1ra-697/2014 — art. 264 al. 3 lit. b, 266 al. 1, 325 al. 1, 84, 90 CP

1ra-697/2014 — art. 264 al. 3 lit. b, 266 al. 1, 325 al. 1, 84, 90 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-697/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 aprilie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

președinte – Ion Guzun,

judecători – Ion Druță și Ion Corolevschi,

în camera de consiliu, fără citarea părților, a examinat admisibilitatea în principiu a

recursurilor ordinare declarate de avocații Anatolie Rogut, Emanoil Ploșniță de

inculpatul Vacarciuc Serghei și de reprezentantul părții vătămate Natalia Paziniuc,

împotriva sentinței Judecătoriei sect. Rîșcani, mun. Chișinău din 26 ianuarie 2006 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 noiembrie 2013 în privința lui

Vacarciuc Serghei Ion, născut la 15 mai 1978, originar din s.

Bărboieni, r-u1 Nisporeni, cu domiciliu în mun. Chișinău, bd. Dacia, 87

ap.317.

Termenul examinării cauzei:

2010;

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursurilor în cauză în baza

actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

Vacarciuc Serghei a fost condamnat în baza:

- art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal la 4 ani închisoare cu privarea de dreptul de a

conduce mijloacele de transport pe un termen de 1 an;

- art. 266 Cod penal la 1 an închisoare;

- art. 325 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare.

Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al

pedepselor, lui Vacarciuc Serghei i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani

închisoare.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea, stabilită lui

Vacarciuc Serghei a fost suspendată pe un termen de 1 an și 6 luni.

S-a dispus încasarea de la Vacarciuc Serghei în beneficiul reprezentantului părții

vătămate Paziniuc Natalia a prejudiciului moral în sumă de 150 000 lei, iar încasarea

1

prejudiciului material a fost admis în principiu, urmînd ca asupra cuantumului

despăgubirilor cuvenite să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

aproximativ la ora 21.30, conducînd automobilul de model „BMW- 520”, cu numărul

de înmatriculare C IY 632, care era într-o stare tehnică bună, deplasîndu-se pe str. A.

Russo, mun. Chișinău, din direcția str. Dimo spre bd. Moscova, mun. Chișinău - drum

cu circulație în dublu sens, ce are două benzi de circulație intr-o direcție și două în

direcție opusă, ajungînd în apropierea casei nr. 1, str. A. Russo, din mun. Chișinău,

depășind limitele maxime de viteză, stabilite vehiculelor pe drumurile publice,

încâlcind astfel prevederile art. 47 pct. 1) lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere

și efectuând depășirea unui automobil ce se deplasa în aceiași direcție pe banda

extremă din stânga, a intrat pe partea carosabilului destinată circulației în sens opus,

încălcînd astfel cerințele art. 42 pct. 3) al Regulamentului Circulației Rutiere,

nerespectând în continuare cerințele art. 45 pct. 1), 2) ale Regulamentului Circulației

Rutiere, a tamponat pietonul Olga Paziniuc, ce traversa carosabilul de la stînga spre

dreapta, relativ deplasării automobilului. Ca urmare a accidentului rutier, comis de

către Vacarciuc Serghei, pietonului Olga Paziniuc i-au fost cauzate leziuni corporale

grave, periculoase pentru viață, în rezultatul cărora partea vătămată a decedat în timp

ce era transportata spre spital. Astfel, Vacarciuc Serghei, prin acțiunile sale

imprudente, conducînd mijlocul de transport cu încălcarea regulilor de securitate a

circulației rutiere, ce a provocat decesul unei persoane, a săvîrșit infracțiunea

prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal - încălcarea regulilor de securitate a

circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a

provocat din imprudență decesul unei persoane.

Tot el, la 14 august 2004, în jurul orelor 21:30, după ce conducând automobilul

de model „BMW- 520”, cu numărul de înmatriculare C IY 632, cu încălcarea regulilor

de securitate a circulației rutiere a tamponat, în apropierea str. A. Russo 1, mun.

Chișinău, pietonul Olga Paziniuc, cauzîndu-i leziuni corporale grave, periculoase

pentru viață, nu a respectat cerințele art. 12 pct. 1) lit. c) al Regulamentului Circulației

Rutiere, a părăsit locul accidentului rutier. Astfel, Vacarciuc Serghei prin acțiunile sale

intenționate, părăsind locul accidentului rutier, comis de către ultimul în rezultatul

conducerii mijlocului de transport cu încălcarea regulilor de securitate a circulației

rutiere ce s-a soldat cu moartea unei persoane, a săvîrșit infracțiunea prevăzută de

art.266 Cod penal - părăsirea locului accidentului rutier.

Tot el, la 14 august 2004, în jurul orei 22.00, aflîndu-se pe str. Dimo, mun.

Chișinău, după părăsirea locului accidentului rutier, fiind reținut împreună cu

automobilul său de model BMW- 520, cu n/î C IY 632, de către echipajul de patrulare,

în componența colaboratorului de poliție Regimentului de patrulă și santinelă „Scut” al

CGP al mun. Chișinău, Ion Ursu și a soldaților în termen, Gheorghe Carafizi și Andrei

Mihailov, unde Vacarciuc Serghei, intenționat, urmărind scopul de a se eschiva de la

răspunderea penală pentru crima comisă, i-a cerut colaboratorului de politie Ion Ursu

s-ă întocmească acte contrare obligațiunilor sale de serviciu și să-1 elibereze, pentru

aceasta dându-i personal bani, pe care i-a pus în buzunarul uniformei și în chipiul

ultimului. Refuzând primirea banilor, ce nu i se cuvin, pentru îndeplinirea acțiunilor

contrar obligațiunilor de serviciu, plutonierul major de poliție Ion Ursu, i-a restituit lui

Vacarciuc Serghei banii transmiși și 1-a reținut împreună cu automobilul său de model

BMW- 520, cu n/î C IY 632. Astfel, Vacarciuc Serghei, prin acțiunile sale

2

intenționate, transmițîndu-i unei persoane cu funcție de răspundere, bani ce nu i se

cuvin, în scopul îndeplinirii de către acesta a unor acțiuni contrare obligațiunilor sale

de serviciu, a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 325 alin. (1) CP- corupere activă.

- procurorul în Procuratura mun. Chișinău V.Popa, care a solicitat casarea

acesteia în partea stabilirii în privința lui Vacarciuc Serghei a măsurii de pedeapsă, cu

adoptarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă privativă

de libertate, motivînd, că la stabilirea măsurii de pedeapsă pentru inculpat instanța de

fond nu a dat eficiență prevederilor art. 75 Cod penal, nu a ținut cont de faptul că

acesta nu și-a recunoscut vina, nu a recuperat succesorului victimei Olga Paziniuc

paguba cauzată în urma infracțiunii comise, astfel nejustificat și neîntemeiat a aplicat

către Vacariciuc Serghei prevederile art. 90 Cod penal.

- inculpatul Vacarciuc Serghei și avocatul Anatolie Rogut, au solicitat casarea

acesteia, cu adoptarea unei noi hotărîri de achitare motivînd, că acțiunile de urmărire

penală pe cauza dată au fost efectuate superficial, nu au fost elucidate toate

circumstanțele importante pentru soluționarea justă a cauzei și stabilirea vinovăției

inculpatului, instanța de fond și-a bazat concluziile sale pe probe contradictorii, care

demonstrează numai faptul producerii accidentului rutier și nicidecum vinovăția lui

Vacarciuc Serghei. Recurenții consideră, că în schița de la fața locului unde s-a produs

accidentul rutier, nu sunt reflectate date veridice ale impactului, în cadrul examinării

cauzei în instanța de fond neîntemeiat fiind respins demersul apărării privind

efectuarea unei reconstituiri la fața locului și expertizei tehnico-auto întru excluderea

divergențelor respective și stabilirea vinovăției inculpatului, nu s-a verificat dacă el

într-adevăr era în posibilitate de a evita tamponarea pietonului. Susțin, că instanța de

fond nu a luat în considerare faptul, că în ședința de judecată s-a constatat, că partea

vătămată, fiind în stare de ebrietate alcoolică traversa carosabilul într-un loc

neprevăzut pentru trecerea pietonilor, deplasîndu-se haotic, a fost tamponată de

automobilul inculpatului din cauza comportamentului său. Ambii apelanți susțin că

Vacarciuc Serghei nu este vinovat de comiterea accidentului rutier, respectiv, nu poate

fi condamnat și în baza art. 266 Cod penal, iar acțiunile incriminate lui și încadrate ca

corupere activă nu sunt confirmate prin careva probe concludente și pertinente.

apelurile procurorului, inculpatului Vacarciuc Serghei și avocatului Anatolie Rogut au

fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței.

- procuror, care a solicitat casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare

în instanța de apel, într-un alt complet de judecată, menționînd că instanțele inferioare

neîntemeiat au aplicat în privința inculpatului Vacarciuc Serghei prevederile art. 90

Cod penal, ignorînd totalitatea principiilor individualizării pedepsei penale prevăzute

în alin. (3) al normei vizate. Condamnatul nu a recuperat succesorului părții vătămate

prejudiciul material și moral cauzat în urma infracțiunii comise.

