1ra-442/2014 — art. 190 al.5 CP

1ra-442/2014 — art. 190 al.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-442/14

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

27 mai 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Constantin Alerguș,

Judecători – Ion Guzun, Ion Druță, Sveatoslav Moldovan, Dumitru Mardari,

cu participarea:

procurorului – Dumitru Graur,

avocaților – Ion Istrati, Alexei Barbaroș,

translatorului – Ăiiubova-Moraru Elena,

a judecat în ședința publică recursul ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 08 octombrie 2013 declarat de inculpatul

Belobrov Andrei Stepan, născut la 15 august 1969, originar și

domiciliat în mun. Chișinău, str. Sf. Vinere 45/2, ucrainean,

cetățean al R. Moldova.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Procedura de citare a fost legal executată.

Inculpatul și avocatul acestuia, Ion Istrati au susținut recursul, solicitînd

admiterea acestuia în sensul declarat.

Procurorul Dumitru Graur și avocatul părții vătămate Alexei Barbaroș, s-au

pronunțat pentru respingerea recursului declarat, ca fiind neîntemeiat, cu menținerea

hotărîrii atacate.

Colegiul penal lărgit asupra recursului,

C O N S T A T Ă :

Belobrov Andrei a fost achitat de sub învinuirea de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

art. 196 alin. (4) Cod penal, din motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii.

faptul că, la 09 ianuarie 2008, fiind administratorul SRL „Viracocea” cunoscînd despre

faptul că S.A „Forjacom” deținea în proprietate un strung de marcă „SMERAL LZK

4000 A” fabricat în anul 1984, care urma a fi înstrăinat, intenționa să-l procure la un

preț avantajos pentru sine cu ulterioara realizare în scopul obținerii unui profit. La fel,

cunoscînd despre faptul că cetățeanul Republicii Germane H. Dalchiran, administratorul

firmei Germane „HD Werkzeugmaschinenhandel” GmbH este cointeresat în procurarea

unui strung similar, la 09 ianuarie 2008 a încheiat cu ultimul contractul de vînzare-

1

cumpărare nr. 0208-1 a strungului de marcă „SMERAL LZK 4000 A” la prețul de

400000 euro, contract în care era stipulat achitarea prealabilă pentru strungul procurat -

50% din costul utilajului la încheierea contractului de vînzare-cumpărare, 25% pe

parcursul a 20 de zile din momentul începerii demontării acestuia și 25% la data

încărcării strungului pe suport la calea ferată.

La 11 ianuarie 2008, „HD Werkzeugmaschinenhandel” GmbH în baza

contractului menționat, a transferat pe contul SRL „Viracocea” suma de 200 000 euro,

iar la 11 iunie 2008, a mai transferat suma de 100 000 euro. Intrînd în posesia banilor,

A. Belobrov, în cadrul licitației organizate de S.A „Forjacom” la 12 iunie 2008, a

procurat strungul de marcă „SMERAL LZK 4000 A” cu numărul de fabricare 6429 la

prețul de 1504300 lei. În continuare, aflînd despre faptul că există un alt potențial

cumpărător al strungului dat, urmărind scopul obținerii unui profit nejustificat, abuzînd

de încrederea lui H. Dalchiran, nu și-a onorat obligațiunile contractuale față de ultimul,

la 11 iulie 2008 realizîndu-l firmei canadiene „Orol Trading LTD” contra sumei de 420

000 euro, din suma dată restituind „HD Werkzeugmaschinenhandel” GmbH la 02

februarie 2009 - 800 euro și la 30 aprilie 2010 - 9200 euro, eschivîndu-se de la

restituirea sumei de 4 722 844 lei, cauzîndu-i astfel proprietarului o daună materială în

proporții deosebit de mari.

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care A. Belobrov să fie condamnat în baza art. 196 alin. (4) Cod penal, cu

admiterea integrală a acțiunii civile și încasarea în beneficiul părții vătămate a sumei de

4 722 844 lei.

fost respins, ca nefondat, apelul procurorului, cu menținerea sentinței. Acțiunea civilă

înaintată a fost lăsată fără soluționare, cu dreptul de a fi înaintată în ordinea procedurii

civile.

Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că, concluziile primei instanțe

despre achitarea inculpatului corespund circumstanțelor stabilite la judecarea cauzei, iar

cererea de apel nu conține temeiuri legale, care ar demonstra necesitatea casării

sentinței, și că constatarea relațiilor civile între A. Belobrov și firma „HD

Werkzeugmaschinenhandel” GmbH nu au fost combătute, nefiind prezentate probe cu

privire la comiterea de către inculpat a infracțiunii imputate.

De asemenea, instanța a menționat că organul de urmărire penală, expediind

cauza în judecată, a decis că nu există probe privind tragerea la răspundere penală a lui

A. Belobrov în baza art. 190 alin. (5) Cod penal.

Instanța de apel a mai reținut, că pe parcursul judecării cauzei nu au fost

prezentate probe, precum că A. Belobrov a urmărit intenția de comitere a escrocheriei

sau de cauzare a daunei materiale prin abuz de încredere.

de reprezentantul părții vătămate, L. Dudulica, care au solicitat:

- procurorul, casarea deciziei, cu dispunerea rejudecării cauzei, pe motiv că prima

instanță a apreciat incorect circumstanțele de fapt ale cauzei și acțiunile inculpatului,

instanța de fond nu a reținut că obiectul juridic al infracțiunii imputate îl constituie

relațiile sociale cu privire la proprietate, relații care presupun respectarea obligațiilor și

angajamentelor patrimoniale întemeiate pe buna-credință și încrederea dintre subiecții

acestor raporturi, instanța de apel la adoptarea deciziei nu a ținut cont de explicațiile

date de către Plenul Curții Supreme de Justiție la pct. 14 al Hotărîrii nr. 22 din 12

decembrie 2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”, din

2

sensul cărora rezultă că, nerespectarea acestor cerințe ale legii echivalează cu

nerozolvarea apelului, fapt care atrage după sine casarea deciziei instanței de apel;

- reprezentantul părții vătămate L. Dudulica, casarea hotărîrilor judecătorești,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de condamnare a inculpatului, pe

motiv că concluziile instanței de apel asupra învinuirii sînt greșite, deoarece lui A.

Belobrov în cadrul urmăririi penale i-a fost înaintată învinuirea în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal și nu există o ordonanță de încetare a urmăririi

penale pe componența dată de infracțiune și nici ordonanță de scoatere de sub urmărire

penală pe cauza dată, prima instanță greșit a constatat neprezentarea de probe noi pe

parcursul examinării cauzei, deoarece de către subsemnat a fost prezentat în ședința de

judecată rezultatul controlului Inspectoratului fiscal asupra activității întreprinderii SRL

„Viracocea”, prin care se demonstrează clar intenția inculpatului de înșelăciune,

instanța nu s-a pronunțat asupra apelului părții vătămate, fiind încălcat dreptul acestuia

la un proces echitabil și la un recurs efectiv, instanța neapreciind în mod obiectiv

probele părții acuzării, care dovedesc vinovăția inculpatului.

2012, hotărîrea instanței de apel a fost casată, cu dispunerea rejudecării cauzei în

aceeași instanță, din motiv că instanța de apel nu a ținut cont de cerințele art. 414 Cod

de procedură penală, nu a verificat legalitatea hotărîrii atacate și, menținînd sentința de

achitare pe învinuirea adusă în baza art. 196 alin. (4) Cod penal, nu s-a pronunțat asupra

tuturor probelor administrate și motivelor invocate în apel de procuror, și anume: - că

obiectul juridic al infracțiunii date îl constituie relațiile sociale cu privire la proprietate,

relații care presupun respectarea obligațiilor și angajamentelor patrimoniale întemeiate

pe buna-credință și încredere între subiecții acestor raporturi, iar cînd o parte încalcă

această bună-credință prin înșelăciune ori abuz de încredere, relațiile date cad sub

incidența dreptului penal; - instanța nu a dat nici o apreciere acțiunilor concrete ale

inculpatului, care încă la momentul încheierii contractului de vînzare-cumpărare a

strungului a afirmat că acesta îi aparține, pe cînd la acel moment strungul aparținea altui

proprietar și, primind de la partea vătămată în contul achitării strungului suma de

