BECHTER AGAINST AUSTRIA

Rezoluția finală DH (2000) 31 APLICARE A DREPTURILOR OMULUI nr. 19125/91 CONTROLĂ AUSTRIA (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 10 aprilie 2000 la a 704-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”); având în vedere Rezoluția provizorie DH (97) 355, adoptată la 11 iulie 1997 în cazul Bechter împotriva Austriai, în care Comitetul de Miniștri a decis că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție din cauza imposibilității pentru reclamant să cunoască și, prin urmare, să formuleze observațiile procurorului public superior în cadrul unei proceduri de apel și a hotărât să facă public raportul Comisiei Europene a Drepturilor Omului; întrucât Comitetul miniștrilor a examinat propunerile formulate de Comisie în transmiterea raportului său în ceea ce privește doar satisfacția care trebuie acordată reclamantului, propuneri completate cu o scrisoare a președintelui Comisiei din 20 iulie 1998; întrucât în cea de-a 688-a ședință a Deputaților Miniștri, Comitetul de Miniștri, de acord cu propunerile Comisiei, deținute prin decizia adoptată la 3 decembrie 1999, în conformitate cu art. 32 alin. 2, din Convenția, că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamantului ca o satisfacție echitabilă, în termen de trei luni, 30 000 de chiluri austriece în ceea ce privește costurile și cheltuielile, și că dobânzile ar trebui să fie plătite pe orice sumă nerambursată, calculată pe baza fiecărei luni întregi de întârziere, la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, fiind înțeles că dobânzile ar fi acumulate de la expirarea termenului până când plata completă a fost pusă la dispoziția reclamantului; întrucât Comitetul de Miniștri a invitat Guvernul statului interesat să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 11 iulie 1997 și 3 decembrie 1999, având în vedere obligația austriei în temeiul art. 32 alin. (4) din Convenția de a le respecta; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit că deja au fost luate măsuri pentru a evita noi încălcări ale aceleiași tipuri de cazuri, în special prin intrarea în vigoare la 1 martie 1997 din Legea nr. 762 din 30 Decembrie 1996, care a modificat art. 35 alineatul (2) din Codul de Procedură Penală, care a fost la originea încălcării constatate (a se vedea Rezoluția DH (97) 500 în cazul Bulut împotriva Austriai) și a indicat că raportul Comisiei, precum și deciziile Comitetului de Miniștri au fost trimise autorităților în cauză; întrucât Comitetul de Miniștri s-a convins că, la 23 decembrie 1999, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma totală de 30 000 de cheline austriece ca o simplă satisfacție, Declară, după ce a luat act de măsurile luate de Guvernul Austria, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 32 din Convenție în acest caz.

Final resolution DH (2000) 31

HUMAN RIGHTS

APPLICATION No. 19125/91

BECHTER AGAINST AUSTRIA

(Adopted by the Committee of Ministers on 10 April 2000

at the 704th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article

32 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to Interim Resolution DH (97) 355, adopted on 11 July 1997 in the case of Bechter against Austria, in which the Committee of Ministers decided that there had been a violation of Article

6, paragraph

1, of the Convention on account of the impossibility for the applicant to know, and consequently to comment on, the observations of the

Senior Public Prosecutor

at an appeal procedure, and decided to make public the report of the European Commission of Human Rights;

Whereas the Committee of Ministers examined the proposals made by the Commission when transmitting its report as regards just satisfaction to be awarded to the applicant, proposals supplemented by a letter of the President of the Commission dated 20 July 1998;

Whereas at the 688th meeting of the Ministers’ Deputies, the Committee of Ministers, agreeing with the Commission’s proposals, held by a decision adopted on 3 December 1999, in

accordance with Article 32, paragraph

2, of the Convention, that the Government of the respondent State was to pay the applicant as just satisfaction, within three months, 30 000 Austrian schillings in respect of costs and expenses, and that interest should be payable on any unpaid sum, calculated on the basis of each full elapsed month of delay at the statutory rate applicable on the date of this decision, it being understood that the interest would accrue from the expiry of the time-limit until full payment was placed at the disposal of the applicant;

Whereas the Committee of Ministers invited the Government of the respondent State to inform it of the measures taken following its decisions of 11 July 1997 and 3 December 1999, having regard to Austria’s obligation under Article

32, paragraph

4, of the Convention to abide by them;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the Government of the respondent State recalled that measures had already been taken to avoid new violations of the same kind as that found in this case, notably through the entry into force on 1 March 1997 of Act No. 762 of 30

December 1996, which modified Article 35, paragraph 2, of the Code of Criminal Procedure, which was at the origin of the violation found, (see Resolution DH (97) 500 in the case of Bulut against Austria) and indicated that the Commission’s report as well as the Committee of Ministers’ decisions had been sent out to the authorities directly concerned;

Whereas the Committee of Ministers satisfied itself that on 23 December 1999, within the time-limit set, the Government of the respondent State had paid the applicant the total sum of 30 000 Austrian schillings as just satisfaction,

Declares, after having taken note of the measures taken by the Government of Austria, that it has exercised its functions under Article 32 of the Convention in this case.