1ra-673/2015 — art.264 al.3 lit.a CP

Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 18 decembrie 2014, cauza fiind judecată conform prescripțiilor din art. 364/1 Cod de procedură penală, Triboi Sergiu a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani. Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost suspendată condiționat, pe un termen de probă de 1 an. De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Gordeev L. prejudiciul material de 2538,63 lei și cel moral de 5000 lei.

În fapt, instanța de fond a constatat că la 21 iunie 2014, aproximativ ora 13:15, inculpatul Triboi Sergiu, conducînd autoturismul de model „HYUNDAI TRAJET”, n.î. К AJ 811, se deplasa în mun. Chișinău pe str. Mihai Eminescu din direcția bd. Ștefan cel Mare și Sfînt în direcția str. Mitropolit Varlaam. 1 În timpul deplasării, ajungînd la trecerea nedirijată pentru pietoni, dar semnalizată prin intermediul marcajului rutier 1.14.1 - linii paralele cu axa carosabilului, distincte față de celelalte marcaje prin lățimea lor sporită - indică trecerile nedirijată pe care pietonii trebuie să traverseze carosabilul: marcajul și indicatoarelor rutiere 5.50.1 și 5.50.2 - trecere nedirijată pentru pietoni, amplasată pînă la intersecția str. Mihai Eminescu cu str. Mitropolit Varlaam, inculpatul Triboi S. n-a ținut permanent seama de împrejurări, n-a apreciat corect situația reală pe drum în care se afla vehiculul în momentul respectiv, prin ce a încălcat cerințele pct. 45 al Regulamentului Circulației Rutiere (RCR), care prevede, că „1) Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră. 2) În cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”; pct. 46 lit. a) RCR care prevede, că „Conducătorul de vehicul trebuie să manifeste prudență sporită și, în caz de necesitate, să reducă viteza pînă la limita care i-ar garanta siguranța traficului sau chiar să oprească, în cazurile în care se deplaseze pe lîngă: a) copii, persoane de vîrsta înaintată, precum și persoane cu semne evidente de invaliditate”, contrar pct. 11 lit. f) al Regulamentului Circulației Rutiere RCR, care prevede, că „Conducătorul de vehicul, înainte de plecare și în timpul deplasării, este obligat: să cedeze trecerea pietonilor la trecerile pentru pietoni cu circulația nedirijată. În cazul în care înaintea trecerii pentru pietoni s-a oprit sau a redus viteza vreun vehicul, conducătorii altor vehicule care se deplasează pe benzile alăturate pot continua deplasarea numai asigurîndu-se că în fața vehiculului menționat nu sunt pietoni. Este interzisă intrarea pe trecerea pentru pietoni dacă în direcția de mers circulația este blocată și prin aceasta conducătorul va fi forțat să oprească, astfel creînd obstacole pietonilor care traversează carosabilul”, inclusiv ignorînd prevederile pct. 3 al RCR care prevede, că „Participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile agentului de circulație, condițiile tehnice ale prezentului Regulament și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe acele care sunt provocate de circumstanțe iminente”, pct. 4 RCR care prevede, că „Orice participant la trafic care respectă prezentul Regulament este în drept să conteze pe faptul că și ceilalți participanți la trafic execută cerințele acestuia” și prevederile art. 22 din Legea nr. 131-XVI din 07.06.07 „Privind siguranța traficului rutier”, care în alin. (4) stipulează, că „Participanții la trafic sunt obligați să manifeste un comportament care să asigure fluența și siguranța traficului, să nu pericliteze siguranța unor alți participanți la trafic”. Manifestînd neglijența criminală în circumstanțele expuse, inculpatul a comis tamponarea pietonului Gordeev Lev, a.n. 16.08.1938, care avînd o vîrstă înaintată și fiind pensionar, traversa regulamentar str. Mihai Eminescu la trecerea pentru pietoni, de 2 la dreapta la stînga, relativ sensului de deplasare a automobilului de model „HYUNDAI TRAJET”, n.î. KAJ 811, cauzîndu-i vătămare corporală gravă. Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina pe deplin în comiterea infracțiunii incriminate. Partea vătămată Gordeev L. a relatat că deoarece inculpatul a avut grijă de el pe parcursul aflării la spital, solicită să nu fie pedepsit aspru, dar să-i fie restituită suma prejudiciului material și moral în mărime de 27.000 lei. Dat fiind că probele administrate confirmat vinovăția inculpatului, instanța a încadrat acțiunile lui în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, ca încălcarea regulilor de securitate a circulației, de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății. La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, că inculpatul a comis o infracțiune gravă, dar este caracterizat pozitiv, nu are antecedente penale, a recunoscut vinovăția pe deplin, a solicitat judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, a regretat mult de cele întîmplate, de unul singur crește și educă feciorul minor, a restituit parțial prejudiciul material în sumă de 1800 lei, concluzionînd că corectarea inculpatului poate avea loc fără privarea lui de libertate, prin suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, conform prevederilor art. 90 Cod penal.

