1ra-740-2015 — art.264 alin.3 lit.a CP

Dosarul nr.1ra-740/15

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 iulie 2015 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de partea

vătămată Bobeica Iuliana, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2015, în cauza penală privindu-l pe

Popa Ion Mihail, născut la 01 februarie 1989,

originar din s.Purcari, r-nul Ștefan Vodă și

domiciliat în mun.Chișinău, str.Melestiu 14/3.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Popa Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(3) lit.a) Cod

penal la 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 2 ani, iar în temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 2 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă, încasîndu-se de la Popa Ion în beneficiul lui

Bobeica Iuliana, prejudiciul moral în sumă de 50000 lei.

procedură penală, a constatat că Popa Ion, la 17 iulie 2013, la ora 13.00, conducînd

troleibuzul de model IUMZ, cu numărul de bord 1282, ruta nr.10, se deplasa pe str.G.

Vieru, mun.Chișinău, din direcția str.Cosmonauților spre str.Ierusalim și, ajungînd în

regiunea blocului nr.10, nemijlocit la trecerea nedirijată pentru pietoni, intrînd în

zona de acțiune a indicatoarelor de informare și orientare 5.40.1-5.40.2 „Trecere

pentru pietoni”, nu a manifestat atenție sporită la circulație, nu a apreciat corect

situația rutieră în care se afla autovehiculul la momentul respectiv, nu a ținut

permanent seama de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere,

intensitatea și nivelul de organizare a traficului rutier de care trebuie să țină cont

fiecare conducător la determinarea vitezei necesare deplasării în siguranță,

determinarea benzii de circulație și modul de conducere a vehiculului, nu a luat în

considerație starea de lucru în traficul rutier ce reflectă gradul de protecție a

participanților la el împotriva accidentelor și consecințelor acestora, pentru a nu pune

în pericol siguranța traficului și n-a cedat trecerea pietonului prin ce a încălcat

cerințele Regulamentului Circulației Rutiere, și anume - pct.11 lit.f), potrivit cărora

1

”Conducătorul de vehicul, înainte de plecare și în timpul deplasării, este obligat să

cedeze trecerea pietonilor la trecerile pentru pentru pietoni cu circulația nedirijată”; -

pct.3, potrivit căruia „Participanții la trafic sînt obligați să respecte regulile de

circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile

agentului de circulație, condițiile tehnice ale prezentului Regulament și prin acțiunile

lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului,

precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe acele care

sînt provocate de circumstanțe iminente”; - pct.4, potrivit căruia „Orice participant la

trafic care respectă prezentul Regulament este în drept să conteze pe faptul că și

ceilalți participanți la trafic execută cerințele acestuia”; - pct. 45 alin.(1) și (2),

potrivit cărora „Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita

de viteză stabilită, ținînd permanent seama de următorii factori: a) starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-

ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și

particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră. În cazul în care în limita vizibilității

apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau

chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”; - art.22 alin.(4)

din Legea nr.131-XVI din 07.06.2007 privind siguranța traficului rutier, potrivit

căruia „participanții la trafic sînt obligați să manifeste un comportament care să

asigure fluența și siguranța traficului, să nu pericliteze siguranța unor alți participanți

la trafic”, iar ca urmare a comis tamponarea pietonului Bobeica Iuliana, care traversa

regulamentar carosabilul, nemijlocit pe trecerea de pietoni, de la dreapta spre stînga,

relativ deplasării unității de transport cauzîndu-i astfel ultimei, conform raportului de

expertiză medico-legală nr.23/D din 18.11.2013, vătămări corporale grave.

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia în partea acțiunii civile, invocînd că

suma prejudiciului moral încasat de la inculpat în folosul părții vătămate de 50.000

lei fiind extrem de mare, instanța de judecată nu a luat în calcul că la urmărirea

penală inculpatul a achitat benevol părții vătămate 37000 lei și nu s-a luat în

considerație starea lui materială.

2015, a fost admis apelul avocatului în numele inculpatului, casată parțial sentința, în

partea acțiunii civile și pronunțată în această parte o nouă hotărîre, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care s-a dispus încasarea de la I.Popa în beneficiul

lui Iu.Bobeica a prejudiciului moral în sumă de 25.000 lei. În rest sentința a fost

menținută.

În motivarea acestei concluzii instanța a menționat că instanța de fond

soluționînd acțiunea civilă, incorect a dispus încasarea în beneficiul părții vătămate a

prejudiciului moral în sumă de 50000 lei, nejustificînd soluția dată la acest

compartiment.