300000 euro, fără a înștiința partea vătămată, care în mărime de 75% era de fapt

proprietarul strungului, l-a realizat altui cumpărător la un preț mai avantajos, astfel

instanța nu a apreciat aceste acțiuni ale inculpatului și nu s-a expus dacă aceste acțiuni

conțin elemente de înșelăciune, dacă acesta a făcut abuz de încrederea părții vătămate

ori nu și a cauzat el, prin asemenea acțiuni, daune materiale în proporții deosebit de

mari proprietarului, acțiuni care au și fost considerate de către procuror ca infracțiune

prevăzută de art. 196 alin. (4) Cod penal; expunîndu-se asupra noii învinuiri înaintate

de procuror inculpatului în instanța de apel, aceasta nu a ținut seama de prevederile art.

326 alin. (1) CPP și hotărîrea Plenului Curții Suprme de Justiție nr. 22 din 12.12.2005

„Cu privire la practica judiciară despre judecarea cauzelor penale în ordine de apel” și

că, în cazul dat, procurorul nu a modificat învinuirea în cadrul judecării cauzei în

instanța de fond și nici în apel nu a invocat careva motive în problema dată.

fost respins, ca nefondat, apelul procurorului, cu menținerea sentinței.

Instanța de apel a conchis că apelul procurorului privind modificarea învinuirii

aduse inculpatului A. Belobrov în sensul agravării, în speța dată, nu poate fi reținut și

urmează a fi respins, deoarece procurorul nu a modificat învinuirea în cadrul judecării

cauzei în instanța de fond, nu a înaintat în acest sens un asemenea demers și nu a

contestat sentința din motivul dat.

Totodată, instanța de apel reieșind din declarațiile inculpatului, a reprezentantului

3

părții vătămate, a martorului I. Cuflig, actele cauzei: contractul nr. 0208-1 din

09.01.2008 încheiat între SRL „Viracocea” și „HD Werkzeugmaschinenhandel” GmbH,

scrisorile din 26.06.2008 și 09.09.2008 prin care directorul „HD

Werkzeugmaschinenhandel” GmbH a înștiințat directorul SRL„Viracocea” despre

rezilierea contractului, înstrăinarea strungului și restituirea banilor, procesul-verbal

nr.1.12 privind rezultatele licitației din 12.06.2008, contractul nr.11-07-08 încheiat între

SRL „Viracocea” și „Orol Trading LTD”, ordinele de plată de la SRL „Viracocea”

către „HD Werkzeugmaschinenhandel” GmbH, a conchis că inculpatul nu poate fi

supus răspunderii penale, fiindcă relațiile litigioase apărute între părți poartă un caracter

civil și nu cad sub incidența normelor penale, contractul de vînzare-cumpărare a

strungului fiind încheiat între două persoane juridice, la prețul convenit de părți, iar în

urma rezilierii contractului firma SRL „Viracocea” a restituit firmei germane o parte din

banii transferați pentru procurarea strungului.

La fel, instanța a reținut că după rezilierea contractului, inculpatul a întreprins și

întreprinde măsuri pentru a-și onora obligațiunile contractuale, din partea lui au fost

înaintate mai multe propuneri oficiale și variante concrete în vederea îndeplinirii acestor

obligațiuni, însă, partea vătămată nu a acceptat nici una din numărul celor propuse.

reprezentantul părții vătămate L. Dudulica, care au solicitat:

- procurorul, invocînd temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare, din motiv că

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și decizia

adoptată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; instanța nu a dat apreciere

corectă probelor prezentate în sprijinul acuzării, și anume declarațiilor reprezentantului

părții vătămate L. Dudulică, a martorului I. Cuflig și actelor cauzei, prin care se

confirmă vinovăția inculpatului, fiindcă intenția acestuia de a nu transmite bunul și banii

firmei germane a apărut după ce ultimul a procurat strungul, iar banii intenționa să-i

