1ra-1318/2014 — art. 361 alin. 1 Cod penal

1ra-1318/2014 — art. 361 alin. 1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1318/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 octombrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procuror

împotriva sentinței Judecătoriei Strășeni din 26 decembrie 2013 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie 2014, în privința inculpatei

Sirețanu Fevronia Gheorghe, născută la

27 iunie 1936, originară și locuitoare a or. Strășeni, str. Iurii

Gagarin 12, cetățeancă a R. Moldova, fără antecedente

penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 28 martie 2012 – 26 decembrie 2013,

în instanța de apel: 20 februarie – 24 aprilie 2014,

în instanța de recurs: 03 iulie – 08 octombrie 2014;

C O N S T A T Ă :

fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod

penal, din motiv că acțiunile ei nu întrunesc elementele infracțiunii.

intenția deținerii și folosirii documentelor oficiale false, știind cu certitudine că nu a

deținut niciodată un lot de teren cu suprafața de 0,1475 ha în regiunea ,,Roșcani”, în

extravilanul or. Strășeni, a deținut și folosit ilegal titlul de autentificare a drepturilor

deținătorilor de teren care i-a fost eliberat la 15.06.2011, pe terenul cu cod cadastral nr.

8001103.015, cu destinație grădini, cu suprafața de 0,1475 ha, înregistrat ilegal și eronat

în Registrul cadastral al deținătorilor de terenuri la nr. 46 din 24.03.1993, în baza

deciziei nr. 3.5 din 24.03.1993 a Consiliului orășenesc Strășeni, care de fapt nu exista la

momentul eliberării titlului în Primăria or. Strășeni și nici la arhivele de toate nivelurile

unde astfel de acte ar fi necesar să se păstreze. Astfel, eliberarea titlului de autentificare

a dreptului deținătorului de teren nu a avut un careva temei legal.

Ulterior, la 21.06.2011, urmărind scopul definitivării intenției sale de obținere

ilegală a dreptului de proprietate asupra lotului de teren cu cod cadastral nr.

8001103.015, s-a adresat cu o cerere la OCT Strășeni, care i-a înregistrat la aceiași dată

dreptul de proprietate în Registrul bunurilor imobile.

1

Astfel, inculpata ar fi săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 361 alin. (l) Cod

penal, adică deținerea și folosirea documentelor oficiale false, care acordă drepturi.

Instanța a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 82 Cod Funciar și în baza

deciziei Consiliului orășenesc Strășeni nr. 3.5 din 24.03.1993, inculpata a fost

împroprietărită cu teren agricol cu destinație grădini în mărime de 0,1475 ha, amplasat

în extravilanul or. Strășeni, în regiunea numită „Roșcani”. După aceasta, terenul i-a fost

transmis în natură, ea l-a prelucrat, a cultivat roadă, a achitat impozitele funciare.

În urma adresării la Primăria or. Strășeni, ultimei i-a fost eliberat Titlu de

autentificare a dreptului deținătorului de teren cu nr. cadastral 8001103.015, pe care

apoi ea l-a prezentat la OCT Strășeni, unde, la 21.06.2011, i-a fost înregistrat dreptul de

proprietate asupra acestui teren în Registrul de Stat al bunurilor imobile.

În ședința de judecată, inculpata nu a recunoscut vina și a declarat că, după

decesul soțului, ea s-a adresat organului competent cu o cerere, în baza căreia i-a fost

atribuit terenul agricol cu destinație grădini, în mărime de 0,1475 ha, amplasat pe

teritoriul or. Strășeni, în regiunea numită „Roșcani”. Deoarece este în vîrstă, are

probleme de sănătate, l-a împuternicit pe fiul său Gheorghe, prin procură, să-i

perfecteze actele de proprietate asupra terenului în cauză. Drept urmare, la 15.06.2011,

Primăria i-a eliberat Titlu de autentificare a dreptului deținătorului de teren cu nr.

cadastral 8001103.015, pe care apoi l-a prezentat la OCT Strășeni, unde, la 21.06.2011,

i-a fost înregistrat dreptul de proprietate asupra acestui teren în Registrul de Stat al

bunurilor imobile.

