de recurs reține că, instanța de apel la stabilirea pedepsei inculpatului

Maler Serghei pentru infracțiunea comisă, a acordat deplină eficiență prevederilor art.

61, 75 Cod penal și a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

astfel, corect a ajuns la concluzia despre aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

urmează a fi respins ca vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

Potrivit textului recursului declarat de apărător, din temeiurile de casare a deciziei

instanței de apel rezultă art.427 alin. (1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează

că, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau

acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței.

Raportînd norma nominalizată la situația în cauză, Colegiul penal apreciază că,

temeiurile la care se referă autorul recursului nu sunt aplicabile din punct de vedere al

prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul

casării deciziei instanței de apel, or instanța de apel a verificat legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

dosar, iar conținutul deciziei corespunde prevederilor art. 414, 417 Cod de procedură

penală, astfel, argumentul expus în recurs este neîntemeiat și se respinge, deoarece

soluția criticată este una corectă ce rezultă din cumulul de probe prezentate și anexate

la materialele cauzei și respectiv cercetate în ordinea prevăzută de lege, dînduli-se

aprecierea cuvenită.

Instanța de apel, rejudecînd cauza în fapt și în drept, potrivit procesului-verbal al

ședinței de judecată, a audiat suplimentar inculpatul, partea vătămată, martorii, astfel

constatîndu-se că, probele prezentate de acuzatorul de stat indică la faptul că, Maler

Serghei se consideră culpabil în acțiunile imputate lui de acuzare.

Totodată, instanța de apel a menționat că, declarațiile inculpatului pe tot procesul

penal nu coroborează și nu se completează cu materialele cauzei, ba mai mult vin în

9

contradicție cu declarațiile părții vătămate Nani Alexandru, care fiind audiat în instanța

de fond a menționat că la 15 decembrie 2005 pe la orele 0730 s-a urcat în autobusul nr.

23 pentru a pleca la școală. Ajungând la stația necesară a coborât din autobus. A

traversat strada prin fața autobusului, cu pas grăbit și pe la mijlocul carosabilului, la

aproximativ 1-2 metri de la autobuz a observat un automobil ce se deplasa cu viteză,

apoi a fost tamponat de acesta. Când a început a traversa strada, autobusul staționa.

Argumentul recurentului referitor la inexistența stației de oprire a vehiculelor de

rută în locul unde s-a comis accidentul rutier nu poate fi acceptat de instanța de recurs.

Or, conform declarațiilor date de martorul Sturza Dumitru, șoferul autobusului de

rută, la momentul producerii accidentului rutier, el staționa la stația transportului public

din str. Meșterul Manole, vis-a-vis de parcul de troleibuze. Faptul dat se confirmă și

prin declarațiile martorilor Munteanu Oleg, Dronic Doina, Rusu Victor, procesul-verbal

de examinare la fața locului, schema locului accidentului rutier.

Conform constatării tehnico-științifice nr. 061 din 09.03.2006, viteza de deplasare

a automobilului condus de inculpat, la momentul producerii accidentului rutier, era de

61 km/h, fapt ce confirmă că, inculpatul se deplasa cu o viteză sporită, încălcînd astfel

prevederile art. 45 alin. (1) și 46 lit. c) ale Regulamentului Circulației Rutiere

întrunesc elementele infracțiunii, Colegiul penal menționează următoarele.

Recurentul motivează această concluzie făcînd trimiteri la prevederile art. 20 Cod

penal - fapta se consideră săvîrșită fără vinovăție dacă persoana care a comis-o nu își

dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale, nu a prevăzut

posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile și, conform circumstanțelor cauzei,

nici nu trebuia sau nu putea să le prevadă.

Instanța de recurs, menționează că temeiul invocat de recurent - „nu sânt întrunite

elementele infracțiunii” este prezent atunci, când instanța ce a judecat cauza a comis în

această parte o eroare de drept, cum ar fi situația prin care în hotărârea judecătorească s-

a făcut referire la săvârșirea infracțiunii, dar nu au fost stabilite faptele sau împrejurările

de fapt care corespund elementelor constitutive ale infracțiunii respective.

Prin urmare, temeiul, la care se face trimitere în recurs, nu este aplicabil în speța

examinată din punctul de vedere al prezenței erorii de drept, care ar determina

necesitatea casării hotărârii pronunțate de către instanța de apel în cauza lui Maler

Serghei.

Or, temeiul invocat include cazurile când nu a fost stabilită fapta care corespunde

elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul căror

s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă

circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii. Din conținutul hotărârii rezultă că,

instanța de apel corect a constatat fapta și circumstanțele săvârșirii infracțiunii,

incriminate inculpatului Maler Serghei, descriindu-le în partea descriptivă, ulterior

motivându-se concluzia de vinovăție a acestuia.

răspunderii penale, constatate prin decizia Curții Supreme de Justiție.

În acest sens, recurentul se referă la faptul că, procesul penal în privința lui Maler

Serghei urmează a fi încetat pe motiv că s-a admis urmărirea lui de mai multe ori pentru

aceiași faptă. Această concluzie se bazează pe faptul că, Maler Serghei fiind recunoscut

în calitate de bănuit la 18.02.2006, a fost pus sub învinuire cu expirarea terminuluide 3

luni, prevăzut de art. 63 alin. (3) Cod de procedură penală.

10

Colegiul penal constată această concluzie greșită, or, conform art. 251 alin. (4) Cod

de procedură penală - încălcarea oricărei alte prevederi legale decît cele prevăzute în

alin.(2) atrage nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii – cînd

partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi penale – cînd partea ia cunoștință de

materialele dosarului, sau în instanța de judecată – cînd partea a fost absentă la

efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este prezentată

nemijlocit în instanță.

Încălcarea procesuală la care se referă recurentul nu se atribuie la încălcările

prevăzute de alin. (2) art. 251 Cod de procedură penală, iar în cazul în care nu a fost

invocate în cursul efectuării acțiunii sau la terminarea urmăririi penale, nu mai poate fi

invocată la examinarea cauzei în recurs.

recursul declarat de inculpat nu se întemeiază pe nici unul din temeiurile stipulate

expres de dispoziția art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, mai mult, recurentul nu

reflectă în ce constă problema de drept de importanță generală care persistă în cauză,

care este eroarea comisă de instanța de apel ce ar duce la casarea hotărîrii atacate prin

prisma temeiurilor din norma de drept vizată.

10), 11) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursurilor.

Astfel de eroare de drept în speța examinată nu s-a comis, prin urmare hotărîrea atacată

este legală și întemeiată.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, recursurile ordinare

declarate de acuzatotul de stat și avocatul Mihail Conțescu, se declară inadmisibile,

fiind vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță, avocatul Mihail Conțescu în numele

inculpatului Maler Serghei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 12 februarie 2014, în cauza penală în privința lui Maler Serghei Serafim,,

ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 09 iulie 2014.

Președinte: Ion Guzun

Judecători: Sveatoslav Moldovan

Dumitru Mardari

11