însușească după ce a realizat bunul unei terțe persoane, adică firmei „Orol Trading

LTD” contra sumei de 420000 euro, avînd posibilitatea să restituie suma de 300000

euro firmei germane în urma realizării strungului; instanța nu a ținut seama nici de

pct.15 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 23 din 28.06.2004, potrivit

căruia în cazul escrocheriei, victima transmite benevol bunurile făptuitorului, sub

influența înșelăciunii sau a abuzului de încredere; instanța neîntemeiat a conchis că

partea acuzării nu a fost în drept să modifice învinuirea în sensul agravării în instanța de

apel, fără invocarea acestui motiv în prima instanță, deoarece legislația procesual penală

nu prevede ca lege - precedentul judiciar; incorect instanța a constatat că inculpatul a

recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate, fără a indica care este suma restituită și

dacă aceasta este esențială ori nu, și că partea vătămată nu a acceptat restituirea pagubei,

fiindcă din actele cauzei rezultă că partea vătămată a acceptat primirea de la inculpat a

unui alt strung, iar prejudiciul cauzat părții vătămate a început a fi restituit de inculpat

după ce cauza a fost remisă spre rejudecare în instanța de apel;

- reprezentantul părții vătămate, invocînd temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, casarea deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei

la rejudecare, pe motiv că instanța de apel nu a examinat apelul său depus împotriva

sentinței și contrar prevederilor art. 414 Cod de procedură penală nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, și anume că inculpatului la urmărirea penală i-

a fost înaintată învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod

penal și nu există o ordonanță de scoatere de sub urmărire penală a acestuia pe cauza

dată, iar prin rezultatul controlului Inspectoratului fiscal asupra activității întreprinderii

4

SRL „Viracocea” se demonstrează incontestabil vina inculpatului.

2013, au fost admise recursurile înaintate, casată decizia instanței de apel, cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a conchis că, instanța de apel la judecarea apelului a comis erori

de drept, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, deoarece nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele prin care să se întemeieze soluția adoptată, nu a ținut cont de indicațiile

instanței de recurs din 07 februarie 2012 și nu a acordat deplină eficiență prevederilor

art. 414 alin. (2), 417 alin. (1) pct. 8) CPP, ceea ce echivalează cu erori judiciare, ce s-au

soldat cu o hotărîre neîntemeiată și nemotivată.

Mai mult, instanța de apel nu a examinat în fond apelul înaintat de reprezentantul

părții vătămate L. Dudulica și nu s-a expus asupra acestuia și motivelor invocate în el.

2013, au fost admise apelurile declarate de procuror și de reprezentantul părții vătămate

L. Dudulica, casată sentința primei instanțe, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărîre, prin care Belobrov Andrei a fost condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal

la 8 ani închisoare cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și a exercita activități de

gestionare a bunurilor materiale pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă înaintată de partea civilă a fost admisă și s-a încasat de la

Belobrov Andrei prejudiciul material în sumă de 4 722 844 lei.

10.1. La adoptarea soluției sale, instanța de apel a constatat, că Belobrov Andrei

la 09 ianuarie 2008, fiind administratorul SRL „Viracocea” cunoscînd despre faptul că

S.A „Forjacom” deținea în proprietate un strung de marcă „SMERAL LZK 4000 A”

fabricat în anul 1984, care urma a fi înstrăinat, intenționa să-l procure la un preț

avantajos pentru sine cu ulterioara realizare în scopul obținerii unui profit. La fel,

cunoscînd despre faptul că cetățeanul Republicii Germane H. Dalchiran, administratorul

firmei Germane „HD Werkzeugmaschinenhandel” GmbH este cointeresat în procurarea

unui strung similar, la 09 ianuarie 2008 a încheiat cu ultimul contractul de vînzare-

cumpărare nr. 0208-1 a strungului de marcă „SMERAL LZK 4000 A” la prețul de

400000 euro, contract în care era stipulat achitarea prealabilă pentru strungul procurat -

50% din costul utilajului la încheierea contractului de vînzare-cumpărare, 25% pe

parcursul a 20 de zile din momentul începerii demontării acestuia și 25% la data

încărcării strungului pe suport la calea ferată.