- reprezentantul părții vătămate, Paziniuc Natalia, care de asemenea a solicitat

casarea hotărîrilor în latura penală, cu adoptarea unei noi hotărîri, prin care lui

Vacarciuc Serghei sa-i fie stabilită o pedeapsă mai aspră.

- apărătorul Anatolie Rogut și inculpatul Vacarciuc Serghei, care au solicitat

casarea hotărîrilor, cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, pe motiv că fapta nu

întrunește elementele infracțiunilor incriminate.

3

noiembrie 2006, recursurile ordinare au fost admise, decizia instanței de apel fiind

casată, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de

judecători.

Cerințele reprezentantului părții vătămate privind recuperarea pagubei materiale

au fost respinse, ca nefondate.

Instanța de recurs a menționat, că instanțele inferioare insuficient au motivat

hotărîrile pronunțate, incălcînd prevederile art. 394 alin.(l) Cod penal, nu au descris

faptele criminale pe care le-au considerat dovedite în rezultatul cercetării judecătorești,

iar instanța de apel nu s-a pronunțat asupra argumentului invocat de către procuror

privitor la ilegalitatea aplicării în privința inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal

și ilegal a menținut în această parte sentința, cu toate că Vacarciuc Serghei nu i-a

recuperat reprezentantului părții vătămate integral prejudiciul cauzat, nici nu a

recunoscut vina în comiterea infracțiunilor incriminate.

Recursul reprezentantului părții vătămate N. Paziniuc, înaintat în latura penală a

fost respins ca inadmisibil.

din 06 martie 2007, apelul inculpatului Vacarciuc Serghei și avocatului Anatolie Rogut

au fost respinse ca nefondate, iar apelul procurorului - admis parțial, hotărîrile

contestate fiind casate, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Vacarciuc Serghei a

fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b), 266, 325 alin.(1) Cod penal, în temeiul

art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni la 5 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani. În temeiul art. 90

Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost suspendată condiționat pe un termen de

proba de 2 ani.

- procurorul A.Lupașco, prin care a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel, motivînd că instanța de apel, numindu-i lui

Vacarciuc Serghei pedeapsa cu aplicarea art. 84 Cod penal, nu a indicat prin ce metodă

i-a fost stabilită pedeapsa definitivă prin cumul parțial sau total al pedepselor aplicate.

Instanța de apel, nu a luat în considerare faptul, că pînă la pronunțarea deciziei,

daunele cauzate în urma infracțiunii nu au fost recuperate reprezentantului părții

vătămate N. Paziniuc, încălcînd astfel prevederile art. 90 alin (3) Cod penal. Instanța

după deliberare a pronunțat decizia, prin care a dispus suspendarea condiționata a

executării pedepsei cu închisoare. Însă, prin decizia redactată, contrar legii, a fost

dispusă suspendarea condiționata a executării pedepsei definitive atît principale, sub

formă de închisoare, cît și complementare, sub formă de privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport, și astfel, dispozitivul hotărîrii redactate nu corespunde

cu dispozitivul pronunțat după deliberare.

Procurorul a considerat hotărîrea instanței de apel ilegală și în latura civilă,

indicînd că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra argumentelor reprezentantului

părții vătămate aduse în susținerea cerințelor sale privind încasarea despăgubirilor

materiale. Astfel, procurorul conchide, că instanța de apel neîntemeiat a respins

acțiunea civilă privind încasarea pagubei materiale și urma să mențină în această parte

sentința, prin care s-a dispus stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite în ordinea

procedurii civile.

4

- reprezentantul părții vătămate Natalia Paziniuc, care a solicitat casarea

hotărîrilor, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să i se stabilească lui Vacarciuc

Serghei o pedeapsă sub formă de închisoare și admiterea acțiunii civile.

- avocații Anatolie Rogut și Gheorghe Ulianovschi, în interesul inculpatului

Vacarciuc Serghei, au solicitat casarea hotărîrilor instanțelor inferioare, cu pronunțarea

în privința lui S.Vacarciuc a unei sentințe de achitare din motiv că învinuirea i-a fost

înaintată ilegal și în acțiunile inculpatului lipsesc elementele componențelor

infracțiunilor incriminate. Recurenții au mai invocat, ca motive, următoarele:

urmărirea penală a fost pornită cu încălcarea unui șir de norme procesual penale;

Vacarciuc Serghei a fost recunoscut în calitate de bănuit și în privința lui a fost aplicată

măsura de reprimare, obligarea de a nu părăsi localitatea după expirarea termenului

procesual; actele respective fiindu-i aduse la cunoștință de asemenea cu încălcarea

termenului legal; instanța de apel, la rejudecarea cauzei, nu a verificat legalitatea

hotărîrii atacate și și-a bazat concluzia sa pe probele dobîndite cu încălcarea legislației

în vigoare și majoritatea din ele conțin date contradictorii; instanța de apel a respins

probele și demersurile apărării privind efectuarea unei reconstituiri la fața locului a

accidentului rutier, în comiterea căruia se învinuiește Vacarciuc Serghei, iar dispunînd

efectuarea unei expertize tehnice nu i-a dat apărării posibilitate de a completa și a face

observații la întrebările înaintate de instanță către experți; instanța de apel neîntemeiat

nu a luat în considerare raportul de expertiză auto nr. 3574/13 din 25 ianuarie 2006,

conform căruia în condițiile stabilite în cadrul examinării cauzei inculpatul nu a avut

posibilitate, din punct de vedere tehnic să evite accidentul rutier prin frînare extremă

cînd pietonul putea fi observat la timp în cîmpul de vizibilitate; instanțele inferioare nu

au luat în considerare că însăși partea vătămată a fost vinovată în producerea

accidentului - fiind în stare de ebrietate alcoolică, traversa strada într-un loc interzis,

nerespectînd regulile circulației rutiere; Vacarciuc Serghei era în imposibilitate să

observe pietonul, în aceste condiții el nici nu era obligat să prevadă apariția părții

vătămate pe carosabil; nu a fost dovedită prin careva probe incontestabile și

incriminată lui Vacarciuc Serghei depășirea vitezei stabilite, adică încălcarea

prevederilor pct. 47 alin. (l) al RCR RM, ieșirea pe partea carosabilului destinată

circulației în sens opus, ceea ce reprezintă încălcarea art. 41 alin. (3) al RCR RM, iar

învinuirea lui Vacarciuc Serghei în încălcarea prevederilor art. 45 alin. (l) și (2) ale

RCR RM este neconcretă, acuzatul fiind limitat în dreptul de a-și pregăti, de a-și

realiza apărarea; ca urmare, în lipsa vinovăției în săvîrșirea infracțiunii, prevăzute de

art. 264 alin. (3) Cod penal în acțiunile lui Vacarciuc Serghei sunt absente și

elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzute de art. 266 Cod penal; condamnarea

lui Vacarciuc Serghei în baza art. 325 Cod penal este bazată în exclusivitate de

depozițiile neconvingătoare a colaboratorilor de poliție, în absența probelor

concludente, instanțele inferioare au interpretat toate dubiile în probele prezentate de

acuzatorul de stat în favoarea învinuirii, neluînd în considerație faptul că banii, în

transmiterea ilegală a cărora este învinuit nu au fost ridicați nemijlocit la momentul

oferirii acestora colaboratorilor de poliție, iar din conținutul procesului-verbal de

reținere și percheziție corporală a lui Vacarciuc Serghei rezultă că nici la momentul

efectuării acestor acțiuni procesuale, la Vacarciuc Serghei careva bani nu au fost

depistați.

octombrie 2007, au fost admise recursurile ordinare declarate de procuror,

5

reprezentantul părții vătămate, Natalia Paziniuc, în latura civilă, avocații Anatolie

Rogut și Gheorghe Ulianovschi în interesul inculpatului Vacarciuc Serghei, casată

decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel

Chișinău, într-un alt complet de judecători. A fost respins, ca inadmisibil, recursul

ordinar declarat în latura penală de către reprezentantul părții vătămate, Natalia

Paziniuc, împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 26 ianuarie 2006

și a deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 martie 2007.

Instanța de recurs a menționat, că instanța de apel nu a argumentat în mod

convingător conținutul procesului-verbal de examinare a locului accidentului rutier, a

schemei accidentului rutier și a depozițiilor martorilor V. Coleadova, V. Cojuhari, N.

Cortac, V. Siciova și A. Siciova privitor la locul accidentului rutier, direcția de

deplasare a automobilului inculpatului și a victimei accidentului rutier, nivelul de

vizibilitate a situației rutiere - circumstanțele, ce au o importanță esențiala în prezenta

cauză penală.

