- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 18 mai 2000
- Stat pârât
- PRT
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Préjudice moral - réparation pécuniaire
- Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
Fertiladour S.A. împotriva Portugaliei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA A PATRA CAUZA FERTILADOUR S.A. c. PORTUGALIA (solicitarea nr. 36668/97) HOTĂRÂREA STRASBURG 18 mai 2000 DEFINITIVF 18/08/2000 În cauza Fertiladour S.A. c. Portugalia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din: domnii Pellonppague președinte G. Ress, A. Pastor Ridruejo, Cabral Barreto Butkevych, Hedigan, Bototarova judecători și V. Berger grefier din secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 27 aprilie 2000, se adoptă o hotărâre în acest sens, adoptată la această dată PROCEDU A la origine a cauzei se află o hotărâre îndreptată împotriva Republicii Portugalia, inclusiv o societate anonimă de drept francez, Fertiladour - Societate Industrielle și Agricultural de la La 11 iunie 1997, în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Iunie 1997 sub numărul de dosar 36668/97.
Recurenta acționează prin intermediul directorului său, dl A. Charrier, și este reprezentată de dl Rocha de Gouveia, avocat în Baroul de la Lisabona. Guvernul portughez ( La 14 ianuarie 1998, Comisia (Camera a doua) a decis să aducă cererea la cunoștința guvernului, invitând la prezentarea în scris a observațiilor privind admisibilitatea și temeinicia sa. Părțile au prezentat observații în urma intrării în vigoare a Protocolului nr. 11 la 1 noiembrie 1998, cauza este examinată de Curte în conformitate cu art. 5 alineatul (2) din protocolul menționat. În conformitate cu art. 52 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Curții ( La 2 martie 1999, președintele Curții a atribuit cauza celei de-a patra secțiuni.
Camera constituită în cadrul secțiunii menționate a declarat cererea admisibilă, considerând că persoana în cauză trasă de recurentă pentru durata unei proceduri civile [art. 6 alineatul (1) din convenție] trebuia să facă obiectul unei examinări pe fond. Recurenta a depus cereri în temeiul articolului 41 din Convenție. Guvernul și-a prezentat comentariile în această privință. DE FAPT, reclamanta este o societate anonimă cu sediul la Bayonne (Franța). La 26 mai 1987, reclamanta a înaintat instanței din Mangualde o acțiune în delimitare (acção especial de demarcação) Prin ordonanța din 3 iunie 1987, judecătorul a invitat societatea reclamantă să producă o putere în favoarea avocatului care semnase o sentință în acest sens la 9 iunie 1987. La 11 iunie 1987, judecătorul a ordonat citația inculpaților și aceștia și-au prezentat concluziile în răspuns la 22 iulie 1987, formulând, cu aceeași ocazie, o cerere reconvențională.
10. La 20 septembrie 1987, reclamanta și-a depus replica. La 19 octombrie 1987, inculpații și-au depus duplica. 11. La 2 februarie 1988, reclamanta i-a cerut judecătorului să reexamineze valoarea litigiului. La 16 martie 1988, judecătorul a ordonat să se notifice această cerere pârâtului. printr-o ordonanță din 20 octombrie 1988, judecătorul a respins cererea. 12. La 17 februarie 1989, pârâtii au prezentat un document pe care îl menționaseră în concluziile lor. 13. La 19 iunie 1989, avocatul pârâtului a renunțat la mandatul pe care acesta i l-a dat. 14. La 26 martie 1990, reclamanta a solicitat continuarea procedurii. 15. La 17 decembrie 1990, reclamanta a depus o memorare suplimentară, pe baza faptelor survenite între timp.
printr-o decizie din 19 iunie 1991, judecătorul a ordonat ca acest memoriu să fie adus la cunoștința pârâtilor. 16. Printr-o ordonanță din 23 decembrie 1993, judecătorul a decis să efectueze o inspecție a locului, pe care l-a fixat la 7 aprilie 1994. Totuși, în ziua numită inspecție nu a avut loc din cauza absenței avocatului pârâtului. În cele din urmă a avut loc la 12 mai 1994 17. La 4 februarie 1998, judecătorul a decis să țină o încercare de conciliere între părți, care a avut loc, fără succes, la 5 martie 1998. 18. La 17 februarie 1999, judecătorul a făcut o decizie pregătitoare (despacho saneador ) specificând faptele deja stabilite și cele care urmează să fie stabilite. 19. Procedura este încă în curs de desfășurare în fața Tribunalului din Mangalde.
