1ra-604/2015 — art. 264 al.3 lit.a CP

1ra-604/2015 — art. 264 al.3 lit.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-604/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 mai 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 13 noiembrie 2014 și deciziei Colegiului penal Curții de Apel

Chișinău din 12 februarie 2015, declarate de procuror și de inculpatul

Postică Petru Alexandru, născut la

20 octombrie 1956, originar și locuitor al s. Molești, r-

nul Ialoveni, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 19 decembrie 2012 – 13 noiembrie 2014,

în instanța de apel: 08 decembrie 2014 – 12 februarie 2015,

în instanța de recurs: 23 aprilie – 27 mai 2015;

C O N S T A T Ă :

Postică Petru a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal la 4 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 1 an.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Gorbaciov Vladimir prejudiciul

material de 10.210,28 lei și cel moral de 5000 lei. În rest acțiunea civilă a fost

respinsă.

1

16.30, Postică Petru, deplasîndu-se cu autocamionul de model ,,ZII-130”, n/î BL

CM 609, în mun. Chișinău pe str. Vadul lui Vodă din direcția str. M. Sadoveanu

spre direcția str. Uzinelor, apropiindu-se de intrarea la piața comercială din str.

Vadul lui Vodă 19, nu a respectat cerințele art. 45 (1) a Regulamentului de

Circulație Rutieră care prevede că: „conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de următorii

factori: b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase; d) situația rutieră”, fără a se asigura a început manevra de virare la

dreapta, adică și-a schimbat direcția de deplasare, prin ce a încălcat cerințele art. 39

(1) a Regulamentului de Circulație Rutieră care prevede că: ,,înaintea începerii

deplasării, reîncolonării sau altei schimbări a direcției de mers, conducătorul de

vehicul trebuie să se asigure că această manevră va fi executată în siguranță și nu

va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic”, și ca urmare a comis

tamponarea cu aripa din față dreapta a autocamionului, a biciclistului Gorbaciov

Vladimir, a.n. 1989, care se deplasa regulamentar pe marginea dreaptă a

carosabilului în aceiași direcție cu autocamionul „ZIL-130”, adică conform art. 109

pct. (1) a Regulamentului de Circulație Rutieră care prevede că: „Conducătorii de

biciclete trebuie să circule pe drumul public numai într-un singur rînd, menținînd

în timpul deplasării, în raport cu marginea din dreapta a carosabilului, un interval

nu mai mare de 1 metru”, cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 2989/D din 13.11.2012, vătămare corporală gravă.

Instanța a reținut că inculpatul nu recunoscut vina și a declarat că cotind la

dreapta, s-a uitat în oglindă și a văzut biciclistul în urma sa, a frînat și în timpul

cînd mașina era oprită biciclistul s-a lovit de partea dreaptă a camionului, fiind

aruncat jos.

Totodată, vinovăția inculpatului este integral dovedită și prin probele

administrate.

Astfel, partea vătămată Gorbaciov Vladimir a declarat că, deplasîndu-se pe

str. M. Dragan cu bicicleta a fost lovit de un camion, după care nu ține minte

nimic, deoarece s-a trezit la spital.

Martorul Baleca Vitalie a specificat că a văzut cum autocamionul

inculpatului a frînat puțin și a virat spre dreapta. Nu a văzut avertizorul de

semnalizare aprins. Biciclistul s-a izbit în aripa dreaptă a autocamionului și a fost

aruncat.

Martorul Moreșanu Ruslan a indicat că a văzut cum biciclistul se deplasa

paralel cu autocamionul de model ZIL, lîngă trotuar, fiind lovit de acest

autocamion.

Martorul Doroftei Serghei a declarat că nu a văzul impactul, dar a văzut că

biciclistul se deplasa paralel pe partea dreaptă a carosabilului. După impact,

autocamionul de model ZIL era puțin îndreptat spre dreapta.

Martorul Chiriac Alexandru a relevat că autocamionul inculpatului a

semnalizat că virează la dreapta, după care a stopat, iar după cîteva clipe între el si

2

bordură a trecut biciclistul foarte rapid și s-a tamponat în roata dreaptă a

autocamionului.

Martorul Cîrhana Veaceslav a declarat că a văzut autocamionul care a

încercat să vireze spre piață, iar biciclistul s-a tamponat în roata dreaptă a

autocamionului. Autocamionul în momentul tamponării era stopat, roata era cotită

pînă la 1 m.

