ILHAN AGAINST AUSTRIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the decision of the Committee of Ministers.
ILHAN AGAINST AUSTRIA (CtEDO, 2000)
Rezoluția finală DH (2000) 2 APLICARE A DREPTURILOR OMULUI Nr. 22961/93 ILHAN CONTĂ AUSTRIA (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 14 februarie 2000 la a 695-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”); având în vedere Rezoluția provizorie DH (97) 593, adoptată la 15 decembrie 1997 în cazul lui Ilhan împotriva Austria, în care Comitetul de miniștri a decis că a existat o încălcare a articolului 6, alineatul (1), combinată cu art. 6, alineatul (3). , din Convenția , deoarece anumite proceduri penale introduse împotriva reclamantului au fost nedreptate de când reclamantul, care s-a abținut de la audiere a obiecției sale ( Einspruch ) împotriva condamnării sale în absență , nu a putut fi apărat de avocatul său desemnat la această audiție; și a hotărât, de asemenea, să facă public raportul Comisiei Europene a Drepturilor Omului; întrucât Comitetul de miniștri a examinat propunerile făcute de Comisie în transmiterea raportului său în ceea ce privește doar satisfacția care trebuie acordate reclamantului, propuneri completate cu o scrisoare a președintelui Comisiei din 16 decembrie 1998; întrucât, în cadrul celei de-a 666-a ședințe a Deputaților Miniștrilor, Comitetul de Miniștri, de acord cu propunerile Comisiei, deținute printr-o decizie adoptată la 15 aprilie 1999, în conformitate cu art. 32 alin. 2, din Convenția, că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamantului ca o satisfacție echitabilă, în termen de trei luni, 9 000 de chiluri austriece în ceea ce privește prejudiciile morale și 27 000 de chiluri austriece în ceea ce privește costurile și cheltuielile, și anume o sumă totală de 36 000 de cilindri austriaci și dobânzile ar trebui să fie plătite pe orice sumă nejustificată, calculată pe baza fiecărei luni de întârziere întregi, la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, fiind înțeles că dobânzile ar putea fi obținute de la expirarea termenului până când plata completă a fost pusă la dispoziția reclamantului; întrucât Comitetul de Miniștri a invitat Guvernul statului interesat să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 15 decembrie 1997 și 15 aprilie 1999, având în vedere obligația austriei în temeiul art. 32 alin. (4) din Convenția de a le respecta; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a furnizat în consecință informații privind măsurile luate în consecință de deciziile Comitetului de a evita noi încălcări ale aceluiiași fel ca cele găsite în acest caz ( aceste informații figurează în apendicele prezentei rezoluții); În timp ce Comitetul de Miniștri s-a convins că, la 17 mai 1999, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma totală de 36 000 de chiluri austriece ca satisfacție, Declarații, după ce a luat act de măsurile luate de Guvernul Austriai, că și-a exercitat funcțiile în temeiul art. 32 din Convenție în acest caz. Apendicele la Rezoluția Finală DH (2000) 2 Informații furnizate de Guvernul Austria în cursul examinării cazului Ilhan de către Comitetul de Miniștri Încălcarea Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz a avut origine în secțiunea 478 alineatul (3) din Codul de Procedură Penală, care prevede că, dacă o persoană acuzată a depus obiecție (Einspruch) ) la o hotărâre pronunțată în absenție s-a abținut să apară în persoană la instanță, obiecția sa a fost considerată nu și prima hotărâre pronunțată în absenție a devenit finală. Prin urmare, acuzatul absent nu a avut posibilitatea de a fi apărat de avocat înaintea instanței auzind obiecția. În urma hotărârii Comitetului de Miniștri care constată încălcarea articolului 6 din Convenție, autoritățile austriece au întreprins o reformă juridică a dispoziției menționate mai sus. Legea de abolire a ultimei propoziții a secțiunii 478 din Codul de Procedură Penală a intrat în vigoare la 10 aprilie 1999 după publicarea în Gaznalul Legii Federale austriece (BGBl. Nr. 55/1999) Guvernul consideră că, întrucât un acuzat în poziția reclamantului poate, de acum încolo, să își prezinte apărarea la audierea prin intermediul avocatului, nu mai există niciun risc de noi încălcări similare ale Convenției. Prin urmare, Austria și-a îndeplinit obligațiile în temeiul art. 32 din Convenție în acest caz.