1ra-873/2014 — art.361 alin.1 Cod penal

1ra-873/2014 — art.361 alin.1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-873/14

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

18 iunie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Iurie Bejenaru, Ion Guzun,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Radu Sâli, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 ianuarie 2014, în cauza

penală în privința lui

Severin Valeriu Nicolae,

născută la 28 august 1956, originar și domiciliat în or.

Strășeni, str. Al. Marinescu, nr. 43.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

fond);

(instanța de apel);

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

a fost achitat de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunii prevăzute de art. 361

alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

constitutive ale acestei infracțiuni.

de faptul că, avînd intenția deținerii și folosirii documentelor oficiale false,

știind cu certitudine că nu a deținut niciodată un lot de teren în regiunea

„Roșcani” din or. Strășeni, a deținut și folosit titlul de autentificare a dreptului

deținătorului de teren, care i-a fost eliberat la 15 iunie 2011, pentru terenul cu

cod cadastral 8001103.014, cu destinația grădini, cu suprafața de 0,1475 ha,

ilegal și eronat indicat ca fiind înregistrat în Registrul cadastral al deținătorilor

1

de terenuri la nr.28 din 24.03.1993, în baza deciziei nr.3.5 din 24.03.1993 a

Consiliului orășănesc Strășeni, care de fapt nu exista la momentul eliberării

titlului în Primăria or. Strășeni și nici în arhivele de toate nivelurile unde

astfel de acte ar fi fost necesar să se păstreze, așadar, eliberarea titlului de

autentificare a dreptului deținătorilor de teren nu a avut un careva temei legal

pentru eliberarea acestuia.

Ulterior, la 21 iunie 2011, Severin Valeriu, urmărind scopul definitivării

intenției sale de obținere ilegală a dreptului de proprietate asupra lotului de

teren cu cod cadastral 8001103.014, s-a adresat cu o cerere la OCT Strășeni,

care i-a înregistrat la aceeași dată dreptul de proprietate în Registrul bunurilor

imobile.

Astfel, lui Severin V. i s-a imputat că prin acțiunile sale, a săvîrșit

infracțiunea prevăzută de art. 361 alin. (1) Cod penal, adică deținerea și

folosirea documentelor oficiale false care acordă drepturi.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Severin V. să fie condamnat

în baza art. 361 alin.(1) Cod penal, la 300 unități convenționale.

În susținerea apelului, procurorul a invocat că probele existente în

cauză, inclusiv, declarațiile martorilor Radu Sv., Sîrcu O., Baltaga Gh., Sîrbu

M., Țurcanu I., precum și actele cauzei, cum sunt: - procesul-verbal de

examinare a obiectului și anume a dosarului cadastral cu nr. 8001103.014, se

probează faptul că inculpatul a întreprins acțiuni în vederea inițierii

procedurii prealabile de perfectare a actelor primare, precum și de

înregistrare a dreptului de proprietate asupra terenului vizat, - registrul

titularilor funciari ai Primăriei or. Strășeni în temeiul art.82 Cod funciar, prin

care s-a stabilit, că la f.d. 7, cu numărul de ordine 28 este indicată persoana

Severin Valent. Zahar, avînd prenumele și patronimicul substituit în Valerii

Nicolae – persoana inculpatului, ceea ce denotă că în registrul dat sau introdus

date false, - registrul cadastral al deținătorilor de terenuri din cadrul Primăriei

or. Strășeni, potrivit căreia s-a stabilit, că la pag. 3, la nr. de ordine 28, nu

figurează inculpatul, dar cu totul o altă persoană cu datele Varzari Serghei,

din or. Bucovăț, str. V. Alexandri 116, cu temeiul eliberării titlului – decizia

nr.4.8 din 20.08.1997, avînd suprafața de 0,3224 ha, ceea ce confirmă faptul că

informația din titlu de autentificare a dreptului deținătorului de teren este

2

falsă, în condițiile în care în registrul dat se conține cu totul altă informație, -

comunicatul oficial nr. 802 a Primăriei or. Strășeni, semnat de către primarul

Casian V., prin care se confirmă că inculpatului nu i-a fost atribuit, nu a

deținut sau primit, precum și nu a achitat impozitul la teren conform art. 11

Cod funciar cu destinația grădini în regiunea „Roșcani”, precum și nu

dispune de careva acte la baza cărora au fost eliberate titluri provizorii sau

titluri de autentificare a dreptului deținătorului de teren, - titlul de

autentificare a dreptului deținătorului de teren, potrivit căruia informația din

titlul de la nr.2, prin decizia primăriei or. Strășeni nr. 3.5 din 24.03.1993, cît și