Astfel, instanța de apel nu a executat indicațiile Colegiului penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție, menționate în decizia din 07 noiembrie 2006. Instanța de apel, la

adoptarea hotărîrii, nu a analizat cerințele materiale ale părții vătămate, privind

respingerea acestora, limitîndu-se doar la o frază generală „precum că acțiunea civilă

este nefondată, fără a invoca motivele concrete pe care se bazează concluzia dată.

din 13 iunie 2008, apelul procurorului a fost respins ca nefondat, iar apelul inculpatului

Vacarciuc Serghei și avocatului Anatolie Rogut a fost admis, casată sentința instanței

de fond, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, conform căreia Vacarciuc

Serghei a fost achitat de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunii prevăzute de art. 264

alin.(3) lit. b) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii, iar de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunilor prevăzute

de art. 266, 325 alin (1) Cod penal, din motivul, că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

Acțiunea civilă înaintată de reprezentantul părții vătămate Natalia Paziniuc

privind încasarea prejudiciului material și moral a fost respins,deoarece Vacarciuc

Serghei a fost achitat din motivul că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin (3) lit. b) și 266 Cod penal.

Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că au fost încălcate termenii de

menținere a lui Vacarciuc Serghei în calitate de bănuit, ceea ce, prin prisma art. 63,

230 Cod de procedura penală, în coroborare cu art. 251 Cod de procedură penală,

atrage nulitatea absolută a ordonanței de punere sub învinuire și a rechizitoriului, care

nu pot fi înlăturate în nici un mod.

De asemenea, instanța a menționat, că Vacarciuc Serghei nu a încălcat cerințele

art. 47 alin.(1) lit. a), art. 42 alin. (3) și art. 45 alin (1) și (2) ale RCR. El, deplasîndu-se

regulamentar cu automobilul pe strada A. Russo, nu a prevăzut posibilitatea tamponării

victimei Olga Paziniuc și conform circumstanțelor concrete ale situației stabilite, nici

nu putea și nici nu trebuia sa prevadă această urmare, iar din punct de vedere tehnic

Vacarciuc Serghei realmente nu a avut posibilitatea de a evita tamponarea victimei

Olga Paziniuc. În situația constatată Vacarciuc Serghei a săvîrșit o faptă fără vinovăție

și conform art. 20 Cod penal, el nu poate fi tras la răspundere penală în baza art. 264

alin (3) lit. b) Cod penal, din motivul lipsei vinovăției ca semn obligatoriu al laturii

subiective al acestei infracțiuni.

6

Sentința de condamnare a lui Vacarciuc Serghei în baza art.266 Cod penal,

părăsirea locului accidentului rutier, nu constituie faptă infracțională, deoarece el nu a

încălcat regulile de securitate a circulației, care ar fi provocat urmările indicate în

art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal. Astfel, Vacarciuc Serghei nu poate fi condamnat în

baza art. 266 Cod penal, deoarece nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Condamnarea lui Vacarciuc Serghei în baza art. 325 alin. (1) Cod penal, nu se bazează

pe probe exacte, ci pe presupuneri, de unde rezultă că învinuirea înaintată de procuror

recunoscută ca constatată de instanța de judecată în sentința nu este concretă. Mai mult

ca atît, declarațiile martorilor I.Ursu, A.Mihailov și Gh.Carafizi, conform materialelor

cauzei, nu sînt concrete, ei nu au putut să concretizeze ce fel de bani și în ce sumă i-au

fost oferiți de către inculpat plutonierului major de poliție I.Ursu și ele contravin

rapoartelor scrise de ei îndată după reținerea lui S.Vacarciuc la 14 august 2004.

- procurorul S. Bodorin, care a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către instanța de apel, motivînd că instanța de apel în mod eronat

a concluzionat despre faptul nulității și ilegalității ordonanței de punere sub învinuire,

a rechizitoriului și a sentinței de condamnare în privința lui Vacarciuc Serghei, pe

motiv că învinuirea acestuia i-a fost înaintata cu încălcarea prevederilor art.63 alin.(l),

(2) Cod de procedură penală.

Recurentul a mai argumentat ca instanța de apel, la baza deciziei de achitare a lui

Vacarciuc Serghei, în temeiul art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, în mod prioritar a pus

declarațiile inculpatului din ședința instanței de apel, care în mod evident a făcut

declarațiile de nerecunoaștere a vinei, acesta luînd o tactică de apărare în vederea

evitării răspunderii penale, pe cînd in ședința de judecată din instanța de fond, acesta a

recunoscut parțial vina în comiterea infracțiunilor incriminate și vinovăția acestuia este

dovedită pe deplin prin declarațiile martorilor oculari Coleadov Victoria, Sîciova

Valentina, Sîciova Ana.

La baza deciziei de achitare, instanța de apel a pus declarațiile făcute în ședința de

judecată de martorul V.Galoi care în momentul accidentului se deplasa împreună cu

inculpatul în automobil. Aceste declarații urmau a fi apreciate critic de către instanța de

apel pe motiv că acestea se combat prin declarațiile martorilor enunțați mai sus, cu atît

mai mult că aceste declarații sunt contradictorii cu declarațiile făcute în cadrul

urmăririi penale.

Instanța de apel în mod eronat a concluzionat că nu există faptul infracțiunii

prevăzute de art.325 al.(l) CP în acțiunile inculpatului Vacarciuc Serghei, astfel vina

acestuia pe acest capăt de învinuire este dovedită pe deplin prin declrațiile martorilor

I.Ursu, A.Mihailov, Gh.Carafizi.

- reprezentantul părții vătămate, Paziniuc Natalia, care a solicitat casarea ei,

cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul Vacarciuc

Serghei sa fie recunoscut vinovat și condamnat conform învinuirii aduse și sa fie

admisă acțiunea civilă în volum deplin.

decembrie 2008, au fost respinse, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de

procuror și de reprezentantul părții vătămate.

Instanța de recurs a concluzionat, că argumentele procurorului aduse în probarea

învinuirii nu și-au găsit confirmare în ședința instanței de apel, iar acuzatorul de stat,

nici în cererea de apel și nici în cea de recurs, nu a prezentat probe noi ce ar confirma

7

vinovăția lui Vacarciuc Serghei în cele incriminate. Instanța de apel, corect a

menționat faptul că, sentința instanței de fond privind condamnarea lui Vacarciuc

Serghei în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal a fost adoptată cu încălcarea

dispozițiilor legii de procedură penală care reglementează desfășurarea procesului

penal și care exclud tragerea la răspundere penală a condamnatului Vacarciuc Serghei,

iar în fond aceasta sentință nu se bazează pe probe precise, ci pe presupuneri.

Totodată, s-a remarcat ca argumentul recurenților privind ilegalitatea sentinței de

condamnare a inculpatului Vacarciuc Sergiu în baza art. 266 Cod penal este

neîntemeiat, or, instanța de apel corect a concluzionat că părăsirea locului accidentului

rutier de către Vacarciuc Sergiu nu constituie fapta infracționala prevăzută de art.266

Cod penal, deoarece el nu a încălcat regulile de securitate a circulației care ar fi

provocat urmările indicate în art. 264 alin. (3) și (5) Cod penal.

La fel, instanța de recurs a considerat că instanța de apel just a casat sentința de

condamnare a lui Vacarciuc Sergiu pronunțînd în baza art. 325 alin.(1) Cod penal, și a

pronunțat o nouă hotărîre de achitare în privința acestuia, din motivul că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii.

În afară de aceasta, instanța de recurs a concluzionat că, deoarece la baza sentinței

de condamnare a fost pusă o învinuire înaintată cu încălcarea cerințelor art. 63 alin. (2)

și (3) Cod de procedură penală, și care conform art. 230 alin.(2) este nulă, instanța de

apel corect, în baza art. 251 alin. (2) și (3) și art. 325 alin.(l) Cod de procedură penală a

recunoscut sentința de condamnare a lui Vacarciuc Serghei pentru săvîrșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 264 alin.(3) lit. b) și art. 266 Cod penal drept nulă. Din

aceleași motive a fost respins și recursul reprezentantului părții vătămate.

2008 și a deciziei Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 16

decembrie 2008, a declarat recurs în anulare procurorul, care a solicitat casarea

hotarîrilor contestate și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel,

invocînd următoarele: concluziile instanțelor privind nulitatea ordonanței de punere

sub învinuire, a rechizitoriului și a sentinței de condamnare sunt contrare prevederilor

legale în vigoare, nu au existat premise de declarare a nulității lor și aceste acte nu au

fost contestate în modul prevăzut de lege; probele administrate au fost apreciate eronat,

iar probele în susținerea învinuirii au fost lăsate fără o justă apreciere; motivele care

întemeiază soluția de achitare nu sunt plauzibile și pertinente și sunt afectate de un

viciu fundamental.

admis recursul în anulare declarat de procuror, casată decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 13 iunie 2008 și decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme

de Justiție din 16 decembrie 2008 în cauza penală în privința lui Vacarciuc Serghei, cu

remiterea cauzei la rejudecare în ordine de apel în Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecători.

Plenul a menționat că, la judecarea cauzei în ordine de apel și recurs, instanțele au

admis unele derogări de la prevederile legale în vigoare, care au incidență asupra

valabilității hotarîrilor pronunțate și care afectează dreptul reprezentantului părții

vătămate la o satisfacere echitabilă. Astfel, instanța de apel a conchis pe de o parte

asupra încălcării procedurii și a unor drepturi procesuale ale inculpatului,

considerându-le nule, iar pe de alta parte, probele cercetate nemijlocit în ședințele de

judecată în prima instanță au fost puse la baza emiterii deciziei de achitare a lui

8

Vacarciuc Serghei de sub învinuirile aduse. Cu toate că aceste argumente au fost

invocate de procuror în recursul ordinar, ele au fost superficial examinate și instanța de

recurs în mod neîntemeiat nu le-a luat în considerare.