Din declarațiile inculpatei nu rezultă că ea a avut intenția de a deține sau folosi

documentul vădit fals, adică Titlul de proprietate, cu scopul de a primi ilegal în

proprietate terenul de pământ. Ea nu a participat la falsificarea Titlului, nu a știut și nu a

avut cum să știe că acest Titlu este fals. Or, potrivit art. 20 Cod Funciar, titlul de

autentificare a dreptului deținătorului de teren, eliberat de autoritățile administrației

publice locale la atribuirea de către stat a terenurilor, este documentul ce confirmă

drepturile deținătorilor de teren.

Martorii acuzării S. Radu, G. Baltaga și M. Sîrbu au declarat judecății că

inculpatei i-a fost atribuit cota de teren în proprietate în baza deciziei Consiliului

Orășenesc Strășeni nr. 3.5 din 24.03.1993. În baza acestei decizii, au fost împroprietăriți

sute și mii de locuitori ai or. Strășeni. S. Radu și M. Sîrbu au confirmat că ei au semnat

Titlul de proprietate pe numele inculpatei și nu au apărut careva dubii pe marginea

legalității acestuia. Abia în anul 2000 s-a constatat inexistența deciziei nr. 3.5 din

24.03.1993. Nu a fost verificat faptul existenței acestei decizii la semnarea titlului, deși

era necesar efectuarea acestui lucru.

Deci, inculpata nu știa despre inexistența deciziei nr. 3.5 din 24.03.1993, dar nici

funcționarii Primăriei, responsabili de corectitudine eliberării Titlului, nu știau despre

aceasta. Inculpata nu a completat formularul Titlului, nu a controlat veridicitatea lui și

nici nu era obligată s-o facă.

Potrivit actelor normative citate, organele administrației publice locale și organele

de stat, în persoana OCT, sînt abilitate cu obligațiile și drepturile de legalitatea

împroprietării cu teren, eliberarea documentelor ce confirmă dreptul de proprietate și

corectitudinea înregistrării ulterioare a acestui drept.

Declarațiile martorilor G. Baltaga, M. Sîrbu și O. Sîrcu că inculpatei nu i-a fost

transmis teren în proprietate în regiunea „Roșcani” și că ea nu este în listele plătitorilor

impozitelor funciare anume pe acest teren, nu pot servi ca probe incontestabile ce ar

dovedi vinovăția ultimei în săvîrșirea infracțiunii imputate, deoarece însăși ei au

2

declarat că activitatea de împroprietărire cu pămînt nu s-a definitivat, că lipsesc listele

deținătorilor de terenuri cu destinație grădini, lipsește proiectul de organizare a

teritoriului, aprobat de către primărie. Faptul că inculpata nu este înregistrată ca plătitor

de impozit nu este vina ultimei, or inginerul funciar era obligat să transmită informația

secției de impozitare.

Afară de aceasta, din chitanțele de recepție a plăților fiscale rezultă că, de la

momentul împroprietăririi cu pămînt, ultima regulat achită impozitele funciare, inclusiv

pe acest teren.

Nu constituie probe veridice, incontestabile, care ar dovedi vinovăția inculpatei în

deținerea și folosirea documentului oficial fals, nici procesul verbal de examinare a

dosarului cadastral cu nr. 80011030.015, procesului verbal de examinare a registrului

titularilor funciar ai Primăriei Strășeni, procesului verbal de examinare a registrului

cadastral, procesul verbal de ridicare a originalului Titlului de proprietate din

07.11.2011, comunicatul Primăriei, comunicatele arhivelor, ordonanțele de pornire a

urmăririlor penale în privința altor cetățeni și scrisorile de însoțire, extrasele din

Registrul bunurilor imobile, planul urbanistic, deoarece inculpata nu este învinuită și de

falsificarea Titlului de proprietate. Introducerea unor informații pretinse a fi false în

formularul Titlului nu ține de acțiunile imputate inculpatei. Planul urbanistic al or.

