1ra-1055/2014 — art. 190 al. 5, 217 al. 2, 84 CP

1ra-1055/2014 — art. 190 al. 5, 217 al. 2, 84 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1055/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 iunie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecători – Ion Guzun și Elena Covalenco,

în camera de consiliu, fără citarea părților, a examinat admisibilitatea în principiu a

recursului ordinar declarat de avocatul Victor Tatarciuc în numele inculpatului Pleșca

Gheorghe și de ultimul, împotriva sentinței Judecătoriei sect. Botanica, mun.

Chișinău din 07 noiembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 10 februarie 2014, în cauza penală în privința lui

Pleșca Gheorghe Vasile, născut la 05.10.1965, originar din r.

Sângerei, s. Prepeliță, fără înregistrare la domiciliu pe teritoriul

Republica Moldova, domiciliat în m. Chișinău, șos. Hâncești 2, ap.

6.

Termenul examinării cauzei:

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în baza

actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

2013, Pleșca Gheorghe a fost recunoscut culpabil în comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 190 alin. (5) și art. 361 alin. (2) lit. d) Cod penal, stabilindu-i-se

pedeapsă:

• în baza art. 190 alin. (5) CP - 8 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

exercita funcții de gestionarea bunurilor materiale pe un termen de 3 ani;

• în baza art. 361 alin. (2) lit. d) CP - 2 ani închisoare.

Potrivit art. 84 alin. (1) CP, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă pentru concurs

de infracțiuni prin cumulul parțial al pedepselor, 8 ani și 3 luni închisoare, în

penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a exercita funcții de gestionarea

bunurilor materiale pe un termen de 3 ani.

perioada 22.07.2010-27.07.2010, acționând în scopul dobândirii ilicite a bunurilor

altei persoane, aflându-se pe str. Sarmizegetusa, m. Chișinău, prin înșelăciune și abuz

de încredere, sub pretextul procurării de peste hotarele RM a unui automobil pentru

Șoimu Mihail cu introducerea ulterioară a acestuia pe teritoriul RM și transmiterea

automobilului lui Șoimu Mihail, a dobândit de la acesta bani în sumă de 3490 Euro,

ceea ce la momentul comiterii infracțiunii constituia, conform cursului oficial stabilit

de Banca Națională a Moldovei 55 536,7 lei, bani pe care i-a însușit, cauzându-i părții

vătămate daune în proporții mari.

Tot el, acționând în scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, la

18.11.2011 aflându-se pe adresa bd Traian 1/1, of. 39, prin înșelăciune, sub pretextul

1

închirierii automobilului, a obținut în posesie temporară de la SC „Lux Carent" SRL,

automobilul de model „Hyundai i 30", n/î K AH 289 în valoare de 7500 Euro, ceea ce

la momentul comiterii infracțiunii constituia, conform cursului oficial stabilit de

Banca Națională a Moldovei 119032,5 lei, care aparținea cu drept de proprietate lui

Popșoi Eugeniu, urmând să-1 restituie către 19.11.2011, însă, intrând în posesia

automobilului, nu 1-a restituit dar 1-a însușit, și, perfectând și folosind procura falsă

nr. 5427 datată cu 19.11.2011, conform căreia ar fi fost împuternicit cu drepturi de

dispoziție asupra automobilului, 1-a transmis în gaj SC „Bionton Prim", cauzând

părții vătămate Popșoi Eugen o daună materială în proporții deosebit de mari.

Tot el, acționând în scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, având în

posesie temporară automobilul de model „Hyundai i 30” cu n/î KAH 289, care

aparținea lui Popșoi Eugen, folosind procura falsă nr. 5427 datată cu 19.11.2011

eliberată din numele acestuia, i-a indus în eroare pe reprezentanții SC „Bionton-Prim"

SRL, astfel, prin înșelăciune, sub pretextul că este împuternicit cu drepturi de

dispoziție asupra automobilului nominalizat de către proprietar, inclusiv de a gaj a

automobilul, și sub pretextul împrumutului acoperit prin garanția automobilului

indicat, în perioada 19.11.2011 - 22.11.2011 a dobândit ilicit de la SC „Bionton Prim"

SRL bani în sumă totală de 5 600 de Euro, ceea ce la momentul comiterii infracțiunii

constituia, conform cursului oficial stabilit de Banca Națională a Moldovei 89 024,32

lei, bani pe care i-a însușit, cauzând SC „Bionton Prim" SRL o daună materială în

proporții mari.