Instanța de apel, considerînd nule toate acțiunile procurorului, în special

ordonanța de punere sub învinuire și rechizitoriul, apreciind ca fiind ilegală sentința

instanței de fond, în mod eronat a făcut referire la normele art. 251 alin. (2) Cod de

procedură penală. Or, aceasta normă nu prevede ca încălcarea termenului de menținere

în calitate de bănuit a persoanei, dacă o atare stare ar fi existat, atrage nulitatea absolută

a actelor procesuale, ci ea este cuprinsă de alineatul (4) al art.251 Cod de procedură

penală, încălcarea oricărei alte prevederi legale decît cele prevăzute în alin (2).

Nu s-a ținut cont și de faptul că pretinsa încălcare a termenului de menținere în

calitate de bănuit a lui Vacarciuc Serghei a fost invocată doar în fața instanței de

recurs, fiind omise contestarea ei organului de urmărire penală, judecătorului de

instrucție, instanței la judecarea cauzei în fond, sau instanței de apel. Totodată,

constatînd prezența temeiurilor de încetare a procesului penal pe motivul nulității unor

acte procesuale, instanța de apel a trecut la examinare în fond a probelor, care au fost

nemijlocit verificate de către instanța de fond, le-a supus unei noi aprecieri și a conchis

asupra soluției de achitare a inculpatului din motiv că nu sunt întrunite elementele

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) Cod penal și că nu s-a constatat existența

faptei infracțiunii prevăzute de art. 266, 325 alin (1) Cod penal, fără a verifica in

ședința de judecată a instanței de apel și a le reflecta în procesul-verbal al ședinței de

judecată.

Astfel, avînd în vedere erorile relevate, Plenul a constatat încălcarea dreptului la

satisfacție echitabilă garantat părții vătămate și reprezentantului acesteia, precum și

lezarea dreptului asigurat de art. 2 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale al părții vătămate, dreptul la viață și celor garantate de

art. 23 alin. (2) Cod de procedură penală — dreptul de a cere tragerea la răspundere a

persoanei vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni și la repararea prejudiciilor cauzate.

Plenul a indicat, că în procesul rejudecării cauzei, instanța de apel urmează să țină

cont de argumentele formulate în apeluri, în recursuri, în recursul în anulare și cele

expuse în hotărîre, să înlăture omisiunile admise, să aprecieze probele în strictă

conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală și să pronunțe o hotărâre

legală și întemeiată, în strictă conformitate cu prevederile art.417 Cod de procedură

penală.

din 23 septembrie 2010, a respins ca nefondat apelul procurorului și a admis apelul

inculpatului Vacarciuc Serghei și apărătorului Anatolie Rogut în interesele

inculpatului, a casat sentința, a pronunțat o nouă hotărîre, prin care Vacarciuc Serghei

a fost achitat de sub învinuirea de savîrșire a infracțiunii prevăzute de art. 264 alin (3)

lit. b) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, și de sub

învinuirea de savîrșire a infracțiunilor prevăzute de art. 266 și 325 alin (1) Cod penal,

pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Referitor la acțiunile civile înaintate de acuzatorul de stat V. Popa și de

reprezentantul legal al părții vătămate O. Paziniuc - N. Paziniuc, instanța de apel nu s-a

pronunțat, fiindcă inculpatul Vacarciuc Serghei în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal, a fost achitat pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

9

Instanța de apel a concluzionat, că apelul procurorului urmează a fi respins, ca

nefondat, deoarece el nu conține o analiză profundă a tuturor probelor administrate pe

dosar, nu au fost analizate în profund declarațiile tuturor martorilor pe dosar, nu au fost

analizate materialele dosarului, iar apelul apărării urmează a fi admis, deoarece,

conform probelor administrate atît la urmărirea penală, în instanța de judecată, cît în

ședința instanței de apel, nu au fost dobîndite probe pertinente și concludente, care

ferm ar fi demonstrat vinovăția inculpatului Vacarciuc Serghei în comiterea

infracțiunilor prevăzute de art.264 alin (3) lit. b), 266 și 325 alin (1) Cod penal.

Astfel, cercetînd probele, instanța de apel a conchis că inculpatul Vacarciuc

Serghei se deplasa regulamentar cu automobilul său, iar Olga Paziniuc a trecut drumul

într-un loc nepermis, ceea ce a dus la accidentarea sa.

Prin urmare, inculpatul a săvîrșit o faptă, conform art.20 Cod penal, fără vinovăție

și de aceea nu poate fi tras la răspundere penală în baza art.264 alin.(3) lit. b) CP,

fiindcă în acțiunile lui lipsește semnul obligatoriu al laturii subiective al infracțiunii

menționate.

Referitor la achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.266 Cod

penal, instanța de apel a invocat acel fapt că părăsirea locului accidentului rutier de

către Vacarciuc Serghei nu constituie infracțiune, deoarece s-a constatat că el nu a

incălcat regulile circulației rutiere.

În ceea ce privește achitarea lui Vacarciuc Serghei pe capătul de învinuire

prevăzut de art. 325 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a menționat că martorii I.

Ursu, A. Mihailov și Gh. Carafizi nu au concretizat ce fel de bani le-a propus

S.Vacarciuc, ce sumă, precum și declarațiile acestora nu se confirmă prin alte probe.

La fel, instanța de apel a accentuat că, la etapa urmăririi penale, au fost comise un

șir de încălcări procesuale, și anume: - au fost încălcate prevederile art.63 alin.(2) și (3)

Cod de procedură penală, fapt care a generat recunoașterea nulității ordonanței de

punere sub învinuire a lui S. Vacarciuc din 02 octombrie 2004 a rechizitoriului, -

stipulările art.7 alin (2), 22 alin (1) și (2) Cod de procedură penală și art.4 al

Protocolului nr.7 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, inculpatul a fost pus de două ori sub învinuire pentru aceleași fapte.

Instanța de apel a constatat că Vacarciuc Serghei, la 14 august 2004, cu

automobilul său de modelul BMW, cu numărul de înmatriculare CIY 632, se deplasa

de pe str. A. Russo din direcția str. Dimo spre bd.m Moscova, mun. Chișinău,

aproximativ cu o viteza de 50-60 km/ore. în acel timp, pe partea dreaptă a carosabilului

staționa un microbuz și la o distanță de 10-11 m. din partea dreaptă spre stânga de

dinaintea microbuzului, într-un loc interzis pentru trecerea pietonului, cu încălcarea

prevederilor art. 114 și 116 ale RCR, pe banda de circulație a automobilului lui

Vacarciuc S. apăruse brusc cu pași grăbiți partea vătămata Paziniuc Olga, care traversa

strada, și în acel timp fusese tamponată. în rezultatul tamponării, părții vătămate

Paziniuc Olga i-au fost cauzate, conform expertizei medico-legale, vătămări grave a

integrității corporale, care au dus la decesul acesteia.

Automobilul de modelul BMW condus de Vacarciuc Serghei în această situație,

conform raportului de expertiză auto-tehnica nr.003580 din 25.01.2007, nu dispunea

de posibilitatea tehnică, prin frânare, de a evita tamponarea părții vătămate Olga

Paziniuc.

Prin urmare, inculpatul Vacarciuc Serghei Ion nu a încălcat prevederile art.47

alin. (l) lit. a); 42 alin. (3) și art.45 alin. (l) și (2) ale Regulamentului Circulației

10

Rutiere. Inculpatul se deplasa regulamentar cu automobilul său de modelul BMW pe

strada A. Russo și nu a prevăzut posibilitatea tamponării părții vătămate Olga Paziniuc

și, potrivit circumstanțelor concrete ale situației care au fost stabilite, inculpatul nu a

putut și nici nu a trebuit sa prevadă această urmare. Inculpatul Vacarciuc Serghei, din

punct de vedere tehnic, realmente nu a avut posibilitate tehnică de a evita tamponarea

părții vătămate Olga Paziniuc.

- procurorul, invocînd temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, și anume, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate in apel, sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

intemeiază soluția, a solicitat casarea hotărîrii contestate, remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel.

Recurentul consideră că partea acuzării a prezentat suficiente probe, care, în

opinia lui, confirmă vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunilor imputate, însă

acestea nu au fost apreciate de instanță la justa valoare, și anume: declarațiile

martorilor Coleadov Victoria, Sîcicova Ana, Cojocaru Nicolae, I.Ursu, A.Mihailov,

Gh.Carafizi, precum și concluziile expertizei medico-legale efectuate pe parcursul

urmăririi penale, care coroborează între ele și redau integral evoluția evenimentelor

infracționale. Totodată, a menționat că instanța de apel a ignorat indicațiile instanței de

recurs, astfel încălcînd cerințele art.436 alin (2) Cod de procedură penală.