Strășeni a fost aprobat de către Primărie după eliberarea titlului și nu inculpata urma să

țină cont de acest lucru. Chiar dacă pe acel teren urmează să se construiască în

perspectivă stație de epurare, aceasta nu demonstrează falsul Titlului și că inculpata știa

despre aceasta.

Probele prezentate de procuror nu conțin careva date referitoare la acțiunile sau

inacțiunile de falsificare, deținere sau utilizare a actelor oficiale false de către inculpată.

Susținerea acuzării că Titlul pe numele inculpatei ar fi fals, este doar o

presupunere, iar condamnarea nu poate avea loc pe baza unor presupuneri.

Învinuirea înaintată de către acuzare inculpatei nu cuprinde indicii obligatorii

prevăzute de art. 281 Cod de procedură penală și anume data, locul, mijloacele și modul

de falsificare a documentului oficial. Procurorul nu a stabilit și nu a prezentat judecății

probe despre cine, cînd și în ce mod a falsificat Titlul cu pricina.

Nefiind stabilit faptul falsificării documentului, nu poate fi reținută nici existența

deținerii și folosirii acestui document.

Din probele prezentate de acuzare, inculpata a dobîndit dreptul de proprietate

asupra terenului în baza Titlului de autentificare a drepturilor deținătorilor de teren care

i-a fost eliberat la 15.06.2011, pe terenul cu cod cadastral nr. 8001103.015, cu destinație

grădini, cu suprafața de 0,1475 ha, ce presupune dreptul de posesie, folosință și de

dispoziție asupra imobilului primit în proprietate. Titlu, care în prezent are putere

juridică, nefiind de nimeni contestat în ordinea stabilită și anulat printr-un act juridic de

organele abilitate cu acest drept.

În cadrul urmăririi penale și cercetării judecătorești, nu au fost acumulate și

prezentate probe ce ar demonstra, că Titlul nominalizat, prezentat la OCT Strășeni, este

fals. Pînă a fi reținute careva fapte infracționale, organul de urmărire penală urma să

prezinte dovezi că Titlul este fals (raport de expertiză, constatări științifice, prezența unui act

juridic, prin care ar fi stabilită nulitatea acestuia). Asupra legalității ori ilegalității acestui

document nu s-au pronunțat careva hotărîri, nu s-au făcut careva concluzii de către

specialiștii în domeniu, acesta fiind prezumat a fi legal pînă la probarea contrariului.

Prin urmare, în lipsa probelor că actul respectiv a fost dobîndit ilicit și este ilicit,

nu poate fi reținută învinuirea de deținere și folosire a documentului oficial fals, care

3

acordă drepturi și eliberează de obligațiuni.

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpata să fie condamnată în baza art. 361 alin.

(1) Cod penal la amendă în mărime de 300 unități convenționale, ce constituie 6000 lei.

Apelantul a invocat că instanța de fond nu a apreciat la justa valoare probele

acuzării, care demonstrează pe deplin vinovăția inculpatei.

Astfel, martorului S. Radu a confirmat că activează în calitate de secretar a

consiliului local Ștrășeni și a semnat titlul de autentificare a dreptului deținătorului de

teren cu cod cadastral nr. 8001103.015, însă nu a verificat existența deciziei nr. 3.5 din

24.03.1993, la care se făcea referire titlul. A acționat în așa mod deoarece a avut

încredere în specialistul pentru reglementarea regimului funciar din cadrul primăriei or.

Strășeni. Titlul a parvenit la ea fiind semnat de toți ceilalți funcționari și de aceia a

semnat și ea.

Martorului I. Țurcanu a menționat că la 21.06.2011, la OCT Strășeni s-a adresat

cet. V. Severin pentru a înregistra dreptul de proprietate asupra terenului cu cod

cadastral nr. 8001103.015, cu destinația grădini, cu suprafața de 0,1475 ha, prezentînd

titlu de autentificare a dreptului deținătorului de teren, cu cod cadastral nr. 8001103.015.

