CASE OF COMINGERSOLL S.A. v. PORTUGAL

Societatea reclamantă este o societate publică a cărei sediul social este la Carnaxide (Portugal). Are în posesia sa opt facturi de schimb pe care le-a primit de la compania A. Lda pentru un total de 6.812.106 escudo. Întrucât facturile nu au fost onorate atunci când a fost necesar, societatea reclamantă a emis proceduri de aplicare împotriva A. Lda, la Tribunalul de Primă Instanță de la Lisabona, la 11 octombrie 1982, pentru a recupera sumele în curs. După ce a fost ordonată, la 22 octombrie 1982, să apară în fața instanței de primă instanță, societatea inculpată a depus o apărare în cadrul procedurii de executare la 6 decembrie 1982 (embargos de executado). La 7 martie 1983 judecătorul a dat direcții (despacho saneador) de stabilire a chestiunilor care erau deja înființate și cele care au rămas remarcabile. După ce au fost trimise instrucțiuni către instanța de judecată Porto, Vila Real și Bragance pentru a fi audiți martori, cazul a fost stabilit pentru audiere la 16 octombrie 1984, dar a trebuit să fie suspendat datorită eșecului avocatului companiei solicitante de a participa. În cele din urmă, a fost auzit la 13 noiembrie 1984. La 19 iunie 1986, instanța de primă instanță a constatat în favoarea companiei acuzate. La 8 iulie 1986, societatea reclamantă a apelat împotriva acestei decizii la Curtea de Apel de la Lisabona (Tribunal da Relaçao). La 27 mai 1987, dosarul a fost transferat la această instanță. 10. La 28 februarie 1989, Curtea de Apel a anulat decizia impugnată și a hotărât să respingă apărarea. 11. La 18 mai 1989, când dosarul a fost încă la Curtea de Apel de la Lisabona, A. Lda a solicitat asistența juridică pentru costurile sale juridice. Această cerere a fost refuzată de către judecătorul raportor într-o ordonanță din 19 septembrie 1989. O nouă cerere formulată de A. Lda la 23 octombrie 1989 a fost, de asemenea, respinsă la 3 noiembrie 1989. La apelul A. Lda, un comitet de trei judecători al instanței de recurs, a susținut aceste ordonanțe la 3 aprilie 1990. La 7 mai 1990, Lda a apelat asupra punctelor de drept la Curtea Supremă (Supremo Tribunal de Justiça) și la 5 noiembrie 1990, dosarul a fost transferat la această instanță. 12. Într-o hotărâre din 20 decembrie 1990, Curtea Supremă a respins acest recurs. La 21 ianuarie 1991 A. Lda a solicitat o pronunțare a unei hotărâri referitoare la problema instanței plenare (pleno tribunal), însă judecătorul raportor a respins cererea. Curtea Supremă a susținut această hotărâre într-o hotărâre din 26 septembrie 1991. Lda a depus apoi un nou recurs declarat inadmisibil de către judecătorul raportor la 6 ianuarie 1992. Această hotărâre a fost ulterior susținută de Curtea Supremă la 11 martie 1992. Apoi, la 22 iunie 1992, A. Lda a contestat factura costurilor, dar, la 12 octombrie 1992, judecătorul raportor a ordonat transferul dosarului la instanța de primă instanță, din cauza faptului că provocarea a fost destinată numai întârzierea recuperării datoriei. 13. La 2 februarie 1984, o companie, F. & F. Lda, a emis o citație opusă aplicării (embargos de terceiro). În ordinea din 9 noiembrie 1984, judecătorul a hotărât că procedura de executare ar trebui să rămână până la auzirea convocărilor terțe. Cu toate acestea, la 8 aprilie 1987, judecătorul a rămas convocarea până la apărarea A. Lda la procedura de executare a fost auzită. La 24 martie 1993, având în vedere decizia luată în cadrul procedurii de executare, judecătorul a hotărât să procedeze la examinarea convocărilor terțe. 14. La 19 noiembrie 1997, judecătorul a dat instrucțiuni care să stabilească chestiunile care erau deja stabilite și cele care au rămas neașteptate. 15. Acțiunea este încă în așteptare în fața Tribunalului de Primă Instanță de la Lisabona.