- reprezentantul părții vătămate, Paziniuc Natalia și apărătorului acesteia,

Nicolae Ediniuc, care, invocînd temeiul prevăzut de art. 427 alin (1) pct.6) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel și dispunerea rejudecării

cauzei de către instanța de apel, invocînd aceleași temeiuri ca acuzatorul de stat în

recurs.

octombrie 2011, au fost admise recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, V. Gavriliță și de reprezentantul părții

vătămate, Paziniuc Natalia și apărătorul acesteia, N. Ediniuc, casată decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 23 septembrie 2010 și dispusă rejudecarea cauzei

de către instanța de apel, într-un alt complet de judecători, pe motiv că eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Ulterior prin încheierea

Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 31 ianuarie 2012, cauza penală a fost

strămutată la Curtea de Apel Bălți.

Instanța de recurs, în motivarea soluției date, a indicat că instanța de apel nu a

verificat și nu s-a pronunțat asupra tuturor temeiurilor invocate de procuror în apel,

unilateral a făcut trimitere la unele probe din dosar, dînd prioritate declarațiilor

inculpatului Vacarciuc Serghei, totodată, instanța de apel, la inițiativa sa, selectiv a dat

citire declarațiilor unor martori numai de la urmărirea penală, iar a altora numai din

ședința de judecată.

La fel, instanța de recurs a menționat că partea descriptivă a deciziei instanței de

apel nu corespunde prevederilor art. 394 alin (3) Cod de procedură penală pct.22.2. al

Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12 decembrie 2005 „ Cu

privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”, deoarece conține

expresii neclare, formulări inexacte și cuvinte inadmisibile pentru un act judiciar.

Gheorghe Ulianovschi în interesele inculpatului Vacarciuc Serghei care, invocînd

11

temeiurile prevăzute de art. 452, 453 Cod de procedură penală a solicitat casarea

deciziei Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 31 octombrie 2011 și

remiterea cauzei la rejudecare în instanță de recurs ordinar, în alt complet de judecată,

pe motiv că: decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 31

octombrie 2011 a fost întocmită și semnată de către un complet de judecători, care n-a

fost constituit conform legii; prin decizia nominalizată, i-a fost incalcat dreptul lui

Vacarciuc Serghei la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 din Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale; totodată, prin Hotărîrea

Parlamentului Republicii Moldova nr. 219 din 18 noiembrie 2011, unul din judecătorii

completului de judecată, care a judecat cauza lui Vacarciuc Serghei, și anume, d-na

Raisa Botezatu, la cererea ei, aceasta a fost eliberata din funcția de judecător, și

împuternicirile acesteia au încetat, iar la 16 ianuarie 2012, Vacarciuc Serghei a fost

înștiințat despre redactarea deciziei și remiterea acesteia pentru executare, prin ce

consideră că judecătorul R. Botezatu nu avea dreptul de a semna decizia după

expirarea împuternicirilor, și inculpatului Vacarciuc Serghei, la judecarea cauzei, i-a

fost încălcat dreptul la un proces echitabil în termeni rezonabil.

respins ca inadmisibil recursul în anulare declarat de avocatul Gheorghe Ulianovschi

în interesele inculpatului Vacarciuc Serghei, împotriva deciziei Colegiului Penal lărgit

al Curții Supreme de Justiție din 31 octombrie 2011, pronunțate în cauza penală în

privința lui Vacarciuc Serghei, cu menținerea hotărîrii contestate.

Plenul în motivarea soluției date, a indicat că hotărîrea judecătorească a unei

instanțe ierarhic superioare, la caz, instanței de recurs, prin care se dispune rejudecarea

unei cauze penale, nu este o hotărîre irevocabilă, deoarece prin aceasta nu a fost

rezolvat fondul cauzei și nu poate fi supusă nici unei căi de atac. În acesta sens, s-a

pronunțat și Plenul Curții Supreme de Justiție în pct. 30 din Hotărîrea sa nr.9 din 30

octombrie 2009 ,,Cu privire la judecarea recursului ordinar în cauza penală”, reținînd,

că decizia instanței de recurs poate fi atacată prin intermediul unei căi extraordinare de

atac, dacă sunt întrunite condițiile legii, excepție fiind numai decizia privind

dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, care nu este susceptibilă căilor

de atac.

Referitor la afirmațiile recurentului precum că hotărîrea contestată a fost

întocmită și semnată de către un complet de judecători care nu a fost constituit

conform legii și că, prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr219 din 18

noiembrie 2011, judecătorul completului de judecată care a examinat cauza lui

Vacarciuc Serghei a fost eliberat din funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție,

iar împuternicirile ca judecător au încetat și nu era în drept de a semna decizia ca

președinte al completului, este una nefondată, acestea nu pot servi drept temei legal de

a casa hotărîrea contestată, deoarece, din materialele cauzei rezultă, că prin rezoluția

Președintelui interimar al Colegiului Penal al Curții Supreme de Justiție, R. Botezatu

din 11 mai 2011, în conformitate cu prevederile art.6/1 din Legea privind organizarea

judecătorească, s-a dispus repartizarea aleatorie a cauzei penale în privința lui

Vacarciuc Serghei pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului și

desemnat următorului complet de judecată: R. Botezatu - președinte, P. Ursache, I.

Diaconu, iar recursurile au fost judecate de completul format conform dispoziției

președintelui Curții Supreme de Justiție și semnat de către toți membrii completului de

judecată în termenul stabilit de lege.

12

Însă, faptul că decizia redactată i-a fost expediată lui Vacarciuc Serghei la 16

ianuarie 2012, nici într-un mod nu demonstrează că aceasta a fost semnată de către

președintele completului de judecată, R. Botezatu după expirarea împuternicirilor ei ca

judecător.

Încălcările de lege comise, în opinia recurentului, menționate în recursul declarat

nu afectează în nici un mod legalitatea hotărârii atacate și nu pot fi apreciate drept un

viciu fundamental, care ar afecta decizia Colegiului Penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție din 31 octombrie 2011.

noiembrie 2013 a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința, cu pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care: Vacarciuc Serghei Ion a fost declarat vinovat în baza art.

264 alin. (3) lit. b), 266, 325 alin. (1) Cod penal și în baza acestor legi i s-a aplicat

pedeapsa:

- pe art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal – 4 ani închisoare, cu privarea drepturilor

de a conduce mijloace de transport pe termen de 3 ani;

- pe art. 266 Cod penal - l an 6 luni închisoare;

- pe art. 325 alin. (1) Cod penal - 2 ani închisoare și amendă în mărime de 2 000

unități convenționale - 40 000 lei;

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, prin concurs de infracțiuni, cumul parțial al

pedepselor stabilite, a determinat pedeapsă definitivă lui Vacarciuc Serghei - 5 ani

închisoare cu amendă de 2 000 unități convenționale - 40 000 lei, cu privarea dreptului

de a conduce mijloace de transport pe termen de 3 ani.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei sub formă de închisoare pentru

Vacarciuc Serghei s-a suspendat condiționat, stabilindu-i termen de probă de 2 ani.

În rest s-au menținut dispozițiile sentinței adoptate de către instanța de fond.

Instanța de apel a concluzionat, că instanța nu a dat destulă eficiență prevederilor

art.7, 75, 61 Cod penal, a aplicat pedeapsă care nu se coraporta la caracterul și gradul

de pericol social al celor săvârșite de către Vacarciuc Srghei. Totodată, la determinarea

pedepsei definitive au fost omise pedepsele stabilite pentru fiecare infracțiune în parte,

astfel nefiind stabilită pedeapsa complimentară. Totodată, instanța nu a ținut cont de

faptul, că inculpatul este exponent al structurilor de stat, iar aplicarea pedepsei de bază,

privarea de anumite drepturi pe o perioadă atât de scurtă, nu poate avea efectul scontat,

nu va putea contribui la atingerea scopului pus de legea penală. De aceia instanța de

apel a venit la concluzia despre oportunitatea admiterii apelului procurorului, casării

sentinței în latura pedepsei, prin stabilirea unor noi pedepse în limitele sancțiunilor

prevăzute de legile respective, la momentul săvârșirii infracțiunilor în cauză.

De rînd cu cele reținute de instanța de fond în concluzia privind aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal în privința lui Vacarciuc Serghei, instanța de apel a dat

eficiență prevederilor art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală, care stipulează, că

dacă în cursul urmăririi penale sau judecării cauzei s-au constatat încălcări ale

drepturilor inculpatului, instanța examinează posibilitatea reducerii pedepsei

inculpatului drept recompensă pentru aceste încălcări.

Astfel, instanța de apel a ținut cont, că în cadrul urmăririi penale au fost întocmite

unele acte procedurale cu abateri de la prevederile legii, incomplet a fost întocmită

schița de la locul accidentului, s-au evitat efectuarea unor expertize imediat după

săvîrșirea accidentului, în condițiile rutiere respective, prin ce inculpatul a fost lipsit de

posibilitatea de a beneficia de o apărare mai eficientă.

13

Din aceste considerente, și ținînd cont de faptul, că prin modificările intervinite în

Codul penal la 25.05.2009 aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu este în

dependență de repararea prejudiciului (modificări de care inculpatul este în drept să

beneficieze), instanța de apel a considerat, că aplicînd către inculpat prin hotărîrea nouă

termeni mai mari de închisoare, cît și pedepse complimentare, tot odată reține ca a fi

echitabil de a suspenda condiționat pedeapsa de închisoare stabilită, însă pe un termen

mai mare.