Martorul Moscalu Mihail a relatat că se deplasa în spatele autocamionului

inculpatului, care a semnalizat că cotește la dreapta. Numai a început sa facă

cotitura de aproximativ un metru și brusc s-a oprit, iar pe lîngă ei a mers o bicicletă

și sa lovit în roata automobilului, bicicleta a fost aruncată în partea dreaptă, dar

biciclistul a zburat peste capotă, apoi a chemat ambulanța. Autocamionul a stopat,

după care sa produs tamponarea.

Vina inculpatul la fel este dovedită și prin procesul-verbal de cercetare a

locului accidentului rutier, cu tabel fotografic și schița accidentului rutier, raportul

de expertiză medico-legală nr. 2693/D din 05.10.2012, că lui Gorbaciov Vladimir

i-au fost provocate leziuni corporale sub formă de traumă cranio-cerebrală închisă

manifestată prin contuzie cerebrală medie, fractură liniară a osului occipital pe

dreapta cu trecere la baza craniului, hemoragie subarahnoidiană, plagă contuză a

gambei stîngi, excoriații a brațului stîng, care a fost cauzate în rezultatul acțiunii

traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele

indicate, care prezintă pericol pentru viață, și în baza acestui criteriu în comun se

califică ca vătămare corporală gravă.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza prevederilor art. 264 alin.

(3) lit. a) Cod penal, ca încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere de

către persoana care conducea mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din

imprudență o vătămare gravă a integrității corporale și a sănătății.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, că aceasta este una gravă, că inculpatul este șofer profesionist, nu a avut

anterior asemenea încălcări, profesia de șofer este sursa de existență a familiei lui,

că circumstanțe agravante nu au fost stabilite, concluzionînd că reeducarea și

corectarea inculpatului este posibilă cu aplicarea-i prevederilor art. 90 Cod penal,

adică cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.

și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Postică Petru să fie condamnat în baza

art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, cu executare în penitenciar de

tip deschis.

Apelantul a indicat că instanța nu a luat în considerație faptul că inculpatul,

în dorința sa de a se eschiva de răspundere penală, atît la faza, urmărire penală, cît

și în cadrul examinării judecătorești, nu și-a recunoscut vinovăția, nu a întreprins

careva măsuri îndreptate spre recuperarea părții vătămate a prejudiciul material și

moral cauzat în urma acțiunilor sale infracționale.

Mai mult, inculpatul s-a eschivat de a se prezenta în instanță, fiind anunțat în

căutare și pe numele lui fiind emis un mandat de arestare.

3

Conform art. 2 alin. (2), 61 Cod penal, pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnaților, precum și prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni din partea lor. Astfel, în privința inculpatului urmează să fie aplicată o

pedeapsă cu închisoare, deoarece a comis un accident rutier provocînd vătămare

corporală gravă părții vătămate, în urma ignorării totale a prevederilor

Regulamentului Circulației Rutiere, inculpatul conștientizînd că mijlocul de

transport este un izvor de pericol social sporit pentru participanții la trafic, mai ales

că în prezent se comit cu frecvență sporită asemenea accidente.

3.1 A declarat apel și inculpatul, solicitînd casarea sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie achitat, din lipsa elementelor

constitutive ale infracțiunii.

Apelantul a invocat că autocamionul de model „ZIL-130” staționa la

momentul tamponării, iar careva probe incontestabile ce ar dovedi vinovăția lui nu

au fost prezentate.

El a virat la dreapta foarte încet și în acel moment a văzut că pe partea

dreaptă a carosabilului se deplasa la vale un biciclist cu o viteză foarte mare, atunci

el a stopat brusc automobilul, inclusiv și cu frîna de mînă, și peste cîteva clipe s-a

lovit biciclistul de automobilul care deja staționa. Biciclistul s-a lovit de aripa

dreaptă a automobilului, fiind aruncat peste capotă. Imediat a început să-i acorde

primul ajutor, anunțînd totodată salvarea și poliția.

Declarațiile martorului Baleca V. nu sunt concrete, pe cînd partea vătămată

Gorbaciov Vladimir a dat declarații haotice.

Vinovat de comiterea accidentului rutier este biciclistul Gorbaciov Vladimir,

care se deplasa cu bicicleta cu o viteză sporită și a încălcat prevederile art. 45, 109

alin. (2) RCR, care prevăd că „în afara intersecțiilor, în cazul în care pista pentru

bicicliști se intersectează cu drumul public și această intersectare este nedirijată,

conducătorii de biciclete trebuie să cedeze trecerea vehiculelor care circulă pe

drum”.

Nu au fost prezentate careva probe ce ar dovedi vina lui în comiterea

infracțiunii imputate.

