1ra-1066/2014 — art. 290 alin. 1 Cod penal
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 290 alin. 1 Cod penal
- Temei legal
- art. 427 alin. 1, pct. 6 CPP
1ra-1066/2014 — art. 290 alin. 1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1ra-1066/2014 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 18 iunie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Nicolae Gordilă, Judecători –Liliana Catan și Iurie Diaconu, a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpat și avocatul acestuia, Astafiev Valeri, împotriva sentinței Judecătoriei Ialoveni din 24 decembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2014, pe cauza penală în privința lui: Darii Iulian Vasile, născut la 12 iunie 1993, originar și locuitor al s. Malcoci, r-nul Ialoveni; Termenul de examinare a cauzei: - prima instanță: 19.06.2013 – 24.12.2013; - instanța de apel: 21.01.2014- 25.02.2014; - instanța de recurs: 20.05.2014- 18.06.2014; C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 24 decembrie 2013, Darii Iulian a fost condamnat în baza art. 290 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 400 (patru sute) unități convenționale, ceea ce constituie 8 000 (opt mii) lei.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Darii Iulian în perioada de timp 2011-2013, în scopul realizării intenției sale infracționale îndreptate spre păstrarea la domiciliu a munițiilor fără autorizarea corespunzătoare, a păstrat ilegal pînă la 19.03.2013 un cartuș și un glonț, care sunt muniții, cînd în urma percheziției efectuate de către colaboratorii de poliție a IP Ialoveni, la domiciliul lui situat în s. Malcoci, r-nul Ialoveni, în dormitor, în noptieră, au fost depistate un cartuș și un glonț. Conform raportului de expertiză balistică nr. 2026 din 16.04.2013, cartușul prezentat spre examinare face parte din categoria muniției, este cartuș militar cal. 5.45 mm (5.45-39) cu lovitură centrală, avînd glontele cu miez din metal dur, confecționat în condiții de uzină. Cartușul dat este destinat pentru efectuarea tragerii din pistoalele- mitralieră, glontele prezentat la examinare, este parte componentă a cartușului cal. 7,62- 39 mm, cu lovitură centrală, confecționat industrial și destinat pentru trageri din arme cu țeava ghintuită. Aceste tipuri de cartușe sunt destinate pentru efectuarea tragerilor. 1
Nefiind de acord cu sentința, avocatul Valeri Astafiev în numele inculpatului a depus apel, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare. În motivarea apelului avocatul a invocat că, instanța de fond, fără a motiva legal argumentele apărării a încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil, care include respectarea principiului egalității armelor. De asemenea, apărarea a considerat că, percheziția din 19.03.2013 a fost efectuată cu încălcări esențiale de către organul de urmărire penală a dispozițiilor legislației procesual penale, exprimate în violarea drepturilor și libertăților constituționale ale persoanei și a prevederilor legii procesual penale. Un alt argument al apărării a fost precum că, din materialele organului de urmărire penală, și anume procesul verbal de audiere a bănuitului Darii Iulian din 30.04.2013 (f. d. 28-29) rezultă, că el nu cunoștea, că păstrarea cartușului și glontelui depistat la el este interzisă, însă totodată recunoaște vina în comiterea infracțiunii imputate. De asemenea, la întrebarea dată în cadrul audierii Darii Iulian comunică, că despre cartuș și glonte cunoștea și tatăl acestuia Darii Vasile, însă organul de urmărire penală nicidecum nu s-a expus asupra acestui fapt, din contra 1-a atras pe Darii Vasile în calitate de martor, care a confirmat cele văzute la fiu. Astfel, instanța de fond nu a luat în considerație și declarațiile martorului Darii Vasile, care a fost solicitat pentru a da depoziții de către partea acuzării, menționînd doar, că martorul a văzut un cartuș și un glonte pe care le-a examinat, însă instanța nu a menționat în sentința sa, că martorul Darii Vasile verificînd cartușul a apreciat, că el înăuntru este gol și i-a sugerat lui Darii Iulian să-l arunce.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2014, a fost respins apelul declarat, ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. În argumentarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că, la pronunțarea sentinței instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul Darii Iulian a săvîrșit infracțiunea imputată lui, iar vina acestuia a fost confirmată prin: declarațiile martorului Darii Vasile, care este tatăl inculpatului, a expertului-criminalist Gherasimciuc Serghei, prin procesul-verbal de percheziție și raportul de expertiză nr. 2026 din 16.04.2013. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală și care au fost corect apreciate, respectîndu-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Colegiul penal a considerat nefondat argumentul apelantului cu privire la percheziția din 19.03.2013 care în opinii apărării a fost efectuată cu încălcări esențiale de către organul de urmărire penală a dispozițiilor legislației procesual penale, deoarece potrivit procesului-verbal de prezentare a materialelor de urmărire penală din 2 31.05.2013 (f. d. 38. 38-verso), inculpatul Darii Iulian, fiind asistat de către apărătorul său V. Moraru, a făcut cunoștință cu materialele cauzei și n-a avut careva obiecții, solicitînd doar aplicarea în privința inculpatului a prevederilor art. 55 Codul penal, cu tragerea la răspunderea contravențională, nefiind astfel înaintate careva obiecții împotriva percheziției efectuate la data de 19.03.2013. Totodată, Colegiul penal a considerat neîntemeiată și poziția apărării precum că, potrivit procesului-verbal de audiere a bănuitului Darii Iulian din 30.04.2013 (f. d. 28- 29) rezultă, că el nu cunoștea, că păstrarea cartușului și glontelui depistat la el este interzis, or potrivit principiului „ nemo censetur legem ignorare ", aplicabil în dreptul penal, potrivit căruia necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii nu înlătură obligația persoanelor de a se conforma legii și de a răspunde pentru încălcarea ei. În procesul penal se aplică același principiu, fiecare cetățean fiind obligat să cunoască legea. Nimeni nu poate invoca necunoașterea normei procesual penale sau eroarea cu privire la aceste reglementări. Instanța de apel a conchis că, la stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatului Darii Iulian, instanța de fond a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei, aplicîndu-i o pedeapsă corectă, echitabilă și legală. A avut în vedere caracterul prejudiciabil a infracțiunii, personalitatea acestuia - că se caracterizează pozitiv la locul de trai, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării lor, corect trăgînd concluzia că îndreptarea și reeducarea lui este posibilă fără izolarea de societate, cu aplicarea pedepsei neprivative de libertate, ținînd cont de faptul că urmare a acțiunilor infracționale a inculpatului nu au survenit careva urmări grave.
Împotriva hotărîrilor menționate, inculpatul și avocatul acestuia, Valeri Astafiev, au declarat recurs ordinar, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii. În motivarea recursului, recurenții au invocat aceleași motive ca și în apel, motivînd că la faza de urmărire penală s-au comis mai multe erori procedurale, care nu au fost aduse la cunoștință inculpatului, astfel fiind încălcat dreptul la un proces echitabil.
Procurorul a depus referință asupra recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia, deoarece prima instanță a emis o sentință legală, menținută prin decizia instanței de apel, care a concluzionat întemeiat vinovăția inculpatului.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii 3 instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Recurenții au invocat în recursul ordinar ca temei pentru recurs pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, de fapt referindu-se la dezacordul său cu aprecierea probelor și solicitînd pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, pe motiv că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, eroare prevăzută de fapt la pct. 8) alin. (1) a art. 427 Cod de procedură penală. Totodată, instanța de recurs lecturînd textul recursului remarcă că autorii acestuia nu au invocat care anume eroare prevăzută la pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, a fost comisă de către instanțele de fond. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Raportînd norma nominalizată la situația în cauză, Colegiul penal constată că temeiurile la care se referă autorii recursului nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel, or, instanța de apel a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, iar conținutul deciziei corespunde prevederilor art. 414, 417 Cod de procedură penală, astfel, argumentul expus în recurs este neîntemeiat și se respinge, deoarece soluția criticată este una corectă ce rezultă din cumulul de probe prezentate și anexate la materialele cauzei și respectiv cercetate în ordinea prevăzută de lege, dînduli-se aprecierea cuvenită. La soluționarea cauzei, instanțele de fond au ținut cont în deplină măsură de prevederile art. 99-101 Cod de procedură penală, au cercetat cauza sub toate aspectele, probele prezentate de părți verificîndu-le și apreciindu-le just, prin prisma pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și în mod întemeiat au confirmă vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 alin. (1) Cod penal. Potrivit prevederilor art. 394 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, instanța de apel în decizie a făcut o analiză amplă a probelor acumulate în cauză și toate probele prezentate au primit o apreciere la justa valoare, concluziile făcute de instanța de apel rezultă din materialul factologic acumulat în cauză, argumentînd detaliat și aplicarea pedepsei. Mai mult ca atît, Colegiul penal menționează că instanța de apel a dat răspuns la toate argumentele apelantului invocate în apel și corect s-a expus asupra acestora, făcînd trimitere la probele cercetate pe parcursul examinării cauzei și anume la declarațiile 4 martorului Darii Vasile, care este tatăl inculpatului și care a declarat că: „a văzut la domiciliul lor, la fiul său, un cartuș și un glonț pe care le-a examinat, apoi le-a pus la loc. Mai tărziu, a întrebat feciorul de unde are aceste muniții, iar acesta i-a comunicat că le-a găsit pe deal, atunci el i-a propus să le arunce, însă ele nu au fost aruncate dar păstrate în continuare, pînă cînd nu au fost ridicate în timpul percheziției (f. d. 72). Totodată, instanța de recurs precizează că, inculpatul cu toate că nu-și recunoaște vina, din declarațiile sale rezultă că de fapt vina o recunoaște în comiterea infracțiunii incriminate, deoarece dînsul a declarat că: „în vara anului 2011, fiind la lucru pe deal și întorcîndu-se acasă, în stradă a găsit un glonte și 1-a luat acasă ca suvenir, fiindcă nu cunoștea că nu se permite păstrarea acestuia. Apoi, peste un an, plecînd pe deal după hrană la animale, a mai găsit un glonte care de asemenea 1-a luat și 1-a păstrat la domiciliul său din s. Malcoci, r. Ialoveni, unde tatăl său 1-a avertizat să le arunce, însă el nu a ascultat, iar în urma unei percheziții în anul 2013, aceste muniții au fost depistate și ridicate”. Aceste declarații sunt în coroborare cu celelalte probe administrate pe cauză și care demonstrează întru totul vina inculpatului, iar acțiunile acestuia corect au fost calificate în baza art. 290 alin. (1) Cod penal. Totodată, Colegiul penal menționează că, instanța de apel corect s-a expus și a respins argumentul apelantului care este invocat și în recurs, precum că percheziția din 19.03.2013 a fost efectuată cu încălcări procedurale, deoarece potrivit procesului-verbal de prezentare a materialelor de urmărire penală din 31.05.2013 (f. d. 38. 38-verso), inculpatul, fiind asistat de către apărătorul său V. Moraru, a făcut cunoștință cu materialele cauzei și nu a avut careva obiecții, solicitînd doar aplicarea în privința inculpatului aplicarea prevederilor art. 55 Codul penal, cu tragerea la răspunderea contravențională, nefiind astfel înaintate careva obiecții împotriva percheziției efectuate la 19.03.2013. În virtutea celor menționate, Colegiul menționează, că instanța de apel, printr-o apreciere justă a probelor, corect a menținut hotărîrea instanței de fond, iar motivele aduse de recurenți precum că instanța de apel nu a dat o apreciere cuvenită probelor din dosar ține de starea de fapt, cu atît mai mult, aceste motive au fost obiectul judecării în instanța de apel, iar materialul probator al cauzei penale dovedește legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care au adus la pronunțarea hotărîrii judiciare. Reieșind din cele expuse, Colegiul penal apreciază ca fiind corecte concluziile instanțelor de fond, deoarece corespund circumstanțelor de fapt ale cauzei, temeiurile invocate de recurenți și anume art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu persistă în cauză, iar hotărîrea atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, 5 D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpat și avocatul acestuia, Astafiev Valeri, împotriva sentinței Judecătoriei Ialoveni din 24 decembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2014, pe cauza penală în privința lui Darii Iulian, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 16 iulie 2014. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Liliana Catan Iurie Diaconu 6
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.