Cu privire la presupusa încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție 20. Societatea reclamantă denunță durata procedurii în cauză. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 21. Perioada care trebuie luată în considerare a început odată cu depunerea cererii la 26 mai 1987 și nu s-a încheiat încă, procedura rămânând pendinte în fața tribunalului din Mangualde și, prin urmare, se extinde până în prezent pe o perioadă de aproximativ 13 ani.
22. Pentru a verifica dacă a fost depășit termenul rezonabil, trebuie să se țină seama de circumstanțele cauzei și de criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, printre altele, Hotărârea Silva Pontes c. Portugalia din 23 martie 1994, seria A nr. 286-A, p. 15, § 39). 23. Guvernul subliniază complexitatea cauzei, pe care o consideră foarte mare, dar recunoaște că durata în cauză a depășit deja termenul rezonabil. 24. Curtea ia notă de poziția guvernului și subliniază, de asemenea, că procedura este în curs de desfășurare de 13 ani fără ca o decizie în primă instanță să mai fi avut loc.
Curtea nu poate accepta o astfel de întârziere, care se dovedește în mod vădit nerațional. 25. Având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea concluzionează astfel încât a existat o depășire a termenului rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r i contractante nu permite să se dea la o parte mai mult decât mai mult decât mai mult consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, îi acordă o satisfacție echitabilă. Fertiladour S.A. susține că a suferit o pierdere de șanse ca urmare a duratei procedurii și că aceasta a evaluat prejudiciul la 1 500 000 EUR.
28. Potrivit guvernului, prejudiciul nu a fost demonstrat de reclamantă și, în plus, daunele aduse nu ar prezenta nicio legătură cauzală cu durata procedurii. 29. Curtea consideră că prelungirea procedurii în litigiu dincolo de termenul rezonabil a trebuit să provoace, în cadrul întreprinderii Fertiladour S.A. și al administratorilor și asociaților săi, neplăceri considerabile și incertitudine prelungită, chiar și în ceea ce privește desfășurarea cauzelor curente ale societății. În această privință, se poate considera, prin urmare, că societatea reclamantă a fost lăsată într-o situație de incertitudine care justifică acordarea unei despăgubiri (a se vedea Hotărârea Comingersoll S.A. Portugalia din 6 aprilie 2000, care a fost prezentată în Codul Oficial al Curții, § 36.30.
Statuând în echitate, astfel cum se prevede la art. 41, Curtea atribuie recurentei 1 500 000 escudos portughez (PTE) pentru prejudiciul suferit. Taxa și cheltuielile de judecată 31. Recurenta solicită 15 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Guvernul contestă această sumă. 32. Curtea decide în mod echitabil să aloce recurentei 250 000 PTE a acestui șef. Interese moratorii 33. Conform informațiilor de care dispune Curtea, rata dobânzii legale aplicabilă Portugaliei la data adoptării prezentei hotărâri era de 7 % l an. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, A spus că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 500 000 (un milion cinci sute de mii) escudos portughez pentru daune, (ii).