Procurorul a declarat apel, solicitînd casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Triboi Sergiu să fie condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, cu executare în penitenciar de tip deschis. Apelantul a indicat că instanța nu a stabilit o pedeapsă care ar duce la corectarea și reeducarea inculpatului, nu a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal, fiindu-i aplicată o pedeapsă neechitabilă circumstanțelor cauzei, astfel că accidentul rutier a avut loc nemijlocit pe trecerea pentru pietoni (parte a carosabilului care ar trebui să fie considerată cea mai sigură), însă deplasarea inculpabilului pe carosabil a lăsat impresia că reprezintă pentru acesta un caz de prioritate absolută. Numărul îngrijorător de mare al accidentelor (cu sau fără victime) reflecta o problemă majoră legată de iresponsabilitatea conducătorilor auto, speța în cauză nefiind excepție. Este oportună și necesară aplicarea pedepsei mai aspre față de inculpat, decît cea stabilită. Inculpatul nu a conștientizat faptul că, prin acțiunile sale a adus urmări grave sănătății părții vătămate și nici nu a restituit prejudiciul material cauzat în rezultatul accidentului. 3.1 A declarat apel și partea vătămată Gordeev L., solicitînd casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie încasat de la inculpat cheltuielile de transport în sumă de 4971 lei și prejudiciul moral de 15.000 lei. 3 Apelantul a invocat că instanța nu a ținut cont de cheltuielile de transport a fiicei sale venite din or. Moscova. Totodată, a fost micșorat de 4 ori prejudiciul moral solicitat inițial.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 februarie 2015, ambele apeluri au fost admise, casată parțial sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre. Triboi Sergiu a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani. Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost suspendată condiționat, pe un termen de probă de 2 ani. De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Gordeev L. prejudiciul moral de de 15.000 lei. În rest, sentința a fost menținută. Instanța de apel a reținut că instanța de fond i-a stabilit inculpatului o pedeapsă prea blîndă, care nu-și va tinge scopul de restabilire a echității sociale, de corectare a condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea ultimului, cît și a altor persoane. La stabilirea pedepsei, instanța de apel a luat în considerație că, deși inculpatul se căiește de cele comise, a comis o infracțiune gravă, pînă în prezent nu a achitat părții vătămate prejudiciul cauzat, știind că i-a cauzat leziuni corporale grave, are vîrstă înaintată, este pensionar și nu își poate permite asigurarea tratamentului necesar în urma accidentului. Astfel, sunt întemeiate afirmațiile procurorului că inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă prea blîndă, deoarece acesta nu a conștientizat consecințele faptei sale, care se califică ca infracțiune gravă. Inculpatul a admis o încălcare gravă a prevederilor Regulamentului Circulației Rutiere, prin ce a pus în pericol nu doar viața sa, dar și a altor participanți la trafic. De către partea vătămată au fost suportate cheltuieli pentru procurarea medicamentelor prescrise de medic în legătură cu accidentul rutier în cauză, probată suma totală fiind de 4338,63 lei, iar dat fiind că inculpatul a achitat anterior prejudiciul material în mărime de 1800 lei, instanța de fond corect a încasat din contul lui în interesele părții vătămate prejudiciul material de 2538,63 lei. Totodată, ținînd cont de gravitatea suferințelor fizice și psihice suportate de partea vătămată, de la inculpat urmează a fi încasat un prejudiciul moral în mărime de 15.000 lei.

Procurorul a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea parțială a acestei decizii, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie exclusă aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal față de inculpat. Recurentul a indicat că instanțele de judecată au ignorat faptul că inculpatul a comis o infracțiune gravă, prin tamponarea pietonului Gordeev L. care traversa 4 partea carosabilă pe trecerea pietonală, în rezultatul căreia ultimul s-a ales cu leziuni corporale grave, deci cu un impact social acut în societate. La fel inculpatul nu a restituit paguba morală și materială pricinuită părții vătămate ca urmare a infracțiunii comise, inculpatului fiindu-i neîntemeiat stabilită o pedeapsă cu aplicarea art. 90 Cod penal. În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului respectiv pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de apel, inclusiv și în temeiul cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Sub acest aspect și cu referire la argumentele din recursul procurorului, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărîrii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4 din prezenta decizie, denotă că instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind aplicarea pedepsei inculpatului în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținînd cont de opinia părții vătămate expuse în ședința instanței de apel – „nu sunt de acord să-i fie stabilită inculpatului pedeapsa cu închisoarea” (f.d. 145), luînd în considerare prevederile art. 61, 75 și 90 Cod penal, conform căror persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. La stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență, instanța de judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului. Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale (f.d. 150, pct. 4 din decizie). Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și menționate la pct. 5. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în care instanțele au apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei. 5 Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei, în alt sens decît cel pe care îl propune procurorul, este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu este un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită de orice suport legal. Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că s-au aplicat inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor legale, că recursul ordinar este vădit neîntemeiat. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procuror împotriva deciziei Colegiului penal Curții de Apel Chișinău din 19 februarie 2015, în privința inculpatului Triboi Sergiu Gheorghii, deoarece este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 iulie 2015. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Elena Covalenco 6