CASE OF W.R. AGAINST AUSTRIA

Rezoluția ResDH(2000)141 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 21 decembrie 1999 în cazul W.R. împotriva Austria (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 18 decembrie 2000 la ședința 732 a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul W.R. pronunțat la 21 decembrie 1999 și transmis în aceeași zi Comitetului de Miniștri în conformitate cu art. 46 din Convenție; reamintind că cazul a apărut într-o cerere (nr. 26602/95) împotriva Austriai, depusă la 13 februarie 1995 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 25 din Convenția neamendată de dl W.R., un național austriac, și că Comisia a declarat admisibilă plângerea de lungime excesivă a anumitor proceduri privind drepturile și obligațiile civile în fața instanțelor disciplinare și a Curții Constituționale; Amintind că cazul a fost prezentat în fața Curții la 2 noiembrie 1998 de către Comisie și de către reclamant, în temeiul Protocolului nr. 9, la 18 noiembrie 1998; întrucât în hotărârea sa din 21 decembrie 1999 Curtea a considerat în unanimitate că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție; Statul pârât a plătit reclamantului, în termen de trei luni, 30 000 de șhillinguri austriece în ceea ce privește prejudiciile morale și 42 860 șhilling austriece în ceea ce privește costurile și cheltuielile și că dobânzile simple la o rată anuală de 4 % vor fi plătite pe sumele respective de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 54 precedent din convenție, care sunt, deocamdată, aplicabile prin analogie la cazurile prevăzute la art. 46 alineatul (2) din convenție, astfel cum a fost modificat de Protocolul nr. 11; având în vedere obligația austriei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât, în timpul examinării cauzei de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în mod direct în cauză, și anume Curtea Constituțională austriecă, Comisiei de Apel (Oberste Berufungs-und Disziplinarkommission), precum și la Camera Avocaților din Austria superioră (Oberösterreichische Rechtsanwaltskammer) Având în vedere că, la 13 și 17 martie 2000, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 21 decembrie 1999, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de guvernul austriei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2000)141

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 21 December 1999

in the case of W.R. against Austria

(Adopted by the Committee of Ministers on 18 December 2000

at the 732

nd

meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the W.R. case delivered on 21 December 1999 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 26602/95) against Austria, lodged with the European Commission of Human Rights on 13 February 1995 under Article 25 of the unamended Convention by Mr W.R., an Austrian national, and that the Commission declared admissible the complaint of the excessive length of certain proceedings concerning civil rights and obligations before disciplinary courts and the Constitutional Court;

Recalling that the case was brought before the Court by the Commission on 2 November 1998 and by the applicant, under Protocol No. 9, on 18 November 1998;

Whereas in its judgment of 21 December 1999 the Court unanimously:

-

held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

-

held that the respondent State was to pay the applicant, within three months, 30 000 Austrian schillings in respect of non-pecuniary damage and 42 860 Austrian schillings in respect of costs and expenses and that simple interest at an annual rate of 4 % would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

-

dismissed the remainder of the claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of previous Article

54 of the Convention which are, for the time being, applicable by analogy to cases under Article

46, paragraph 2, of the Convention as amended by Protocol No. 11;

Having invited the Government of the respondent State to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 21 December 1999, having regard to Austria’s obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the Government of the respondent State indicated that the Court’s judgment had been sent out to the authorities directly concerned, namely to the Austrian Constitutional Court, to the Appeal Commission

(Oberste Berufungs-und Disziplinarkommission)

as well as to the Upper Austrian Lawyers’ Chamber

(Oberösterreichische Rechtsanwaltskammer)

;

Having satisfied itself that on 13 and 17 March 2000, within the time-limit set, the Government of the respondent State paid the applicant the sums provided for in the judgment of 21 December 1999,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Austria, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.