AFFAIRE FERREIRA PINTO c. PORTUGAL
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
-
- Scoasă de pe rol
AFFAIRE FERREIRA PINTO c. PORTUGAL (CtEDO, 2003)
SECȚIUNEA A TREIA CAUZA FERREIRA PINTO c. PORTUGALIA (solicitarea nr. 54704/00) HOTĂRÂREA (reglementare amiabilă) STRASBURG 26 iunie 2003 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Ferreira Pinto c. Portugalia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), care se află într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Cabral Barreto Caflisch Türmen Zupančič H.S. Greve Traja, judecători și de Berger, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la data de 5 iunie 2003, Renunță hotărârea pe care o reprezintă, adoptat această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 5704/00) îndreptată împotriva Republicii Portugheze și din care un resortisant al acestui stat, domnul Aires de Jesus Ferreira Pinto ( februarie 2000 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind drepturile omului).
Reclamantul este reprezentat în fața Curții de către dl J. Pires de Lima și dl Gusmão, avocați din Cascais. Guvernul portughez (atmosfera) este reprezentat de agentul său, dl J. Miguel, procuror general adjunct. În special, reclamantul susținea, pe teren la art. 6 alineatul (1) din convenție, că procedura civilă la care a fost parte a avut o durată excesivă. La 9 ianuarie 2003, după ce a primit observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă în ceea ce privește acest motiv și inadmisibilă pentru surplus. La 20 martie 2003, după un schimb de corespondență, grefierul a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție. Reclamantul s-a născut în 1943 și locuiește în Loures (Portugalia).
La 30 august 1994, reclamantul a introdus în fața Tribunalului Administrativ de la Lisabona o acțiune în răspundere extracontractuală a statului, solicitând repararea prejudiciilor cauzate ca urmare a anulării, de către Curtea Supremă administrativă, a unui decret al secretarului de stat adjunct Tineretului, care a pus capăt detașării sale la Hotărârea Generală Comunicare Socială. Prin hotărârea din 10 decembrie 2001, tribunalul i-a acordat parțial dreptul reclamantului. Atât reclamantul, cât și procurorul public au făcut apel la această hotărâre în fața Curții Supreme Administrative. Prin hotărârea din 27 februarie 2002, Curtea Supremă Administrativă a respins recursul din partea statului și l-a primit parțial pe cel al reclamantului.
La 4 aprilie 2003, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamantului Observ că guvernul portughez este pregătit să plătească domnului Aires de Jesus Ferreira Pinto suma de 4 000 EUR pentru daune morale și 1 250 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea sus-menționată în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Portugaliei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri, declar cazul definitiv soluționat. Prezenta declarație face parte din soluționarea amiabilă la care au ajuns guvernul și reclamantul.
În plus, mă angajez să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 11. La 13 mai 2003, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei menționate anterior, guvernul portughez propune plata către Dl Aires de Jesus Ferreira Pinto suma de 4 000 EUR pentru daune morale și 1 250 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la data pronunțării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va fi soluționată definitiv. În plus, guvernul se angajează să nu solicite trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție.
12. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile [art. 39 din Convenție]. Curtea se asigură că acest regulament se inspiră din respectarea drepturilor omului, așa cum le recunosc Convenția sau protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine din Convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. 13. Decide să șteargă cazul rolului Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 26 iunie 2003 în temeiul art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.