Martorii Cîrlan V., Chiriac A. și Moscalu M. direct confirmă că nu din vina

lui inculpatului, dar din vina lui Gorbaciov Vladimir s-a produs accidentul rutier.

februarie 2015, ambele apeluri au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că vinovăția inculpatului este dovedită prin probele

administrate pe cauză, și anume: declarațiile părții vătămate Gorbaciov V.,

martorilor Baleca V., Moreșanu R., Doroftei S., Chiriac A., Cîrhana V. și Moscalu

M., procesul - verbal de cercetare a locului accidentului rutier, cu tabel fotografic

și schița accidentului rutier, raportul de expertiză medico-legală nr. 2693/D din

05.10.2012.

Astfel, instanța de fond a stabilit o corectă situație de fapt, dînd acțiunilor

reținute în sarcina inculpatului o încadrarea juridică corespunzătoare, și anume că

el a comis infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal.

4

La stabilirea pedepsei, instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 75

Cod penal, de gravitatea infracțiunii comise, de lipsa circumstanțelor agravante, că

scopul legii penale este de restabilire a echității sociale, că corectare inculpatului

este posibil de realizat cu suspendarea condiționată a pedepsei aplicate.

Argumentele procurorului că această pedeapsă este prea blîndă sunt

neîntemeiate, dat fiind că sancțiunea penală a fost determinată în deplină

conformitate cu legea și criteriile de individualizare a pedepsei.

Sunt exagerate solicitările acuzatorului de încasare din contul inculpatului a

prejudiciului material de 16.210,28 lei și a celui moral de 150.000 lei, căci

recuperarea prejudiciului urmează să fie echitabilă și nepărtinitoare, fără depășirea

limitelor rezonabile ale întinderii prejudiciului. Totodată, partea civilă nu a atacat

sentința în privința laturii civile, ceea ce dovedește că este de acord cu soluția

instanței de fond privind admiterea parțială a pretențiilor civile.

Motivele invocate de către inculpat nu se regăsesc pe suportul factologic

existent în cauza penală.

Vina inculpatului în comiterea accidentului se confirmă și prin faptul că

biciclistul a fost tamponat cu aripa din fața dreaptă a camionului, în momentul

manevrei de cotire la dreapta. Astfel, se exclud afirmațiile inculpatului că vinovat

de comiterea accidentului rutier este partea vătămată.

hotărîrilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care

inculpatului să-i fie exclusă din condamnare aplicarea art. 90 Cod penal.

Recurentul a indicat că în ambele instanțe inculpatul a pledat nevinovat, nu a

întreprins măsuri în vederea recuperării prejudiciului cauzat părții vătămate, ceea

ce denotă că el a manifestat de la bun început o indiferență totală față de urmările

survenite, nu a conștientizat consecințele încălcării legii și în astfel de împrejurări

nu se va atinge scopul pedepsei penale.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel urma să țină cont că obiectul

infracțiunii incriminate inculpatului îl constituie relațiile sociale referitoare la

securitatea circulației, mai mult ca atît, viața și sănătatea persoanei, care sunt valori

incomensurabile. Pentru motivele specificate și în colaborare cu art. 61 și 75 Cod

penal, în privința făptașului deja nu mai pot fi folosite măsuri de constrîngere mai

blînde ca închisoarea. Unica și indiscutabilă metodă de reeducare și corijare, este

condamnarea inculpatului la pedeapsa reală.

Concluziile instanței de apel în partea individualizării pedepsei sunt greșite

și neconforme scopului legii penale, astfel decizia instanței de apel este pripită și

neîntemeiată, deoarece careva temei pentru aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal pe cauză lipsesc.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

în partea individualizării pedepsei.

5

5.1. A declarat recurs ordinar și inculpatul, în care solicită casarea deciziei

menționate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Recurentul a invocat că autocamionul de model „ZIL-130” staționa la

momentul tamponării, iar careva probe incontestabile ce ar dovedi vinovăția lui nu

au fost prezentate.

El încet a virat la dreapta și în acel moment a văzut că pe partea dreaptă a

carosabilului se deplasa la vale un biciclist cu o viteză foarte mare, atunci a stopat

brusc automobilul, inclusiv și cu frîna de mînă și peste cîteva clipe s-a lovit

biciclistul de automobilul care deja staționa. Biciclistul s-a lovit de aripa dreaptă

din față a autocamionului, fiind aruncat peste capotă. După aceia imediat a acordat

primul ajutor, anunțînd totodată salvarea și poliția.

Martorii Cîrlan V., Chiriac A., Moscalu M. și Moreșanu A. au depus

depoziții veridice, iar depozițiile martorului Baleca V. nu sunt concrete, pe cînd

partea vătămată a depus depoziții haotice.