La 11 ianuarie 2008, „HD Werkzeugmaschinenhandel” GmbH în baza

contractului menționat, a transferat pe contul SRL „Viracocea” suma de 200 000 euro,

iar la 11 iunie 2008, a mai transferat suma de 100 000 euro. Intrînd în posesia banilor,

A. Belobrov, în cadrul licitației organizate de S.A „Forjacom” la 12 iunie 2008, a

procurat strungul de marca „SMERAL LZK 4000 A” cu numărul de fabricare 6429 la

prețul de 1504300 lei, devenind proprietar al acestuia. În continuare, aflînd despre faptul

că există un alt potențial cumpărător al strungului dat, urmărind scopul obținerii unui

profit nejustificat, abuzînd de încrederea lui H. Dalchiran, nu și-a onorat obligațiunile

contractuale față de ultimul, la 11 iulie 2008 realizîndu-l firmei canadiene „Orol

Trading LTD” contra sumei de 420 000 euro, din suma dată restituind „HD

Werkzeugmaschinenhandel” GmbH la 02 februarie 2009 - 800 euro și la 30 aprilie 2010

- 9200 euro, eschivîndu-se de la restituirea sumei de 4 722 844 lei, astfel cauzînd „HD

Werkzeugmaschinenhandel” GmbH o daună materială în proporții deosebit de mari în

sumă de 4 722 844 lei.

5

Instanța de apel și-a motivat decizia sa prin următoarele:

 instanța de fond a dat o apreciere greșită probelor administrate pe dosar, a

făcut concluzii greșite în latura de fapt și de drept privind învinuirea adusă lui Belobrov

Andrei în baza art. 196 alin. (4) Cod penal, fapt ce a dus la achitarea ilegală și

neîntemeiată a lui;

 vinovăția inculpatului s-a dovedit prin declarațiile reprezentantului părții

vătămate L. Dudulica, a martorului Cuflic Igor, procesul-verbal nr.1.12 din 12.06.2008,

cu privire la licitație, potrivit căruia la licitație a fost vîndută presa pentru șanțare

fierbinte „SMERAL LZK-4000A”, nr. 6185, anul 1984, la prețul de 1504300 lei la S.C

„Viracocea” SRL prin directorul A. Belobrov, contractul nr. 02.08-1 din 09.01.2008,

privind realizarea strungului „SMERAL LZK 4000A”, încheiat între SRL „Viracocea”

și HD Werkzeugmaschinenhandel” GmbH, contractul nr. 1 1-07-08 din 11.07.2008,

privind realizarea strungului de model „SMERAL LZK 4000A”, încheiat între SRL

„Viracocea” și „Orol Trading LTD” Canada, ordinul de plată din 02.02.2009 și din

30.04.2010, copia facturilor fiscale.

temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, se solicită casarea

deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței instanței de fond, prin care a fost

achitat de învinuirea adusă în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod

penal, pe motiv că instanța de apel a dat o apreciere greșită probelor administrate și

verificate în ședința de judecată, fapt ce a adus la condamnarea ilegală și neîntemeiată a

lui, că vinovăția sa în comiterea infracțiunii în baza art. 190 alin. (5) Cod penal nu a fost

dovedită prin cumulul de probe dobîndite în procesul urmăririi penale și cercetate în

instanța de judecată, că instanța de apel și-a întemeiat concluzia sa pe aceleași probe

cercetate de către instanța de fond, prin care el a fost achitat, probe, care nu au fost

examinate potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță. Mai mult, instanța de apel nu a

ținut cont de indicațiile instanței de recurs și partea acuzării contrar art. 326 CPP,

neîntemeiat a modificat învinuirea în sensul agravării în instanța de apel.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează a fi admis din următoarele

considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept de al admite, cu casarea totală a

hotărîrii atacate, să rejudece cauza și să pronunțe o nouă hotărîre, dacă nu se agravează

situația condamnatului.

