1ra-461/14 — art. 264 al.3 CP

Dosarul nr. 1ra-461/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 martie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Elena Covalenco,

Judecători – Ion Arhiliuc și Iurie Diaconu,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie 2013, declarat de

inculpatul

Drumea Gheorghe Ion, născut la 14 aprilie 1951, originar

din sat. Iurceni, r-nul Nisporeni, domiciliat în mun.

Chișinău, or. Durlești, str. N. Gribov 6/1, ap. 28,

moldovean, cetățean al Republicii Moldova.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

05.03.2014.

Asupra recursului ordinar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

inculpatul Drumea Gheorghe a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod

penal, cu aplicarea art. 79 Cod penal, la 3 ani închisoare fără privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport, iar conform art. 90 Cod penal, pedeapsa cu

închisoare a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

2012, în jurul orei 18.20, inculpatul Drumea Gh. conducînd troleibuzul de model

„ZIU-9”, cu număr de bord 213 și contrar prevederilor pct. 80 alin. 1) lit. c, d al

Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin Hotărîrea Guvernului R.M. nr. 357

din 13 mai 2009, a manifestat imprudență prin pornirea troleibuzului cu ușile

deschise de la stația transportului public din str. Belinschi 38, mun. Chișinău, fapt ce

a cauzat căderea pasagerului Bolduratu Sofia, care cobora din troleibuz, ultimei

fiindu-i cauzate potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 2017/D din 18

august 2012, vătămări corporale grave.

acesteia, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care lui

1

Drumea Gheorghe în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, să-i fie stabilită

pedeapsa de 3 ani închisoare în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de

a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani.

În motivarea cerințelor sale, apelantul a invocat că, instanța de fond

neîntemeiat a aplicat în privința inculpatului prevederile art. 79, 90 Cod penal,

neținînd cont de cerințele art. 61, 75 Cod penal, cît și neaplicarea pedepsei

complimentare – dreptul de a conduce mijloace de transport.

2013, a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința instanței de fond, în

partea stabilirii pedepsei complimentare obligatorii și pronunțată în această parte o

nouă hotărîre, prin care Drumea Gheorghe condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a)

Cod penal la 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe

un termen de probă de 2 ani, în temeiul art. 90 Cod penal, a fost privat de dreptul de

a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an. În rest, sentința a fost

menținută.

4.1. La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat că, instanța de fond în

baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în

ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) CPP, le-a dat o

apreciere justă în sensul art. 101 CPP, astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire

la condamnarea inculpatului Drumea Gheorghe în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod

penal, - încadrare juridică ce nu se contestă.

Instanța de apel a menționat că, instanța de fond la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei inculpatului a ținut cont de prevederile art. 75, 90 Cod penal, de

gravitatea infracțiunii comise, de personalitatea inculpatului, de circumstanțele

atenuante, însă, neîntemeiat a aplicat prevederile art. 79 Cod penal.

În acest context, instanța de apel a conchis că cumulul circumstanțelor

atenuante reținute de instanța de fond (recunoașterea vinei de către inculpat, căința

sinceră în cele săvîrșite, caracterizarea pozitivă la locul de trai a inculpatului, pentru

prima dată a comis o infracțiune gravă, comisă din imprudență), nu pot fi reținute ca

circumstanțe excepționale.

Tot odată, Colegiul penal a conchis, că legea penală incriminată inculpatului

prevede pedeapsa complimentară obligatorie - privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport. Astfel, ținîndu-se cont de prevederile art. 61 Cod penal, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, instanța de

apel i-a stabilit inculpatului pedeapsa complimentară obligatorie sub formă de

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen minim prevăzut

de lege, luînd în considerație caracterul pericolului sporit al infracțiunii comise.

prevăzute la art. 427 alin. (1) CPP, a atacat cu recurs ordinar decizia instanței de

apel, solicitînd casarea acesteia, cu menținerea sentinței instanție de fond, din motiv

că instanța de apel la stabilirea pedepsei complimentare nu a ținut cont de

prevederile art. 61, 75, 76 Cod penal și i-a aplicat o pedeapsă neechitabilă pentru

fapta comisă, or dînsul anterior nu a fost tras la răspundere penală, și-a recunoscut

vinovăția, s-a căit sincer în cele săvîrșite, iar privarea de dreptul de a conduce

mijlocul de transport ar influența negativ asupra stării financiare, deoarece unica

2

sursă de venit este din activitatea în calitate de șofer pe troleibuz.

