- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 12 aprilie 2001
- Stat pârât
- PRT
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Silva Bras împotriva Portugaliei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA A PATRA CAUZA SILVA BRÁS c. PORTUGALIA Cerere nr. 41218/98 HOTĂRÂREA (reglementare amiabilă) STRASBURG 12 aprilie 2001 În lalva BRÁS c. Portugalia, Curtea Europeană a Drepturilor de l'lai (a se vedea secțiunea), care se află într-o cameră compusă din domnii Ress președinte Pastor Ridruejo Caflisch Makarczyk Cabral Barreto Butkevych Pellonpääääj Berger grefier de secțiune După ce s-a pronunțat în camera Consiliului la 22 martie 2001, hotărârea a fost adoptată la această dată, la originea cauzei se afla o cerere (nr. 411258/98) îndreptată împotriva Republicii Portugalia și al cărei resortisant al acestui stat, Maria Margarida da Silva Brás (atlva Brás), a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului ( 29 aprilie 1998 în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ( Recurenta susține, pe teren, la art. 6 alineatul (1) din Convenție, că procedura penală la care a fost anexată în calitate de avocat a avut o durată excesivă.
noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție. La 27 aprilie 2000, după ce a primit observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 6 decembrie 2000, după un schimb de corespondență, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui regulament amiabil în sensul articolului (b) din Convenție. 19 februarie 2001, reprezentantul recurentei și, respectiv, guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unui regulament pe cale amiabilă al cauzei. DE FAPT, recurenta este un resortisant portughez, născut în 1951 și rezident în Shawbury (Regatul Unit). La 26 iulie 1987, reclamanta a fost victima unui accident de circulație. La 26 august 1987, s-au inițiat urmăriri penale de către Parchetul Caldas da Rainha împotriva șoferului de vehicule implicate în accident.
La 26 iunie 1989, reclamanta și-a prezentat acuzația privată (acusação particular) împotriva persoanei în cauză. Printr-o ordonanță din 9 octombrie 1989, instanța judecătorească din statul Caldas da Rainha a acceptat cererea de încuviințarea instanței 10. La 20 septembrie 1991, judecătorul a decis că infracțiunea în cauză a făcut obiectul unei amnistii. La 25 septembrie 1991, reclamanta a solicitat continuarea procedurii în ceea ce privește aspectul său civil, ceea ce a fost acceptat de către judecător. 11. La 22 ianuarie 1998, reclamanta a renunțat. Această renunțare a fost aprobată printr-o hotărâre din 28 ianuarie 1998. La 2 ianuarie 2001, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul recurentei J 41128, pe care am înaintat-o în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.
J a acceptat această propunere și a renunțat, în plus, la orice altă pretenție împotriva statului Portugheză cu privire la faptele care stau la baza acestei cereri cu privire la durata procedurii civile până la data pronunțării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Declar cauza soluționată definitiv. Prezenta declarație se aplică în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul portughez. În plus, eu sunt dispus să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei în fața Marii Camere, în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din convenție.
13. La 21 februarie 2001, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei având ca origine cererea nr. 41258/98 formulată de M Maria Margarida da SILVA BRÁS, guvernul portughez oferă acesteia suma de 1 250 000 PTE, dintre care 1 000 000 PTE pentru daune morale și 250 000 PTE pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, imediat după notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această declarație nu se referă la nici o recunoaștere din partea guvernului portughez a unei încălcări a Convenției europene a drepturilor omului în speță. În plus, în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție, se angajează să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei în fața Marii Camere.
14. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile (art. 39 din convenție). Aceaceasta este asigurată că acest regulament se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale (articolele fine din convenție și 3 din regulament). să șteargă cauza rolului Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 12 aprilie 2001 în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Georg Ress grefier Președinte
QUATRIÈME SECTION
AFFAIRE SILVA BRÁS
c. PORTUGAL ( Requête n° 41128/98 ) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 12 avril 2001 En l’affaire Silva Brás c. Portugal, La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant en une chambre composée de : MM. G. Ress , président , A. Pastor Ridruejo , L. Caflisch , J. Makarczyk , I. Cabral Barreto , V. Butkevych , M. Pellonpää , juges , et de M. V. Berger , greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 22 mars 2001, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n° 41128/98) dirigée contre la République du Portugal et dont une ressortissante de cet Etat, M me Maria Margarida da Silva Brás (« la requérante »), avait saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme (« la Commission ») le 29 avril 1998 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »).