Instanța de apel ține cont de acele circumstanțe care se indică în rechizitoriu de

către procuror - prezența copilului minor în familia inculpatului, căința sinceră în ce

privește infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3) Cod penal, ține cont de

caracteristica pozitivă a inculpatului, că este fără antecedente penale, cît și de acele

care au fost menționate mai sus de către instanța de apel.

Potrivit art. 61 alin. (2) Cod penal pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît

din partea condamnaților, cît și din partea altor persoane.

În cadrul examinării cauzei în instanța de apel procurorul nu a prezentat date care

ar pleda pentru o soluție de izolare a lui Vacarciuc Serghei de societate, adică în

vederea stabilirii pedepsei cu închisoare, real. Iar în condițiile cînd de la săvîrșirea

infracțiunii a trecut o perioadă însemnată de timp, pe parcursul acestei perioade

Vacarciuc Serghei nu a săvîrșit alte abateri de la lege, stabilirea unei pedepse de

închisoare,real, nu ar duce la restabilirea echității, la atingerea scopului pus de

pedeapsa penală.

- avocatul Anatolie Rogut în numele inculpatului Vacarciuc Serghei, făcînd

trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 9) Cod de procedură penal, solicitînd

casarea hotărîrilor, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet

de judecată motivînd, că schema accidentului rutier a fost greșit efectuat, nu au fost

audiați toți martorii, conform raportului medico-legal – lovitura victimei era din stînga

deci ultima traversa strada din dreapta spre stânga, instanța de apel nu a luat în

considerație, că învinuirea inculpatului, rechizitoriul, sentința instanței de fond sunt

motivate în termeni generali și nu corespund art. 281, 296, 385 Cod de procedură

penală, învinuirea este bazată pe presupuneri, potrivit art. 60 Cod penal a expirat

termenul de prescripție tragerii la răspundere penală, învinuirea pe art. 325 alin. (1)

Cod penal instanța de apel nu s-a referit la probe concrete;

- avocatul Emanoil Ploșniță și inculpatul Vacarciuc Serghei făcînd trimitere la

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8), 11) Cod de procedură penal, solicitînd casarea

hotărîrilor, cu pronunțarea unei noi de achitare motivînd, că a fost ilegal întocmit

ordonanța de punere sub învinuire și rechizitoriul în privința lui Vacarciuc Serghei,

ambele fiind insuficiente și neclar descrise sub aspectul informării cu privire la

învinuirea înaintată; instanța de apel a încălcat prevederile art. 251 alin. (2), (3) Cod de

procedură penală; instanța de fond și de apel ilegal l-au condamnat pe Vacarciuc

Serghei în baza art. 325 alin. (1) Cod penal din motiv că nu sunt elementele

constitutive ale infracțiunii; instanța de fond și de apel contrar prevederilor art. 325

Cod de procedură penală au modificat învinuirea adusă inculpatului - în instanța de

fond inculpatul a fost pus sub învinuire pentru darea de bani, iar instanța de apel l-a

condamnat pe inculpat pentru oferirea de bani; afirmația instanței de apel precum, că

14

Ion Ursu deținea o funcție de răspundere era ilegală, declarativă și insuficientă pentru

condamnarea inculpatului; datele referitor la darea banilor nu sunt concrete;

- reprezentantul părții vătămate Natalia Paziniuc solicitînd casarea hotărîrilor

cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul Vacarciuc Serghei sa fie

recunoscut vinovat și condamnat conform învinuirii aduse și sa fie admisă acțiunea

civilă în volum deplin.

avocații Anatolie Rogut, Emanoil Ploșniță, inculpatul Vacarciuc Serghei și de

reprezentantul părții vătămate Natalia Paziniuc, în raport cu materialele cauzei și

motivele invocate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră

inadmisibilitatea acestuia, ca vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța

de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform art. 417 alin. (I) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

Aceste prevederi ale legii procesuale au fost respectate întocmai la judecarea

apelului și, ca urmare, instanța de apel, corect a casat sentința instanței de fond și a

pronunțat o nouă hotărâre prin care Vacarciuc Serghei, învinuit de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b), 266, 325 alin. (1) Cod penal.

Călăuzitoare în acest sens sunt și prevederile punctului 22.2. din Hotărîrea

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12 decembrie 2005 ,, Cu privire la

practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”, cu modificările ulterioare,

care stipulează că: ,, … în decizie se expune concluzia generală a instanței pe

marginea apelului și temeiurile de fapt și de drept, motivele adoptării soluției

respective. Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

indicate în apel. Nerespectarea acestor cerințe echivalează cu nerezolvarea fondului

apelului”.

În cadrul examinării cauzei, instanța de fond a dat eficiență prevederilor art.26-

27, 93-101, Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele propuse

într-un proces contradictoriu, a analizat probele acumulate, dîndu-le aprecieri prin

prisma pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, deducînd faptul

coroborării probelor acumulate, just a ajuns la concluzia că probele respective

demonstrează vinovăția lui Vacarciuc Serghei pe toate capetele de învinuire formulate

de către organele de urmărire penală, just a reținut starea de fapt și de drept pe cauză, a

făcut încadrarea acțiunilor în baza legilor respective.

Acestea fiind reținute de către instanța de apel, după cum și ținînd cont de

indicațiile Curții Supreme de Justiție ce se cuprinde în decizia Curții Supreme de

Justiție 31 octombrie 2011, ultima decizie prin care s-a dispus rejudecarea cauzei către

instanța de apel, care conform prevederilor art. 436 Cod de procedură penală sunt

obligatorii pentru instanțele ierarhic inferioare. Instanța de apel just a concluzionat, că

probele administrate de către instanța de fond, cercetate de asemenea și în ședința

instanței de apel, în ordinea stabilită, demonstrează vinovăția inculpatului pe toate

capetele de învinuire reținute.

15

Probele acumulate pe cauză nu sunt viciate în măsura care ar pune la îndoială

forță lor probantă, în esența lor ele coroborează între ele, indică spre vinovăția

inculpatului de săvîrșirea infracțiunilor în cauză.

prin declarațiile martorilor V.Coleadov, V.Sîciova, A.Sîciova, N.Cortac, V.Galoi,

V.Cojocaru, I.Ursu, A.Mihailov, Gh.Carafîzi, N.Cortac, V.Midore, pecum și:

- schema accidentului rutier, care reflectă locul impactului ce a avut loc la

14.08.2004 (f.d. 17 vol.I), urmele /brune/ ce au fost stabilite la fața locului /fișa

fotografică și pelicula foto (f..d. 19,20, vol. I);

- raportul de examinare medico-legală nr.1444 din care rezultă, că la

O.Paziniuc s-au determinat leziuni corporale, care au apărut ca rezultat al lovirii cu

părțile prominiente a unității de transport în mișcare și aruncarea corpului victimei și

alunecarea ulterioară a corpului pe banda de rulare, leziuni corporale, ce au avut ca

consecință survenirea decesului pătimitei (f.d. 22-24 vol. I);

- explicațiile martorilor V. Coleadov, N. Cortac, V. Midore din cadrul

reconstituirii declarațiilor la fața locului, adică la locul unde s-a produs accidentul,

explicații care au fost imprimate cu camera de luat vederi, iar imprimările audio-video

au fost anexate la materialele cauzei (anexă la procesul-verbal al ședinței de judecată).

Prin acțiunile respective, în conformitate cu prevederile art. 436 Cod de procedură

penală, în măsura posibilităților reale s-au îndeplinit indicațiile instanței de recurs.

Colegiul penal remarcă, că instanța de apel a dat o apreciere corectă probelor

prezentate și cercetate multilateral și obiectiv, care în cumul dovedesc cu certitudine

vinovăția inculpatului în accidentul rutier ce s-a produs, că accidentul s-a produs ca

urmare a neglijării regulilor de circulație rutieră de către conducătorul vehiculului, a

regulilor care au fost indicate în rechizitoriu, reținute de către instanța de fond,

respectiv fiind reținute și de către instanța de apel, că se constituie legătura de

cauzalitate dintre acțiunile/inacțiunile lui Vacarciuc Serghei în timpul conducerii

automobilului, a accidentului produs și a consecințelor ce au survenit în rezultatul

impactului produs, după cum se demonstrează și faptul, că Vacarciuc Serghei a părăsit

locul accidentului rutier, că a oferit personal bani, unei persoane cu funcție de

răspundere în scopul îndeplinirii de către acesta a acțiunilor contrar obligațiunilor de

serviciu.

Susținerile apărătorilor inculpatului precum că probele acumulate în întregime ar

fi defectuoase, nu ar putea fi utilizate pentru a putea fi puse la baza sentinței de

condamnare, nu pot fi reținute.

De menționat, că probele enunțate mai sus sunt în coroborare și cu primele

explicații a lui Vacarciuc Serghei. Fiind audiat în cadrul urmăririi penale, în prezența

avocatului ales, Vacarciuc Serghei a susținut, că nu contestă datele primare de

constatare a accidentului rutier în care a fost implicat (f.d. 49-53, vol. I). În

explicațiile respective, Vacarciuc Serghei s-a exprimat în felul următor: ,,… mi s-a

părut, că dacă voi face depășire, voi fi pe banda mea de deplasare, considerînd,că

pietonii nu pot traversa strada în locul acesta,ieșind la depășire, am simțit o lovitură

puternică în partea stingă a automobilului”.