La fel, recurentul a mai invocat că, instanța de apel nu l-a citat legal pentru

ședința de judecată, astfel, în opinia sa, i-a fost lezat dreptul la apărare.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

6.1. Potrivit art. 432 alin. (4) CPP, recursul se consideră admisibil în cazul în

care acesta îndeplinește cerințele de formă și conținut, iar temeiurile invocate se

încadrează în cele enumerate în art. 427 CPP – în caz, în care este prezentă

încălcarea gravă a drepturilor persoanei, iar cauza prezintă un interes deosebit

pentru jurisprudență.

La fel, în sensul art. 429 alin. (1) CPP, recursul trebuie să fie motivat, iar

potrivit art. 430 CPP, trebuie să conțină elemente obligatorii stipulate expres, cu

motivarea temeiurilor prevăzute în art. 427 CPP.

6.2. Prin urmare, reglementarea dreptului de a declara recursul ordinar

împotriva hotărîrii instanței de apel reprezintă, din partea titularului, atît un drept

procesual de dezvoltare a atribuțiilor prevăzute de lege, cît și o obligație de a

formula cererea respectivă în strictă conformitate cu cerințele stipulate în articolele

427, 429 și 430 CPP. Una din aceste cerințe este ca cererea respectivă să conțină

motivele recursului cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate, adică recursul să fie

motivat.

Odată ce temeiul, aplicarea căruia ar conduce la soluția privind casarea

hotărîrii atacate, nu este argumentat, instanța de recurs n-are dreptul ca, din oficiu,

să-l argumenteze, dat fiind faptul că se încalcă dreptul la un proces echitabil, precum

și prevederile art. 24 CPP.

De vreme ce temeiurile pentru care se poate declara recursul împotriva

hotărîrilor instanțelor de apel sunt expuse și limitativ enunțate de art. 427 CPP,

rezultă că motivarea acestuia trebuie să se refere numai la acele temeiuri cu

indicarea expresă a textelor de lege pe care se întemeiază.

6.3. Privitor la recursul nominalizat, declarat în ordinea art. 420 CPP, în

raport cu analiza normativă ce reglementează calea de atac ordinară propriu–zisă ce

precede, se constată că inculpatul nu motivează ilegalitatea hotărîrii atacate sub

aspectul cerințelor și exigențelor legii, neinvocînd nici un temei din cele 16

prevăzute la art. 427 alin. (1) CPP.

Deci, criticile formulate de recurent nu conțin indicii a unor erori de drept și,

respectiv, nu sunt motivate sub aspectul casării hotărîrii recurate ca fiind ilegală.

În atare situație, se apreciază că recursul nominalizat nu conține argumentele

ilegalității deciziei instanței de apel, precum și în ce constă problema de drept de

importanță generală abordată în cauza dată – cerințe stipulate în art. 430 pct. 5) CPP,

ceea ce echivalează cu nemotivarea recursului.

Totodată, instanța de recurs menționează că, este declarativ, argumentul

inculpatului Drumea Gheorghe, precum că dînsul n-a fost citat legal în ședința de

judecată, deoarece potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată a instanței de

apel din 16 octombrie 2013 (f.d. 151-152), inculpatul și avocatul O. Negru, au

participat în ședința de judecată, n-au formulat cereri, demersuri, privind amînarea

3

ședinței, s-au expus referitor la apelul înaintat de partea acuzării și, în final,

inculpatului fiindu-i acordat ultimul cuvînt.

În consecință, aflîndu-se în imposibilitate procesual-penală de a face o analiză

a fondului cauzei sub aspectul de drept privind verificarea hotărîrii atacate pe baza

materialului din dosarul cauzei, Colegiul penal, în temeiul art. 432 alin. (2) pct. 1)

Cod de procedură penală, va decide asupra inadmisibilității recursului ordinar

înaintat de inculpatul Drumea Gheorghe.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Drumea Gheorghe

Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie

2013, în propria cauză penală, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut

prevăzute de art. 430 Cod de procedură penală.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 12 martie 2014.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Ion Arhiliuc

Iurie Diaconu

4