SECȚIUNEA A PATRA CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL VELHO DA COSTA DE ABREU ROCHA ȘI TITO DE MORAIS c. PORTUGAL (Cercetările nr. 33436/96 și 33475/96) HOTĂRÂREA STRASBOURG 23 martie 2000 În litigiu cu Velho da Costa de Abreu Rocha și Tito de Morais c. Portugalia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (pe secțiune), care se află într-o cameră compusă din dnii Pellonpägue președinte Pastor Ridruejo Caflisch Makarczyk Butkevych Botousarova judecători de suba inês judecător ad hoc, și de V. Berger grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 9 martie 2000, Rend la hotărâre că, aici, adoptat la această dată procedural A la origine a cauzei se găsesc două cereri (n 33436/96 și 33475/96) îndreptate împotriva Republicii Portugalia și dintre care doi resortisanți portughezi, M. Armando José Velho da Costa de Abreu Rocha și João Manuel Mealha Tito de Morais ( P. Abreu Rocha, avocat în Baroul de la Lisabona.
Guvernul portughez este reprezentat de agentul său, domnul A. Henrique Gaspar, procuror general adjunct. La intersecția cu art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanții se plângeau de durata a două proceduri civile. La 10 decembrie 1997, Comisia (Camera a doua) a decis să atașeze cererile și să le aducă la cunoștința guvernului pârât, invitându-l să prezinte în scris observații cu privire la admisibilitate și la temeinicia acesteia. Guvernul și-a prezentat observațiile la 15 decembrie 1997 și reclamanții au răspuns la acestea la 4 martie 1998. La 6 iulie 1999, Curtea a declarat cererile admisibile. După un schimb de corespondență, la 19 noiembrie 1999, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui regulament amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție.
În decembrie 1999, reprezentantul reclamanților și, respectiv, guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unui astfel de regulament amiabil. DE FAPT, reclamanții sunt resortisanți portughezi născuți în 1928 și respectiv 1939. Primul reședința la Lisabona și al doilea la Estoril (Portugalia). RTP - Rádio Televisão Portuguesa, E.P. la RTP La 14 februarie 1986, reclamanții au introdus o acțiune în litigiu în anulare a acestui decret ministerial în fața Curții Supreme Administrative (Supremo Tribunal Administrativo). Prin hotărârea din 2 mai 1991, aceasta a respins acțiunea. La 20 februarie 1992, reclamanții au introdus în fața Tribunalului de la Lisabona o acțiune în despăgubire împotriva RTP.
Această procedură în cauză s-a încheiat definitiv printr-o hotărâre a Curții Supreme (Supremo Tribunal de Justiça) din 14 ianuarie 1997, reclamanții fiind despăgubiți de pretențiile lor. La 6 decembrie 1999, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamanților Am luat cunoștință de declarația guvernului Portugaliei conform căreia este dispus să-mi plătească suma de 1 000 000 PTE pentru fiecare dintre solicitanți pentru daune morale, precum și suma totală de 300 000 PTE pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, adică o sumă totală de 2 300 000 PTE pentru o soluționare pe cale amiabilă a cauzelor care au ca origine cererile nr. 3343/93 și 3347 Declar că cauzele soluționate definitiv sunt soluționate.
Această declarație se înscrie în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns și eu și guvernul portughez. În plus, doresc să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzelor în fața Marii Camere, în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 11. La 4 ianuarie 2000, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului portughez: Declar că, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzelor care au ca origine acțiunile nr. 3343′′′ și 3347′′, introduse de Armando José VELHO DA COSTA DE ABREU ROCHA și João Manuel Mealha TITO DE MORAIS, guvernul Portugaliei propune să plătească suma de 1 000 000 PTE fiecărui reclamant pentru daune morale, precum și o sumă globală de 300 000 PTE pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, adică o sumă totală de 2 300 000 PTE, de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor de autor.
Această plată va reprezenta o soluționare definitivă a cauzei. Această declarație nu se referă la recunoașterea de către guvernul Portugaliei a unei încălcări a Convenției europene a drepturilor omului în speță. Mai mult decât atât, în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție, după pronunțarea hotărârii, persoana în cauză să nu solicite trimiterea cauzei în fața Marii Camere. 12. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Aceaceasta este asigurată că acest regulament se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) în fine al Convenției și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură].
13. Prin urmare, este necesar să se elimine cauza rolului. prin aceste motive, instanța, la l'unanimité, decisă să șteargă cauza rolului Ia notă de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 23 martie 2000 în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul Curții. Vincent Berger Matti P ellonpême Premier
AFFAIRE VELHO DA COSTA DE ABREU ROCHA ET TITO DE MORAIS c. PORTUGAL (Requêtes n° 33436/96 et 33475/96) ARRÊT STRASBOURG 23 mars 2000 En l’affaire Velho da Costa de Abreu Rocha et Tito de Morais c. Portugal , La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant en une chambre composée de : MM. M. Pellonpää , président , A. Pastor Ridruejo , L. Caflisch , J. Makarczyk , V. Butkevych , M me S. Botoucharova , juges , M. A. de sousa inês , juge ad hoc, et de M. V. Berger , greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 9 mars 2000, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
1.A l’origine de l’affaire se trouvent deux requêtes (n os 33436/96 et 33475/96) dirigées contre la République du Portugal et dont deux ressortissants portugais, MM. Armando José Velho da Costa de Abreu Rocha et João Manuel Mealha Tito de Morais (« les requérants »), avaient saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme (« la Commission ») les 20 et 26 juillet 1996 respectivement en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »). Les requérants sont représentés par M e P. Abreu Rocha, avocat au barreau de Lisbonne. Le gouvernement portugais est représenté par son agent, M. A. Henriques Gaspar, procureur général adjoint.