cea de la nr.4 „Trecut în Registrul cadastral al deținătorilor de terenuri la nr.40

din 24.07.1997”, este denaturată și nu corespunde realității, deoarece decizia

nr.3.5 din 24.03.1993 nu există, iar potrivit Registrului Cadastral al

deținătorilor de terenuri din Primăria or. Strășeni la nr. 28 din 24.03.1993 la

care se face referire în titlu, figurează o altă persoană cu suprafață de teren.

Astfel, probele enumerate indică incontestabil la vinovăția lui Severin Valeriu,

iar instanța de fond le-a ignorat.

ianuarie 2014, apelul declarat de procuror a fost respins, ca nefondat.

prezentate de acuzare nu pot sta la baza învinuirii aduse lui Severin V.,

fiindcă potrivit răspunsului nr. 137 din 15.02.2012 al Serviciului Arhivă al

Consiliului raional Strășeni, este indicat că conform fondului 29, inventor I al

Primăriei or. Strășeni, deciziile cu nr. 3.3 din 17.03.1993 și nr. 3.5 din 24.03.1993

nu figurează, iar în baza răspunsului nr. 5789 din 15.12.2011 al Arhivei

Naționale al RM, este indicat că nu dispune de decizia Primăriei or. Strășeni

cu nr. 3.3 din 17.03.1993 și nr. 3.5 din 24.03.1993. Potrivit răspunsului nr. 802

din 08.08.2011 al Primăriei or. Strășeni, este indicat că Severin Valeriu nu a

deținut, nu a primit, nu a achitat impozite conform art.11 Cod funciar, la

terenul cu destinație grădini, în regiunea “Roșcani”, și nu dispune de careva

acte în baza cărora a fost eliberat titlu provizoriu sau titlul de autentificare a

dreptului deținătorului de teren.

Conform procesului-verbal de examinare a obiectelor din 25.10.2011, se

confirmă faptul examinării dosarului cadastral cu nr.8001103014, care conține

date referitor la planul geometric al terenului, titlu de autentificare a dreptului

deținătorului de teren, cererea inculpatului Severin V. din 21.06.2011 privind

3

înregistrarea titlului în registrul bunurilor imobile (f.d.12-23, vol.I).

Potrivit procesului-verbal de examinare a obiectelor din 07.12.2011, se

confirmă faptul examinării Registrului cadastral al deținătorilor de terenuri

din or. Strășeni, în care în volumul I, la pag. 3, nr. de ordine 28, data

înregistrării 21.08.1997, este indicată persoana Varzari S., iar conform

procesului-verbal de examinare a obiectelor din 07.12.2011 și anume în

Registrul titularilor funciari al Primăriei or. Strășeni, în temeiul art. 82 Cod

funciar (red.veche) sau art. 11 Cod funciar, în care sunt înscrise lista

persoanelor care dețin terenurile, la pag.7, nr. de ordine 28, este indicat

persoana Severin Valeriu, cu suprafața terenului de 0,30 ha (f.d.45-48, vol.I).

Astfel, acuzatorul de stat s-a bazat pe răspunsurile organelor

administrației publice locale și a arhivei din care rezultă că decizia Consiliului

or. Strășeni nr.3.5. din 24.03.1993 nu există, însă, din probele administrate prin

declarațiile martorilor, se confirmă faptul că decizia nominalizată mai sus a

fost adoptată și în temeiul acesteia au fost eliberate titlurile de autentificare a

dreptului deținătorului de teren, inclusiv și inculpatului Severin V.

La fel, instanța de apel a conchis că nu pot fi reținute ca veridice

declarațiile martorilor și răspunsul Primăriei precum că Severin V. nu a

achitat impozite pentru folosirea terenului, deoarece datele referitoare la

deținătorii de terenuri se dețin de către specialiștii pentru reglementarea

regimului funciar, care la rîndul său întru impozitare, prezintă informația

perceptorilor fiscali din cadrul Primăriei.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat, că instanța de fond prin

sentința adoptată, legal și întemeiat l-a achitat pe Severin V. de sub învinuirea

adusă în baza art. 361 alin.(1) Cod penal, din motivul că fapta săvîrșită de

inculpat nu întrunește elementele infracțiunii, lipsind atît latura obiectivă, cît

