ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 18.06.2014

1ra-775/2014 — art. 290 al. 1 CP

HOTĂRÂRE
18.06.2014
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 290 al. 1 CP
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
Citează această cauză
1ra-775/2014 — art. 290 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-775/2014

Curtea Supremă de Justiție

28 mai 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

președinte - Nicolae Gordilă,

judecători – Ion Guzun și Elena Covalenco,

în camera de consiliu, fără citarea părților, a examinat admisibilitatea în principiu a

recursului ordinar declarat de procurorul în procuratura de nivelul Curții de Apel

Chișinău, Djulieta Devder, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 03 decembrie 2013 în privința lui

Calmoi Cezar Gheorghe, anul nașterii 22.07.1966, originar din r-nul.

Briceni, s. Corjeuți, domiciliat în mun. Chișinău, strada Nicolae Costin

59, ap. 5.

Termenul examinării cauzei:

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în baza

actelor din dosar,

dânsul activând în calitate de șef al Secției de Evidență și Documentare a Populației a

sectorului Buiucani, mun. Chișinău, în circumstanțe nestabilite de organul de urmărire

penală, ilegal a intrat în posesia munițiilor, pe care intenționat le-a păstrat ilegal în

biroul său de serviciu până la 05 iulie 2006, ora 11:45, când, în rezultatul percheziției

efectuate în biroul său nr. 8, de pe strada Neaga nr. 19, din mun. Chișinău, în sertarul a

mesei de lucru, a fost depistată și ridicată o cutie de culoare albastră cu roșu în care erau

50 cartușe de calibru 5,6 mm.

De către organul de urmărire penală acțiunile inculpatului Calmoi Cezar au fost

încadrate în baza art. 290 alin. (1) Codul penal, după indicii calificativi - păstrarea

munițiilor fără autorizația corespunzătoare, săvârșită cu folosirea situației de serviciu.

Calmoi Cezar a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 290

alin.(1) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

casarea acesteia rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri, prin care: a-1

recunoaște pe Calmoi Cezar culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 290

alin.(l) Codul penal și în baza art. 53 lit. g), 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, a înceta

procesul penal în privința lui, în legătură cu intervenirea prescripției tragerii la

răspundere penală.

În motivarea apelului declarat, acuzatorul de stat a invocat, că instanța nu a ținut

cont de probele administrate, luând ca bază numai declarațiile inculpatului, care de fapt

nu au fost confirmate prin coroborare cu probele prezentate de acuzare, ceea ce a dus la

emiterea unei sentințe de achitare neîntemeiate.

2014 a fost respins ca nefondat apelul procurorului și menținută sentința fără modificări.

1

Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat, că instanța de fond, în prezența

circumstanțelor analizate, corect a concluzionat că Calmoi Cezar trebuie să fie achitat

pe art. 290 alin.(l) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

De asemenea, în urma analizei minuțioase a probelor prezentate și a aprecierii lor

prin prisma prevederilor art. 101 Cod procedură penală, instanța de apel ajunge la

concluzia certă că Calmoi Cezar n-a comis infracțiunea imputată lui și astfel dânsul

trebuie să fie achitat pe motivul că faptele lui nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii imputate lui, iar apelul procurorului urmează a fi respins ca nefondat.

Instanța de apel a considerat neîntemeiată afirmația apelantului precum că, potrivit

raportului de expertiză Nr. 1666 din 11.07.2006, au fost puse materiale la dispoziție:

,,patruzeci și cinci cartușe calibru 5.6 mm”, dar în ordonanță de dispunere efectuării

expertizei balistice din 06.07.2006 se indică că la data de 05.07.2006 în biroul de

serviciu al șefului SEDP sectorul Buiucani, mun. Chișinău, Calmoi Cezar a fost

efectuată percheziția în procesul cărei au fost depistate și ridicate cincizeci de cartușe de

calibrul 5.45 mm, la fel și în procesul-verbal de percheziție din 05.07.2006 întocmit în

biroul de serviciu N8 de pe str. Ștefan Neaga 19 figurează că au fost ridicate cincizeci

de cartușe de calibru 5.6 mm., ceea ce demonstrează că mai întâi au fost puse la

dispoziție 45 de cartușe care ulterior au fost suplinite cu încă 5 cartușe, circumstanță

care este inadmisibilă în cadrul efectuării expertizei balistice.