Valoarea totală a bunurilor sustrase prin acțiunile nominalizate este 263 593,52

lei, ceea ce constituie proporții deosebit de mari.

Tot el, Pleșca Gheorghe Vasile, acționând în scopul confecționării, deținerii și

folosirii unui document oficial fals, a confecționat procura nr. 5427 datată cu

19.11.2011 din numele lui Popșoi Eugeniu, în care a introdus date denaturate precum

că el, ar fi fost împuternicit de către acesta cu drepturi de posesie, folosință și

dispoziție asupra automobilului de model „Hyundai i 30" cu n/î. K AH 289 și în care

a contrafăcut și semnătura din numele cet. Popșoi Eugenia precum și a contrafăcut și

ștampila și semnătura din numele notarului Diaconu Galina. Procura menționată,

Pleșca Gheorghe a deținut-o ilegal până la 19.11.2011, după care a folosit documentul

oficial fals nominalizat, prezentându-1 în calitate de document justificativ, care îi

acordă drepturile corespunzătoare, la punerea în gaj către SC „Bionton-Prim" SRL a

automobilului de model „Hyundai i 30", în calitate de garanție pentru suma dobândită

sub pretextul împrumutului în mărime de 5600 de euro, ceea ce la momentul comiterii

infracțiunii constituia, conform cursului oficial stabilit de Banca Națională a

Moldovei 89024,32 lei, adică care constituie proporții mari, astfel, cauzând daune în

proporții mari drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanei juridice SC

„Bionton-Prim" SRL.

În drept aceste acțiuni ale inculpatului au fost încadrate de către instanța de fond

în baza art. 190 alin. (5) CP - escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altor

persoane prin înșelăciune și abuz de încredere,cu cauzarea de daune în proporții

deosebit de mari și în baza art. 361 alin. (2) lit. d) Cod penal - confecționarea,

deținerea și folosirea documentelor oficiale false care acordă drepturi, acțiuni

2

soldate cu daune în, proporții mari drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

persoanei juridice.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, vinovăția pe învinuirea

adusă în baza art. 190 alin. (5) Cod penal și-a găsit confirmare în ședința de judecată

prin probe administrate în conformitate cu art. 95 Cod de procedură penală, punând la

baza sentinței de condamnare și apreciindu-le ca utile, veridice, pertinente și

concludente. Totodată, instanța a respins probele apărării din motiv că martorii Pleșca

Măria și Marina, sunt rude apropiate ale inculpatului și prin declarațiile lor ar urmări

scopul ușurării situației în care s-a pomenit acesta.

Instanța a motivat și că se află în imposibilitate de a constata existența unor

relații civile, or inculpatul a urmărit scopul dobândirii ilegale de bunuri a terțelor

persoane (nerambursarea în termenul stabilit a ratelor creditului și nerestituirea

banilor transmiși în scopul achiziționării mijlocului de transport) folosindu-se de

înșelăciune (prezentarea procurii false, punerea în gaj a unui bun ce nu-i aparținea) și

abuz de încredere (cu partea vătămată Șoimu Mihail fiind consăteni și făcând

împreună armata).

La individualizarea pedepsei, instanța a aplicat prevederile art. 75 Cod penal și

ținând cont de gravitatea faptelor, motivul comiterii lor, personalitatea inculpatului,

circumstanțele ce atenuează sau gravează răspunderea penală, influența pedepsei

asupra condamnatului cât și modul de viața a acestuia, concluzionînd că scopurile

propuse la alin. (2) a art. 61 Cod penal vor fi atinse doar prin stabilirea pedepsei

principale - închisoarea, a cărei cuantum se situează la limita minimă a sancțiunilor

articolelor imputate, aplicând și prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, și executarea

ei în locurile de recluziune cât și a celei complimentare.