Alte acte nu au fost depuse.

Nu există nici o probă care ar confirma faptul că inculpatei i-a fost repartizat lot

de teren în regiunea ,,Roșcani”. Toate actele primare care au stat la baza perfectării

titlului în cauză sunt false.

Infracțiunea comisă de inculpată este formală și s-a consumat în momentul

obținerii titlului fals, respectiv, deținerii și folosirii lui.

2014, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că concluziile primei instanțe corespund circumstanțelor

stabilite la judecarea cauzei.

Martorul S. Radu în instanță a confirmat că ea activează în calitate de secretar a

consiliul local Strășeni și a semnat titlul de autentificare a dreptului deținătorului de

teren cu cod cadastral nr. 8001103.015, însă nu a verificat existența deciziei nr. 3.5 din

24.03.1993, la care se făcea referire în titlul. A acționat în așa mod deoarece a avut

încredere în specialistul pentru reglementarea regimului funciar din cadrul primăriei or.

Strășeni. Titlul a parvenit la ea fiind semnat de toți ceilalți funcționari și de aceia a

contrasemnat și ea.

Martorul I. Țurcanu a specificat că la 21.06.2011, la OCT Strășeni s-a adresat

cet. V. Severin pentru a înregistra dreptul de proprietate asupra terenului cu cod

cadastral nr. 8001103.015, cu destinația grădini, cu suprafața de 0.1475 ha, pentru

înregistrare a prezentat titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren cu cod

cadastral nr. 8001103.015. Adăugător careva acte nu au fost depuse.

Martorul M. Șumleanschi a relatat că planurile geometrice a terenului cu cod

cadastral nr. 8001103.015, pe numele inculpatei, au fost verificate și perfectate la

Chișinău de SRL ,,Geoinfosistem”. Actele au fost transmise de OCT Strășeni.

Nu sunt relevante și urmează a fi respinse motivele apelului, precum că vinovăția

inculpatei se dovedește prin faptul, că inculpata ar deține drept de proprietate pe

respectivul lot de teren, este unul doar declarativ.

Din declarațiile inculpatei nu rezultă că ea a avut intenția de a deține sau folosi

documentul vădit fals, adică Titlul de proprietate, cu scopul de a primi ilegal în

proprietate a terenului de pămînt. Ea nu a participat la falsificarea Titlului, nu a știut și

4

nu a avut cum să știe că acest Titlu este fals. Or, potrivit prevederilor art. 20 Cod funciar

documentele ce confirmă drepturile deținătorilor de teren sunt: titlul de autentificare a

dreptului deținătorului de teren, eliberat de autoritățile administrației publice locale la

atribuirea de către stat a terenurilor.

Partea acuzării nu a argumentat prin probe cererea de apel, susținerea poziției sale

și nu a motivat prin probe dezacordul cu concluziile instanței de fond, nu a prezentat

careva probe noi, suplimentare în favoarea acuzării, astfel omițând posibilitatea legală

de a o mai face. Or, instanța de judecată, după cum prevede art. 24 Cod de procedură

penală, nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau

apărării. La fel, iar, conform art. 26 alin. (3) Cod de procedură penală, sarcina

prezentării probelor învinuirii îi revine procurorului. Astfel, alte probe decît cele deja

enumerate și analizate nu au fost prezentate.

Rezultă că partea acuzării nu a îndeplinit cerințele legii cu privire la prezentarea

probelor de vinovăție, prezentarea probelor suplimentare, în susținerea apelului asupra

sentinței de achitare.

Prin urmare, atît la cercetarea judecătorească în cadrul ședințelor de judecată a

instanței de fond, cît și în ședința instanței de apel, vinovăția inculpatei nu a fost

dovedită. Ori, inculpata nu a confecționat, nu a deținut și nu a folosit documente oficiale

false care ar fi acordat drepturi sau ar fi eliberat-o de obligațiuni, în acțiunile ei lipsesc

elementele constitutive ale infracțiunii imputate, ea nu a știut că actele eliberate pe

numele ei sunt false, avînd încrederea că autoritățile locale au eliberat acte în condițiile

legii, ea nu a avut intenții de folosire a unor acte false ce-i ar fi dat dreptul de proprietate

și folosință a lotului de teren, fiind sigură că actele au fost eliberate de autoritățile

competențe în condiții legale.