și vinovăția, fiindcă Severin V. nu își dădea seama de caracterul prejudiciabil

al acțiunii sau inacțiunii sale, nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor

ei prejudiciabile și, conform circumstanțelor cauzei, nici nu trebuia sau nu

putea să le prevadă.

de stat, care invocînd ca temei de drept prevederile art. 427 alin.(1) pct.6) Cod

de procedură penală solicită, casarea deciziei instanței de apel cu dispunerea

rejudecării cauzei, în aceiași instanță în alt complet de judecată, pe motiv că

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

4

iar decizia contestată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Recurentul a menționat că instanța de apel a dat o apreciere greșită

probelor administrate pe dosar, fapt ce a adus la achitarea nefondată a lui

Severin Valeriu, deoarece vina lui este dovedită prin probele acumulate și

prezentate de partea acuzării.

Consideră, că afirmația instanței de fond și de apel, precum că nu s-a

demonstrat intenția directă a inculpatului în comiterea infracțiunii imputate,

este una eronată, deoarece intenția directă a lui Severin V. este demonstrată

prin aceea că, inculpatul nedeținînd niciodată și sub nici o formă teren în

regiunea “Roșcani”, or. Strășeni, știind cu certitudine că în cadrul Primăriei

or. Strășeni pe numele său nu există careva înscrisuri sau careva acte care ar

atesta faptul că i-a fost repartizat teren în regiunea “Roșcani”, intenționat,

prin intermediul SRL “Geoinfosistem” al cărui director este M. Barac, a

obținut setul de acte perfectate care erau necesare pentru perfectarea titlului

de autentificare a dreptului deținătorului de teren, după care, obținînd titlu,

cu date false care îi erau cunoscute, și respectiv, fiind conștient de faptul că

niciodată nu a deținut teren, a continuat acțiunile infracționale, și prin

prezentarea la OCT Strășeni a titlului de autentificare a dreptului

deținătorului de teren și-a înregistrat dreptul de proprietate.

Totodată, a menționat că este eronat argumentul instanței că în sprijinul

poziției inculpatului servește registrul titularilor funciari, în condițiile în care

în registrul vizat la rubrica cu referire, este indicată o altă persoană ale cărui

date sunt substituite cu ale inculpatului, starea de fapt ce vizibil poata fi

observată, fără careva constatări științifice sau expertize.

în raport cu circumstanțele cauzei Colegiul penal lărgit consideră că recursul

urmează a fi respins, din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute

la art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent.

Drept temei pentru recurs recurentul a invocat prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală că, hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise în cazul cînd

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

5

sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Colegiul constată că aceste temeiuri pe care s-a bazat acuzatorul de stat

în recursul declarat, nu persistă în cauză, deoarece din decizia instanței de

apel rezultă că ultima a analizat obiectiv probele administrate și a dat răspuns

la toate motivele expuse în apel.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii

de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Conform prevederilor art.414 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală

și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, poate da o nouă

apreciere probelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate

în apel.

Examinînd cauza, Colegiul penal consideră că atît prima instanță, cît și

instanța de apel just au stabilit starea de fapt și de drept, pronunțîndu-se

asupra tuturor motivelor invocate în apel, apreciind fiecare probă din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei și toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, adoptînd în așa

mod o hotărîre legală și întemeiată, ținînd cont de prevederile art.101 Cod de

procedură penală, just ajungînd la concluzia întemeiată că fapta inculpatului

nu întrunește elementele infracțiunii pe învinuirea adusă în baza art. 361 alin.

(1) Cod penal.

Recurentul critică soluția instanței de apel, întrucît instanța a pus la

baza sentinței de achitare declarațiile inculpatului, a martorilor Nicolaescu L.,

Vilcinscaia T., registrul titularilor funciari, unde la pagina 7, cu nr. de ordine

28, la data de 23.09.1993 în lista persoanelor care dețin terenuri este înscris

persoana Severin Valeriu, cu suprafața terenului de 0,30 ha, neluînd în

considerație probele prezentate de partea acuzării, care dovedesc

incontestabil vinovăția lui Severin V., de săvîrșirea infracțiunii imputate.