Potrivit deciziei instanței de apel, instanța rejudecînd cauza, a constatat și a

descris aceleași circumstanțe de fapt, astfel l-a condamnat pe Belobrov Andrei în baza

art. 190 alin. (5) Cod penal și vinovăția acestuia fiind dovedită prin declarațiile

reprezentantului părții vătămate L. Dudulica, a martorului Cuflic Igor, procesul-verbal

nr.1.12 din 12.06.2008, cu privire la licitație, potrivit căruia la licitație a fost vîndută

presa pentru șanțare fierbinte „SMERAL LZK-4000A”, nr. 6185, anul 1984, la prețul de

1504300 lei la S.C „Viracocea” SRL prin directorul A. Belobrov, contractul nr. 02.08-1

din 09.01.2008, privind realizarea strungului „SMERAL LZK 4000A”, încheiat între

SRL „Viracocea” și HD Werkzeugmaschinenhandel” GmbH, contractul nr. 1 1-07-08

din 11.07.2008, privind realizarea strungului de model „SMERAL LZK 4000A”,

încheiat între SRL „Viracocea” și „Orol Trading LTD” Canada, ordinul de plată din

02.02.2009 și din 30.04.2010.

Totodată, art. 24 alin. (2), 325 Cod de procedură penală, prevăd că instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

6

sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii. Judecarea cauzei se

efectuează numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

Din materialele cauzei rezultă că, instanța de apel a examinat cauza în privința lui

Belobrov Andrei sub toate aspectele, complet și obiectiv cu respectarea prevederilor art.

414, 417 alin. (1) pct. 7) și 8) Cod de procedură penală și a făcut o analiză suficientă

probelor prezentate cu expunerea argumentărilor sale.

Tot odată, în sarcina lui Belobrov Andrei condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod

penal, instanța de apel a reținut însușirea bunurilor prin excrocherie de la firma

Germană „HD Werkzeugmaschinenhandel” GmbH în sumă de 4 722 844 lei, învinuire,

care a fost formulată de procuror în instanța de apel.

Astfel, instanța de apel expunîndu-se asupra noii învinuiri, prevăzute de art. 190

alin. (5) Cod penal, înaintate de procuror inculpatului în instanța de apel, aceasta nu a

ținut samă de explicațiile pct. 21.1 al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22

din 12.12.2005 cu modificările ulterioare, „Cu privire la practica judiciară despre

judecarea cauzelor penale în ordine de apel”, conform cărora în cadrul judecării apelului

procurorul nu poate modifica acuzarea în sensul agravării ei, deoarece poate avea loc o

încălcare a dreptului inculpatului la un proces echitabil (învinuirea respectivă nu

parcurge triplul grad de jurisdicție). Prevederea alin. (1) art. 326 CPP, privind dreptul

procurorului de-a modifica învinuirea în sensul agravării și în instanța de apel, se referă

la cazurile cînd procurorul a inițiat această procedură la faza judecării cauzei în prima

instanță și aceasta i-a refuzat procurorului să se folosească de dreptul de-a modifica

învinuirea, refuz, atacat de procuror în apel.

Curtea de Apel condamnîndu-l pe Belobrov Andrei în baza art. 190 alin. (5) Cod

penal a ignorat indicațiile formulate de către instanța de recurs în decizia Colegiului

penal lărgit din 16 aprilie 2013 (pct. 9 din prezenta decizie), în care clar este stipulat că

procurorul modificîndu-i învinuirea în sensul agravării la faza judecării cauzei în

instanța de apel, în mod flagrant a încălcat legea procesual penală, deoarece procurorul

nu a inițiat această procedură în instanța de fond.

În decizia instanței de recurs nominalizată este clar menționat că, Belobrov

Andrei nu poate fi condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, din motivele

menționate mai sus, însă, instanța de apel este obligată să verifice vinovăția acestuia

conform învinuirii inițiale, adică în baza art. 196 alin. (4) Cod penal, făcînd trimitere la

cele invocate de procuror, precum că Belobrov A. a făcut abuz de încrederea pății

vătămate, deoarece la momentul încheierii contractului de vînzare-cumpărare a

strungului a afirmat că acesta îi aparține, pe cînd strungul aparținea altui proprietar.