împotriva sentinței au declarat apeluri, solicitînd casarea acesteia și pronunțarea unei

hotărâri prin care Pleșca Gheorghe să fie achitat motivînd că, între inculpat și părțile

vătămate sunt relații civile; declarațiilor părților vătămate urmează a le fi dată o

apreciere critică, ele fiind contradictorii; partea descriptivă a sentinței nu corespundere

cu cea rezolutivă; sentința se bazează pe presupuneri și nu este motivată admiterea

unor probe și respingerea altora; aprecierea probelor contravine art. 27 și 101 CPP;

probele acuzării au fost dobândite cu încălcarea esențială a dispozițiilor Codului de

procedură penală, violându-se drepturile și libertățile constituționale ale inculpatului,

pronunțându-se sentința de condamnare în lipsa informației de la Departamentul

Poliției de Frontieră în privința traversării frontierei de stat de către Șoimu Mihail și

audierii Hristinei Tofan (Toma) în calitate de martor; nu s-a ținut cont că inculpatul

are probleme de sănătate și că nu a fost în stare să-și onoreze obligațiunile în termen

datorită lipsei îndelungate a părții vătămate Șoimu Mihail de la domiciliu și a reținerii

sale de către autoritățile italiene.

2014, au fost respinse ca nefondate apelurile inculpatului Pleșca Gheorghe și a

apărătorului acestuia Victor Tatarciuc, menținând sentința.

Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, inculpatul nu a avut o

poziție unică și prin declarațiile făcute nu urmărește alt scop decât ascunderea

intenției sale infracționale, îngreunarea procesului de stabilire a adevărului și

3

exercitarea libertății de mărturisire împotriva sa astfel, că și declarațiile martorilor

Pleșca Marian și Măria nu pot fi considerate concludente, pertinente, veridice și utile,

deci, sunt probe inadmisibile. Mai mult ca atât inculpatul și martorii apărării indică că

furtul banilor a avut loc în 2010 pe când infracțiunea de escrocherie cu partea

vătămată SRL „Bionton-Prim” acesta a comis-o în 2011, iar partea vătămată Șoimu

Mihail a declarat că el din 2000 nu a părăsit teritoriul Republicii Moldova pe o

perioadă îndelungată, el fiind încadrat neoficial în câmpul muncii în m. Chișinău.

Apărarea în apel a invocat că, părțile vătămate au făcut declarații contradictorii,

însă în care ar fi divergențele și cu privire la care fapte se referă aceste divergențe nu

arătă, apreciindu-se că această afirmație este una declarativă și lipsită de suport

probatoriu.

Motive de a nu crede celor declarate de către părțile vătămate și martorii audiați

în prezenta cauză penală, nu se constată, neexistând divergențe între cele declarate la

urmărirea penală și în instanța de fond și nu a fost dovedit că se urmărește

incriminarea pe nedrept a unei persoane nevinovate sau de îmbogățire fără just temei.

În vederea respectării dreptului la o hotărâre motivată, Colegiul a cercetat

afirmația apărării că probele au fost administrate cu încălcarea esențială a

prevederilor Codului de procedură penală, însă acest temei nu s-a adeverit.

Examinând materialele cauzei se constată că inculpatul încă de la intrarea în custodia

autorităților naționale i-a fost explicate drepturile și obligațiunile procesuale; a fost

asigurat cu apărător ales la punerea sub învinuire, la audiere în calitate de învinuit și

la confruntarea cu părțile vătămate. Despre o violare de drepturilor și libertăților,

inculpatul și apărarea nu au sesizat organele competente nici la o etapă a procesului

penale, fapt ce rezultă din materialele cauzei, și nici nu au prezentat probe

confirmătoare în acest sens.

la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, au declarat

recurs ordinar împotriva hotărîrilor menționate, solicitînd casarea acestora cu

pronunțarea unei hotărîri de achitare motivînd că, instanțele inferioare nu s-au expus

asupra tuturor motivelor indicate de ultimii, probele administrate nu au fost apreciate

în corespunderea cu prevederile art. 101, 314 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanțele nu s-au expus din ce considerente unele probe au avut prioritate pentru

instanță de judecată iar altele nu au fost luate în considerație, decizia instanței de apel

nu-i motivată și se bazează pe presupuneri.

5.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

procurorul a scris referință privind opinia asupra recursului declarat prin care a

menționat că, recursul ordinar urmează a fi decis ca inadmisibil motivînd că,

recurenții menționează dezacordul aprecierii probelor, însă acesta este obiect de

studia în instanța de fond și de apel.

atestă că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) CPP, instanța de recurs, examinînd

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel,

fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

4

instanței de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

precum că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul lor.

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat

asupra căror motive concrete din apelul procurorului nu s-ar fi pronunțat instanța de

apel, omițîndu-se totalmente motivarea ilegalității deciziei contestate în acest sens, cu

indicarea unor concrete erori în aspectul vizat.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decît interesele legii

Recurenții mai invocă că, instanța de apel incorect a apreciat probele prezentate

de apelant care confirmă vinovăția inculpatei în cele incriminate.