Prin urmare, inițial, cînd toate detaliile evenimentelor erau mai proaspete,

inculpatul nu a negat faptul ieșirii sale pe banda de sens opus în vederea depășirii

transportului ce era în așteptare, nu a negat faptul că nu s-a asigurat, dacă pe carosabil

nu sunt pietoni înainte de a face manevra respectivă.

16

Totodată este de menționat, că în cadrul explicațiilor respective, partea apărării nu

a exprimat dezacordul cu datele primare prezente pe cauză, nu a avut obiecții asupra

actelor ce fixau circumstanțele și împrejurările accidentului.

Declarațiile recurenților la faptul, că N.Cortac nu ar fi fixat corect datele de la fața

locului, pot fi reținute parțial. Totodată instanța de apel just a menționat, că partea

apărării la moment nu a avut obiecții la schița întocmită la fața locului, nu a menționat

oportunitatea completării acesteia cu alte date,ori oportunitatea întocmirii unei schițe

suplimentare, după cum nu a contestat actul de cercetare la fața locului, respectiv cu

anexele la ele, în ordinea stabilită și în termenii stabiliți. Fiind asistat de apărătorul

ales, inculpatul nu era lipsit de posibilitatea de a proceda în conformitate cu

prevederile art. 313 Cod de procedură penală.

De rînd cu acestea, datele inițiale de la fața locului sunt confirmate nu doar de

către N.Cortac, și nu doar prin procesul-verbal de la fața locului, cu schița respectivă,

ci și prin alte probe obiective ce s-au acumulat.

Astfel, din informația ce se conține în declarațiile martorilor mai sus nominalizați,

se desprind clar circumstanțele și împrejurările în care s-a produs impactul, respectiv

circumstanțele ce au dus la impact.

În acest sens sunt relevante momentele din declarațiile martorilor, din care rezultă

cert, că Vacarciuc Serghei se deplasa cu viteză sporită pe porțiunea de carosabil

respectiv, a ieșit la depășire, trecînd pe banda de sens opus mișcării sale, pe o porțiune

de drum, unde sunt amplasate opriri ale transportului urban, unde probabilitatea

apariției pe carosabil a pietonilor este una sporită, prin urmare și dexteritatea

conducătorului urma să fie sporită.

Totodată, declarațiile inculpatului privitor la circumstanțele impactului, prin care

acesta susține, că impactul ar fi avut loc ca urmare al încălcării admise din partea

victimei prin faptul traversării străzii în locuri neadmise, fiind după consum de alcool,

făcînd mișcări indecise, nu pot fi considerate relevante.

Or, conducînd automobilul - mijloc sporit de pericol pentru securitatea persoanei,

în localitate, pe porțiunea în care se aflau opriri pentru transport, unde aglomerația

transportului la acel moment era mare, Vacarciuc Serghei - care de-altfel era agent

rutier, era obligat să urmeze cu strictețe prevederile art. 47 pct. 1) lit. a) al RCR prin

care se impune restricții la viteza de deplasare în localitate - nu mai mare de 60 km/h, a

art.42 pct. 3) al RCR, prin care se impune că pe drumurile cu circulație dublu sens care

are cel puțin două benzi într-o direcție este interzisă întrarea pe partea carosabilului

destinate circulației în sens opus, al art. 45 pct. (1) și (2) ale RCR, care impune că

conducătorul de vehicul trebuie să conducă în conformitate cu limita de viteză

stabilită, ținînd cont permanent seama de starea psihologică ce influențează atenția și

reacția; dexteritatea în conducere, ce i-ar permite să prevadă situațiile periculoase;

condițiile rutiere; situația rutieră, iar în cazul în care în limita vizibilității apar

obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să

oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului.

Astfel, obiectiv se confirmă, că prevederile enunțate au fost neglijate de către

Vacarciuc Serghei și anume acestea au dus la accidentarea O.Paziuniuc, la traumarea

acesteia, cu finalul letal.

Unele divergențe din declarațiile martorilor, la care face referință inculpatul și

avocatul său, nu pot avea relevanță pentru a deduce oportunitatea achitării lui

Vacarciuc Serghei. În esența lor, probele enunțate mai sus, indică anume la încălcări

17

admise din partea acestuia, la faptul, că acesta se mișca cu viteză sporită, că impactul

s-a produs pe banda de mișcare în sens opus a lui Vacarciuc Serghei, adică indică la

vinovăția lui Vacarciuc Serghei.

Totodată, în cadrul examinării cauzei divergențele esențiale au fost înlăturate.

încălcarea unui șir de norme procesuale penale nu pot fi reținute. Aceste abateri care s-

au produs, nu pot să afecteze întreg procesul de urmărire penală, nu pot să afecteze

probele care au fost acumulate în susținerea învinuirii. Pe parcursul întregului proces

de urmărire penală, Vacarciuc Serghei a fost asistat de apărător, fiindu-i asigurat

dreptul la apărare eficientă, de către apărare nu au fost invocate încălcări la capitolul

enunțat în cazurile respective, apărarea nu era lipsită de dreptul și posibilitatea de a

proceda în conformitate cu prevederile art. 251 Cod de procedură penală.

La fel, susținerile părții apărării, că instanța nu a verificat dacă Vacarciuc Serghei

ar fi avut posibilitate reală de a evita impactul, nu au relevanță. Unicul remediu de a

putea preîntâmpina orice impact este respectarea cerințelor RCR, conformarea

conducătorului ce conduce un mijloc sporit de pericol la regulile de circulație rutieră,

chiar și în condițiile cînd pietonul traversa strada neregulamentar. Reieșind din

realitățile stabilite, alți agenți la trafic au observat persoanele care traversau strada -

martorul V.Midore, Cojocaru, prin urmare, Vacarciuc Serghei de asemenea urma să

vadă acestea,în condiția cînd ar fi respectat RCR nominalizate în sentință.

Motivele precum că instanța și-ar fi bazat sentința pe probe contradictorii, care

demonstrează doar faptul accidentului, dar nu și acțiuni vinovate din partea lui

Vacarciuc Serghei, nu pot fi reținute deoarece în cadrul judecării cauzei au fost

acumulate date obiective, care demonstrează deplasarea cu viteză mai mare de 60 km/h

prin localitate, depășirea unui mijloc de transport, cu ieșire pe banda de sens opus,

încălcări care au dus nemijlocit la impact, respectiv și la consecințele letale pentru

pătimită în cauză. Nerespectarea cerințelor stipulate în RCR, articolele respective

enunțate, au dus la consecințele în cauză, fapt ce demonstrează prezența legăturii de

cauzalitate între nerespectarea regulilor, impactul produs, urmările letale pentru

victimă.

Faptul, că pe cauză nu s-a efectuat o expertiză tehnică-auto, nu diminuează

puterea probantă a acelor probe ce au fost puse la baza sentinței de condamnare. Or, în

cadrul cercetării judecătorești, s-a stabilit, că locul unde s-a produs accidentul, între

timp a suferit anumite schimbări în raport cu ziua în care s-a produs impactul.

Apărătorii mai invocă precum, că concluziile instanței pot fi făcute doar în baza

concluziilor expertului, fapt pe care Colegiul îl respinge.

Potrivit prevederilor art.93 Cod de procedură penală rezultă, că în calitate de

probe în procesul penal se admit elementele de fapt constatate prin intermediul

următoarelor mijloace: declarațiile celor bănuiți, învinuiți, inculpați, ale părții

vătămate, martorilor; raportul de expertiză; corpurile delicte; procesele-verbale privind

acțiunile de urmărire penală și ale cercetării judecătorești; documente; înregistrări

audio-video, fotografii; constatările tehnico-științifice și medico-legale; actele

procedurale în care se consemnează rezultatele măsurilor speciale de investigație și

anexele la ele, inclusiv stenograma, fotografiile înregistrările și altele.

Prin urmare, toate probele care au fost enunțate de instanța de apel, nu sunt lipsite

de utilitate.

18

Deși schița întocmită la fața locului conține anumite lacune, însă împrejurările și

circumstanțele celor derulate la 14 august 2004 au fost elucidate prin intermediul

martorilor, altor izvoare de probă. De aceia, schița respectivă, în concurs cu toate

probele ce au fost enunțate mai sus, obiectiv indică la cele întîmplate, reflectă

realitatea. Mai mult, tabloul acțiunilor desfășurate, a fost întregit și prin ieșirea la fața

locului în cadrul judecării cauzei în apel, unde martorii oculari au reconstituit

evenimentele din 14 august 2004.

