Ilhan împotriva Austriei

Rezoluția finală DH (2000) 2 APLICARE A DREPTURILOR OMULUI Nr. 22961/93 ILHAN CONTĂ AUSTRIA (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 14 februarie 2000 la a 695-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”); având în vedere Rezoluția provizorie DH (97) 593, adoptată la 15 decembrie 1997 în cazul lui Ilhan împotriva Austria, în care Comitetul de miniștri a decis că a existat o încălcare a articolului 6, alineatul (1), combinată cu art. 6, alineatul (3). , din Convenția , deoarece anumite proceduri penale introduse împotriva reclamantului au fost nedreptate de când reclamantul, care s-a abținut de la audiere a obiecției sale ( Einspruch ) împotriva condamnării sale în absență , nu a putut fi apărat de avocatul său desemnat la această audiție; și a hotărât, de asemenea, să facă public raportul Comisiei Europene a Drepturilor Omului; întrucât Comitetul de miniștri a examinat propunerile făcute de Comisie în transmiterea raportului său în ceea ce privește doar satisfacția care trebuie acordate reclamantului, propuneri completate cu o scrisoare a președintelui Comisiei din 16 decembrie 1998; întrucât, în cadrul celei de-a 666-a ședințe a Deputaților Miniștrilor, Comitetul de Miniștri, de acord cu propunerile Comisiei,

deținute printr-o decizie adoptată la 15 aprilie 1999, în conformitate cu art. 32 alin. 2, din Convenția, că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamantului ca o satisfacție echitabilă, în termen de trei luni, 9 000 de chiluri austriece în ceea ce privește prejudiciile morale și 27 000 de chiluri austriece în ceea ce privește costurile și cheltuielile, și anume o sumă totală de 36 000 de cilindri austriaci și dobânzile ar trebui să fie plătite pe orice sumă nejustificată, calculată pe baza fiecărei luni de întârziere întregi, la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, fiind înțeles că dobânzile ar putea fi obținute de la expirarea termenului până când plata completă a fost pusă la dispoziția reclamantului; întrucât Comitetul de Miniștri a invitat Guvernul statului interesat să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 15 decembrie 1997 și 15 aprilie 1999, având în vedere obligația austriei în temeiul art. 32 alin. (4) din Convenția de a le respecta; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a furnizat în consecință informații privind măsurile luate în consecință de deciziile Comitetului de a evita noi încălcări ale aceluiiași fel ca cele găsite în acest caz ( aceste informații figurează în apendicele prezentei rezoluții); În timp ce Comitetul de Miniștri s-a convins că,

la 17 mai 1999, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma totală de 36 000 de chiluri austriece ca satisfacție, Declarații, după ce a luat act de măsurile luate de Guvernul Austriai, că și-a exercitat funcțiile în temeiul art. 32 din Convenție în acest caz. Apendicele la Rezoluția Finală DH (2000) 2 Informații furnizate de Guvernul Austria în cursul examinării cazului Ilhan de către Comitetul de Miniștri Încălcarea Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz a avut origine în secțiunea 478 alineatul (3) din Codul de Procedură Penală, care prevede că, dacă o persoană acuzată a depus obiecție (Einspruch) ) la o hotărâre pronunțată în absenție s-a abținut să apară în persoană la instanță, obiecția sa a fost considerată nu și prima hotărâre pronunțată în absenție a devenit finală.

Prin urmare, acuzatul absent nu a avut posibilitatea de a fi apărat de avocat înaintea instanței auzind obiecția. În urma hotărârii Comitetului de Miniștri care constată încălcarea articolului 6 din Convenție, autoritățile austriece au întreprins o reformă juridică a dispoziției menționate mai sus. Legea de abolire a ultimei propoziții a secțiunii 478 din Codul de Procedură Penală a intrat în vigoare la 10 aprilie 1999 după publicarea în Gaznalul Legii Federale austriece (BGBl. Nr. 55/1999) Guvernul consideră că, întrucât un acuzat în poziția reclamantului poate, de acum încolo, să își prezinte apărarea la audierea prin intermediul avocatului, nu mai există niciun risc de noi încălcări similare ale Convenției.