Lipsa în Primăria or. Strășeni a hotărârii Consiliului orășenesc de atribuire a

loturilor de teren nu-i poate fi imputată în nici un fel, ori responsabilitatea păstrării

actelor oficiale este pusă pe seama autorității emitente, lipsa acestor acte nu

demonstrează că nu a fost adoptată de primărie o hotărâre de atribuire a terenurilor sau

că a fost dată o hotărîre ilegală.

și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

Recurentul a indicat că instanța de apel nu a supus verificării probele prezentate în

sprijinul acuzării, dar a făcut trimitere unilateral la declarațiile inculpatei și argumentele

invocate de către apărător în discursul său.

Instanța de judecată a dat o apreciere incorectă probelor prezentate de acuzare, nu

a apreciat multilateral și obiectiv probele administrate, care dovedesc cu certitudine

vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii incriminate.

Intenția directă a inculpatei s-a manifestat prin aceia că ea, nedeținînd sub nicio

formă și niciodată teren în regiunea „Roșcani”, or. Strășeni și știind cu certitudine că în

cadrul Primăriei or. Strășeni pe numele său nu exista careva înscrisuri sau careva acte,

care ar atesta faptul că i-a fost repartizat în regiunea „Roșcani” teren „sote” sau să fi

achitat careva plăți fiscale, a inițiat procedura de perfectare pe numele său a titlului de

autentificare a dreptului deținătorului de teren cu cod cadastral nr. 8001103.015 și a

participat activ la perfectarea actelor primare existente în dosarul cadastral, prin

aplicarea de semnături de către ea, achitarea de plați (taxe) oficiale pentru perfectarea

actelor primare, ulterior prezentarea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de

teren la Primăria or. Strășeni pentru a fi semnat de persoanele abilitate. Această intenție

directă se probează prin conținutul titlului de autentificare a dreptului deținătorului de

5

teren cu cod cadastral nr. 8001103.015, care cuprinde mențiuni și informații false și cu

care inculpata este în cunoștință de cauză, avîndu-1 primit la mînă, iar mai apoi la

indicația sa, a fost prezentat titlul dat la OCT pentru înregistrarea dreptului de

proprietate.

Prin confecționare, în sensul art. 361 Cod penal, se înțelege crearea sau

denaturarea conținutului documentelor oficiale care acordă drepturi sau eliberează de

obligații.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că

acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În primul rînd, conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin.

(1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430

alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest

sens.

Sub acest aspect se reține că, în recursul său ordinar procurorul a invocat în drept

și temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, cum ar fi că

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel (pct. 5 din

decizie).

Totodată, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat

asupra căror motive concrete din apelul procurorului, în raport cu circumstanțele

indicate în descriptivul deciziei contestate, nu s-ar fi pronunțat instanța de apel,

omițîndu-se totalmente motivarea ilegalității deciziei contestate în acest sens, cu

indicarea unor concrete erori în aspectul vizat.

Rezultă, că recursul de pe rol nu întrunește condițiile legale de conținut în această

parte, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar

al procurorului cu circumstanțe în fapt și în drept, care ar agrava situația inculpatului și

care ar justifica acest recurs.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decît interesele legii.

În al doilea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În această ordine de idei și cu referire la argumentul regăsit în recursul ordinar că

decizia instanței de apel este neîntemeiată, dar în care nici nu se conțin referiri la erori

de drept concret definite în acest sens, se atestă că împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărîrilor instanțelor de fond și de apel, inclusiv cele reproduse în pct. 2 și

4 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că ambele instanțe au constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind achitarea inculpatei, în strictă

6

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, cum ar fi și declarațiile

inculpatei, martorilor S. Radu, I. Țurcanu, M. Șumleanschi și procesele verbale de

examinare a dosarului cadastral cu nr. 80011030.015, de examinare a registrului

titularilor funciar ai Primăriei Strășeni, de examinare a registrului cadastral al

deținătorilor de terenuri din or. Strășeni, de ridicare a originalului Titlului de

proprietate din 07.11.2011, comunicatul Primăriei or. Strășeni, comunicatele arhivelor,

pronunțîndu-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apel și repetate în

recursul procurorului (pct. 2 -5 din decizie).