Faptul, că viteza de mișcare a automobilului nu a fost determinată de expert, nu

diminuează forța probantă a declarațiilor martorilor privitor la viteza cu care se deplasa

inculpatul. Or, atît martorul V. Cojocaru, cît și V. Midore, sunt șoferi de specialitate, cu

un stagiu mare de conducere a mijlocului de transport. În cadrul ședinței de judecată al

instanței de apel, martorul V. Midore de mai multe ori a subliniat, că automobilul

condus de Vacarciuc Serghei se deplasa cu viteză mare, excesivă, exprimîndu-se, că la

o viteză de 60 km corpul fetei nu putea să sară la 2-3 metri în sus, că dînsul s-a speriat,

s-a ferit să nu fie lovit de automobilul ce se mișca în întâmpinare (f.d.

186,187,188,189, vol. I).

Colegiul constată, că nici una din probele enunțate nu au fost dobîndite cu

încălcarea legii procedurale, prin urmare, nu pot fi puse la îndoială.

Susținerile părții apărării că în cazul respectiv ar fi avut loc un caz prevăzut de art.

20 Cod penal, adică caz fortuit, de asemenea nu poate fi reținut ca relevant.

Or, dacă de contrapus faptul, că pătimită în cauză traversa strada într-un loc

neadmis, dar tot odată în timp ce transportul din ambele părți staționa în rînduri în

așteptarea includerii culorii verzi a semaforului și faptul, că anume în acest timp

Vacarciuc Serghei se deplasa cu viteză mai mare de 60 km/h spre semafor, trecînd și

pe banda de sens opus pentru a se reîncolona pe banda de mișcare a automobilului său,

se poate de conchis, că nu acțiunile pătimitei chiar și fiind în urma utilizării băuturilor

alcoolice au dus la impact, ci acțiunile lui Vacarciuc Serghei. Prin urmare, nu poate fi

reținut faptul unui caz fortuit, învinuirea acestuia nu poartă caracter abstract. Or, în

cazul în care inculpatul ar fi condus cu viteza regulamentară, impactul și consecințele

parvenite puteau fi mult mai neînsemnate decît cele în cauză.

Susținerile că Vacarciuc Serghei nu se face vinovat nici pe celelalte capete de

învinuire, adică pe art.266 și 325 al.(l) Cod penal, de-asemenea nu pot fi reținute.

Toți martorii audiați în ședințele de judecată univoc au indicat, că după

tamponarea O. Pazinuic, automobilul condus de Vacarciuc Serghei a dispărut de la

locul accidentului, dînsul nu a coborît, nu a încercat să se informeze care sînt

consecințele impactului/ declarațiile martorului V.Midore, V.Cojocaru, V.Galoi,

A.Sîciova, V.Sîciova, fiind depistat cam peste 20-30 min de colaboratorii poliției,

care-1 căutau la o anumită distanță de la locul accidentului, ducînd conversație despre

reparația urgentă a automobilului său, declarațiile martorilor I.Ursu, A.Mihialov, Gh.

Carafizi. Astfel, prin declarațiile martorilor respectivi se confirmă vinovăția lui

S.Vacarciuc de părăsirea locului accidentului produs de el.

De asemeni se confirmă fapta de corupere activă. Dînsul a oferit bani

colaboratorului de poliție I. Ursu, aflat în exercițiul funcției, în vederea nereținerii sale

de către acesta. Fapta respectivă se confirmă univoc prin declarațiile lui I. Ursu,

carabinierii care-1 însoțeau pe colaboratorul poliției - A. Mihialov și Gh. Carafizi.

Faptul, că nu s-a determinat suma concretă care a propus-o inculpatul, că ulterior

nu ar fi fost depistați bani la inculpat, nu au relevanță.

19

Reieșind din materialele cauzei, oferta de bani din partea lui Vacarciuc Serghei a

fost reală (a încercat să pună bani în chipiu, pe capota automobilului, în buzunarul

persoanei cu funcții de răspundere), transmiterea nu a avut loc în urma faptului de

refuz din partea lui I. Ursu.

Faptul, că la percheziția lui Vacarciuc Serghei nu au fost depistați bani, nu denotă

că nu ar fi avut loc pînă la acestea oferta de bani. După cum rezultă din declarațiile

martorilor prezenți la aceste acțiuni ale lui Vacarciuc Serghei, la apariția echipajului

PR, cel din urmă a luat banii de pe capotă, fapt ce nu exclude că acesta putea să se

izbăvească de bani pentru a evita anumite consecințe, ținând cont că inculpatul era

exponent al organelor de forță/.Mai mult, banii puteau să rămână și în automobilul

inculpatului, care însă nu a fost supus cercetării.

Nici în cadrul urmăririi penale, nici în ședința de judecată nu au fost stabilite

motive, ce ar fi servit lui I. Ursu, A. Mihialov și Gh. Carafizi de a-1 calomnia pe

inculpat, acestea anterior nu l-au cunoscut, nu au avut situații de conflict sau de alt gen

cu el.

Recurenții consideră, că de către organele de urmărire penală au fost încălcate

prevederile art. 63 alin. (3) Cod de procedură penală, fapt ce în opinia lor duce la

nulitatea absolută a actelor procedurale întocmite și efectuate la urmărirea penală după

încetarea calității de bănuit a lui Vacarciuc Serghei, respectiv și a probelor dobîndite

după acestea, însă partea apărării nu a ținut cont de faptul, că încetarea calității de

bănuit/de drept/, în legătură cu expirarea termenilor indicați la alin. (2), în cazul

acumulării ulterioare a probelor suficiente, nu împiedică punerea persoanei sub

învinuire pentru acest fapt, prevederi ce se cuprind în art. 63 alin. (6) Cod de procedură

penală.

Totodată, autorii recursului nu au dat eficiență prevederilor art. 251 alin. (4) Cod

de procedură penală, potrivit căruia încălcarea oricărei alte prevederi legale, decît cele

prevăzute în alin. (2), atrage nulitatea actului procedural, dacă a fost invocată în cursul

efectuării acțiunii - cînd partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi penale - cînd

partea ia cunoștință de materialele dosarului, sau în instanța de judecată - cînd partea a

fost absentă la efectuarea acțiunii procedurale, precum și în cazul în care proba este

prezentată nemijlocit în instanță. Aceste prevederi din partea apărării nu au fost

respectate.

Din cele expuse se cere concluzia, că argumentele apărătorilor referitor la faptul,

că vinovăția inculpatului nu-i demonstrată, sunt lipsite de forță probantă și se combat

prin cele relatate mai sus. Argumentele recurentului nu cad sub incidența acelor

temeiuri prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, de aceea recursurile lor vor fi

apreciate ca inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate.

Cu referire la cele menționate mai sus, Colegiul penal deduce, că vinovăția lui

Vacarciuc Serghei pe toate capetele de învinuire și-au găsit confirmare, probele puse la

baza deciziei de condamnare fiind pertinente, concludente, utile, în deplină coroborare.

Or, nerecunoașterea vinei sale de către inculpat, nu echivalează cu oportunitatea

adoptării unei decizii de achitare, în condițiile cînd pe cauză sunt prezente probele ce

indică la vinovăția acestuia pe toate capetele imputate, reținute de instanța de judecată.

care a solicitat casarea hotărîrilor cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

inculpatul Vacarciuc Serghei sa fie recunoscut vinovat și condamnat nu pot fi

reținute, deoarece instanța de apel a numit pedeapsa celui vinovat ținîndu-se cont de

20

criteriile generale de individualizare a pedepsei, caracterul și gradul de pericol social

al infracțiunii, datele privind personalitatea inculpatului, circumstanțele atenuante și

agravante, numindu-i pedeapsă cu respectarea prevederilor art. 61, 75, 90 Cod penal.

Prin urmare nu-i cazul de a afirma, că pedeapsa este numită contrar prevederilor

legale. Acesta înseamnă, că reprezentantul părții vătămate Natalia Paziniuc n-a

motivat suficient necesitatea izolării inculpatului de societate și excluderea aplecării

suspendării executării pedepsei.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți a fost menținută sentința

judecătoriei sect. Rîșcani mun. Chișinău prin care de la Vacarciuc Serghei a fost

încasat în folosul părții vătămate prejudiciul moral în suma de 150 000 lei. Cît

privește prejudiciul material, reprezentantul părții vătămate nu este privată de dreptul

de a-l solicita în ordinea procedurii civile.

Astfel, reprezentantul părții vătămate Natalia Paziniuc nu s-a axat pe careva din

temeiurile prevăzute pentru recurs din cele prevăzute în art. 427 Cod de procedură

penală.

alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul concluzionează că la judecarea cauzei în

ordine de apel, această instanță a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art.414-419 Cod de procedură penală, iar recursurile declarate de avocații Anatolie

Rogut, Emanoil Ploșniță și inculpatul Vacarciuc Serghei, reprezentantul părții

vătămate Natalia Paziniuc fiind vădit neîntemeiate și se apreciază ca inadmisibile.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocații Anatolie Rogut,

Emanoil Ploșniță, de inculpatul Vacarciuc Serghei și de reprezentantul părții vătămate

Natalia Paziniuc, împotriva sentinței Judecătoriei sect. Rîșcani, mun. Chișinău din 26

ianuarie 2006 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 noiembrie

2013 în privința lui Vacarciuc Serghei Ion, ca vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 mai 2014, ora 930.

Președinte /semnătura/ Ion Guzun

Judecători /semnătura/ Ion Druță

/semnătura/ Ion Corolevschi

21