Prin urmare, Austria și-a îndeplinit obligațiile în temeiul art. 32 din Convenție în acest caz.

Final resolution DH (2000) 2

HUMAN RIGHTS

APPLICATION No. 22961/93

ILHAN AGAINST AUSTRIA

(Adopted by the Committee of Ministers on 14 February 2000 at the 695th meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 32 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to Interim Resolution DH (97) 593, adopted on 15 December 1997 in the case of Ilhan against Austria, in which the Committee of Ministers decided that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, combined with Article 6, paragraph 3. c , of the Convention because certain criminal proceedings brought against the applicant had been unfair since the applicant, who had refrained from attending the hearing of his objection ( Einspruch ) against his conviction in absentia , could not be defended by his appointed counsel at this hearing; and also decided to make public the report of the European Commission of Human Rights; Whereas the Committee of Ministers examined the proposals made by the Commission when transmitting its report as regards just satisfaction to be awarded to the applicant, proposals supplemented by a letter of the President of the Commission dated 16 December 1998; Whereas at the 666th meeting of the Ministers’ Deputies, the Committee of Ministers, agreeing with the Commission’s proposals, held by a decision adopted on 15 April 1999,

in accordance with Article 32, paragraph 2, of the Convention, that the Government of the respondent State was to pay the applicant as just satisfaction, within three months, 9 000 Austrian schillings in respect of non-pecuniary damage and 27 000 Austrian schillings in respect of costs and expenses, namely a total sum of 36 000 Austrian schillings, and that interest should be payable on any unpaid sum, calculated on the basis of each full elapsed month of delay at the statutory rate applicable on the date of this decision, it being understood that the interest would accrue from the expiry of the time-limit until full payment was placed at the disposal of the applicant; Whereas the Committee of Ministers invited the Government of the respondent State to inform it of the measures taken following its decisions of 15 December 1997 and 15 April 1999, having regard to Austria’s obligation under Article 32, paragraph 4, of the Convention to abide by them; Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the Government of the respondent State accordingly gave the Committee information about the measures taken in consequence of the Committee’s decisions to avoid new violations of the same kind as the one found in this case (this information appears in the appendix to this resolution); Whereas the Committee of Ministers satisfied itself that on 17 May 1999,

within the time-limit set, the Government of the respondent State had paid the applicant the total sum of 36 000 Austrian schillings as just satisfaction, Declares, after having taken note of the measures taken by the Government of Austria, that it has exercised its functions under Article 32 of the Convention in this case. Appendix to Final Resolution DH (2000) 2 Information provided by the Government of Austria during the examination of the Ilhan case by the Committee of Ministers The violation of the European Convention on Human Rights in this case originated in Section 478, paragraph 3, of the Code of Criminal Procedure which provided that if an accused person, having lodged an objection ( Einspruch ) to a judgment delivered in absentia refrained from appearing in person before the court, his objection was considered void and the first judgment delivered in absentia became final.

The absent accused had therefore no possibility to be defended by counsel before the court hearing the objection. Following the Committee of Ministers’ decision finding a violation of Article 6 of the Convention, the Austrian authorities undertook a legal reform of the above-mentioned provision. The law abolishing the last sentence of paragraph 3 of Section 478 of the Code of Criminal Procedure entered into force on 10 April 1999 after its publication in the Austrian Federal Law Gazette ( BGBl. I No. 55/1999 ). The government considers that since an accused in the applicant’s position can henceforth at least present his or her defence at the hearing through counsel, there is no longer any risk of new similar violations of the Convention.

Consequently, Austria has fulfilled its obligations under Article 32 of the Convention in the present case.