Astfel, Colegiul menționează că, în conformitate cu art. 93 alin. (2) Cod

de procedură penală, declarațiile martorilor, părților vătămate și ale

inculpatului se consideră probe egale, legea nu stipulează că depozițiile

martorilor din partea învinuirii au prioritate față de cele ale martorilor din

partea apărării, iar instanța de judecată, avînd în vedere egalitatea părților în

proces, este obligată să asigure cercetarea tuturor circumstanțelor cauzei și

6

probele prezentate de părți, în egală măsură, ca, ulterior, să le dea acestora o

apreciere obiectivă și sub toate aspectele.

Din analiza prevederilor legale menționate, Colegiul conchide că

instanța de apel a respectat această obligație, a apreciat în mod obiectiv atît

declarațiile inculpatului, și a martorilor: Vilcinscaia T., Nicolaescu L., cît și a

martorilor din partea învinuirii: Baltaga Gh., Sîrbu M., Radu S., Sîrcu O.,

Țurcanu I., care au fost combătute și cu alte probe recercetate în cadrul

ședințelor instanței de apel. După cum rezultă din textul deciziei, instanța de

apel a descris conținutul acestor probe în modul în care dînșii au relatat

informațiile cunoscute de ei, referitor la infracțiunea prevăzută de art. 361

alin. (1) Cod penal și le-a dat o apreciere obiectivă și corectă, constatînd corect

că probele prezentate de către acuzare nu pot sta la baza condamnării lui

Severin V..

Instanța de recurs menționează că, instanța de apel în motivarea soluției

adoptate just a menționat că acuzarea nu a prezentat probe concludente și

pertinente atît în cadrul ședinței primei instanțe, cît și în cadrul ședinței

instanței de apel, care ar fi demonstrat vinovăția inculpatului Severin V. în

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal.

Totodată, instanța de recurs apreciază ca vădit neîntemeiate

argumentele recurentului privind adoptarea unei decizii ilegale de către

instanța de apel în privința lui Severin V., menționînd că Curtea de Apel

Chișinău a ajuns la concluzia corectă că probele cercetate, coroborînd între ele,

formează un ansamblu probatoriu prin care se dovedește nevinovăția lui

Severin V. de săvîrșirea infracțiunii imputate.

Cu atît mai mult că critica referitor la procedura de apreciere a probelor

ține de stare de fapt a cauzei și care deja a fost efectuată de două instanțe de

judecată. Prin urmare, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că

la etapa de judecare a recursului ordinar instanța de recurs, verifică erorile de

drept comise de instanțele de fond și apel, în baza temeiurilor stipulate expres

de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt

reținute în speță.

Din textul deciziei rezultă că, instanța de apel și-a motivat soluția

adoptată în sensul oferirii răspunsurilor la motivele apelului declarat de

procuror. Autorul recursului nu aduce careva argumente, care ar combate

concluzia instanțelor de judecată, dimpotrivă argumentele invocate de

7

procuror în cererea de recurs ordinar repetă întocmai argumentele expuse

anterior în apel, la care instanța de apel deja a dat un răspuns motivat.

De asemenea, cît privește criticele recurentului, că în acțiunile

inculpatului există componența de infracțiune prevăzută la art. 361 alin. (1)

Cod penal, Colegiul penal conchide că, instanțele ierarhic inferioare au dispus

achitarea inculpatului în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta

lui nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii nominalizate.

Infracțiunea prevăzută de art. 361 Cod penal, atentează la ordinea

stabilită a autentificării documentale a faptelor ce au importanță juridică.

Obiectul material al faptei infracționale analizate îl reprezintă

documentele oficiale false. Latură obiectivă constă în fapta prejudiciabilă care

se concretizează în acțiunea de confecționare, deținere, vânzare sau folosire a

documentelor oficiale false, care conferă drepturi sau scutesc de obligațiuni.

Înțelesul noțiunii de falsificare constă atât în modificarea totală a

documentelor oficiale, cât și în introducerea în document a unor informații

falsificate. Aceasta se poate realiza prin următoarele modalități: ștergerea,

adăugarea, corectarea conținutului textului, schimbarea datei, falsificarea

semnăturii persoanei cu funcții de răspundere etc.

Folosirea documentelor falsificate, constă în acțiunile de vânzare, dăruire,

schimb și alte forme de transmitere spre folosire de către alte persoane contra

plată sau gratis. Componența de infracțiune este formală și se consideră

consumată din momentul falsificării sau confecționării obiectelor indicate în

dispoziția articolului.

Latura subiectivă se realizează prin intenție directă. Este necesar ca

falsificarea să fie efectuată în scopul folosirii documentelor, de către infractori

sau de către alte persoane.