Instanța de apel a menționat că, nici la urmărirea penală nici la prima instanță

nu a fost prezentate careva probe ce ar demonstra cuantumul daunei morale în aceste

proporții, or, la evaluarea cuantumului despăgubirilor prejudiciului moral se ia în

considerație că infracțiunea a fost săvîrșită din imprudență, că inculpatul lucrează, se

caracterizează pozitiv la locul de lucru, a reparat prejudiciul material produs prin

2

infracțiune, precum și rezultatele infracționale suferințele fizice și psihice ale părții

vătămate, prejudiciul cauzat părții vătămate etc.

Instanța de apel a conchis că prejudiciul moral încasat de la inculpat în

beneficiul părții vătămate în sumă de 50000 lei este exagerat, astfel bazîndu-se pe

criteriile specifice de evaluare a cuantumului despăgubirilor pentru prejudiciul moral

produs prin infracțiune, prevăzute la art.219 alin.(4) Cod de procedură penală, a

dispus încasarea de la inculpat în beneficiul părții vătămate prejudiciul moral în sumă

de 25.000 lei.

Iu.Bobeica, care a solicitat casarea parțială a acesteia, în partea ce ține de latura

civilă, cu adoptarea unei noi hotărîri, prin care să se încaseze de la inculpat în folosul

ei prejudiciul moral în sumă de 150.000 lei, pe motiv că suma prejudiciului moral

încasat de către instanța de apel este prea mic în raport cu acțiunile prejudiciabile ale

inculpatului, deoarece a pierdut capacitatea de muncă, pe perioada de spitalizare a

suportat dureri fizice și suferințe psihice.

materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă

în referință, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele

considerente.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se

constată că recursul este declarat peste termen.

Conform prevederilor art.422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este

de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Lecturînd materialele cauzei se observă că, potrivit procesului-verbal al

ședinței instanței de apel din 20 februarie 2015, partea vătămată Iu.Bobeica a

participat la cercetarea judecătorească, fiind pronunțat dispozitivul deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău în prezența participanților la proces. La

fel, din procesul-verbal rezultă că, părțile, inclusiv și Iu.Bobeica, au fost înștiințate

despre data pronunțării deciziei motivate – 20 martie 2015.

Ulterior, la 20 martie 2015, potrivit procesului-verbal al ședinței instanței de

apel, partea vătămată nu s-a prezentat la pronunțarea deciziei motivate (f.d.227).

Totodată, din materialele cauzei rezultă că acesteia i-a fost expediată copia deciziei

motivate la 24 martie 2015, fiind respectate prevederile art.338 alin.(4) Cod de

procedură penală (f.d.233).

Conform art.231 alin.(2)-(3) Cod de procedură penală, calcularea termenelor

procedurale se pornește de la ora, ziua, luna și anul indicate în actul care a provocat

curgerea termenului, iar la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul

ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se

împlinește.

Raportînd prevederile art.422 și art.231 Cod de procedură penală la situația

dată, rezultă că termenul de declarare a recursului (de 30 de zile) împotriva deciziei

instanței de apel expiră la 21 aprilie 2015.

3

Astfel partea vătămată, fiind în drept de a contesta decizia instanței de apel, nu

a atacat-o în termenul prevăzut de 30 de zile de la data cînd a fost pronunțată decizia

motivată, cunoscînd despre acest fapt.

Conform materialelor dosarului, partea vătămată a înaintat recurs asupra

deciziei instanței de apel la 30 aprilie 2015, care a fost înregistrat în secția grefă a

Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție la 04 mai 2015, deci după expirarea

termenului legal de 30 zile, prevăzut de art.422 Cod de procedură penală.

Potrivit dispozițiilor art.230 Cod de procedură penală, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste

termen.

Avînd în vedere că, în situația cînd recursul se respinge ca fiind declarat peste

termen, instanța de recurs nu se expune asupra circumstanțelor de drept ale cauzei și

legalității hotărîrii adoptate, din acest punct de vedere, nu există temei de a se expune

asupra legalității deciziei instanței de apel referitor la prejudiciul moral încasat de la

inculpat în folosul părții vătămate.

Astfel, raportînd situația reținută în cauză la prevederile art.432 alin.(2) Cod de

procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a hotărîrii adoptate în

prezenta cauză și, prin urmare, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

recursului ordinar, fiind declarat peste termen.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de partea vătămată Bobeica

Iuliana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20

februarie 2015, în cauza penală în privința lui Popa Ion, fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 10 iulie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

4