Cod de procedură penală a declarat recurs ordinar împotriva deciziei instanței de apel,

solicitînd casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, într-un

alt complet de judecată.

Recurentul consideră, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel de procuror, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii fiind

expus neclar și hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

procuror, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție consideră inadmisibilitatea acestuia, deoarece este vădit

neîntemeiat, din următoarele considerente.

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit textului recursului declarat de procuror, din temeiurile de casare a

deciziei instanței de apel rezultă art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care

stipulează că, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția instanței.

Raportînd norma nominalizată la situația în cauză, Colegiul penal apreciază că,

temeiurile la care se referă autorul recursului nu sunt aplicabile din punct de vedere al

prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul

casării deciziei instanței de apel, or instanța de apel a verificat legalitatea și temeinicia

2

hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

dosar, iar conținutul deciziei corespunde prevederilor art. 414, 417 Cod de procedură

penală, astfel, argumentul expus în recurs este neîntemeiat și se respinge, deoarece

soluția criticată este una corectă ce rezultă din cumulul de probe prezentate și anexate

la materialele cauzei și respectiv cercetate în ordinea prevăzută de lege, dînduli-se

aprecierea cuvenită.

Instanța de apel, rejudecînd cauza în fapt și în drept, potrivit procesului-verbal al

ședinței de judecată, a audiat suplimentar inculpatul astfel constatîndu-se repetat că,

probele prezentate de acuzatorul de stat nu indică la faptul că, Calmoi Cezar se

consideră culpabil în acțiunile imputate lui de acuzare.

Prin urmare, rezultă că, învinuirea este bazată numai pe presupunerea păstrării

ilegale de către inculpat a munițiilor, ridicate în cadrul percheziției efectuate de

colaboratorii DGUP a MAI în cadrul urmăririi penale pe cauza 2003020161, pornită la

07.02.2003 în baza alin. 2, art. 209 Cod penal (redacția a. 1961) pentru a depista

documente falsificate, sau care puteau fi folosite la falsificare, obiecte care au servit la

săvârșirea infracțiunii, notițe, care demonstra legătura inculpatului cu învinuitul Calmoi

Cezar, în urma autodenunțării căruia a și fost efectuată aceasta percheziție, și nici de

cum nu era legată cu cartușele ridicate.

La acest capitol, Colegiul menționează că, probe incontestabile de păstrarea ilegală

a munițiilor de către inculpat nu au fost prezentate de acuzatorul de stat în cadrul

cercetării judiciare. Ele sunt indirecte și cu multiple încălcări de procedură penală, ce

intră în contradicție cu prevederile alin. 2 și 3, art. 8 Cod de procedură penală - că

nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăția sa și concluziile despre vinovăția

persoanei de săvîrșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în

probarea învinuirii, care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se

interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.

Faptul lipsei probelor într-u demonstrarea vinovăției inculpatului Calmoi Cezar în

comiterea infracțiunii imputate este indicat și în ordonanța de suspendare a urmăririi

penale din 03.08.2007 în care se dispune suspendarea urmăririi penale pe cauza penală

nr. 2006480845 până la identificarea persoanelor culpabile de săvârșirea actelor

infracționale, ceea ce indică la faptul că la data de 03.08.2007 nu se cunoștea persoanele

vinovate de păstrare a 50 de cartușe, cu calibru 5.6 mm.