La requérante est représentée par M e M. de Carvalho, avocat au barreau de Caldas da Rainha (Portugal). Le gouvernement portugais (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. A. Henriques Gaspar, Procureur général adjoint.
La requérante allègue, sur le terrain de l’article 6 § 1 de la Convention, que la procédure pénale à laquelle elle s’était jointe en qualité d’ assistente a connu une durée excessive.
L’affaire a été transférée à la Cour le 1 er novembre 1998 en vertu de l’article 5 § 2 du Protocole n° 11 à la Convention. Le 27 avril 2000, après avoir recueilli les observations des parties, la Cour a déclaré la requête recevable.
Le 6 décembre 2000, après un échange de correspondance, le greffier de section a proposé aux parties la conclusion d’un règlement amiable au sens de l’article 38 § 1 b) de la Convention. Les 18 décembre 2000 et 19 février 2001 respectivement, le représentant de la requérante et le Gouvernement ont présenté des déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire. EN FAIT
La requérante est une ressortissante portugaise, née en 1951 et résidant à Shawbury (Royaume-Uni).
Le 26 juillet 1987, la requérante fut victime d’un accident de la circulation.
Le 26 août 1987, des poursuites furent ouvertes par le parquet de Caldas da Rainha à l’encontre du conducteur de l’un des véhicules impliqués dans l’accident.
Le 26 juin 1989, la requérante présenta son accusation privée ( acusação particular ) à l’encontre de la personne en question. Elle demanda également à se constituer assistente (auxiliaire du ministère public). Par une ordonnance du 9 octobre 1989, le juge d’instruction près le tribunal de Caldas da Rainha accepta la demande de constitution d’ assistente .
Le 20 septembre 1991, le juge décida que l’infraction pénale en cause avait fait l’objet d’une amnistie. Le 25 septembre 1991, la requérante demanda la poursuite de la procédure s’agissant de son aspect civil, ce qui fut accepté par le juge.
Le 22 janvier 1998, la requérante se désista. Ce désistement fut homologué par un jugement du 28 janvier 1998. EN DROIT
Le 2 janvier 2001, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le représentant de la requérante : « J’ai pris connaissance de la déclaration du gouvernement portugais selon laquelle il est prêt à me verser la somme de 1 250 000 PTE, dont 1 000 000 PTE au titre du dommage moral et 250 000 PTE au titre des frais et dépens en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 41128/98 que j’ai introduite devant la Cour européenne des Droits de l’Homme. J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de l’Etat portugais à propos des faits à l’origine de ladite requête quant à la durée de la procédure civile jusqu’au prononcé de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Je déclare l’affaire définitivement réglée. La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le gouvernement portugais et moi-même sommes parvenus. En outre, je m’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire devant la Grande Chambre, conformément à l’article 43 § 1 de la Convention. »
Le 21 février 2001, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 41128/98, introduite par M me Maria Margarida da SILVA BRÁS, le gouvernement portugais offre de verser à celle-ci la somme de 1 250 000 PTE, dont 1 000 000 PTE au titre du dommage moral et 250 000 PTE au titre des frais et dépens, dès la notification de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. La présente déclaration n’implique de la part du gouvernement portugais aucune reconnaissance d’une violation de la Convention européenne des Droits de l’Homme en l’espèce. En outre, le Gouvernement s’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire devant la Grande Chambre, conformément à l’article 43 § 1 de la Convention. »
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ce règlement s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1 in fine de la Convention et 62 § 3 du règlement).
Partant, il convient de rayer l’affaire du rôle. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, 1. Décide de rayer l’affaire du rôle ; 2. Prend acte de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre. Fait en français, puis communiqué par écrit le 12 avril 2001 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président