Necătînd la cele menționate, instanța de apel nu a respectat prevederile art. 436

alin. (2) CPP, ce ține de procedura de rejudecare și limitele acesteia.

Instanța de apel examinînd probele prezentate de procuror corect a dedus despre

vinovăția lui Belobrov Andrei în cauzarea de daune materiale prin înșelăciune și abuz

de încredere, însă, incorect a calificat acțiunile acestuia în baza art. 190 alin. (5) Cod

penal, astfel depășind limitele învinuirii.

Instanța de recurs conchide, că vinovăția lui Belobrov A. și-a găsit confirmare

prin probele examinate, însă, încadrarea juridică urmează a fi făcută în baza art. 196

alin. (4) Cod penal, - cauzarea de daune materiale proprietarului prin abuz de încredere,

în proporții deosebit de mari, fapta neconstituind o însușire.

Instanța de recurs constată, inculpatul Belobrov Andrei la 09 ianuarie 2008, fiind

administratorul SRL „Viracocea” cunoscînd despre faptul că S.A „Forjacom” deținea în

proprietate un strung de marcă „SMERAL LZK 4000 A” fabricat în anul 1984, care

urma a fi înstrăinat, intenționa să-l procure la un preț avantajos pentru sine cu ulterioara

7

realizare în scopul obținerii unui profit. La fel, cunoscînd despre faptul că cetățeanul

Republicii Germane H. Dalchiran, administratorul firmei Germane „HD

Werkzeugmaschinenhandel” GmbH este cointeresat în procurarea unui strung similar, la

09 ianuarie 2008 a încheiat cu ultimul contractul de vînzare-cumpărare nr. 0208-1 a

strungului de marcă „SMERAL LZK 4000 A” la prețul de 400000 euro, contract în care

era stipulat achitarea prealabilă pentru strungul procurat - 50% din costul utilajului la

încheierea contractului de vînzare-cumpărare, 25% pe parcursul a 20 de zile din

momentul începerii demontării acestuia și 25% la data încărcării strungului pe suport la

calea ferată.

La 11 ianuarie 2008, „HD Werkzeugmaschinenhandel” GmbH în baza

contractului menționat, a transferat pe contul SRL „Viracocea” suma de 200 000 euro,

care conform cursului BNM la acea datată constituia 3316000 lei, iar la 11 iunie 2008, a

mai transferat suma de 100 000 euro, care la acea dată conform cursului BNM

constituia 1571000 lei. Intrînd în posesia banilor, A. Belobrov, în cadrul licitației

organizate de S.A „Forjacom” la 12 iunie 2008, a procurat strungul de marcă

„SMERAL LZK 4000 A” cu numărul de fabricare 6429 la prețul de 1504300 lei,

devenind proprietar al acestuia. În continuare, aflînd despre faptul că există un alt

potențial cumpărător al strungului dat, urmărind scopul obținerii unui profit nejustificat,

abuzînd de încrederea lui H. Dalchiran, nu și-a onorat obligațiunile contractuale față de

ultimul, la 11 iulie 2008 realizîndu-l firmei canadiene „Orol Trading LTD” contra sumei

de 420 000 euro, din suma dată restituind „HD Werkzeugmaschinenhandel” GmbH la

02 februarie 2009 - 800 euro, care la acea dată conform cursului oficial a BNM

constituia 10792 lei și la 30 aprilie 2010 - 9200 euro, care la acea dată conform cursului

oficial a BNM constituia 153364 lei, eschivîndu-se intenționat de la restituirea sumei de

4 722 844 lei, astfel prin abuz de încredere, cauzîndu-i o daună materială în proporții

deosebit de mari.