Mai mult, recursul declarat, fondat pe mențiuni că: „instanța de apel a dat o

apreciere incorectă probelor prezentate de acuzare”, este întemeiat doar pe critica

modului în care instanțele au estimat circumstanțele cauzei (pct. 5 din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor

cauzei în alt sens decît cel pe care îl propune procurorul este o competență și

prerogativă legală a acestor instanțe, care nu este temei de drept separat din numărul

celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea doar acestei

chestiuni în recursul ordinar, este lipsită de orice suport legal.

Pe lîngă aceasta, conform art. 24 alin. (2), (4), 26 alin. (3), 436 alin. (1), (2) Cod

de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se

manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele

legii. Părțile în procesul penal își aleg poziția, modul și mijloacele de susținere a ei de

sine stătător, fiind independente de instanță, de alte organe ori persoane. Sarcina

prezentării probelor învinuirii îi revine procurorului. Procedura de rejudecare a cauzei

după casarea hotărîrii în recurs se desfășoară conform regulilor generale pentru

examinarea ei.

Potrivit jurisprudenței naționale și a CtEDO, avînd în vedere dispozițiile art. 6 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instanța de

apel nu este în drept să pronunțe o hotărîre de condamnare bazîndu-se exclusiv pe

dosarul din prima instanță în temeiul căruia inculpatul fusese achitat. Instanța de apel

urmează să procedeze la o nouă audiere a anumitor martori ai acuzării solicitați de părți

(hotărîrile CtEDO Popovici vs. Moldova din 27.11.2007, §72, și Dănila vs. România din 8.03.2007,

mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea

învinuitului (hotărîrea CțEDO Spînu vs. România din 29.04.2008, §60).

În baza principiului contradictorialității în procesul penal, principiu unanim

recunoscut și susținut de jurisprudența CtEDO, sarcina probațiunii în ședințele de

judecată în prima instanță și în instanța de apel îi revine acuzatorului de stat, fiindcă

funcția acuzării este pusă pe seama procurorului. CtEDO, în hotărîrea Capean vs. Belgia

din 13.01.2005, a constatat că, în domeniul penal, problema administrării probelor

trebuie să fie abordată din punctul de vedere al articolului 6 §2 și e obligatoriu, inter

alia, ca sarcina de a prezenta probe să-i revină acuzării.

7

Nerespectarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și încălcarea

prevederilor art. 24 și 26 din Codul de procedură penală, care îl obligă pe acuzatorul de

stat, după o hotărîre de achitare pronunțată de prima instanța, să prezinte în ședința de

judecată anumite probe în susținerea acuzațiilor penale aduse inculpatului, urmează să

fie apreciată ca nesusținere a acuzațiilor penale în privința inculpatului, în cadrul

examinării apelului declarat împotriva sentinței de achitare.

Ignorarea acestei jurisprudențe lezează dreptul inculpatului la un proces echitabil,

drept garantat de art.6 din CEDO.

Însă, în pofida normelor specificate, a principiului contradictorialității în procesul

penal și a jurisprudenței nominalizate, se observă că, conform procesului-verbal al

ședinței de judecată a instanței de apel, în cadrul rejudecării cauzei potrivit regulilor

generale după achitarea inculpatei, procurorul nu a solicitat să fie cercetate direct și

nemijlocit probele scrise și decisive ale acuzării, cum ar fi titlul respectiv și actele de

eliberare și înregistrare a acestuia, inclusiv cele pe care și-a fondat ulterior recursul

ordinar, în fața instanței de apel fiind audiați la inițiativa procurorului doar martorii O.