2.Sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignaient de la durée de deux procédures civiles. Le 10 décembre 1997, la Commission (deuxième chambre) a décidé de joindre les requêtes et de les porter à la connaissance du gouvernement défendeur, en l’invitant à présenter par écrit des observations sur la recevabilité et le bien-fondé de celui-ci. Le Gouvernement a présenté ses observations le 15 décembre 1997 et les requérants y ont répondu le 4 mars 1998.
3.Le 6 juillet 1999, la Cour a déclaré les requêtes recevables.
4.Après un échange de correspondance, le 19 novembre 1999, le greffier de section a proposé aux parties la conclusion d’un règlement amiable au sens de l’article 38 § 1 b) de la Convention. Les 2 et 22 décembre 1999 respectivement, le représentant des requérants et le Gouvernement ont présenté des déclarations formelles d’acceptation d’un tel règlement amiable. EN FAIT
5.Les requérants sont des ressortissants portugais nés en 1928 et 1939 respectivement. Le premier réside à Lisbonne et le second à Estoril (Portugal).
6.Les requérants faisaient partie du conseil d’administration de la RTP - Rádio Televisão Portuguesa, E.P. (« la RTP »), l’entreprise publique de télévision portugaise devenue depuis une société anonyme dont la totalité des actions appartient à l’Etat.
7.Par un arrêté ministériel de la présidence du conseil des ministres et du ministre des Finances en date du 17 décembre 1985, ils furent démis de leurs fonctions pour des « motifs justifiés ».
8.Le 14 février 1986, les requérants introduisirent un recours contentieux en annulation de cet arrêté ministériel devant la Cour suprême administrative ( Supremo Tribunal Administrativo ). Par un arrêt du 2 mai 1991, celle-ci rejeta le recours.
9.Le 20 février 1992, les requérants introduisirent devant le tribunal de Lisbonne une action en dommages et intérêts contre la RTP. Cette procédure s’est terminée de manière définitive par un arrêt de la Cour suprême ( Supremo Tribunal de Justiça ) du 14 janvier 1997, les requérants ayant été déboutés de leurs prétentions. EN DROIT
10.Le 6 décembre 1999, la Cour a reçu la déclaration suivante signée par le représentant des requérants : « J’ai pris connaissance de la déclaration du Gouvernement du Portugal selon laquelle il est prêt à me verser la somme de 1 000 000 PTE pour chacun des requérants au titre du dommage moral, ainsi que la somme globale de 300 000 PTE au titre des frais et dépens, soit une somme totale de 2 300 000 PTE en vue d’un règlement amiable des affaires ayant pour origine les requêtes n° 33436/96 et 33475/96, que j’ai introduites devant la Cour européenne des Droits de l’Homme. J’accepte cette proposition et renonce, par ailleurs, à toute autre prétention à l’encontre de l’Etat portugais à propos des faits à l’origine desdites requêtes quant à la durée de deux procédures civiles jusqu’au prononcé de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Je déclare les affaires définitivement réglées. La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le gouvernement portugais et moi-même somme parvenus. En outre, je m’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi des affaires devant la Grande Chambre, conformément à l’article 43 § 1 de la Convention. »
11.Le 4 janvier 2000, la Cour a reçu du gouvernement portugais la déclaration suivante : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable des affaires ayant pour origine les requêtes n° 33436/96 et 33475/96, introduites par Armando José VELHO DA COSTA DE ABREU ROCHA et João Manuel Mealha TITO DE MORAIS, le Gouvernement du Portugal offre de verser la somme de 1 000 000 PTE à chacun des requérants au titre du dommage moral ainsi qu’une somme globale de 300 000 PTE au titre des frais et dépens, soit une somme totale de 2 300 000 PTE, dès la notification de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne de Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. La présente déclaration n’implique de la part du Gouvernement du Portugal aucune reconnaissance d’une violation de la Convention européenne des Droits de l’Homme en l’espèce. En outre, le Gouvernement s’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire devant la Grande Chambre, conformément à l’article 43 § 1 de la Convention. »
12.La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle est assurée que ce règlement s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1 in fine de la Convention et 62 § 3 du règlement de la Cour).
13.Partant, il convient de rayer l’affaire du rôle. par ces motifs, la cour, À l’unanimitÉ, 1. Décide de rayer l’affaire du rôle ; 2. Prend note de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre. Fait en français, puis communiqué par écrit le 23 mars 2000 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement de la Cour. Vincent Berger Matti P ellonpää Greffier Président