SECȚIUNEA A PATRA CAUZA FERREIRA MARTINS c. PORTUGALIA Cerere nr. 395799/98 HOTĂRÂREA (reglementare amiabilă) STRASBURG 12 aprilie 2001 În cauza Ferreira Martins c. Portugalia, Curtea Europeană a Drepturilor de l'lai (a se vedea secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din domnii Ress președinte Pastor Ridruejo Caflisch Makarczyk Cabral Barreto Vajić Pellonpääs judecători grefier de secțiune După ce s-a pronunțat în camera Consiliului la 22 martie 2001, hotărârea a fost adoptată la această dată, la originea cauzei se afla o cerere (nr. 39579/96) îndreptată împotriva Republicii Portugalia și a cărei resortisantă a acestui stat, Maria Emilia Ferreira Martins ( 29 ianuarie 1998 în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (inclusiv Convenția privind libertățile fundamentale).
Recurenta este reprezentată de J. Rodrigues Lourenço, avocat în baroul din Lamego (Portugalia). Guvernul portughez, la data de ...) este reprezentat de agentul său, dl A. Henrique Gaspar, procuror general adjunct. La 30 martie 2000, după ce a primit observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 4 decembrie 2000, după un schimb de corespondență, grefierul de secțiune a propus părților încheierea unui regulament amiabil în sensul articolului (b) din convenție. La 11 decembrie 2000 și, respectiv, 19 februarie 2001, reprezentantul recurentei și guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei. La 22 aprilie 1993, reclamanta și soțul ei au introdus în fața Tribunalului de la Sintra o acțiune în expulzare de chiriași.
Procedura este în continuare în curs de desfășurare în fața acestei instanțe. LA 11 decembrie 2000, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reprezentantul recurentei: Am luat cunoștință de declarația guvernului portughez conform căreia el este dispus să-mi plătească suma de 1 050 000 PTE, dintre care 800 000 PTE pentru daune morale și 250 000 PTE pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei, având ca origine cererea nr. 39579/96 pe care am înaintat-o Curții Europene a Drepturilor Omului. Declar cauza soluționată definitiv. Această declarație se înscrie în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul portughez. În plus, doresc să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei în fața Marii Camere, în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție.
La 21 februarie 2001, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului: Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei care are ca origine cererea nr. 39579/96 formulată de M Maria Emilia FERREIRA MARTINS, guvernul portughez propune ca suma de 1 50000 PTE, din care 800 000 PTE pentru prejudiciul moral și 250 000 PTE pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, să fie plătită acesteia din momentul notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei. Această declarație nu se referă la recunoașterea de către guvernul portughez a unei încălcări a Convenției europene a drepturilor omului în speță.
Mai mult decât atât, în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție, după pronunțarea hotărârii nu se solicită trimiterea cauzei în fața Marii Camere. 10. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile (art. 39 din convenție). Aceasta se asigură că acest regulament se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale (articolele fine din convenție și 3 din regulament). 11. rayer cauza de rol Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 12 aprilie 2001 în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Georg Ressciner Președintele
c. PORTUGAL ( Requête n° 39579/98 ) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 12 avril 2001 En l’affaire Ferreira Martins c. Portugal, La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant en une chambre composée de : MM. G. Ress , président , A. Pastor Ridruejo , L. Caflisch , J. Makarczyk , I. Cabral Barreto , M me N. Vajić , M. M. Pellonpää , juges , et de M. V. Berger , greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 22 mars 2001, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
1.A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n° 39579/98) dirigée contre la République du Portugal et dont une ressortissante de cet Etat, M me Maria Emilia Ferreira Martins (« la requérante »), avait saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme (« la Commission ») le 29 janvier 1998 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »).
2.La requérante est représentée par M e J. Rodrigues Lourenço, avocat au barreau de Lamego (Portugal). Le gouvernement portugais (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. A. Henriques Gaspar, Procureur général adjoint.
3.La requérante allègue, sur le terrain de l’article 6 § 1 de la Convention, que la procédure civile à laquelle elle a été partie a connu une durée excessive.
4.L’affaire a été transférée à la Cour le 1 er novembre 1998 en vertu de l’article 5 § 2 du Protocole n° 11 à la Convention. Le 30 mars 2000, après avoir recueilli les observations des parties, la Cour a déclaré la requête recevable.
5.Le 4 décembre 2000, après un échange de correspondance, le greffier de section a proposé aux parties la conclusion d’un règlement amiable au sens de l’article 38 § 1 b) de la Convention. Les 11 décembre 2000 et 19 février 2001 respectivement, le représentant de la requérante et le Gouvernement ont présenté des déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire. EN FAIT
6.La requérante est une ressortissante portugaise, née en 1927 et résidant à Lamego.
7.Le 22 avril 1993, la requérante et son époux introduisirent devant le tribunal de Sintra une action en expulsion de locataire. La procédure est toujours pendante devant ce tribunal. EN DROIT
8.Le 11 décembre 2000, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le représentant de la requérante : « J’ai pris connaissance de la déclaration du gouvernement portugais selon laquelle il est prêt à me verser la somme de 1 050 000 PTE, dont 800 000 PTE au titre du dommage moral et 250 000 PTE au titre des frais et dépens en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 39579/98 que j’ai introduite devant la Cour européenne des Droits de l’Homme. J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de l’Etat portugais à propos des faits à l’origine de ladite requête quant à la durée de la procédure civile jusqu’au prononcé de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Je déclare l’affaire définitivement réglée. La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le gouvernement portugais et moi-même sommes parvenus. En outre, je m’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire devant la Grande Chambre, conformément à l’article 43 § 1 de la Convention. »
9.Le 21 février 2001, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 39579/98, introduite par M me Maria Emilia FERREIRA MARTINS, le gouvernement portugais offre de verser à celle-ci la somme de 1 050 000 PTE, dont 800 000 PTE au titre du dommage moral et 250 000 PTE au titre des frais et dépens, dès la notification de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. La présente déclaration n’implique de la part du gouvernement portugais aucune reconnaissance d’une violation de la Convention européenne des Droits de l’Homme en l’espèce. En outre, le Gouvernement s’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire devant la Grande Chambre, conformément à l’article 43 § 1 de la Convention. »
10.La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ce règlement s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1 in fine de la Convention et 62 § 3 du règlement).
11.Partant, il convient de rayer l’affaire du rôle. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, 1. Décide rayer l’affaire du rôle ; 2. Prend acte de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre. Fait en français, puis communiqué par écrit le 12 avril 2001 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président