Motivele aduse de către autorii recursului, referitor la dezacordul cu aprecierea

probelor de către instanța de apel, ține de starea de fapt și nu sunt prevăzute ca temei

pentru recurs stipulate în art. 427 Cod de procedură penală.

Colegiul remarcă faptul că, în speță, conținutul probelor și valoarea lor

probatorie este detaliat analizată în textele sentinței și deciziei.

Temei de a pune la îndoială veridicitatea probelor și concluziilor instanțelor nu

s-au stabilit. Totodată, Colegiul penal menționează că, argumentele invocate în

recursul avocatului Victor Tatarciuc și inculpatului Pleșca Gheorghe au fost deja

obiect de judecare în instanța de apel, iar aceasta respectînd prevederile art. 414, 417

Cod de procedură penală, s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar

careva noi argumente în recurs nu au indicat.

De asemenea, instanța de recurs menționează că, critica referitor la procedura de

apreciere a probelor ține de starea de fapt a cauzei, care este de competența

instanțelor de fond și apel. La etapa recursului ordinar instanța de recurs nu

efectuează un control asupra fondului cauzei, ci verifică aplicarea corectă a normelor

de drept material și de procedură față de faptele constatate de instanța de fond ori,

după caz, de instanța de apel. Această verificare se efectuează numai în limita

temeiurilor formulate în recurs.

probele administrate cu încălcarea esențială a prevederilor Codului de procedură

penală, nu s-a adeverit. În materialele cauzei se constată că, inculpatul încă de la

intrarea în custodia autorităților naționale i-a fost explicate drepturile și obligațiunile

procesuale; a fost asigurat cu apărător ales la punerea sub învinuire, la audiere în

calitate de învinuit și la confruntarea cu părțile vătămate. Despre o violare de

drepturilor și libertăților, inculpatul și apărarea nu au sesizat organele competente nici

la o etapă a procesului penale, fapt ce rezultă din materialele cauzei, și nici nu au

prezentat probe confirmătoare în acest sens.

De asemenea nu au fost stabilite alte împrejurări prevăzute la art. 94 Cod de

procedură penală pentru a statua inadmisibilitatea probelor acuzării, audierea părților

vătămate și a martorii fiind făcută în conformitate cu prevederile legale, sub

preîntâmpinare de răspundere penală în baza art. 311, 312, 313 Cod penal cât și sub

jurământ; fiind respectată procedura confruntării, recunoașterii după fotografie,

5

numirii expertizei, ridicării și examinării de obiecte. Tot aici se menționează că

apărarea nu a contestat modalitatea de administrare și nici conținutul probele acuzării

nici la urmărirea penală și nici în instanța de fond.

La soluționarea chestiunii privind pedeapsa, Colegiul penal menționează, că s-a

acordat deplină eficiență prevederilor articolului 7, 61, 75, 84 CP, astfel, ținînd cont

de criteriile generale de individualizare a pedepsei, caracterul și gradul de pericol

social al infracțiunii, datele privind personalitatea inculpatului, circumstanțele

atenuante și agravante, corect s-a concluzionat, că atingerea scopului pedepsei se v-a

asigura prin aplicarea închisorii.

practica judiciară și teoria dreptului penal privind faptul că, pentru escrocherie, după

cum a și fost constatat, caracteristic este situația cînd inculpatul încă la momentul

întrării în stăpînire asupra bunurilor, urmărea scopul sustragerii lor și nu avea scopul

să execute angajamentele asumate. Așa a procedat Pleșca Gheorghe pe epizoade de

escrocherie și sub pretext camuflat urmărea intenție de însușire a bunurilor.

alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul concluzionează că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art.414-419 Cod de procedură penală, iar recursul declarat, este vădit neîntemeiat și

se apreciază ca inadmisibil.

Procedură Penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Victor Tatarciuc în numele

inculpatului Pleșca Gheorghe și de ultimul, împotriva sentinței Judecătoriei sect.

Botanica, mun. Chișinău din 07 noiembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 10 februarie 2014, în cauza penală în privința lui Pleșca

Gheorghe Vasile, ca vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 09 iulie 2014, ora 930.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Ion Guzun

Elena Covalenco

6