000 (două sute cincizeci de mii) escudos portughez pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă de 7 % l an de la expirarea termenului respectiv și până la plata respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcută în franceză, apoi comunicat în scris la 18 mai 2000, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Matti Pellonpääääup Premier Președinte
QUATRIÈME SECTION
AFFAIRE FERTILADOUR S.A.
c. PORTUGAL (Requête n° 36668/97) ARRÊT STRASBOURG 18 mai 2000 DÉFINITIF 18/08/2000 En l’affaire Fertiladour S.A. c. Portugal , La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant en une chambre composée de : MM. M. Pellonpää , président , G. Ress, A. Pastor Ridruejo, I. Cabral Barreto , V. Butkevych, J. Hedigan, M me S. Botoucharova , juges , et de M. V. Berger , greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 27 avril 2000, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCéDURE
A l’origine de l’affaire se trouve une requête dirigée contre la République du Portugal et dont une société anonyme de droit français, la Fertiladour - Société Industrielle et Agricole de l’Adour S.A. (« la requérante »), avait saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme (« la Commission ») le 11 juin 1997, en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »). La requête a été enregistrée le 23 juin 1997 sous le numéro de dossier 36668/97. La requérante agit par l’intermédiaire de son directeur, M. A. Charrier, et est représentée par M e A. Rocha de Gouveia, avocat au barreau de Lisbonne. Le gouvernement portugais (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. A. Henriques Gaspar, procureur général adjoint.
Le 14 janvier 1998, la Commission (deuxième chambre) a décidé de porter la requête à la connaissance du Gouvernement, en l’invitant à présenter par écrit des observations sur sa recevabilité et son bien-fondé. Les parties ont présenté des observations.
A la suite de l’entrée en vigueur du Protocole n° 11 le 1 er novembre 1998, l’affaire est examinée par la Cour en application de l’article 5 § 2 dudit Protocole.
Conformément à l’article 52 § 1 du règlement de la Cour (« le règlement »), le président de la Cour a attribué l’affaire à la quatrième section. La chambre constituée au sein de ladite section a déclaré la requête recevable le 2 mars 1999, estimant que le grief tiré par la requérante de la durée d’une procédure civile (article 6 § 1 de la Convention) devait faire l’objet d’un examen au fond.
La requérante a présenté des demandes au titre de l’article 41 de la Convention. Le Gouvernement a présenté ses commentaires à cet égard. EN FAIT
La requérante est une société anonyme ayant son siège à Bayonne (France).
Le 26 mai 1987, la requérante introduisit devant le tribunal de Mangualde une action en bornage ( acção especial de demarcação ) visant à faire établir les limites de deux terrains contigus.
Par une ordonnance du 3 juin 1987, le juge invita la société requérante à produire un pouvoir en faveur de l’avocat qui avait signé la requête introductive d’instance, ce qu’elle fit le 9 juin 1987.
Le 11 juin 1987, le juge ordonna la citation à comparaître des défendeurs. Ceux-ci déposèrent leurs conclusions en réponse le 22 juillet 1987, formulant par la même occasion une demande reconventionnelle.
Le 20 septembre 1987, la requérante déposa sa réplique. Le 19 octobre 1987, les défendeurs déposèrent leur duplique.
Le 2 février 1988, la requérante demanda au juge de revoir à la hausse la valeur du litige. Le 16 mars 1988, le juge ordonna de notifier cette demande aux défendeurs. Par une ordonnance du 20 octobre 1988, le juge rejeta la demande.
Le 17 février 1989, les défendeurs produisirent un document qu’ils avaient mentionné dans leurs conclusions.
Le 19 juin 1989, l’avocat des défendeurs renonça au mandat que ces derniers lui avaient donné.
Le 26 mars 1990, la requérante demanda la poursuite de la procédure.
Le 17 décembre 1990, la requérante déposa un mémoire supplémentaire, se fondant sur des faits entre-temps survenus. Par une décision du 19 juin 1991, le juge ordonna de porter ce mémoire à la connaissance des défendeurs.
Par une ordonnance du 23 décembre 1993, le juge décida de procéder à une inspection des lieux, qu’il fixa au 7 avril 1994. Toutefois, le jour dit l’inspection n’eut pas lieu en raison de l’absence de l’avocat des défendeurs. Elle eut finalement lieu le 12 mai 1994.
Le 4 février 1998, le juge décida de tenir une tentative de conciliation entre les parties, laquelle eut lieu, sans succès, le 5 mars 1998.