De asemenea, recurentul mai indică că, în partea descriptivă a sentințeid instanței

de fond a fost reținut că, acțiunile lui Calmoi Cezar ,, nu întrunesc elementele

infracțiunii” prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal, însă în partea descriptivă a

deciziei instanței de apel, acțiunile lui Calmoi Cezar ,, nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii”, prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal, ceea ce constituie în opinia

acuzatorului de stat o eroarea de drept.

Colegiul penal menționează că, temeiurile invocate de recurent și anume art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu persistă în cauză, iar hotărîrea atacată este

legală și întemeiată. Or, în esența soluția în privința lui Calmoi Cezar rămînea aceiași ,,

achitarea”.

Totodată, în recursul ordinar, procurorul a invocat în drept temei de casare a

deciziei instanței de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

precum că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

procurorului.

3

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat asupra

căror motive concrete din apelul procurorului nu s-ar fi pronunțat instanța de apel,

omițîndu-se totalmente motivarea ilegalității deciziei contestate în acest sens, cu

indicarea unor concrete erori în aspectul vizat.

De asemenea, instanța de recurs menționează că, critica referitor la procedura de

apreciere a probelor ține de starea de fapt a cauzei, care este de competența instanțelor

de fond și apel. La etapa recursului ordinar instanța de recurs nu efectuează un control

asupra fondului cauzei, ci verifică aplicarea corectă a normelor de drept material și de

procedură față de faptele constatate de instanța de fond ori, după caz, de instanța de

apel. Această verificare se efectuează numai în limita temeiurilor formulate în recurs.

Dreptul instanței de recurs de judecare și în baza temeiurilor neinvocate în speța

examinată este inaplicabil, dat fiind că cererea de recurs a fost depusă în defavoarea

persoanei achitate.

Astfel, Colegiul penal reține, că instanța de apel, judecînd cauza și verificînd

probele în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de

procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborărilor,

stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia

corectă cu privire nevinovăția inculpatului Calmoi Cezar în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. art. 290 alin.(1) Cod penal.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal apreciază ca fiind corectă concluzia

instanței de apel, deoarece corespunde circumstanțelor de fapt ale cauzei, temeiurile

invocate de recurent și anume art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu

persistă în cauză, iar hotărîrea atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția

inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Djulieta Devder, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2013 în privința lui Calmoi Cezar Gheorghe,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 iunie 2014, ora 930.

Președinte /semnătura/ Nicolae Gordilă

Judecători /semnătura/ Ion Guzun

/semnătura/ Elena Covalenco

4

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2014-12-03
0,93
1ra-1618/2014 — art. 217 alin. 2 CP
Dosarul nr. 1ra-1618/14 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 12 noiembrie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal în componența: președinte – Gordilă Nicolae judecători – Guzun Ion, Covalenco Elena examinând admisibilitatea în principiu a rec
CSJ 2014-07-16
0,93
1ra-873/2014 — art.361 alin.1 Cod penal
Dosarul 1ra-873/14 C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e D E C I Z I E 18 iunie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal în următoarea componență: președinte – Petru Ursache, judecători – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Iurie Bejenar
CSJ 2014-07-16
0,93
1ra-1066/2014 — art. 290 alin. 1 Cod penal
Dosarul nr. 1ra-1066/2014 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 18 iunie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Nicolae Gordilă, Judecători –Liliana Catan și Iurie Diaconu, a examinat
CSJ 2014-08-15
0,93
1ra-1180/2014 — art. 290 alin.1 CP
Dosarul nr. 1ra-1180/2014 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 09 iulie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte Nicolae Gordilă, Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, examinînd admi
CSJ 2014-03-19
0,93
1ra-433/2014 — art. 217 al. 4 CP
Dosarul nr. lra-433/14 Curtea Supremă de Justiție DECIZIE 26 februarie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal în următoarea componență: președinte - Constantin Gurschi, judecători –Ion Guzun și Iurie Diaconu, în camera de consiliu, fără citarea
Sursă