Vinovat de comiterea accidentului rutier este biciclistul care se deplasa cu o

viteză sporită, nu s-a asigurat și a încălcat prevederile art. 45, 109 alin. (2) RCR

care prevăd că: „în afara intersecțiilor, în cazul în care pista pentru bicicliști se

intersectează cu drumul public și această intersectare este nedirijată, conducătorii

de biciclete trebuie să cedeze trecerea vehiculelor care circulă pe drum”.

Nu au fost administrate careva probe ce ar dovedi vina lui în comiterea

infracțiunii imputate.

Martorii Cîrlan V., Chiriac A. și Moscalu M. direct au confirmat că nu din

vina lui, dar din vina lui Gorbaciov Vladimir s-a produs accidentul rutier.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

În primul rînd, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii

atacate în acest sens. Conform art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, eroare

gravă de fapt constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor,

prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea

conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor.

6

Sub acest aspect se reține că, în recursul ordinar al procurorului este invocat

în drept și temeiul din art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, că instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel (pct. 5 din decizie).

Totodată, recursul ordinar declarat de inculpat este fondat în drept pe

temeiurile din art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care prevede drept

temeiuri pentru recurs că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, că acesta

este expus neclar, că instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței (pct. 5.1. din decizie).

Totodată, în recursurile respective, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat asupra căror motive concrete, invocate în apel, nu s-ar fi pronunțat

instanța de apel în raport cu circumstanțele relevate în descriptivul deciziei

contestate, inclusiv cele indicate în pct. 4 din prezenta decizie, și care ar fi esența

circumstanțelor că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, că acesta

este expus neclar, că instanța a admis o eroare gravă de fapt, raportată la exigențele

art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, care a afectat soluția instanței, fiind

omisă în totalitate și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens (pct. 5 și

5.1. din decizie).

Rezultă, că recursurile ordinare menționate nu îndeplinesc cerințele legale de

conținut în aspectul dat, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze

din oficiu recursurile ordinare ale procurorului și inculpatului cu circumstanțe în

fapt și în drept, care le-ar justifica.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

În al doilea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul cînd

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, cînd s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei se atestă că împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărîrilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2 și 4 din

prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel au

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind vinovăția

inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar,

inclusiv declarațiile inculpatului, a părții vătămate Gorbaciov Vladimir, a

martorilor Baleca V., Moreșanu R., Doroftei S., Chiriac A., Cîrhana V. și Moscalu

M., procesul - verbal de cercetare a locului accidentului rutier, cu tabel fotografic

și schița accidentului rutier, raportul de expertiză medico-legală nr. 2693/D din

05.10.2012, fiecare probă fiind apreciată în conformitate cu prevederile art. 101

7

alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor, care denotă în mod concludent că inculpatul, efectuînd cu

autocamionul virarea la dreapta a creat obstacole pentru ceilalți participanți la

trafic, adică pentru partea vătămată care circula cu bicicleta regulamentar.

La stabilirea pedepsei instanțele de fond și de apel just și argumentat au ținut

cont de prevederile art. 61, 75 și 90 Cod penal, conform căror persoanei

recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia. La stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 7 ani pentru

infracțiunile săvîrșite din imprudență, instanța de judecată, ținînd cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu

este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (f.d. 158, 190, pct. 2 și 4 din

decizie).

Mai mult, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și menționate

la pct. 5-5.1. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în care

instanțele au apreciat circumstanțele cauzei, inclusiv în latura pedepsei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei, inclusiv în latura pedepsei, în

alt sens decît cel pe care îl propune procurorul și inculpatul, este o competență și

prerogativă legală a acestor instanțe, care nu este un temei de drept separat din

numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea acestei

chestiuni în recursul ordinar este lipsită de orice suport legal.

Pe lîngă aceasta, motivele invocate în recursurile de pe rol au constituit deja

obiect de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri

argumentate în acest sens (pct. 2, 4, 5-5.1 din decizie), iar o altă opinie asupra probelor

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO

(hotărîrea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova), nu poate servi temei

pentru reexaminarea cauzei.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că

8

hotărîrile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

s-au aplicat inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor legale, că

recursurile ordinare sunt vădit neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursurile de pe rol sunt vădit neîntemeiate, ele

urmează a fi declarate inadmisibile.

de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procuror și de inculpatul

Postică Petru Alexandru împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău

din 13 noiembrie 2014 și deciziei Colegiului penal Curții de Apel Chișinău din 12

februarie 2015, deoarece sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 iunie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

9