SECȚIUNEA A PATRA CAUZA BARBOSA ARAÚJO c. PORTUGALIA Cerere nr. 3911/97 HOTĂRÂREA STRASBURG 9 noiembrie 2000 În cauza Barbosa Araújo c. Portugalia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din domnii Ress președinte Pastor Ridruejo Caflisch Makarczyk Cabral Barreto Vajić Pellonpäjjucs Berger grefier de secțiune După ce s-a pronunțat în camera Consiliului la 19 octombrie 2000, hotărârea a fost adoptată la această dată, la originea cauzei se afla o cerere (nr. 39110/97) îndreptată împotriva Republicii Portugalia și al cărei resortisant al acestui stat, dl Giselle Marie Barbosa Araújo ( Decembrie 1997 în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (inclusiv Convenția privind libertățile fundamentale).
Recurenta este reprezentată de dl J. Pires de Lima, avocat în baroul din Cascais. Guvernul portughez (adică, mai mult decât atât) este reprezentat de agentul său, dl A. Henrique Gaspar, procuror general adjunct. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurenta se plângea de durata unei proceduri penale la care a fost anexată în sine la 23 martie 2000, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 7 iulie 2000, după un schimb de corespondență, grefierul de secțiune a propus părților încheierea unui regulament amiabil în sensul articolului (b) Convenției. La 14 iulie și, respectiv, 12 septembrie 2000, reprezentantul recurentei și guvernul au prezentat declarații oficiale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei.
ÎN FAȚĂ, reclamanta este un resortisant portughez, născut în 1944 și rezident la Estoril (Portugalia). În 1992, Parchetul de la Lisabona a deschis un proces împotriva P.C., o persoană care era suspectată că a comis mai multe escrocherii. La 8 iunie 1994, judecătorul judecător al instanței de judecată din statul Lisabona a acceptat această cerere. La 23 martie 2000, data deciziei Curții cu privire la admisibilitatea cererii, procedura era pendinte în fața instanței criminale din Lisabona. La 14 iulie 2000, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul recurentei J Portugalia, potrivit căreia este dispus să-mi plătească suma de 1 050 000 PTE, din care 800 000 PTE pentru daune morale și 250 000 PTE pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări pe cale penală a cauzei având ca origine cererea nr. 39110/97 pe care am înaintat-o Curții Europene a Drepturilor Omului.
Declar cauza soluționată definitiv. Această declarație se înscrie în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns și eu și guvernul Portugaliei. În plus, doresc să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei în fața Marii Camere, în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție. 10. La 12 septembrie 2000, Curtea a primit de la agentul statului următoarea declarație: Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei care are ca origine cererea nr. 39110/97 formulată de dl Giselle Marie BARBOSA ARAÚJO, guvernul Portugaliei propune ca suma de 1 50000 PTE, din care 800 000 PTE pentru prejudiciul moral și 250 000 PTE pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, să fie plătită acesteia din momentul notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei. Această declarație nu se referă la recunoașterea de către guvernul Portugaliei a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în speță. Mai mult decât atât, în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție, după pronunțarea hotărârii, persoana în cauză să nu solicite trimiterea cauzei în fața Marii Camere. 11. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile (art. 39 din Convenție). Curtea este asigurată că acest regulament se bazează pe respectarea drepturilor omului, așa cum le recunosc Convenția sau protocoalele sale (articolele fine din Convenție și 3 din regulament). să șteargă cauza rolului Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră.
Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 9 noiembrie 2000 în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul Curții. Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte
c. PORTUGAL ( Requête n° 39110/97 ) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2000 En l’affaire Barbosa Araújo c. Portugal , La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant en une chambre composée de : MM. G. Ress , président , A. Pastor Ridruejo , L. Caflisch , J. Makarczyk , I. Cabral Barreto , M me N. Vajić , M. M. Pellonpää , juges , et de M. V. Berger , greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 19 octobre 2000, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
1.A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n° 39110/97) dirigée contre la République du Portugal et dont une ressortissante de cet Etat, M me Giselle Marie Barbosa Araújo (« la requérante »), avait saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme (« la Commission ») le 16 décembre 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »).
2.La requérante est représentée par M e J. Pires de Lima, avocat au barreau de Cascais. Le gouvernement portugais (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. A. Henriques Gaspar, Procureur général adjoint.
3.Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaignait de la durée d’une procédure pénale à laquelle elle s’était jointe en tant qu’ assistente .
4.Le 23 mars 2000, la Cour a déclaré la requête recevable.
5.Le 7 juillet 2000, après un échange de correspondance, le greffier de section a proposé aux parties la conclusion d’un règlement amiable au sens de l’article 38 § 1 b) de la Convention. Les 14 juillet et 12 septembre 2000 respectivement, le représentant de la requérante et le Gouvernement ont présenté des déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire. EN FAIT
6.La requérante est une ressortissante portugaise, née en 1944 et résidant à Estoril (Portugal).
7.En 1992, des poursuites furent ouvertes par le parquet de Lisbonne à l’encontre de P.C., une personne qui était soupçonnée d’avoir commis plusieurs escroqueries. S’estimant lésée par P.C., la requérante demanda en date du 9 mai 1994 à se constituer assistente (auxiliaire du ministère public) dans le cadre de la procédure pénale en cause. Le 8 juin 1994, le juge d’instruction du tribunal d’instruction criminelle de Lisbonne accepta cette demande.
8.Au 23 mars 2000, date de la décision de la Cour sur la recevabilité de la requête, la procédure était pendante devant le tribunal criminel de Lisbonne. EN DROIT
9.Le 14 juillet 2000, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le représentant de la requérante : « J’ai pris connaissance de la déclaration du Gouvernement du Portugal selon laquelle il est prêt à me verser la somme de 1 050 000 PTE, dont 800 000 PTE au titre du dommage moral et 250 000 PTE au titre des frais et dépens en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 39110/97 que j’ai introduite devant la Cour européenne des Droits de l’Homme. J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de l’Etat portugais à propos des faits à l’origine de ladite requête quant à la durée d’une procédure pénale jusqu’au prononcé de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Je déclare l’affaire définitivement réglée. La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement du Portugal et moi-même sommes parvenus. En outre, je m’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire devant la Grande Chambre, conformément à l’article 43 § 1 de la Convention. »
10.Le 12 septembre 2000, la Cour a reçu de l’agent du Gouvernement la déclaration suivante : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 39110/97, introduite par M me Giselle Marie BARBOSA ARAÚJO, le Gouvernement du Portugal offre de verser à celle-ci la somme de 1 050 000 PTE, dont 800 000 PTE au titre du dommage moral et 250 000 PTE au titre des frais et dépens, dès la notification de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. La présente déclaration n’implique de la part du Gouvernement du Portugal aucune reconnaissance d’une violation de la Convention européenne des Droits de l’Homme en l’espèce. En outre, le Gouvernement s’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire devant la Grande Chambre, conformément à l’article 43 § 1 de la Convention. »
11.La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ce règlement s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1 in fine de la Convention et 62 § 3 du règlement).
12.Partant, il convient de rayer l’affaire du rôle. par ces motifs, la cour, À l’unanimitÉ, 1. Décide de rayer l’affaire du rôle ; 2. Prend acte de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre. Fait en français, puis communiqué par écrit le 9 novembre 2000 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement de la Cour. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président