RIBEIRO FERREIRA RUAH contre le PORTUGAL

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 38325/97 prezentate de Tereza Maria RIBEIRO FERREIRA RUAH împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are sediul la martie 2000 într-o cameră compusă din domnul Pellonpäää, președintele A. Pastor Ridruejo, L. Caflisch, J. Makarczyk, I. Cabral Barreto, V. Butkevych, S. Botoutarova, judecători și V. Berger; grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 15 octombrie 1997 și înregistrată la 27 octombrie 1997, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie ÎN FAȚĂ reclamanta este un cetățean portughez, născut în 1965 și rezident la Lisabona. Ea este reprezentată în fața Curții de către J.A. Pires de Lima, avocat în baroul din Cascais. Faptele așa cum au fost expuse de către părți pot fi rezumate după cum urmează: La 15 octombrie 1981, procurorul public a introdus în fața Tribunalului de la Lisabona (Camera a șaptea civilă) o procedură de partajare a succesiunii ca urmare a decesului tatălui reclamantei. La 24 octombrie 1983, judecătorul a constatat că inventarul nu mai fusese obligatoriu, reclamanta devenind în același timp majoră. În aceeași zi, reclamanta a solicitat continuarea procedurii. Prin ordonanța din 7 noiembrie 1983, judecătorul a decis că cea de-a șaptea cameră civilă era competentă să examineze cazul. Procedura este încă în curs de desfășurare în fața Tribunalului de la Lisabona. ÎN DREPT, cauza recurentei se referă la durata procedurii care a început la 15 octombrie 1981 și este încă în curs de desfășurare și, prin urmare, a durat deja optsprezece ani și cinci luni. Potrivit recurentei, durata procedurii nu răspunde cerinței termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție. Curtea consideră că, în lumina criteriilor prevăzute de jurisprudența organelor Convenției în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul recurentei și al autorităților competente) și ținând cont de toate elementele aflate în posesia sa, acest Registru trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declară cererea, toate mijloacele de fond rezervate. Vincent Berger Matti Pellonpäääup Președinte

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 38325/97

présentée par Tereza Maria RIBEIRO FERREIRA RUAH

contre le Portugal

La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le

9

mars

2000 en une chambre composée de

M.

M. Pellonpää,

président

,

M.

A. Pastor Ridruejo,

M.

L. Caflisch,

M.

J. Makarczyk,

M.

I. Cabral Barreto,

M.

V. Butkevych,

M

me

S. Botoucharova,

juges

,

et de

M.

V. Berger,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 15 octobre 1997 et enregistrée le 27 octobre 1997,

Vu l’article 5 § 2 du Protocole n° 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête,

Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par la requérante,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

La requérante est une ressortissante portugaise, née en 1965 et résidant à Lisbonne.

Elle est représentée devant la Cour par M

e

J.A. Pires de Lima, avocat au barreau de Cascais.

Les faits tels qu’ils ont été exposés par les parties peuvent se résumer comme suit

:

Le 15 octobre 1981, le ministère public introduisit devant le tribunal de Lisbonne (septième chambre civile) une procédure d’inventaire en partage de succession suite au décès du père de la requérante. Celle-ci était à l’époque mineure.

Le 24 octobre 1983, le juge constata que l’inventaire avait cessé d’être obligatoire, la requérante étant entre-temps devenue majeure. Le même jour, la requérante demanda la poursuite de la procédure.

Par une ordonnance du 7 novembre 1983, le juge décida que la septième chambre civile restait compétente pour examiner l’affaire.

La procédure est toujours pendante devant le tribunal de Lisbonne.

EN DROIT

Le grief de la requérante porte sur la durée de la procédure qui a débuté le 15 octobre 1981 et est à ce jour encore pendante. Elle a donc déjà duré dix-huit ans et cinq mois.

Selon la requérante, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

», tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention. Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.

La Cour estime qu’à la lumière des critères dégagés par la jurisprudence des organes de la Convention en matière de «

délai raisonnable

» (complexité de l’affaire, comportement de la requérante et des autorités compétentes), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés.

Vincent Berger

Matti Pellonpää

Greffier

Président