Sîrcu și S. Radu, declarațiile căror au fost apreciate de instanțe și puse la baza sentinței

de achitare a inculpatului, nefiind relevante în aspectul învinuirii formulate (v. 1, f. d. 238-

246, v.2, f.d. 4-15).

Este adevărat că instanța de apel a dat citirii probelor scrise, examinate de prima

instanță, consemnîndu-le în procesul verbal al ședinței de judecată, dar din propria

inițiativă.

Sub acest aspect, instanța de recurs nu atestă încălcarea principiului

contradictorialității procesului penal, deoarece instanța de apel a pronunțat o hotărîre în

favoarea inculpatului, iar potrivit art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

apel este obligată să examineze aspectele de fapt și de drept ale cauzei.

Cele expuse denotă faptul că procurorul s-a eschivat să-și exercite în fața

instanței de apel sarcina prezentării probelor, adică nu și-a susținut apelul și volumul

învinuirii înaintate inculpatei, care a fost anterior achitat de instanța de fond, omițînd

legala posibilitate oferită de prevederile art. 414, 419 Cod de procedură penală, de a-și

dovedi motivele invocate în apel, iar instanța de apel nu era în drept să pronunțe o

hotărîre de condamnare bazîndu-se exclusiv pe dosarul din prima instanță în temeiul

căruia inculpata fusese achitată.

Totodată, prevederile art. 427 Cod de procedură penală oferă posibilitatea

contestării prin intermediul recursului ordinar doar a hotărîrilor judecătorești, pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, dar nu și contestarea

acțiunilor sau inacțiunilor procurorului care a participat la judecarea apelului în vederea

redresării omisiunilor procesuale comise de el.

În hotărîrea CtEDO din 06.04.2010, în cauza Ștefan vs. România, este clar

specificat că procurorul are obligația de a reflecta pretinsele erori înainte de pronunțarea

unei hotărîri definitive, iar statul este cel care trebuie să-și asume erorile comise de

procuror și aceste erori nu trebuie reparate în detrimentul persoanei vizate în procedura

în cauză.

Mai mult, recurentul nu critică în niciun fel concluzia instanțelor că titlul

respectiv nu este declarat fals sau nul în modul prevăzut de lege, adică de drept acesta

este perfect legal pînă în prezent și produce efectul juridic privind deținerea legală în

proprietate de către inculpată a terenului nominalizat.

Totodată, invocarea în recurs a că inculpata: „a participat activ la perfectarea

actelor primare existente în dosarul cadastral, prin aplicarea de semnături de către ea,

achitarea de plați (taxe) oficiale pentru perfectarea actelor primare, ulterior

8

prezentarea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren la Primăria or.

Strășeni pentru a fi semnat de persoanele abilitate… prin confecționare, în sensul art.

361 Cod penal, se înțelege crearea sau denaturarea conținutului documentelor oficiale

care acordă drepturi sau eliberează de obligații”, este absolut neîntemeiată, dat fiind că

asemenea circumstanțe nu i-au fost incriminate inculpatei prin rechizitoriu, iar potrivit

art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează numai în

limitele învinuirii formulate în rechizitoriu (v. 1, f. d. 115, pct. 2, 5 din decizie).

Astfel, soluția dispunerii rejudecării cauzei pentru examinarea repetată a apelului

procurorului potrivit regulilor primei instanțe, în vederea unei eventuale condamnări a

persoanei achitate, în cazul în care procurorul nu a susținut în apel învinuirea prin

invocarea cercetării directe a probelor, ar fi una lipsită de orice suport legal.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărîrile

contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că recursul ordinar

este și unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) și 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu

îndeplinește condițiile legale de conținut și este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol nu îndeplinește condițiile legale de

conținut și este vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procuror împotriva sentinței

Judecătoriei Strășeni din 26 decembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 24 aprilie 2014, în privința inculpatei Sirețanu Fevronia Gheorghe,

deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut și este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 29 octombrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

9