Le 17 février 1999, le juge rendit une décision préparatoire ( despacho saneador ) spécifiant les faits déjà établis et ceux restant à établir.
La procédure est toujours pendante devant le tribunal de Mangualde. EN DROIT I. Sur la violation alléguée de l’article 6 § 1 de la convention
La société requérante dénonce la durée de la procédure en cause. Elle allègue la violation de l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (…) dans un délai raisonnable, par un tribunal (…) qui décidera (…) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (…) »
La période à considérer a débuté avec l’introduction de la demande, le 26 mai 1987. Elle n’a pas encore pris fin, la procédure demeurant pendante devant le tribunal de Mangualde. Elle s’étend donc à ce jour sur treize ans environ.
Pour rechercher s’il y a eu dépassement du délai raisonnable, il y a lieu d’avoir égard aux circonstances de la cause et aux critères consacrés par la jurisprudence de la Cour, en particulier la complexité de l’affaire, le comportement du requérant et celui des autorités compétentes (voir, parmi beaucoup d’autres, l’arrêt Silva Pontes c. Portugal du 23 mars 1994, série A n° 286-A, p. 15, § 39).
Le Gouvernement souligne la complexité de l’affaire, qu’il estime très grande. Il reconnaît cependant que la durée en cause a déjà dépassé le délai raisonnable.
La Cour prend note de la position du Gouvernement. Elle souligne par ailleurs que la procédure est pendante depuis treize ans sans qu’une décision en première instance soit encore intervenue. La Cour ne saurait accepter un tel retard, qui s’avère manifestement déraisonnable.
Au vu des circonstances de la cause, la Cour conclut ainsi qu’il y a eu dépassement du « délai raisonnable » et, partant, violation de l’article 6 § 1. II. SUR L’application de l’article 41 de la Convention
Aux termes de l ’ article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Dommage
Fertiladour S.A. affirme avoir subi une perte de chances en raison de la durée de la procédure. Elle évalue son préjudice à 1 500 000 euros (EUR).
Selon le Gouvernement, le préjudice allégué n’a pas été démontré par la requérante. En outre, les dommages exposés ne présenteraient aucun lien de causalité avec la durée de la procédure.
La Cour estime que l’allongement de la procédure litigieuse au-delà du délai raisonnable a dû causer, dans le chef de Fertiladour S.A. et de ses administrateurs et associés, des désagréments considérables et une incertitude prolongée, ne serait-ce que sur la conduite des affaires courantes de la société. A cet égard, on peut donc estimer que la société requérante a été laissée dans une situation d’incertitude qui justifie l’octroi d’une indemnité (voir l’arrêt Comingersoll S.A. c. Portugal du 6 avril 2000, à paraître dans le recueil officiel de la Cour, § 36).
Statuant en équité, comme le veut l’article 41, la Cour alloue à la requérante 1 500 000 escudos portugais (PTE) pour le dommage subi. B. Frais et dépens
La requérante demande 15 000 EUR pour frais et dépens. Le Gouvernement conteste ce montant.
La Cour décide en équité d’allouer à la requérante 250 000 PTE de ce chef. C. Intérêts moratoires
Selon les informations dont dispose la Cour, le taux d ’ intérêt légal applicable au Portugal à la date d ’ adoption du présent arrêt était de 7 % l ’ an. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, 1. Dit qu ’ il y a eu violation de l ’ article 6 § 1 de la Convention ; 2. Dit a) que l’Etat défendeur doit verser à la requérante, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt est devenu définitif conformément à l’article 44 § 2 de la Convention, i. 1 500 000 (un million cinq cents mille) escudos portugais pour dommage, ii. 250 000 (deux cents cinquante mille) escudos portugais pour frais et dépens ; b) que ces montants seront à majorer d ’ un intérêt simple de 7 % l ’ an à compter de l ’ expiration dudit délai et jusqu ’ au versement ; 3. Rejette la demande de satisfaction équitable pour le surplus. Fait en français, puis communiqué par écrit le 18 mai 2000, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Vincent Berger Matti Pellonpää Greffier Président