- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 16 noiembrie 2000
- Stat pârât
- PRT
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Ribeiro Ferreira Ruah împotriva Portugaliei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA A PATRA CAUZA RIBEIRO FERREIRA RUAH c. PORTUGALIA Cerere nr. 38325/97 HOTĂRÂREA STRASBURG 16 noiembrie 2000 În cauza Ribeiro Ferreira Ruah c. Portugalia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului ( După ce s-a pronunțat în camera Consiliului la 26 octombrie 2000, se pronunțase o hotărâre, adoptată la această dată, la originea cauzei se afla o cerere (nr. 3832/93) îndreptată împotriva Republicii Portugalia și al cărei resortisant al acestui stat, dl Tereza Maria Ribeiro Ferreira Ruah ( La 15 octombrie 1997, în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind libertățile fundamentale), reclamanta este reprezentată de dl L. Castelo, avocat în baroul din Cascais (Portugalia).
Guvernul portughez (atmosfera) este reprezentat de agentul său, dl A. Henrique Gaspar, procuror general adjunct. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanta se plângea de durata unei proceduri civile. La 9 martie 2000, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 24 iulie 2000, guvernul a făcut propuneri în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei, în conformitate cu articolul (b) din Convenție. La 18 august 2000, reprezentantul recurentei și-a dat acordul în acest sens. ÎN FAVOAREA recurentei este un resortisant portughez, născut în 1965 și rezident la Lisabona. La 15 octombrie 1981, procurorul public a introdus în fața Tribunalului de la Lisabona o procedură de partajare a succesiunii ca urmare a decesului tatălui reclamantei.
La 24 octombrie 1983, judecătorul a constatat că inventarul nu mai fusese obligatoriu, reclamanta devenind în același timp majoră. În aceeași zi, reclamanta a solicitat continuarea procedurii. Procedura este în continuare în curs de desfășurare în fața Tribunalului de la Lisabona. ÎN Â 10. printr-o scrisoare din 24 iulie 2000, guvernul a indicat următoarele: (...) guvernul portughez (...) acceptă [...] să plătească [recurentei] suma de 1 400 000 de escudos portughez [PTE]. Această plată este destinată soluționării definitive a cererii. (...) [El] nu înseamnă din partea guvernului Portugaliei nici o recunoaștere a unei încălcări a Convenției europene a drepturilor omului în speță. 11. La 18 august 2000, reprezentantul recurentei și-a dat acordul cu privire la propunerile guvernului.
12. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile (art. 39 din convenție). Aceasta se asigură că acest regulament se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale (articolele fine din convenție și 3 din Regulamentul de procedură. 13. Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului. prin aceste motive, instanța, la l'unanimitÉ, hotărăște să șteargă cauza din rol. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 16 noiembrie 2000 în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul Curții. Vincent Berger Georg Res Modululer Președinte
QUATRIÈME SECTION
AFFAIRE RIBEIRO FERREIRA RUAH
c. PORTUGAL ( Requête n° 38325/97 ) ARRÊT STRASBOURG 16 novembre 2000 En l’affaire Ribeiro Ferreira Ruah c. Portugal, La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant en une chambre composée de : MM. G. Ress , président , A. Pastor Ridruejo , L. Caflisch , I. Cabral Barreto , V. Butkevych , M me N. Vajić , M. J. Hedigan , juges , et de M. V. Berger , greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 26 octobre 2000, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n° 38325/97) dirigée contre la République du Portugal et dont une ressortissante de cet Etat, M me Tereza Maria Ribeiro Ferreira Ruah (« la requérante »), avait saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme (« la Commission ») le 15 octobre 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »).
La requérante est représentée par M e L. Castelo, avocat au barreau de Cascais (Portugal). Le gouvernement portugais (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. A. Henriques Gaspar, procureur général adjoint.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaignait de la durée d’une procédure civile.
Le 9 mars 2000, la Cour a déclaré la requête recevable.
Le 24 juillet 2000, le Gouvernement a fait des propositions en vue d’un règlement amiable de l’affaire, aux termes de l’article 38 § 1 b) de la Convention. Le 18 août 2000, le représentant de la requérante a marqué son accord à ce sujet. EN FAIT
La requérante est une ressortissante portugaise, née en 1965 et résidant à Lisbonne.
Le 15 octobre 1981, le ministère public introduisit devant le tribunal de Lisbonne une procédure d’inventaire en partage de succession suite au décès du père de la requérante. Celle-ci était à l’époque mineure.
Le 24 octobre 1983, le juge constata que l’inventaire avait cessé d’être obligatoire, la requérante étant entre-temps devenue majeure. Le même jour, la requérante demanda la poursuite de la procédure.
La procédure est toujours pendante devant le tribunal de Lisbonne. EN DROIT
Par une lettre du 24 juillet 2000, le Gouvernement a indiqué ce qui suit : « (…) le gouvernement portugais (…) accepte de (…) verser [à la requérante] la somme de 1 400 000 escudos portugais [PTE]. Ce versement est destiné au règlement définitif de la requête. (…) [Il] n’implique de la part du Gouvernement du Portugal aucune reconnaissance d’une violation de la Convention européenne des Droits de l’Homme en l’espèce. »
Le 18 août 2000, le représentant de la requérante a marqué son accord sur les propositions du Gouvernement.
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ce règlement s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1 in fine de la Convention et 62 § 3 du règlement).
Partant, il convient de rayer l’affaire du rôle. par ces motifs, la cour, À l’unanimitÉ, Décide de rayer l’affaire du rôle. Fait en français, puis communiqué par écrit le 16 novembre 2000 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement de la Cour. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président