Obiectul juridic special al art. 196 alin. (4) Cod penal îl formează relațiile sociale

cu privire la proprietate, apariția și dezvoltarea cărora presupune respectarea obligațiilor

și angajamentelor patrimoniale întemeiate pe bună-credință și încrederea dintre subiecții

acestora raporturi, cu toate că buna-credință și încrederea subiecților raporturilor

juridice patrimoniale se prezumă, în anumite situații, trebuie ocrotite prin norma de

drept penal.

Astfel, potrivit prevederilor art. 113 Cod penal, calificarea oficială a infracțiunii

se efectuează la toate etapele procedurii penale de către persoanele care efectuează

urmărirea penală și de către judecători, iar noțiunea de calificare a infracțiunii cuprinde

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit conchide, că probatoriul

administrat în cauză conform art. 101 CPP, demonstrează vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal, iar instanța de apel a

interpretat eronat existența elementelor constitutive ale infracțiunii imputate,

considerînd ca în acțiunile acestuia persistă elementele infracțiunii de excrocherie,

ieșind din limitele învinuirii înaintate, astfel manifestîndu-se în favoarea părții acuzării.

Ținînd cont de cele enunțate, instanța de recurs ajunge la concluzia de a casa total

decizia recurată, în partea încadrării juridice a faptei, cu condamnarea inculpatului în

baza art. 196 alin. (4) Cod penal.

La stabilirea pedepsei lui Belobrov Andrei, Colegiul penal va ține cont de

prevederile art. 61, 75 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a pedepsei,

luînd în considerație gradul pericolului social al infracțiunii comise, de personalitatea

8

celui vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante ale cauzei, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, care are drept scop restabilirea

echității sociale și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea inculpatului, cît

și din partea altor persoane. Or, corijarea și reeducarea inculpatului poate avea loc doar

cu izolarea lui de societate și pedeapsa care va fi aplicată sub formă de închisoare se va

încadra în limitele sancțiunii articolului pentru care acesta va fi condamnat.

Instanța de recurs respinge, ca neîntemeiat, argumentul recurentului, precum că

instanța de apel neîntemeiat și-a bazat concluziile sale pe aceleași probe cercetate de

prima instanță, deoarece potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată a instanței de

apel (f.d. 148-156, vol. 3) și, lecturînd textul deciziei adoptate în cauză, rezultă că

instanța de apel la judecarea cauzei, a respectat întocmai prevederile art. 414 alin. (2)

CPP, astfel întemeindu-și concluziile pe probele cercetate în ședința de judecată a

instanței de apel și reflectate în procesul-verbal, fiind audiat pe viu inculpatul, iar

procesul-verbal al ședinței de judecată nu a fost obiectat de către părți în ordinea

prevăzută de legislația procesuală.

Cu referire la acțiunea civilă înaintată, Colegiul penal conchide că aceasta

urmează a fi admisă, ținînd cont de prevederile art. 219-221, 225, 397 CPP, or, în cadrul

procesului penal, prin acțiunile inculpatului părții vătămate i-a fost cauzat un prejudiciu

material în sumă de 4 722 844 (patru milioane șapte sute douăzeci și două mii opt sute

patruzeci și patru) lei.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Belobrov Andrei.

Casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08

octombrie 2013, în cauza penală în privința lui Belobrov Andrei Stepan, rejudecă

cauza și pronunță o nouă hotărîre după cum urmează.

Belobrov Andrei Stepan se condamnă în baza art. 196 alin. (4) Cod penal la 3

ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul executării pedepsei lui Belobrov Andrei Stepan se calculează din 27

mai 2014, cu deducerea din termenul pedepsei a duratei deținerii în stare de arest

preventiv și a perioadei pedepsei deja executate de la 16 mai 2014 pînă la 27 mai 2014.

Admite acțiunea civilă și se încasează de la Belobrov Andrei Stepan în beneficiul

firmei Germane „HD Werkzeugmaschinenhandel” GmbH prejudiciul material în sumă

de 4 722 844 (patru milioane șapte sute douăzeci și două mii opt sute patruzeci și patru)

lei.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 17 iunie 2014.

Președinte Constantin Alerguș

Judecători Ion Guzun

Ion Druță

Sveatoslav Moldovan

Dumitru Mardari

9