Prin rechizitoriu Severin V., este învinuit anume de deținerea și

folosirea documentelor oficiale false, care acordă drepturi.

Din actele cauzei, se constată că titlul de proprietate eliberat la 15 iunie

2011, pentru terenul cu cod cadastral 8001103.014, cu destinația grădini, cu

suprafața de 0,1475 ha, pe care Severin V. l-a prezentat la OCT Strășeni și l-a

înregistrat în Registrul cadastral al deținătorilor de terenuri cu nr. 28 din

24.03.1993, care i-a fost repartizat în baza deciziei nr. 3.5 din 24.03.1993 a

Consiliului orășenesc Strășeni, este valabil, or, învinuirea nu a prezentat nici o

probă în confirmarea falsificării actului respectiv. Mai mult ca atît că, în

8

Registrul titularilor funciari, la data de 23.09.1993, la pagina nr. 7, cu nr. de

ordine 28, lui Severin V. i-a fost atribuit terenul în regiunea „Roșcani”, cu

suprafața de 0,30 ha.

Prin urmare, instanțele corect au statuat că în acțiunile lui Severin V. nu

se conține elementele componenței respective de infracțiune, avînd în vedere,

totodată, că eliberarea titlului de proprietate asupra terenului și litigiile ce ține

de chestiunea amplasării acestuia sau mărimii lui, ține de competența

domeniului civil, nu și de cel penal.

Călăuzitoare în acest sens sunt prevederile din pct. 22 și 23 din

Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție a RM din 26.03.1997, nr.10 – „Cu

privire la practica aplicării legislației funciare de către instanțele judiciare” //Culegere

de hotărîri explicative /91, 2002, potrivit căreia, litigiile despre legalitatea

hotărîrilor organelor administrației locale privind chestiunile amplasării cotei

de teren echivalent în natură sînt de competența instanțelor judecătorești.

La judecarea litigiilor dintre proprietarii (coproprietarii) caselor private,

loturilor de pămînt cu privire la împărțirea, stabilirea ordinii de utilizare a lor,

înlăturarea piedicilor în folosirea terenurilor, precum și la examinarea

litigiilor dintre alți deținători de terenuri de pămînt, persoanele interesate

trebuie să prezinte acte ce confirmă dreptul de proprietate, posesiune sau

beneficiere asupra pămîntului, planul terenului de pămînt repartizat în

natură, cu indicarea în el a cotei terenului de care se folosește fiecare din părți,

planul construcțiilor și edificiilor amplasate pe teren, actele despre

apartenența casei cu indicarea cotelor fiecărui proprietar, tranzacția sau

hotărîrea judecății despre divizarea reală a casei sau despre determinarea

ordinii de folosire a ei, încheierea organelor competente și a expertizei

respective. În caz de necesitate o astfel de expertiză poate fi fixată de judecată.

În aceeași ordine de idei, Colegiul lărgit mai menționează că potrivit art.

10 din Codul Funciar, de competența consiliilor sătești (comunale) și

orășenești ține atribuirea terenurilor și înstrăinarea lor fără schimbarea

destinației acestora, în modul stabilit de lege; autentificarea drepturilor

deținătorilor de terenuri, în modul stabilit de lege; asigurarea perceperii

impozitului funciar; exercitarea controlului de stat asupra folosirii și protecției

terenurilor; privarea de drepturi a deținătorilor de terenuri în condițiile

prevăzute de lege; soluționarea litigiilor funciare în limitele competenței lor.

9

Astfel, instanța de recurs opinează că chestiunile ce țin de dobîndirea

dreptului de proprietate asupra lotului de teren cu suprafața de 0,1475 ha, de

către Severin V., sunt litigii care urmează a fi soluționate de organele

administrației locale sau instanțele judecătorești în ordinea procedurii civile,

întrucît aici nu este vorba de componența infracțiunii prevăzute de art. 361

alin. (1) Cod penal.

În acest context, Colegiul conchide că la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419

Cod de procedură penală și a pronunțat o hotărîre legală și întemeiată, astfel

că nu există temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de

procuror și, potrivit legii, se impune respingere lui ca inadmisibil, cu

menținerea hotărîrii atacate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Radu Sâli, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 ianuarie 2014, în cauza

penală în privința lui Severin Valeriu Nicolae, cu menținerea hotărîrii

contestate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 iulie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Iurie Bejenaru

Ion Guzun

10